de Xiaomo, China

Menționarea „Răscumpărării lui Isus” ne umple întotdeauna de recunoștință față de Domnul. Acum două mii de ani, pentru a ne răscumpăra din mâinile Satanei, Domnul Isus a fost răstignit și sacrificat pentru păcatele omenirii, iertându-ne astfel toate păcatele. Când păcătuim, atât timp cât ne căim și ne mărturisim păcatele Domnului, păcatele ne sunt iertate și ne bucurăm de pace și fericire. Recent, însă, unii frați și unele surori nu au înțeles bine: deși păcatele ne sunt iertate de Domnul, nu am putut scăpa niciodată de legăturile păcatului, deseori mințim și înșelăm, suntem blocați în ciclul păcatului și al mărturisirii și nu putem respecta învățăturile Domnului. Biblia ne spune clar: „Dacă noi păcătuim în mod intenţionat, după ce ni s-a făcut cunoscut adevărul, nu mai este nici o jertfă pentru păcat” (Evrei 10:26). Știm clar că putem păcătui involuntar, în ciuda faptului că suntem conștienți că acțiunile noastre sunt contrare voii lui Dumnezeu și că, dacă doar ne căim fără a ne schimba, sacrificiul pentru păcatele noastre este în van. Astfel, chiar putem fi răpiți direct în Împărăția cerurilor când vine Domnul? Dar există și unii frați și unele surori care cred că, deși păcătuim adesea, Domnul ne-a iertat păcatele și nu ne consideră păcătoși, iar, atunci când Se întoarce, vom fi răpiți în Împărăția cerurilor! Așadar, vom fi răpiți în Împărăția cerurilor? Să explorăm împreună această chestiune.

Frați și surori, mai întâi de toate, trebuie să știm că este adevărat că Domnul Isus ne-a iertat păcatele, dar a spus El „Dacă oamenii sunt iertați, pot intra în Împărăția cerurilor”? A mărturisit Duhul Sfânt acest lucru? Dacă nu, atunci acest punct de vedere nu este conform adevărului, nici conform intenției lui Dumnezeu, ci izvorăște din imaginația minții omenești. Biblia ne spune că Iahve a zis: „Deci fiţi sfinţi, după cum Eu sunt sfânt!” (Leviticul 11:45). Domnul Isus a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că oricine săvârşeşte păcatul este sclav al păcatului. Şi sclavul nu rămâne veşnic în casă, însă fiul rămâne veşnic” (Ioan 8:34-35). Dumnezeu este sfânt și drept și Dumnezeu nu le permite oamenilor murdăriți și corupți să existe în Împărăția Sa, așadar Dumnezeu ne cere să scăpăm de păcat și să devenim puri. Doar fiind purificați putem intra în Împărăția cerurilor. Cum ar putea oamenii ca noi, care păcătuim constant și ne împotrivim lui Dumnezeu, să intre în Împărăția cerurilor?

Cu privire la acest lucru, poate că unii frați și unele surori vor întreba: Domnul Isus ne-a iertat păcatele și nu ne consideră păcătoși, dar, dacă nu putem intra în Împărăția cerurilor, care este semnificația lucrării de răscumpărare a Domnului Isus? Cuvintele lui Dumnezeu privind această chestiune răspund foarte clar întrebării acesteia. Să aruncăm o privire: „La acea vreme, lucrarea lui Isus era răscumpărarea întregii omeniri. Păcatele tuturor care credeau în El erau iertate; dacă credeai în El, El te răscumpăra; dacă credeai în El, nu mai erai un păcătos, erai iertat de păcatele tale. Aceasta este ceea ce însemna să fii mântuit și să fii îndreptat prin credință. Totuși, în cei ce credeau, rămânea acel ceva care era răzvrătit și se opunea lui Dumnezeu și acela încă trebuia să fie îndepărtat încet. Mântuirea nu însemna că omul fusese complet câștigat de Isus, ci că omul nu mai era al păcatului, că i se iertaseră păcatele: de credeai, nu aveai să mai aparții vreodată păcatului” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (2)”). „Înainte ca omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja plantate în interiorul său și, după mii de ani în care a fost corupt de către Satana, are în interiorul lui o natură stabilită, care I se opune lui Dumnezeu. Prin urmare, atunci când omul a fost răscumpărat, nu este altceva decât un caz de răscumpărare în care omul este cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare din el nu a fost eliminată. Omul, care este atât de întinat, trebuie să sufere o schimbare înainte de a deveni vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. […] Căci în ciuda tuturor lucrurilor pentru care omul a fost răscumpărat și iertat de păcate, se poate considera doar că Dumnezeu nu-Și aduce aminte de fărădelegile omului și nu-l tratează potrivit cu acestea. Totuși, atunci când omul, care trăiește într-un trup material, nu a fost eliberat de păcat, el poate doar continua să păcătuiască, dezvăluindu-și, la nesfârșit, corupta fire satanică. Aceasta este viața pe care o conduce omul, un ciclu fără sfârșit în care păcătuiește și este iertat. Majoritatea oamenilor păcătuiesc în timpul zilei doar pentru a mărturisi seara. Astfel, chiar dacă jertfa de păcat este întotdeauna eficientă pentru om, ea nu va putea să îl mântuiască pe om de păcat. Numai jumătate din lucrarea mântuirii a fost desăvârșită, pentru că omul are încă o fire coruptă” („Taina Întrupării (4)”).

