De ce nu m-am putut comporta cinstit

septembrie 6, 2022

de Xiaofan, China

Când am început lucrarea de supraveghere a udării nou-veniților, partenera mea, sora Zhang, deseori vorbea despre doctrine, se preamărea, se dădea mare la adunări și multe din problemele lucrării nu erau rezolvate prompt. Am reclamat conducătorilor comportamentul surorii Zhang și, după ce au investigat situația, au stabilit că nu era potrivită să fie supraveghetoare și au demis-o. Apoi, i-am transferat și pe unii dintre oamenii nepotriviți din grup și am avut părtășie cu frații și surorile pentru a le rezolva problemele din îndatoririle lor. După două luni, lucrarea stătea mai bine și toți își îndeplineau îndatoririle proactiv. Odată, o scrisoare de la conducători a menționat că lucrarea noastră de udare a nou-veniților se îmbunătățise. Și surorile mele partenere au spus că eram pricepută la lucrare și că puteam rezolva problemele practice ale fraților și surorilor. Când aveau probleme, deseori veneau să mă întrebe. Eram foarte fericită să văd confirmarea de conducători a lucrării mele și stima și admirația partenerelor mele față de mine. Mi-am spus: „Se pare că am o parte din realitățile adevărului și pot face unele lucrări practice.” Încet, am început să am o părere bună despre mine. Mi-am spus că, pentru că, dintre partenerele mele, eu eram supraveghetoarea și conducătoarea grupului, ar trebui să fiu mai bună decât alții la rezolvat probleme.

Pe atunci, eram responsabilă în principal pentru lucrarea unui grup. Mă întâlneam și aveam părtășie frecvent cu membrii pentru a rezolva problemele și abaterile din lucrare și nu dura mult până lucrarea se îmbunătățea semnificativ. Însă grupurile pe care partenerele mele le supravegheau nu au avut îmbunătățiri, în special grupul supervizat de sora Li, în care membrii nu puteau coopera bine și problemele rămâneau nerezolvate. Sora Li era foarte agitată și m-a întrebat: „Cum ai avut părtășie cu ei? Cum ai obținut rezultate atât de bune?” Am răspuns cu o descriere foarte realistă a metodelor mele. Când am terminat, mi-am adus aminte de un frate cu o fire arogantă care nu putea coopera cu alții. Nu rezolvasem pe deplin această problemă și trebuia să caut și să am părtășie cu toți despre asta. Dar apoi mi-am spus: „Sunt conducătoarea grupului, un model pentru toți, așa că, dacă spun că sunt probleme pe care nu le pot rezolva, ce vor crede despre mine surorile mele? Am vorbit cu atâta bucurie puțin mai înainte. Cum pot lăsa să existe probleme pe care nu le pot rezolva? Nu mă vor desconsidera în caz contrar?” În cele din urmă, nu am avut curajul să deschid subiectul. De câteva ori după asta, când discutam împreună lucrarea, întotdeauna discutam despre cum rezolvam problemele și ce rezultate obțineam, însă nu pomeneam problemele nerezolvate. Drept urmare, cele două partenere ale mele mă admirau și credeau că puteam rezolva problemele bine. Chiar au spus: „Înțelegi adevărul și-i posezi realitățile.” Ți-ai dat seama că modul în care vorbeai era greșit? Conștientizam puțin atunci, așa că am spus doar că erau și probleme pe care nu le puteam rezolva și am lăsat-o baltă.

