La ce se ajunge când nu te îndoiești niciodată de oamenii pe care îi angajezi

ianuarie 6, 2023

de Xunqiu, Statele Unite

Anul trecut am supravegheat lucrarea de udare și evanghelizare a bisericii. Cum abia începusem, cu multe detalii ale lucrării nu eram familiarizată, așa că m-am bazat mult pe acei conducători de echipă. Credeam că erau competenți în domeniile respective și mai buni ca mine la toate, deci ar trebui să învăț de la ei, mai ales de la sora Lili, care avea calibru foarte bun și era o lucrătoare talentată. Conducea mereu discuțiile legate de lucrare la adunări și evanghelizarea făcută de grupul ei era puțin mai rodnică decât a celorlalte. În consecință, o prețuiam și aveam încredere în ea. De regulă, îi înțelegeam doar superficial lucrarea și nu intram niciodată în detalii. Aveam maximă încredere în ea. Atunci, frații și surorile mi-au amintit că ar trebui să verific puțin săptămânal lucrarea lui Lili dar, deși am fost de acord, mi-am zis: „Lili poate fi încăpățânată uneori, dar se descurcă binișor în toate aspectele lucrării și e cea mai talentată în domeniu, deci probabil n-o să aibă nicio mare problemă. Dacă mă tot interesez de lucrarea ei, o să pară că n-am încredere în ea.” Așadar, n-am luat în serios propunerile lor. Într-o zi, două surori mi-au zis că Lili nu făcea lucrare practică. Au spus că adesea nu urmărea lucrarea echipei, nu avea părtășie să rezolve problemele și luptele fraților și surorilor, iar când verifica, ocazional, nu era prea util, așa că lucrarea de evanghelizare a echipei scădea în eficiență. Am fost șocată să aud asta. Cum putea Lili să nu facă lucrare practică? Îmi spusese că urmărea lucrarea echipei și, de fiecare dată când întrebasem, zisese că nu erau probleme. Atunci, de ce spuneau ceilalți că nu urmărea lucrarea lor? Dar apoi m-am gândit: „Echipa lui Lili lucrează bine în general. Poate surorile astea nu știu totul. Nu mă pot baza doar pe cuvintele lor. În plus, au ele însele niște probleme; chiar dacă Lili are impasuri în datoria ei, asta-i normal. Nimeni nu-i perfect!” Deci n-am dat prea multă atenție nemulțumirilor lor și doar i-am amintit scurt lui Lili, în privat, să se axeze în viitor pe urmărirea lucrării echipei și asta a fost tot. Spre uimirea mea, curând au apărut probleme majore în lucrarea lui Lili.

Într-o zi, un conducător a spus că Lili iar fusese raportată că nu face lucrare practică. Nu urmărea evanghelizarea, nici măcar când nu mergea bine, și nu voia să răspundă prompt echipei când aveau probleme cu răspândirea Evangheliei. De asemenea, nu ducea lucrurile la capăt în executarea lucrării – la întruniri prezenta planuri, dar apoi nu le continua, așa că nu se puteau realiza, afectând direct rezultatele evanghelizării. Auzind asta, am fost șocată încă o dată. Știam că Lili avea câteva probleme în datorie, dar n-am știut că erau atât de grave. Avea calibru bun și era foarte proactivă în datorie, cum putea să nu facă nicio lucrare practică? Nu puteam crede că era adevărat. Ulterior, conducătorul a avut părtășie cu ea și i-a semnalat problemele ei. Credeam că va reflecta la ea însăși și va trage învățăminte de-aici, dar, spre uimirea mea, n-a reflectat și n-a avut deloc o atitudine de acceptare și supunere. A zis doar că nu era croită să fie conducătoare de echipă și s-a oferit să demisioneze. Nu numai că nu făcea lucrare practică, nu a acceptat să fie tratată. Până la urmă, pe baza principiilor a fost considerată nepotrivită ca lider de echipă și i s-a dat altă sarcină. M-am simțit groaznic apoi. Cum de n-am observat că o conducătoare de echipă nu făcea lucrare practică? Am venit înaintea lui Dumnezeu în rugăciune: „Dumnezeule, am fost așa de oarbă! Te rog luminează-mă și îndrumă-mă să aflu cauza eșecului meu!”