Aceste două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu clarifică foarte mult rezultatele lucrării de răscumpărare a Domnului Isus. În Epoca Harului, lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus a iertat păcatele pe care le-am comis, dar aceste păcate se referă, în principal, la încălcări ale legilor și poruncilor lui Dumnezeu. Am acceptat răscumpărarea Domnului Isus, iar Domnul nu ne-a mai tratat drept păcătoși. Dacă am păcătui, ne-am putea ruga pur și simplu în numele Domnului Isus, ne-am putea căi și putea mărturisi Domnului, iar păcatele noastre ne-ar fi iertate și noi nu am mai fi condamnați sau pedepsiți de lege. Acesta este adevăratul sens al lucrării de răscumpărare a Domnului Isus. Dar Domnul Isus ne-a iertat doar păcatele. Domnul nu ne-a iertat firile satanice precum aroganța, egoismul, înșelătoria și răutatea. Acestea sunt mai profunde și mai corupte decât păcatul. Atât timp cât firea noastră satanică de a ne opune lui Dumnezeu rămâne nerezolvată, noi încă vom putea păcătui împotriva lui Dumnezeu și vom putea comite păcate și mai mari decât încălcarea legii. Când predicăm și lucrăm, de exemplu, deseori ne lăudăm și le spunem fraților noștri și surorilor noastre cât de mult am suferit și am plătit pentru Domnul, ca să-i facem să ne preamărească, să ne admire și să-i aducem înaintea noastră. Sau, chiar și atunci când Îl slujim pe Domnul alături de colegii noștri, de asemenea, ne luăm la întrecere, ne zbatem și devenim invidioși față de ceilalți pentru faimă, avere, statut și chiar îi atacăm și îi excludem pe ceilalți. Sau, când suntem bolnavi, când familiile ne sunt în pericol ori când lucrurile nu merg conform noțiunilor noastre despre cum ar trebui să decurgă, ne putem răzvrăti împotriva lui Dumnezeu și I ne putem opune sau chiar Îl putem nega și trăda pe Dumnezeu. Deși credem în Dumnezeu și-L urmăm cu numele, când ne confruntăm cu dificultăți, nu căutăm răspunsuri în cuvintele lui Dumnezeu și nu urmăm cerințele Domnului, ci, în schimb, îi ascultăm pe oameni și ne supunem lor și nu avem loc pentru Dumnezeu în inimile noastre. Facem multe asemenea lucruri. Oamenii ca noi au fost doar răscumpărați de Domnul Isus, dar natura noastră satanică încă este înrădăcinată în noi. Cum ar putea cei care nu scapă niciodată de păcat să fie apți de a fi răpiți direct de Domnul și să intre în Împărăția cerurilor? Putem vedea că lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus ne iartă păcatele, dar noi tot păcătuim și ne opunem lui Dumnezeu adesea, nu suntem purificați și încă nu putem intra în Împărăția cerurilor.

Acum înțelegem adevărata semnificație a „răscumpărării lui Isus” și putem vedea că, pentru a fi mântuiți și pentru a intra în Împărăția cerurilor, oamenii au nevoie și de următoarea etapă a lucrării lui Dumnezeu pentru a fi complet schimbați și purificați. Biblia spune: „Deci, Hristos a fost oferit cândva pentru a îndura păcatele multora; iar celor ce-L caută Se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru mântuire” (Evrei 9:28). „Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu” (1 Petru 4:17). Domnul Isus a spus: „Pe cel ce Mă respinge şi nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:48). „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină.” (Ioan 16:12-13). Cuvintele Domnului Isus sunt foarte clare. Deoarece statura spirituală a celor din Epoca Harului era prea redusă, Domnul Isus nu le-a dat toate adevărurile necesare pentru a mântui complet omenirea coruptă. În zilele de pe urmă, Domnul Isus Se va întoarce pentru a exprima și pentru a rosti noi cuvinte, pentru a săvârși lucrarea de judecată și mustrare ca să ne îndepărteze complet păcătoșenia și să ne elibereze din lanțurile păcatului, astfel încât să putem fi aduși de Domnul în Împărăția cerurilor și să ne putem bucura de binecuvântările lui Dumnezeu.

Prin părtășia de mai sus, înțelegem că acceptarea lucrării de răscumpărare a Domnului Isus doar ne iartă păcatele și că avem, de asemenea, nevoie să experimentăm judecata lui Dumnezeu din zilele de pe urmă pentru a scăpa complet de lanțurile păcatului și pentru a intra în Împărăția cerurilor. Așadar, cum ar trebui să întâmpinăm întoarcerea Domnului și cum ar trebui să tratăm lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă? Recomand pagina evanghelică „Domnul S-a întors”, astfel încât să putem continua să căutăm și să studiem acest aspect al adevărului.