Mai târziu, era un grup care lucra ineficient, iar frații și surorile aveau unele dificultăți în îndatoririle lor. Așa că sora Li mi-a spus: „M-am întâlnit cu ei de câteva ori să am părtășie, dar tot nu le pot rezolva problemele. Acum mă simt foarte negativă.” Când am auzit asta, mi-am lăsat capul în jos și m-am simțit și eu foarte neconfortabil, pentru că și eu mă dusesem de mai multe ori, dar nu rezolvasem problemele. M-am simțit foarte neajutorată la acel moment, pentru că încercasem totul și nu înțelegeam de ce nu pot fi rezolvate. Am vrut să-mi destăinui starea, dar, când am văzut că sora Li era negativă, m-am gândit că, dacă și eu îmi destăinuiam dificultățile de atunci, aș răspândi negativitatea. În orice caz, eu eram conducătoarea grupului. Când aveam probleme, trebuia să le suport, să rezist și să nu devin negativă. Atunci, sora Li m-a întrebat: „Confruntată cu aceste dificultăți, ce experiență ar trebui să am?” N-am știut ce să-i răspund. Nu aveam nicio cale și nicio idee cum să am părtășie. Însă, pentru a-mi menține buna imagine în ochii lor, am strâns din dinți și am spus: „În dificultăți ca asta, trebuie să ne bazăm pe Dumnezeu. I-a fost dificil lui Noe să construiască arca, dar a făcut-o bazându-se pe Dumnezeu. Trebuie să fim precum Noe și să ne înfruntăm necazurile direct.” Apoi, am discutat despre ocaziile în care m-am confruntat cu dificultăți în datoria mea în trecut și cum i-am condus pe toți să depășească dificultățile și să obțină rezultate bune. Câteva surori fără discernământ chiar m-au lăudat pentru experiența mea, dar eu nu eram deloc mulțumită. Încă nu rezolvasem dificultățile din lucrarea noastră recentă, așa că nu păcăleam pur și simplu oamenii cu spusele mele? Însă m-am alinat, spunându-mi: „Ce altceva să spun dacă nu asta? Fiind conducătoarea grupului, ce altceva pot face? Orice s-ar întâmpla, trebuie să rezist!” Deși nu voiam, am spus: „Lasă-mă să mă ocup eu de problema asta.” N-aveam nici cea mai mică idee cum să mă ocup de ea. Mă simțeam de parcă purtam un munte pe umeri, eram fără scăpare, dar nu îndrăzneam să mă deschid și să am părtășie cu surorile mele. Atunci sora Li a spus: „În ultimul timp, problemele din lucrarea noastră nu s-au rezolvat. N-ar trebui să reflectăm la asta?” Sora Xin mi-a spus: „În tot acest timp, noi te-am admirat. Am simțit că înțelegi adevărul și poți rezolva probleme, așa că ne bazăm pe tine pentru tot. Starea asta a noastră nu este corectă.” Apoi sora Li a spus: „Așa este. Cât am lucrat cu tine, rareori ai vorbit despre propria ta corupție. Vorbești doar despre intrarea ta pozitivă. Însă, într-un moment ca ăsta, când avem atât de multe probleme și dificultăți în lucrarea noastră, noi două suntem într-o stare negativă, dar tu nu ai arătat nicio slăbiciune. Te deghizezi?” Când am auzit-o spunând asta, am fost dezamăgită. Toate astea erau rezultatul faptului că mă deghizam? Dar încă eram foarte confuză și mi-am spus: „Sunt conducătoarea grupului. Dacă mă destăinui și spun că mă simt slabă, asta nu înseamnă să răspândesc negativitate? Ca într-un război, dacă generalii cad, soldații nu vor fi înfrânți mai repede?” Dar apoi m-am gândit că partenerele mele mă admirau și, dacă acest lucru continua, le-aș aduce înaintea mea. Pășeam pe calea greșită. Știam că trebuia să reflectez asupra mea. În acel moment, am aflat că și alții erau într-o stare negativă și voiau să renunțe, ceea ce afecta grav lucrarea. Confruntată cu aceste probleme, mă simțeam foarte negativă. Nu puteam rezolva nicio problemă practică atunci. Nu puteam suporta deloc o însărcinare atât de importantă. Dacă mai continuam astfel, puteam doar să stânjenesc lucrarea bisericii. În sfârșit, nu am mai putut rezista, așa că mi-am înaintat demisia conducătorilor mei.