Într-o zi, la devoționale, am văzut pasajul ăsta din cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Falșii conducători nu se vor interesa de supraveghetorii care nu fac lucrare reală sau care își neglijează responsabilitățile. Ei cred că trebuie doar să aleagă un supraveghetor și totul va fi bine; după aceea, supraveghetorul se va ocupa de toate chestiunile lucrării, iar tot ceea ce trebuie să facă ei este să organizeze o adunare din când în când, nu va fi nevoie să verifice lucrarea sau să întrebe cum merge, pot să nu-și mai bată capul cu ea. Dacă cineva raportează o problemă cu un supraveghetor, falsul conducător va spune: «Este doar o problemă minoră, este în regulă. Vă puteți descurca singuri. Nu mă întrebați pe mine.» Persoana care raportează problema spune: «Acel supraveghetor este un lacom leneș. Nu face altceva decât să mănânce și să se distreze și este extrem de leneș. Nu vrea să îndure nici măcar puține greutăți în datoria lui și găsește întotdeauna modalități de a trișa și de a inventa scuze pentru a-și evita lucrarea și responsabilitățile. Nu este calificat să fie supraveghetor.» Falsul conducător va răspunde: «Era bun atunci când a fost ales ca supraveghetor. Ceea ce spui nu este adevărat sau, chiar dacă este, reprezintă doar o manifestare temporară.» Falsul conducător nu încearcă să afle mai multe despre situația supraveghetorului, ci judecă și determină această chestiune pe baza impresiilor lui din trecut despre persoana respectivă. Indiferent cine raportează probleme cu supraveghetorul, falsul conducător le ignoră. Supraveghetorul este depășit de situație, nu este suficient de competent pentru a-și finaliza lucrarea și este deja pe cale să strice totul – însă falsului conducător nu îi pasă. Este deja destul de rău că atunci când cineva raportează problemele supraveghetorului, el închide ochii. Dar care este cel mai josnic lucru dintre toate? Atunci când oamenii îi spun despre probleme cu adevărat grave pe care le are supraveghetorul, el nu încearcă să le rezolve și chiar vine cu tot felul de scuze: «Îl cunosc pe acest supraveghetor, el crede cu adevărat în Dumnezeu, nu ar avea niciodată probleme. Chiar dacă ar avea, Dumnezeu l-ar proteja și l-ar disciplina. Dacă face vreo greșeală, aceasta este între el și Dumnezeu – nu trebuie să ne îngrijorăm.» Acesta este modul în care lucrează falșii conducători: după propriile noțiuni și închipuiri. Ei pretind că înțeleg adevărul și că au credință – prin urmare, fac o harababură în lucrarea bisericii sau chiar o țin în loc, în timp ce se prefac ignoranți. Nu sunt ei doar birocrați? Falșii conducători sunt incapabili să facă lucrare reală și nici nu abordează cu seriozitate lucrarea conducătorilor de grup și a supraveghetorilor. Viziunea lor asupra oamenilor se bazează doar pe propriile impresii și închipuiri. Văzând pe cineva lucrând bine pentru un timp, ei cred că această persoană va fi bună pentru totdeauna, că nu se va schimba; ei nu cred pe nimeni care spune că există o problemă cu această persoană, ignoră atunci când cineva scoate în evidență ceva referitor la persoana respectivă. […] Falșii conducători au și un defect major: se grăbesc să aibă încredere în oameni, pe baza propriilor închipuiri. Și acest lucru este cauzat de neînțelegerea adevărului, nu-i așa? Cum dezvăluie cuvântul lui Dumnezeu esența omenirii corupte? De ce ar trebui să aibă încredere în oameni, când Dumnezeu nu are? În loc să-i judece pe oameni după aparențe, Dumnezeu le supraveghează constant inimile – așadar, de ce ar trebui falșii lideri să fie atât de relaxați când îi judecă pe alții și-și pun încrederea în ei? Falșii lideri sunt prea îngâmfați, nu-i așa? Iată ce cred ei: «Nu m-am înșelat când am reperat această persoană; nimic nu ar putea merge prost; cu siguranță nu e un om care trândăvește, căruia îi place să se distreze și care