Domnul Isus a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că oricine săvârșește păcatul este sclav al păcatului. Și sclavul nu rămâne veșnic în casă, însă fiul rămâne veșnic” (Ioan 8:34-35). Cuvintele Domnului ne spun că, dacă oamenii nu se pot elibera de robia și cătușele păcatului, și continuă să comită păcate, atunci ei sunt slujitorii păcatului și nu vor intra niciodată în Împărăția lui Dumnezeu. Citind acest pasaj din Scriptură, multe surori și frați credincioși se vor gândi la modul în care păcătuiesc în timpul zilei doar pentru a se spovedi noaptea, și astfel se vor îngrijora că trăiesc în păcat și nu pot intra în Împărăția lui Dumnezeu și inimile lor vor fi îndurerate. Ei cred în Domnul, așadar de ce nu se pot elibera de păcat? Cum ne putem oare elibera de cătușele păcatului? Vom avea părtășie acum cu privire la acest aspect al adevărului.

De ce nu reușim să ne eliberăm de păcat în credința noastră în Domnul?

Când vine vorba despre întrebarea de ce credem în Domnul dar, totuși, nu suntem în stare să ne eliberăm de păcat, haideți să citim mai întâi acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Căci în ciuda tuturor lucrurilor pentru care omul a fost răscumpărat și iertat de păcate, se poate considera doar că Dumnezeu nu-Și aduce aminte de fărădelegile omului și nu-l tratează potrivit cu acestea. Totuși, atunci când omul, care trăiește într-un trup material, nu a fost eliberat de păcat, el poate doar continua să păcătuiască, dezvăluindu-și, la nesfârșit, corupta fire satanică. Aceasta este viața pe care o conduce omul, un ciclu fără sfârșit în care păcătuiește și este iertat. Majoritatea oamenilor păcătuiesc în timpul zilei doar pentru a mărturisi seara. Astfel, chiar dacă jertfa de păcat este întotdeauna eficientă pentru om, ea nu va putea să îl mântuiască pe om de păcat. Numai jumătate din lucrarea mântuirii a fost desăvârșită, pentru că omul are încă o fire coruptă. […]” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”). Cuvintele lui Dumnezeu ne arată că, deși am fost răscumpărați de Domnul Isus și păcatele noastre au fost iertate și, deși, după ce păcătuim, ne rugăm, ne căim și ne spovedim Domnului, iar Domnul nu ne mai privește ca pe niște păcătoși, firile noastre păcătoase continuă să existe; suntem în continuare predispuși la a păcătui deseori, la a ne demasca firile noastre corupte și la a trăi în păcat în timpul zilei doar pentru a ne spovedi noaptea. De exemplu, când alți oameni spun sau fac ceva care dăunează propriilor noastre interese, îi urâm; știm foarte bine că Dumnezeu îi iubește pe cei cinstiți, cu toate acestea, de multe ori mințim și trișăm de dragul propriilor noastre interese; când suntem binecuvântați de către Dumnezeu, Îi mulțumim în mod constant lui Dumnezeu; atunci când suntem asaltați de nenorociri, începem să cârtim împotriva lui Dumnezeu și putem chiar protesta împotriva lui Dumnezeu, aducându-I în mod deschis injurii. Și astfel se poate observa că, deși păcatele noastre au fost iertate, firile corupte din noi nu au fost curățite, căci Domnul Isus a înfăptuit lucrarea de răstignire și de răscumpărare a omenirii, și nu lucrarea profundă de curățire și mântuire a omului. Am fost corupți de Satana de mii de ani și firile noastre satanice sunt adânc înrădăcinate în felul nostru de-a fi. Aroganța, orgoliul, egoismul, predispozițiile josnice, perfidia, viclenia, minciuna, înșelăciunea, disputele bazate pe invidie, rea-voința, ticăloșia, ura față de adevăr și ostilitatea față de Dumnezeu - toate acestea sunt mai intransigente decât păcatul și îi pot face pe oameni să se împotrivească direct lui Dumnezeu. Dacă aceste cauze fundamentale nu sunt abordate, atunci vom păcătui astăzi și, în același mod, vom păcătui și mâine, complet incapabili să ne eliberăm de lanțurile și constrângerile păcatului.

Cum pot creștinii să se elibereze de păcat?

Deci cum putem să ne eliberăm întru totul de cătușele păcatului? Domnul Isus a proorocit: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi și vă va anunța lucrurile ce urmează să vină” (Ioan 16:12-13). „Iar dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel ce Mă respinge şi nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:47-48).

De asemenea, cuvintele lui Dumnezeu spun: „Deplina mântuire a omului de influența Satanei nu a necesitat doar ca Isus să preia păcatele omului ca jertfă pentru păcat, ci și ca Dumnezeu să facă o lucrare mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui, care a fost stricată de Satana. Și astfel, după ce omului i-au fost iertate păcatele, Dumnezeu S-a întrupat pentru a-l conduce pe om în noua epocă și a început lucrarea de mustrare și judecată, și lucrarea aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toți cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare și vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină și vor dobândi adevărul, calea și viața” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”).