După ce mi-am dat demisia, am început să reflectez asupra mea: „De ce nu pot să mă destăinui și să am părtășie despre problemele și dificultățile mele? De ce întotdeauna mă deghizez? De ce nu pot fi cinstită?” Mai târziu, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu și am câștigat puțină înțelegere asupra mea. Dumnezeu spune: „Știți cine sunt, de fapt, farisei? Există farisei în jurul vostru? De ce acești oameni sunt numiți «farisei»? Cum sunt descriși fariseii? Ei sunt oameni care sunt ipocriți, complet falși și care joacă teatru în tot ceea ce fac. Ce pretind ei? Pretind că sunt buni, blânzi și pozitivi. Așa sunt ei într-adevăr? Cu siguranță nu. Dat fiind că sunt ipocriți, tot ce este manifestat și dezvăluit în ei este fals; totul este o prefăcătorie – nu este adevărata lor față. Unde este ascunsă adevărata lor față? Este adânc ascunsă în inimile lor, pentru a nu fi văzută niciodată de alții. Tot ce ține de exterior este o prefăcătorie, totul este fals, dar ei pot să-i păcălească doar pe oameni; nu-L pot păcăli pe Dumnezeu. Dacă oamenii nu urmăresc adevărul, dacă nu practică și nu experimentează cuvintele lui Dumnezeu, atunci nu pot înțelege exact adevărul și, deci, oricât de frumos sună cuvintele lor, acestea nu sunt realitatea adevărului, ci vorbe doctrinare. Unii oameni se concentrează doar să spună papagalicește cuvinte doctrinare, imită grosolan pe oricine ține cele mai elevate predici, astfel încât în doar câțiva ani doctrinele pe care le recită sunt din ce în ce mai remarcabile, iar ei sunt admirați și venerați de mulți oameni, după care încep să se camufleze și acordă o mare atenție cuvintelor și faptelor lor, arătându-se a fi deosebit de evlavioși și spirituali. Ei folosesc aceste așa-numite teorii spirituale pentru a se camufla. Doar despre asta vorbesc oriunde merg, lucruri amăgitoare care se potrivesc noțiunilor oamenilor, dar cărora le lipsește realitatea adevărului. Și, prin predicarea acestor lucruri – lucruri care sunt în acord cu noțiunile și gusturile oamenilor – ei înșală mulți oameni. Pentru alții, astfel de oameni par foarte devotați și smeriți, dar, de fapt, totul este fals; par toleranți, îngăduitori și iubitori, dar, de fapt, este o fațadă; ei spun că Îl iubesc pe Dumnezeu, dar, de fapt, este o prefăcătorie. Alții cred că astfel de oameni sunt sfinți, dar, de fapt, este o înșelăciune. Unde poate fi găsită o persoană cu adevărat sfântă? Sfințenia umană este doar falsitate. Totul este teatru, o amăgire. La exterior, ei par devotați lui Dumnezeu, dar, de fapt, ei joacă teatru ca ceilalți să-i vadă. Când nu se uită nimeni, ei nu sunt deloc devotați și tot ceea ce fac e superficial. La suprafață, ei se sacrifică pentru Dumnezeu și au renunțat la familiile și carierele lor. Dar ce fac în secret? Își conduc propriile afaceri și operațiuni în biserică, profitând de biserică și furând ofrandele în secret, pretinzând că lucrează