urăște munca grea. Categoric este de nădejde și demn de încredere. Nu se va schimba; dacă ar face-o, ar însemna că m-am înșelat în privința lui, nu-i așa?» Ce fel de logică este asta? Ești vreun soi de expert? Ai vedere cu raze X? Aceasta e abilitatea ta specială? Ai putea să trăiești cu această persoană un an sau doi, dar ai fi în stare să vezi cine este cu adevărat, fără un mediu potrivit care să-i dezvăluie întru totul natura și esența? Dacă nu ar fi dată în vileag de Dumnezeu, ai putea trăi alături de ea trei sau chiar cinci ani, și tot te-ai lupta să vezi exact ce fel de natură și esență are. Și cu cât devine acest lucru mai adevărat atunci când o vezi rar și ești rareori cu această persoană? Ai încredere în ea, cu inima ușoară, în funcție de o impresie trecătoare sau bazându-te pe aprecierea pozitivă făcută de altcineva și îndrăznești să încredințezi lucrarea bisericii unor astfel de oameni. În acest caz, nu ești extrem de orb? Nu ești pripit? Și oare falșii lideri nu sunt extrem de iresponsabili când lucrează astfel?” (Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor). Cântărind cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că oamenii au firi corupte și, înainte să ajungă la adevăr și să-și schimbe firea, toți sunt nedemni de încredere și pe niciunul nu te poți baza. Dar conducătorii falși nu înțeleg adevărul, nu pot discerne esența oamenilor și se încred nepăsători în alții, nesupraveghindu-i și neurmărindu-le munca perioade lungi. Sunt foarte aroganți și iresponsabili. Așa mă purtam și eu. Principalul motiv pentru care n-am supravegheat sau verificat lucrarea lui Lili a fost că m-am încrezut prea mult în ea. Am văzut că avea calibru bun și era experimentată și eficientă în evanghelizare, așa că am avut totală încredere în ea și am prețuit-o mult, fără să mă deranjez să-i supraveghez munca. Când ceilalți mi-au raportat problemele ei, nu le-am dat atenție și chiar am crezut că ei aveau probleme. Ca urmare, în lucrare s-au ivit probleme majore fără să-mi dau seama. N-am privit oamenii și lucrurile prin cuvintele lui Dumnezeu. M-am încrezut în ochii mei, de parcă eram vreo expertă cu înțelegere incredibilă. Am fost așa de îngâmfată! De fapt, în nicio persoană coruptă nu te poți încrede total. Nimeni nu știe ce va face el însuși în orice moment. Doar fiindcă cineva are succes temporar și face ceva lucrare practică, asta nu-nseamnă că-i total demn de încredere. Oamenii au firi corupte, deci pot acționa cu încăpățânare și pot viola principii în datorie, se pot lăsa pe tânjeală, pot să fie superficiali și să provoace daune lucrării. Mai mult, eu o cunoscusem pe Lili doar de puțin timp și n-o înțelegeam cu adevărat. Și totuși, m-am încrezut foarte mult în ea, considerând că era bună la toate și nu trebuia supravegheată ca să lucreze bine. Ce arogantă și oarbă am fost! Nu mi-a trecut prin cap că Lili era așa de egoistă. Era conducătoare de echipă, dar nu-i păsa decât să convertească ea mai mulți oameni și neglija lucrarea echipei ei. Când ceilalți aveau probleme în lucrarea lor, n-a avut părtășie să le rezolve. N-a făcut nimic din munca cerută unui conducător de echipă. Eu mereu o considerasem o lucrătoare talentată, de calibru bun, aptă să facă lucrare practică, așa că o stimam mult. Abia atunci am realizat că nu era adevărat. Lili era egoistă din fire, îi păsa numai de propria lucrare și nu proteja interesele generale ale bisericii. Era potrivită doar să răspândească singură Evanghelia, nu să fie conducătoare de echipă. Încrezându-mă orbește în Lili, nu i-am verificat lucrarea și n-am depistat prompt abaterile și scăpările din ea. Rezultatul, evanghelizarea a fost blocată. Ca supraveghetoare, a fost impardonabil. Chibzuind, mă simțeam tot mai vinovată, deci m-am rugat lui Dumnezeu, vrând să reflectez și să-mi schimb starea și vederile incorecte cu adevărat.