Cuvintele lui Dumnezeu ne spun că Dumnezeu din zilele de pe urmă Se va reîntoarce pentru a-Și rosti cuvintele și pentru a înfăptui lucrarea de judecată, rezolvând întru totul firile corupte ale omului și mântuindu-l de păcat. Astăzi, Domnul Isus S-a reîntors în trup ca Dumnezeu Atotputernic întrupat. Pe baza lucrării de răscumpărare a Domnului Isus, Dumnezeu Atotputernic a înfăptuit o etapă a lucrării Sale, aceea a judecății, care începe în casa lui Dumnezeu. El a exprimat toate adevărurile pentru curățirea și mântuirea omenirii, rezolvând de la rădăcină firile noastre păcătoase și permițându-ne să înțelegem adevărul, să ne eliberăm de păcat, să încetăm să comitem păcate și să ne împotrivim lui Dumnezeu și să devenim oameni care Îl ascultă și Îl venerează pe Dumnezeu, moment în care suntem cu adevărat câștigați de Dumnezeu. Doar atunci când vom accepta lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă vom avea șansa să ne eliberăm de firile noastre corupte și să fim curățiți.

Cum îl curăță și îl judecă Dumnezeu pe om?

Deci, oare cum înfăptuiește Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă lucrarea de judecată pentru curățirea și mântuirea omului, permițându-i acestuia să se elibereze de păcat? Haideți să citim un alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic spune: „În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se supună lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”).

La auzul menționării lucrării de judecată, unii oameni pot gândi: nu este judecata o osândă dată de Dumnezeu? Atunci cum ar putea cineva să mai fie mântuit de către Dumnezeu? Avem asemenea gânduri datorită faptului că nu cunoaștem lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Cuvintele lui Dumnezeu ne spun că lucrarea de judecată înfăptuită de Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă este, în principal, expresia adevărului pentru a-l judeca și curăți pe om, permițându-ne astfel, din revelațiile cuvintelor lui Dumnezeu, să ne dăm seama de propriile noastre firi corupte și să vedem adevărul concret al corupției noastre din cauza Satanei. Cuvintele lui Dumnezeu sunt ca o sabie cu două tăișuri; când citim cuvintele lui Dumnezeu, este ca și cum El ne judecă și ne demască față în față, permițându-ne să ne dăm seama de propriile noastre firi satanice corupte, firi care sunt arogante, încrezute, egoiste, josnice, trădătoare, viclene, lacome și malefice. Când începem să credem în Domnul, de exemplu, ne bucurăm de harul Domnului, este pace și bucurie în inimile noastre și, în special, după ce vedem binecuvântările și promisiunile oferite nouă de către Domnul, devenim și mai înflăcărați când ne sacrificăm pentru El. Niciodată nu lipsim de la vreo întrunire sau nu omitem să citim din Scriptură; adesea ne sprijinim surorile și frații care sunt neputincioși, răspândind Evanghelia oriunde mergem, perseverând în devotamentul și milostenia noastră, având credința că, dacă ne sacrificăm astfel, Domnul se va asigura că totul va decurge în siguranță și fără probleme pentru noi și că după aceea vom putea intra în Împărăția cerurilor și vom câștiga viața veșnică. Dar când se abate o nenorocire asupra noastră, când Domnul nu veghează asupra noastră și nu ne protejează, regretăm sacrificiul făcut înainte pentru Domnul și, în inimile noastre, chiar începem să-L învinovățim pe Dumnezeu. Când am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, vedem că El spune: „În zilele noastre, majoritatea oamenilor sunt într-o astfel de stare: «Pentru a câștiga binecuvântări, trebuie să mă sacrific pentru Dumnezeu și să plătesc un preț pentru El. Pentru a câștiga binecuvântări, trebuie să abandonez totul pentru Dumnezeu; trebuie să termin ceea ce mi-a încredințat și să-mi fac datoria bine». Acest lucru este dominat de intenția de a fi binecuvântat; este un exemplu de a se sacrifica doar pentru a câștiga recompensele lui Dumnezeu, pentru a câștiga coroana” („Cum să apuci pe calea lui Petru” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). „Relația omului cu Dumnezeu este doar una de interes personal. Este relația dintre receptor și Cel care dă binecuvântarea. Pentru a spune lucrurilor pe nume, este ca și relația dintre angajat și angajator. Angajatul lucrează numai pentru a primi recompensele acordate de angajator. Într-o relație ca aceasta, nu există nicio afecțiune, ci doar o afacere; nu există a iubi și a fi iubit, numai caritate și milă; nu există înțelegere, doar indignare reprimată și înșelătorie; nu există intimitate, ci doar o prăpastie care nu poate fi trecută” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 3: Omul poate fi salvat numai în mijlocul gestionării lui Dumnezeu”).

Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic trec direct la subiect, demascând motivațiile și perspectivele noastre greșite asupra credinței în Dumnezeu. Doar reflectând asupra noastră ne dăm seama că noi nu lucrăm din greu pentru că Îl iubim pe Dumnezeu și pentru că dorim să-L mulțumim pe Dumnezeu; în schimb, căutăm să ne sacrificăm în schimbul binecuvântărilor și promisiunilor lui Dumnezeu - comportamentul și acțiunile noastre bune sunt doar pentru a ne atinge propriile obiective. În astfel de momente, vedem cât de egoiste și josnice sunt firile noastre. Trăim după legea satanică: „Fiecare om pentru el însuți și diavolul îl ia pe cel mai din spate”; tot ceea ce facem este pentru beneficiul propriu și chiar atunci când ne sacrificăm puțin în credința noastră în Dumnezeu, acest lucru este, de asemenea, pentru a obține beneficii și binecuvântări de la Dumnezeu. Vrem să preschimbăm unele eforturi minore în mari binecuvântări și căutăm să obținem însutit în această viață și să obținem viața veșnică în lumea ce va veni. Nu ne sacrificăm deloc pentru a ne îndeplini datoria ca ființe create și pentru a răsplăti dragostea lui Dumnezeu. Când propriile noastre intenții și dorințe nu sunt îndeplinite, putem deveni negativiști, ne plângem, ne răzvrătim și ne împotrivim lui Dumnezeu. Când vedem cât de murdari și de corupți suntem, că suntem lipsiți de conștiință și de rațiune și total nepotriviți pentru a primi recompensele și binecuvântările lui Dumnezeu, inimile noastre sunt pline de regret și autoînvinovățire. Ne disprețuim pe noi înșine și suntem obligați să cădem în fața lui Dumnezeu pentru a ne mărturisi păcatele, sperând să o luăm de la capăt, dorind să ne sacrificăm pentru Dumnezeu și nu mai cerem nimic în schimb. Experimentând judecata și mustrarea lui Dumnezeu, ajungem să ne dăm seama de propriile noastre firi satanice și vedem că Dumnezeu disprețuiește păcatele omului. Vedem că, oriunde există murdărie, există judecata lui Dumnezeu și ajungem să cunoaștem esența sfântă a lui Dumnezeu și firea Sa dreaptă, de neîncălcat și, astfel, o inimă temătoare de Dumnezeu se naște în noi. Sub îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu, ajungem treptat să înțelegem voia și cerințele lui Dumnezeu, rămânem neclintiți pe poziția unei ființe create pentru a îndeplini puțin din datoria omului, există din ce în ce mai puțină târguială în implicarea noastră cu Dumnezeu, relația noastră cu El devine din ce în ce mai apropiată, firile noastre corupte suferă o anumită schimbare și trăim, în cele din urmă, asemănarea unei ființe umane autentice.

Faptul că am reușit să ne schimbăm așa cum am făcut-o astăzi este în întregime efectul produs în noi de către lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic. Toți cei care au experimentat judecata și mustrarea lui Dumnezeu Atotputernicul din zilele de pe urmă și care iubesc cu sinceritate adevărul, după câțiva ani văd în mod clar o schimbare și culeg roadele a ceea ce au plantat; în inimile lor, ei sunt capabili să simtă cât de mare este dragostea lui Dumnezeu pentru om și cât de minunată este mântuirea Lui și ajung să aprecieze nespus cât de reală este lucrarea lui Dumnezeu. Ei înțeleg că numai judecata și mustrarea lui Dumnezeu reprezintă cea mai reală mântuire și că numai acceptând lucrarea lui Dumnezeu Atotputernicul din zilele de pe urmă și experimentând judecata și mustrarea lui Dumnezeu, pot fi curățiți și schimbați - aceasta este singura cale prin care ne putem elibera de păcat.

Nota editorului: Ți-a lămurit această părtășie confuzia? Ai găsit în această părtășie calea spre a te elibera de păcat? Dacă tu consideri că ți-a fost de folos, urmărește acest site, iar noi vom continua să îl actualizăm cu conținut nou. Dacă cineva pe care îl cunoști este la fel de confuz ca și tine, te rugăm să împărtășești acest articol cu el sau ea. Dacă ai întrebări sau dificultăți, nu ezita să ne contactezi în orice moment și le putem analiza și cerceta împreună!

În cele din urmă, am dori să recomandăm mai multe filme: Rămas bun, om serviabil!, Adevărata pocăință și Pocăința unui ofițer. Din aceste filme, poți afla cum creștinii se căiesc cu adevărat și se schimbă după ce au experimentat judecata lui Dumnezeu. Sperăm ca acestea să vă fie de ajutor!