pentru Dumnezeu. Acești oameni sunt fariseii ipocriți moderni” („Șase indicatori ai progresului în viață” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Cuvintele lui Dumnezeu dezvăluie foarte clar esența fariseilor. Fariseii se deghizau și-i înșelau pe alții în tot ce făceau. Foloseau fapte aparent bune pentru a-i înșela pe oameni și a le câștiga stima. Am reflectat că mă comportasem exact ca fariseii. Din clipa în care am început să supraveghez lucrarea de udare, când am văzut că lucrarea grupului avansa fără probleme și era mai eficientă și că eram admirată de conducătorii și partenerele mele, am simțit că înțelegeam realitățile adevărului mai bine decât alții și, inconștient, am început să am o părere bună despre mine. Mi-am spus că, fiind supraveghetoare, trebuia să fiu mai puternică decât alții și nu puteam fi negativă, că trebuia să fiu un exemplu pentru frații și surorile mele, așa că m-am deghizat și m-am ascuns în orice făceam. Când sora Li a întâmpinat dificultăți și a căutat soluții la mine, m-am prefăcut că înțelegeam când nu era așa și m-am forțat să răspund prin cuvinte din doctrină să le fac pe câteva dintre surori să creadă în mod eronat că înțelegeam adevărul și-i posedam realitățile. Când aveam dificultăți și nu le puteam rezolva, mă simțeam foarte deprimată, dar mă temeam că frații și surorile mele îmi vor vedea slăbiciunea, așa că m-am prefăcut să fiu puternică, ceea ce le-a făcut pe partenerele mele să mă admire, să simtă că aveam o statură mai mare și că puteam rezolva orice problemă. Pentru a stabili o imagine bună și un statut în fața fraților și surorilor, nu am menționat niciodată propria mea corupție, am îndurat totul, indiferent cât de greu. M-am străduit să mă deghizez și să mă cosmetizez și am folosit doctrina care părea corectă pentru a-i zăpăci și a-i înșela pe alții. Prin asta, nu doar că nu mi-am rezolvat problemele și dificultățile, dar, mai important, am stânjenit lucrarea bisericii. Le făceam rău altora și mie însămi! Mergeam pe calea fariseilor ipocriți. Doar atunci am înțeles cu adevărat ce a spus Dumnezeu, „A fi o persoană obișnuită are sens; poți trăi lipsit de anxietate și poți avea bucurie și liniște sufletească. Aceasta este calea cea dreaptă în viață. Dacă vrei să fii mereu o persoană remarcabilă, mai presus de restul oamenilor, atunci te arunci în gura lupilor, te lansezi într-un proces care ar putea avea un efect devastator și îți faci viața grea” („Vor să se retragă atunci când nu există statut sau speranță de a câștiga binecuvântări” în Demascarea antihriștilor). Cuvintele lui Dumnezeu sunt atât de reale. Să vrei întotdeauna să fii admirat de alții și superior duce doar la faptul că devii jucăria Satanei și trăiești în durere. Doar renunțând la faimă și statut, urmărind să fim o persoană cinstită, obișnuită și realistă, putem să ne purtăm cu libertate și eliberare și putem să simțim pace și securitate.