Apoi, am văzut pasajul ăsta din cuvintele lui Dumnezeu. „Este sigur să spunem că majoritatea oamenilor consideră expresia «Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești» drept adevăr și sunt înșelați și legați de ea. Ei sunt deranjați și influențați de aceasta atunci când selectează sau numesc oameni și chiar o lasă să le dicteze acțiunile. Drept urmare, mulți lideri și lucrători au întotdeauna dificultăți și îndoieli ori de câte ori verifică lucrarea bisericii, promovează și numesc oameni. În cele din urmă, tot ce pot face este să se aline folosind cuvintele «Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești». Ori de câte ori inspectează sau întreabă despre lucrare, ei gândesc: «„Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești.” Ar trebui să mă încred în frații și surorile mele și, la urma urmei, Duhul Sfânt îi observă pe oameni, așa că nu ar trebui să mă îndoiesc întotdeauna și să-i monitorizez pe alții.» Au fost influențați de această frază, nu-i așa? Care sunt consecințele pe care le aduce influența acestei sintagme? În primul rând, lucrul față de care ești loial nu este cuvântul lui Dumnezeu, nu este însărcinarea dată ție de Dumnezeu și nu este Dumnezeu, ci este filosofia satanică de viață și logica satanică. Crezi în Dumnezeu în timp ce Îl trădezi ostentativ pe Dumnezeu și cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta este o problemă serioasă, nu-i așa? În al doilea rând, acesta nu este doar un eșec în a respecta cuvântul lui Dumnezeu și îndatoririle tale, ci înseamnă a lua planurile și filosofia Satanei de viață ca și cum ar fi adevărul și a le urma și a le practica. Asculți de Satana și trăiești după o filosofie satanică, nu-i așa? A face asta înseamnă că nu ești o persoană care se supune lui Dumnezeu, cu atât mai puțin o persoană care se supune cuvintelor lui Dumnezeu. Ești un ticălos. A lăsa deoparte cuvintele lui Dumnezeu și, în schimb, a lua o frază satanică și a o practica drept adevăr, înseamnă a trăda adevărul și pe Dumnezeu! Lucrezi în casa lui Dumnezeu, dar acționezi după logica și filosofia satanică de a trăi, ce fel de persoană ești? Aceasta este o persoană care se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu și cineva care Îl face de rușine grav pe Dumnezeu. Care este esența acestor fapte? Condamnarea deschisă a lui Dumnezeu și negarea fățișă a adevărului. Nu asta este esența? Pe lângă faptul că nu urmezi voia lui Dumnezeu, tu îngădui ca sofismele Satanei și filosofiile satanice de viață să devină de nestăpânit în biserică. Făcând asta, devii complicele Satanei și ajuți acțiunile Satanei în biserică. Esența acestei probleme este gravă, nu-i așa?” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Anexa unu: Ce este adevărul”). Prin cuvintele lui Dumnezeu am realizat că expresia „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi” nu-i pozitivă și nu-i adevărul. E filosofia Satanei. Motivul pentru care mă încrezusem în Lili și nu-i supravegheasem lucrarea a fost mai ales că trăiam după filosofia asta și aveam prea multă încredere în Lili. Chiar și când voiam s-o verific, îmi făceam griji că, dacă eram prea riguroasă, va considera că nu am încredere în ea. La urma urmei, făcea de mult datoria asta și avea multă experiență, era mai bună ca mine în multe privințe și rezultatele ei erau mulțumitoare. Ce probleme majore putea avea o persoană ca ea? Credeam că n-aveam nevoie să examinez chestiuni minore, că, dacă-i alocam o lucrare, trebuia să am încredere în ea, că nu vor fi probleme. Dominată fiind de filosofia aceea satanică de viață, nu i-am supravegheat sau examinat lucrarea niciodată. Nici chiar când oamenii au raportat probleme cu ea, nu i-am crezut și n-am investigat mai departe. Ca urmare, evanghelizarea a suferit, răul pe care-l făcusem eu a fost ireparabil. De fapt, Dumnezeu cere ca lucrătorii și conducătorii să supravegheze și să urmărească lucrarea, ca să putem depista și rezolva rapid probleme și abateri. Asta-i benefic și pentru datoriile oamenilor, și pentru lucrarea bisericii. Eu, însă, trăiam după filosofia satanică „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi” și nu supravegheam sau verificam oamenii după ce le alocam lucrare și nici vorbă să-i îndrum ori să-i ajut. Eram superficială în datoria mea și nu făceam lucrare practică – purtare de conducător fals. Am păstrat o conducătoare de echipă care nu făcea cu personalul lucrare practică, asta nu doar că n-a ajutat lucrarea bisericii, chiar a perturbat-o grav. Eu făceam rău! Abia atunci am văzut că perspectiva satanică „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi” era extrem de nocivă. Dacă trăim mereu după ideea aia, putem întârzia lucrarea bisericii. Tot reflectând, m-am căit tot mai mult, așa că m-am rugat lui Dumnezeu: „Nu mai vreau să tratez oamenii și datoria mea după filosofia Satanei. Sunt gata să mă străduiesc să-mi împlinesc datoria după cum cere Dumnezeu. Nu vreau să fac nimic altceva ce voi regreta.”