Prin reflecție, mi-am dat seama și că punctul meu de vedere era greșit. Am crezut că a-mi destăinui slăbiciunile și dificultățile însemna să răspândesc negativitatea, așa că nu am îndrăznit să mă destăinui. De fapt, nu am înțeles ce înseamnă să te destăinui și ce înseamnă să răspândești negativitatea. Încurcasem conceptele. Mai târziu, am căutat părțile relevante din cuvântul lui Dumnezeu să le mănânc și să le beau. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Mai întâi, să ne uităm la cum ar trebui să fie înțeleasă și identificată negativitatea emanată, cum ar trebui să se deosebească negativitatea oamenilor, ce remarci și manifestări lăuntrice emană negativitate. Mai presus de toate, negativitatea pe care o emană oamenii nu este pozitivă, este ceva nefavorabil care contrazice adevărul, este ceva produs din firea lor coruptă. A avea o fire coruptă duce la dificultăți în practicarea adevărului și ascultarea de Dumnezeu – și, din cauza acestor dificultăți, gândurile negative și alte lucruri negative sunt dezvăluite în oameni. Aceste lucruri sunt produse în contextul încercării lor de a practica adevărul; acestea sunt gânduri și puncte de vedere care îi afectează și îi împiedică pe oameni atunci când încearcă să practice adevărul și sunt lucruri întru totul negative. Indiferent cât de potrivite cu noțiunile omului și cât de rezonabile par aceste gânduri negative, ele nu provin din înțelegerea cuvintelor lui Dumnezeu, și cu atât mai puțin reprezintă experiența și cunoașterea cuvintelor lui Dumnezeu. În schimb, sunt produse de mintea umană și nu sunt deloc în acord cu adevărul – astfel, sunt lucruri negative, lucruri dăunătoare. Intenția oamenilor care emană negativitate este să găsească multe motive obiective pentru eșecul lor de a practica adevărul, astfel încât să câștige simpatia și înțelegerea altor oameni. În diferite măsuri, acest comportament influențează și distruge inițiativa oamenilor de a practica adevărul și poate chiar să împiedice mulți oameni să practice adevărul. Aceste consecințe și impactul nefavorabil fac ca aceste lucruri negative să merite și mai mult să fie definite ca adverse, potrivnice lui Dumnezeu și total ostile adevărului. Unii oameni nu văd esența negativității și cred că negativitatea frecventă este normală, că nu are un mare efect asupra căutării adevărului. Este greșit; de fapt, are un efect foarte mare, iar dacă negativitatea devine prea greu de suportat, se poate transforma cu ușurință în trădare. Această consecință teribilă este cauzată de nimic altceva decât de negativitate. Așadar, cum ar trebui identificată și înțeleasă eliberarea negativității? Pe scurt, a emana negativitate înseamnă a înșela oamenii și a-i împiedica să practice adevărul; este folosirea unor tactici blânde, a unor metode aparent normale, pentru a înșela oamenii și a-i împiedica. Le este dăunător acest lucru? De fapt, le dăunează profund. Și astfel, a emana negativitate este ceva nefavorabil, este condamnat de Dumnezeu; aceasta este cea mai simplă interpretare a emanării de negativitate. […] Oare negativitatea nu conține sfidarea, nemulțumirea, plângerile și resentimentele oamenilor? Există, de asemenea, lucruri foarte serioase, cum ar fi opoziția, împotrivirea și chiar cearta. Remarcile care conțin aceste elemente pot fi definite ca emanând negativitate” (Cuvântul Se arată în trup, Vol. 4: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor). „«Să împărtășești și să comunici experiențe» înseamnă să ai părtășie despre experiențele și cunoștințele tale referitoare la cuvintele lui Dumnezeu, dând glas fiecărui gând din inima ta, stării tale generale și firii corupte care se dezvăluie în tine, și să-i lași pe ceilalți să le discearnă și, apoi, să rezolvi problema prin părtășie despre adevăr. Toată lumea are mult de beneficiat și câștigat doar atunci când avem părtășie despre experiențe în acest fel; doar aceasta este adevărata viață bisericească” („Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles. Să răspândești negativitatea înseamnă să exprimi, din motive și firi corupte proprii, nemulțumirea față de lucrarea bisericii, înțelegeri greșite și nemulțumiri cu privire la Dumnezeu, astfel încât alții să dezvolte noțiuni despre Dumnezeu sau chiar să nu dorească să-L urmeze și să-și îndeplinească îndatoririle. De exemplu, dacă o persoană este emondată și tratată, se poate plânge și certa, astfel încât alții dezvoltă noțiuni despre Dumnezeu și-L înțeleg greșit. Asta înseamnă să răspândești negativitatea. Însă a te destăinui înseamnă să fii o persoană cinstită. Nu înseamnă doar să ai părtășie cu privire la experiența ta de practicare a adevărului. Trebuie să te destăinui și cu privire la propria-ți corupție, dificultăți, lacune, falsificări și intenții incorecte în datoria ta ca toți să le vadă, ca toți să le poată discerne și analiza. Scopul de a te destăinui este să cauți adevărul pentru a-ți rezolva problemele și dificultățile și să-ți rezolvi firile corupte. Acesta este un tip de practică pozitivă. Odată ce am înțeles acest aspect al adevărului, m-am deschis conștient cu privire la corupția și lacunele din datoria mea și am căutat adevărul cu frații și surorile pentru a le rezolva. Încet, starea mea a început să se remedieze și am fost mai eficientă în datoria mea. Mai târziu, conducătorii mei au văzut că aveam o oarecare căință și cunoaștere de sine, așa că au întrebat dacă îmi puteam continua lucrarea ca supraveghetor pentru udarea nou-veniților. Am fost foarte mișcată. Nu credeam că aș avea șansa de a continua această datorie. Am apreciat harul lui Dumnezeu pentru mine și eram dornică să-mi îndeplinesc responsabilitățile. Apoi, am devenit din ce în ce mai încrezătoare în a fi o persoană cinstită și nu mi se părea atât de dificil să mă destăinui. După un timp, sora Xin mi-a spus: „Simt că te-ai schimbat puțin acum. Este grozav că practici adevărul mereu destăinuindu-te așa.” Am fost foarte fericită când am auzit-o spunând asta și am simțit că în sfârșit reușisem să mă schimb. Dar vremurile bune nu durează mult niciodată. Nu după mult timp, problema mi-a revenit și mai puternică.

La sfârșitul unei adunări, i-am întrebat pe toți dacă aveau întrebări. O soră a spus că, recent, a avut probleme în datoria ei și nu știa ce să facă, așa că voia s-o ajut. La acel moment nu mi-a venit în minte un mod bun, așa că i-am întrebat pe toți ce părere aveau. Un frate a găsit o soluție, toți au aprobat dând din cap și am înțeles-o și eu. Sora a spus fericită: „Soluția ta este grozavă. De ce nu m-am gândit și eu la ea?” Am vrut să răspund: „Dar nici eu nu m-am gândit la soluția asta.” Dar apoi mi-am spus: „Sunt supraveghetoare. Dacă spun asta, ce vor crede oamenii despre mine? Vor spune că nu tratez problemele la fel de bine ca frații și surorile?” Așa că am primit laudele pentru soluția oferită de frate și am adăugat și câteva sfaturi de-ale mele detaliate. După părtășia mea, sora a spus: „Acum am o cale.” După ce am auzit-o spunând asta, m-am simțit puțin vinovată și mi-am spus: „Oare nu înșel oamenii? De ce mă deghizez din nou?” Mai târziu, am început să reflectez la mine însămi, am mâncat și am băut câteva din cuvintele lui Dumnezeu referitoare la starea mea. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Ce fire e aceea în care oamenii se prefac mereu, se scot basma curată întotdeauna, par mereu altfel, astfel încât ceilalți să aibă o părere bună despre ei și să nu poată să le vadă defectele sau neajunsurile, când încearcă veșnic să le prezinte oamenilor cea mai bună parte a lor? Aceasta este aroganță, falsitate, ipocrizie, este firea Satanei, este ceva rău. Gândiți-vă la membrii regimului satanic: indiferent cât de mult se luptă, se ceartă sau ucid în culise, nimeni nu are voie să raporteze sau să expună acest lucru. Se tem că oamenii le vor vedea fața demonică și fac tot ce le stă în putință ca să o ascundă. În public, fac tot posibilul să se scoată basma curată, spunând cât de mult iubesc oamenii, cât de măreți, glorioși și corecți sunt. Aceasta este natura Satanei. Tertipurile și înșelăciunea sunt trăsătura dominantă a naturii Satanei. Și care este scopul acestei înșelăciuni și al acestor tertipuri? Să-i păcălească pe oameni, să-i împiedice să-i vadă esența și adevărata față și, astfel, să atingă scopul de a-și prelungi domnia. […] Satana folosește metode de tot felul pentru a înșela oamenii, pentru a-i păcăli și pentru a-i lua de proști, oferindu-le o imagine falsă. Folosește chiar și intimidarea și amenințările pentru a-i face pe oameni să simtă respect și frică, cu scopul final de a-i face să se supună Satanei și să îl venereze. Aceasta este ceea ce îi place Satanei; acesta este și scopul său în a concura cu Dumnezeu pentru a-i câștiga pe oameni. Prin urmare, atunci când lupți pentru statut și reputație printre alți oameni, pentru ce lupți? Oare chiar o faci pentru renume? Nu. De fapt, lupți pentru avantajele pe care ți le aduce renumele” („Principiile care ar trebui să îndrume conduita unei persoane” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). „Oamenii care nu se deschid niciodată, care ascund lucruri tot timpul, care pretind mereu că sunt integri, care încearcă întotdeauna să-i facă pe ceilalți să aibă o părere bună despre ei, care nu le permit celorlalți să-și facă o idee despre ei și care îi fac pe ceilalți să-i admire – nu sunt acești oameni netoți? Astfel de oameni sunt extrem de netoți! Asta pentru că adevărul despre o persoană va ieși la lumină mai devreme sau mai târziu. Pe ce cale merg ei prin conduita lor? Pe calea fariseilor. Sunt ipocriții în pericol sau nu sunt? Ei sunt oamenii pe care Dumnezeu îi urăște cel mai mult, așadar, vă imaginați că nu sunt în pericol? Toți cei care sunt farisei merg pe calea pierzaniei!” („Oferă-ți inima sinceră lui Dumnezeu și poți dobândi adevărul” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). După ce am chibzuit la cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles că principalul motiv al deghizării este de a-ți face un nume, de a-i face pe oameni să te admire, de a-i domina și controla și de a-ți stabiliza poziția. Aceasta este guvernată de firile arogante și malefice și înseamnă a merge pe calea opoziției față de Dumnezeu. În ceea ce privește problema surorii mele, evident că nu știam s-o rezolv, însă m-am temut că frații și surorile mă vor desconsidera dacă ar fi aflat acest lucru, așa că m-am deghizat, adăugându-mi propriile idei la cunoștințele altuia, prezentându-le ca fiind ale mele și sperând să le arăt tuturor că eram perspicace, înțelegeam adevărul și-i posedam realitățile. Am folosit înșelăciunea pentru a câștiga stima tuturor, în speranța înșelătoare că mă vor admira și se vor baza pe mine. Mergeam pe calea fariseilor. Fariseii erau înșelători ipocriți și erau condamnați și blestemați de Dumnezeu. Firea dreaptă a lui Dumnezeu nu poate fi jignită, așa că știam că, dacă nu mă căiam, voi fi și blestemată și pedepsită de El. Când am văzut cât de gravă era problema, m-am temut puțin, așa că imediat m-am rugat la Dumnezeu să-I spun că voiam să mă căiesc.