Ulterior, am citit pasajul ăsta din cuvintele lui Dumnezeu și-am găsit o cale de practică. Dumnezeu Atotputernic spune: „Credeți că expresia «Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești» este corectă? Reprezintă această expresie adevărul? De ce ar folosi cineva această expresie în lucrarea casei lui Dumnezeu și în îndeplinirea datoriei sale? Care este problema aici? Acestea sunt, în mod clar, cuvintele necredincioșilor, cuvinte care vin de la Satana – prin urmare, de ce le tratează ca fiind adevărul? De ce nu pot spune dacă sunt corecte sau greșite? Acestea sunt, în mod evident, cuvintele omului, cuvintele omenirii corupte, pur și simplu, nu sunt adevărul, sunt în completă contradicție față de cuvintele lui Dumnezeu și nu ar trebui să servească drept criteriu pentru acțiunile oamenilor, conduita lor și venerarea lui Dumnezeu. Prin urmare, cum ar trebui abordată această expresie? Dacă ești într-adevăr capabil să faci diferența, ce fel de criteriu ar trebui să utilizezi în locul acesteia pentru a servi drept principiu de practică? Criteriul ar trebui să fie «să-ți îndeplinești datoria cu toată inima, cu tot sufletul și cu toată mintea». A acționa cu toată inima, cu tot sufletul și cu toată mintea înseamnă să nu fii înfrânat de nimeni; înseamnă să existe o singură inimă și minte, și nu mai mult. Aceasta este responsabilitatea și datoria ta și ar trebui să o îndeplinești bine, așa cum este rânduit de Cer și recunoscut pe Pământ. Indiferent de problemele pe care le întâmpini, ar trebui să acționezi conform principiilor. Ocupă-te de ele așa cum se cuvine; dacă emondarea și tratarea sunt necesare, așa să fie, iar dacă se impune demiterea, așa să fie. Acționează pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărului. Nu acesta este principiul? Nu reprezintă acesta exact opusul expresiei «Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești»? Ce înseamnă să nu te îndoiești de oamenii pe care îi angajezi și să nu-i angajezi pe cei de care te îndoiești? Înseamnă că, dacă ai angajat o persoană, nu ar trebui să te îndoiești de ea. Dacă ai angajat o persoană, ar trebui să dai drumul frâielor, să nu o supraveghezi și să o lași să facă ce vrea; iar dacă te îndoiești de ea, atunci nu ar trebui să o angajezi. Nu asta înseamnă? Acest lucru este teribil de greșit. Omenirea a fost profund coruptă de Satana. Fiecare persoană are o fire satanică și este capabilă să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu și să se împotrivească lui Dumnezeu. Ai putea spune că nimeni nu este de încredere. Chiar dacă o persoană jură până la capătul pământului, nu este de niciun folos, întrucât oamenii sunt constrânși de firile lor corupte și nu își pot controla acțiunile. Ei trebuie să accepte judecata și mustrarea din partea lui Dumnezeu înainte de a putea rezolva problema firii lor corupte și să înlăture temeinic problema împotrivirii și a trădării față de Dumnezeu – să înlăture rădăcina păcatelor oamenilor. Toți cei care nu au trecut prin judecata și purificarea din partea lui Dumnezeu și nu au obținut mântuirea nu sunt de încredere. Nu sunt vrednici de încredere. Prin urmare, atunci când angajezi pe cineva, trebuie să-l supraveghezi, să-l direcționezi, să-l emondezi și să-l tratezi și să ai în mod frecvent părtășie cu privire la adevăr. Numai în acest fel vei putea să vezi clar dacă poate să fie angajat în continuare. Dacă există unii oameni care pot să accepte adevărul, acceptă să fie emondați și tratați, sunt capabili să-și îndeplinească datoria cu loialitate și care progresează mereu în viața lor, atunci numai aceștia sunt oameni care pot fi într-adevăr angajați” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Anexa unu: Ce este adevărul”). Citind cuvintele lui Dumnezeu, am găsit o cale de practică. Dumnezeu cere să ne punem toată inima în datoriile noastre. Pentru întreaga lucrare de sub supravegherea mea, indiferent dacă o persoană mi-e familiară sau nu sau ce cred despre ea, ar trebui să-mi îndeplinesc datoria pe baza principiilor prezentate de Dumnezeu pentru conducători și lucrători și să fac tot ce se așteaptă de la mine, supraveghind lucrarea fiecăruia, înțelegând-o temeinic, descoperind problemele și rezolvându-le prompt, tratându-i și emondându-i pe cei cu probleme grave. Acelea sunt principiile datoriei mele și singura modalitate de a-mi face bine datoria. După ce am înțeles asta, m-am simțit mult mai limpede și am avut o cale înainte în datoria mea.