Mai târziu, am citit un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu care mi-a arătat cum să tratez corect faptul de a fi promovat drept conducător sau lucrător. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Unii oameni sunt promovați și cultivați de biserică și acesta este un lucru bun, este o șansă bună de a fi instruiți. Se poate spune că au fost ridicați și au primit har de la Dumnezeu. Dar atunci cum ar trebui să-și realizeze datoria? Primul principiu pe care ar trebui să-l respecte este să înțeleagă adevărul. Când nu înțeleg adevărul, trebuie să-l caute și, dacă tot nu înțeleg după ce au căutat, pot găsi pe cineva care-l înțelege pentru a avea părtășie și pentru a căuta împreună, ceea ce va face ca rezolvarea problemei să fie mai rapidă și mai promptă. Lucrurile merg prea încet dacă te concentrezi doar pe a petrece mai mult timp citind cuvintele lui Dumnezeu de unul singur și chibzuind la aceste cuvinte pentru a obține înțelegerea adevărului și a rezolva problema; conform zicalei: «Apa din depărtare nu va potoli o sete urgentă». Dacă vrei să obții progrese rapide în ceea ce privește adevărul, atunci trebuie să înveți cum să lucrezi în armonie cu alții, să pui mai multe întrebări și să cauți mai mult. Doar atunci viața ta va crește rapid și vei putea rezolva problemele prompt, fără vreo întârziere în ambele privințe. Pentru că abia ai fost promovat, încă ești în perioada de probă și nu înțelegi pe deplin adevărul și nu ai realitatea adevărului – pentru că încă îți lipsește această statură – să nu crezi că promovarea ta înseamnă că ai realitatea adevărului; nu așa stau lucrurile. Ești selectat pentru promovare și educare doar datorită faptului că ai un simț al poverii față de lucrare și calibrul unui lider. Ar trebui să ai acest simț. Dacă, după ce ești promovat și folosit, te afli în funcția unui conducător sau lucrător și crezi că ai realitatea adevărului și că ești o persoană care urmărește adevărul – și, dacă, indiferent ce probleme au frații și surorile, pretinzi că înțelegi și că ești spiritual – atunci acesta este un mod prostesc de a fi și este ca al fariseilor ipocriți. Trebuie să vorbești și să acționezi sincer. Când nu înțelegi, îi poți întreba pe alții sau poți căuta răspunsurile și să ai părtășie cu cel de mai sus – nu este nimic rușinos în toate acestea. Chiar dacă nu întrebi, cel de mai sus tot îți va cunoaște adevărata statură și va ști că realitatea adevărului lipsește din tine. Căutarea și părtășia sunt ceea ce s-ar cuveni să faci; acesta este simțul care ar trebui găsit în umanitatea normală și principiul pe care ar trebui să-l respecte conducătorii și lucrătorii. Nu este ceva de care să-ți fie rușine. Dacă crezi că, odată ce ești lider, este rușinos să adresezi mereu întrebări altor persoane sau Celui de mai sus sau să nu înțelegi principiile și dacă apoi, ca urmare, joci un rol pretinzând că înțelegi, că știi, că ești capabil în privința lucrării, că poți face orice lucrare bisericească și nu ai nevoie de nimeni să-ți amintească sau aibă părtășie cu tine sau de nimeni care să te aprovizioneze sau să te sprijine, atunci acest lucru este periculos și este prea arogant și neprihănit de sine, prea lipsit de rațiune. Nici măcar nu-ți cunoști propria măsură – și oare nu te face asta un idiot? Astfel de oameni nu îndeplinesc, de fapt, criteriile pentru a fi promovați și hrăniți de casa lui Dumnezeu și, mai devreme sau mai târziu, vor fi înlocuiți sau alungați” (Cuvântul Se arată în trup, Vol. 4: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles. Dumnezeu nu vrea să fiu o maestră sau atotcunoscătoare. Dumnezeu vrea să am intenția corectă în datoria mea, să mi-o fac cu toată inima și mintea și, indiferent ce deficiențe aș avea, să caut și să am părtășie mai mult cu frații și surorile și să cooperăm armonios. Astfel se acționează cu rațiune. Însă am fost arogantă, ignorantă și întotdeauna m-am simțit ca o supraveghetoare, trebuia să fiu deasupra fraților și surorilor și trebuia să pot rezolva fiecare problemă. Ca urmare, m-am deghizat și m-am cosmetizat oriunde și am pretins că înțelegeam. M-am epuizat de-atâta muncă și am stânjenit lucrarea bisericii. Am fost atât de nerușinată, iar opiniile mele erau ridicole și absurde! Faptul că am fost promovată supraveghetoare a fost doar o șansă dată de Dumnezeu să practic și să fiu cultivată. Nu s-a întâmplat pentru că înțelegeam adevărul mai bine decât alții și nu era un mijloc de a dovedi că identitatea și statutul meu erau mai importante decât ale altora. Eram precum frații și surorile, era mult adevăr pe care nu-l înțelegeam și erau multe probleme pe care nu le puteam vedea clar sau rezolva. Aveam doar puțin mai multe informații privind anumite aspecte și chiar și acelea erau luminarea lui Dumnezeu; nu însemna că posedam vreun pic de realitate. Însă nu mă cunoșteam suficient de bine. Pentru a-mi menține reputația și statutul, nu am făcut altceva decât să încerc să mă deghizez și să mă cosmetizez. Nu doar că nu am putut înțelege adevărul și intra în realitățile acestuia, ci am devenit din ce în ce mai malefică, șireată și arogantă. Am fost atât de nesăbuită! Când mi-am dat seama de acest lucru, mi-am jurat că nu mă voi mai deghiza sau păcăli. Vreau să practic a fi o persoană cinstită și să-mi îndeplinesc bine responsabilitățile și datoria.

Câteva zile mai târziu, pe când discutam despre lucrare, sora Xin mi-a spus că a văzut un nou-venit care făcea progrese rapide. I-am spus repede: „Eu îl ud pe acel nou-venit.” Când am terminat, am realizat: „Nu mă dau mare? Trebuie să mă destăinui și să mă dezvălui.” Dar, apoi, mi-am spus: „Ar fi atât de jenant. Oare sora Xin va crede că sunt nerezonabilă și că mă dau mare ori de câte ori fac ceva bine de teamă că alții nu o vor ști?” Mi-am dat seama că eram pe cale să mă deghizez din nou, așa că m-am rugat repede la Dumnezeu, cerându-I să mă îndrume să mă pot lepăda de mine însămi. Așa că mi-am făcut curaj să mă destăinui și să dezvălui că scopul cuvintelor mele era să mă preamăresc și să mă revelez. Sora Xin mi-a spus: „Ne-am putut da seama când ai spus-o. Dacă poți să te destăinui, practici în mod conștient a fi o persoană cinstită.” Mi-a fost rușine când am auzit ce a spus, dar am simțit și că, dacă nu mă deghizam sau înșelam, și dacă întotdeauna mă deschideam astfel, voi avea un sentiment de securitate și eliberare.

După ce am trecut prin toate acestea, am văzut clar un lucru. În trecut, nu am vrut niciodată să-mi dezvălui corupția, întotdeauna am vrut să mă deghizez, gândindu-mă că, dacă alții n-o pot vedea, mi-aș putea păstra imaginea. Însă, de fapt, asta era înșelare de sine și era foarte nesăbuit. Dumnezeu vede totul. Indiferent cât de mult mă prefac, Dumnezeu vede lucrurile clar și, mai devreme sau mai târziu, voi fi dezvăluită. De asemenea, frații și surorile înțeleg treptat adevărul după ce aud cuvintele lui Dumnezeu. Sunt din ce în ce mai capabili să discearnă diferitele tipuri de oameni și pot vedea din ce în ce mai clar manifestările diferitelor firi satanice, așa că, indiferent cum mă deghizez, cei care înțeleg adevărul o vor discerne instantaneu. Sunt mai convinsă acum decât am fost vreodată că doar cei care urmăresc adevărul și a fi o persoană pură, deschisă și cinstită într-un mod realist sunt, de fapt, oameni înțelepți, plăcuți lui Dumnezeu și altor oameni, și că doar aceasta este calea de lumină pe care ne-a indicat-o Dumnezeu.

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Nu voi urma aceste studii

de Thivei, India M-am născut într-o familie creștină. Ambii părinți sunt fermieri. Familia noastră își câștigă traiul cultivând legume și...

Esența abuzului de putere pentru răzbunare personală

Cu ceva timp în urmă, trebuia să cartografiem districtele din zona noastră și, pe baza principiilor noastre de selecție a liderilor, exista un frate care era un candidat relativ potrivit. M-am pregătit să-l aleg ca și lider de district.

Lasă un răspuns

Contactează-ne pe Messenger