Apoi, biserica a desemnat-o pe Lili să ude nou-veniți și ea s-a bucurat. Mi-am zis: „Probabil că va putea învăța din demitere și acum își va face bine datoria.” Curând, însă, mulți dintre nou-veniții udați de ea nu veneau regulat la adunări. Mi s-a părut ciudat, așa că i-am cerut detalii despre cauzele acestui lucru. Spre uimirea mea, ea doar a invocat scuze că nu are timp să-i urmărească. Am fost foarte supărată auzind asta. Credeam că, după ce a fost demisă, ea va reflecta asupra sa și va face lucrare practică, dar s-a dovedit că m-am înșelat. Am știut că nu mai puteam să privesc oamenii tot pe baza noțiunilor mele. Ca supraveghetoare, trebuia să supervizez, să verific, să îndrum lucrarea și să-mi îndeplinesc responsabilitățile. Atunci, m-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „A acționa cu toată inima, cu tot sufletul și cu toată mintea înseamnă să nu fii înfrânat de nimeni; înseamnă să existe o singură inimă și minte, și nu mai mult. Aceasta este responsabilitatea și datoria ta și ar trebui să o îndeplinești bine, așa cum este rânduit de Cer și recunoscut pe Pământ. Indiferent de problemele pe care le întâmpini, ar trebui să acționezi conform principiilor. Ocupă-te de ele așa cum se cuvine; dacă emondarea și tratarea sunt necesare, așa să fie, iar dacă se impune demiterea, așa să fie. Acționează pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărului” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Anexa unu: Ce este adevărul”). Așa-i. Trebuia să-mi fac datoria potrivit cuvintelor și cererilor lui Dumnezeu. Apoi, i-am semnalat și expus lui Lili toate problemele ei și am avut părtășie cu ea, disecându-i atitudinea neglijentă în datorie și urmările ei periculoase. Abia atunci Lili și-a înțeles problemele, în sfârșit. Ulterior, m-am interesat și i-am verificat periodic lucrarea și, dacă observam o problemă, aveam părtășie cu ea s-o corectez. După aceea Lili a obținut rezultate mult mai bune în udarea nou-veniților. Am fost foarte încântată să văd asta și chiar am descoperit cum faptul de a privi lucrurile și a acționa după cuvintele lui Dumnezeu aduce rezultatele cele mai bune în datoria mea. M-am și simțit mult mai relaxată și liniștită.

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Esența abuzului de putere pentru răzbunare personală

Cu ceva timp în urmă, trebuia să cartografiem districtele din zona noastră și, pe baza principiilor noastre de selecție a liderilor, exista un frate care era un candidat relativ potrivit. M-am pregătit să-l aleg ca și lider de district.

Lasă un răspuns

Contactează-ne pe Messenger