de Yang Yang

Cuprins

1. În rugăciune, adoptă postura unei ființe create

2. Rugați-vă lui Dumnezeu cu sinceritate și onestitate

3. Rugați-vă să faceți voia lui Dumnezeu

4. Rugați-vă Domnului cu energie și hotărâre – Nu vă pierdeți nădejdea

Frați și surori, știm cu toții că rugăciunea către Dumnezeu este calea cea mai directă pentru creștini de a comunica cu Dumnezeu. De aceea, în afară de rugăciunile de dimineață și de seară, ne rugăm cu multe alte ocazii cum ar fi atunci când citim Biblia, în cadrul întrunirilor, când ținem Sabatul sau când întâmpinăm dificultăți. Dar sunt rugăciunile noastre în conformitate cu voința Domnului și oare ne va auzi El? Este important ca fiecare frate și soră să înțeleagă acest lucru; altfel, indiferent de câte ori sau cât de mult timp ne rugăm, aceste rugăciuni nu vor primi aprobarea lui Dumnezeu. De fapt, Domnul Isus ne-a dat aceste răspunsuri cu mult timp în urmă, deci, împreună, să căutăm ceea ce spune adevărul în această privință!

1. În rugăciune, adoptă postura unei ființe create

În Luca 18:9–14, este înscris, „A mai spus şi următoarea pildă pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi: «Doi oameni s-au dus la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt era colector de taxe. Fariseul stătea în picioare şi se ruga în sine însuşi astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că eu nu sunt ca ceilalţi oameni – tâlhari, nedrepţi, adulteri – şi nici chiar ca acest colector de taxe! Eu postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciuială din tot ceea ce câştig!” Colectorul de taxe însă stătea la distanţă şi nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci se bătea pe piept, zicând: „Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul!” Eu vă spun că mai degrabă acesta s-a dus acasă socotit drept, decât celălalt. Căci oricine se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte va fi înălţat!»” Este ușor de văzut din pilda Domnului Isus că Domnul a aprobat rugăciunea vameșului și a disprețuit rugăciunea fariseului. Aceasta se datorează faptului că cel din urmă se referea la fala și lauda de sine și la enumerarea faptelor sale pentru Dumnezeu. El s-a plasat într-o poziție foarte înaltă, chiar la același nivel cu Dumnezeu. El s-a târguit cu Dumnezeu, și-a însușit meritele pentru însăși lucrarea lui Dumnezeu și nu a avut nici cea mai mică evlavie înaintea Lui. El nu a avut nicio teamă în inima lui față de Dumnezeu, iar acest lucru a stârnit disprețul și ura lui Dumnezeu. Dar vameșul a fost complet diferit. El știa că era un păcătos umil, așa că în rugăciunea sa a avut frică de Dumnezeu și și-a deschis inima, recunoscându-și stricăciunea și rugându-se cu sinceritate pentru iertarea lui Dumnezeu și, în cele din urmă, a primit mila lui Dumnezeu. Dumnezeu a avut atitudini diferite față de fiecare dintre ei datorită atitudinilor lor diferite față de Dumnezeu. Comparați acest lucru cu propriile noastre rugăciuni. Adesea adoptăm atitudinea greșită. De exemplu: uneori, când întâmpinăm dificultăți, știm că ceea ce facem nu este în conformitate cu spusele Domnului, dar tot suntem hotărâți să o facem, iar în rugăciunile noastre chiar ne dorim ca Dumnezeu să facă lucruri conform voinței noastre. Sau, atunci când îndeplinim ceva în îndatoririle noastre, cum ar fi să nu-l trădăm pe Domnul când ni s-au pus piedici, simțim că suntem niște persoane foarte devotate Domnului, care Îl iubesc cu adevărat, așa că atunci când ne rugăm, cerem binecuvântări sau coroane, iar dacă Dumnezeu nu ne binecuvintează, ne certăm cu El. Sau, când ne îmbolnăvim sau se întâmplă ceva groaznic acasă, în rugăciunile noastre dăm vina pe Dumnezeu pentru că nu ne-a protejat și chiar încercăm să-L înduplecăm pe Dumnezeu și să reglăm conturile cu El. Lista poate continua la nesfârșit. Toate aceste rugăciuni reprezintă cereri adresate lui Dumnezeu și care încearcă să-I forțeze mâna. Aceasta înseamnă exploatarea, învinuirea Lui și chiar înfruntarea Lui și răzvrătirea împotriva Lui. Aceste tipuri de rugăciuni sunt complet lipsite de conștiință și de rațiune, iar a te ruga astfel înseamnă să te împotrivești lui Dumnezeu. Scopul rugăciunii creștine ar trebui să fie ca Dumnezeu să ne audă și să ne rugăm așa cum a făcut-o și vameșul. Ar trebui să adoptăm postura unei ființe create, să avem o atitudine de evlavie înaintea Lui și să ne rugăm lui Dumnezeu cu condiția prealabilă de a fi supuși. Nu trebuie să încercăm să ne impunem propriile dorințe în fața lui Dumnezeu sau să Îi cerem să acționeze conform voinței noastre. Trebuie doar să Îi cerem lui Dumnezeu să îndeplinească lucrurile în conformitate cu voia Lui. Acesta este singurul mod în care Dumnezeu ne va auzi rugăciunile, ne va lumina și ne va călăuzi.

2. Rugați-vă lui Dumnezeu cu sinceritate și onestitate

Domnul Isus le-a spus odată ucenicilor Săi: „Atunci când vă rugaţi, să nu fiţi ca ipocriţii, căci lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor, ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au primit răsplata! Ci tu, când te rogi, intră în camera ta, încuie uşa după tine şi roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, iar Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti” (Matei 6:5-6). Putem vedea din ceea ce este scris în Biblie că, atunci când fariseii se rugau, adesea le plăcea să aleagă un loc plin de oameni. Acestora le plăcea să stea în sinagogi sau la răscruci pentru a se ruga, iar apoi ei recitau frecvent din Scriptură și făceau rugăciuni lungi, nesincere. Totul era făcut pentru ca alții să vadă, pentru a-i face pe alții să-i vadă ca fiind evlavioși și pioși, și prin aceasta să câștige admirația oamenilor și să îi facă pe oameni să îi prețuiască. Acest fel de rugăciune nu este altceva decât preamărire și laudă de sine; aceasta înseamnă a încerca să-L înșeli pe Dumnezeu. De aceea Domnul Isus a spus că fariseii erau fățarnici și că rugăciunile lor erau prefăcute, neplăcute Domnului. Dacă ne gândim mai bine, de multe ori când ne rugăm, avem, de asemenea, motive incorecte. De exemplu, atunci când ne rugăm în cadrul întrunirilor, nu vorbim cu Dumnezeu despre adevăratele noastre greutăți sau despre corupție, nu vorbim cu El din inimă și Îi cerem să ne conducă și să ne călăuzească. În schimb, înflorim cuvintele și aducem laude goale, alteori recităm capitole din Biblie sau vorbim necontenit despre Scriptură, deoarece noi credem că cel care memorează mai multe scripturi și vorbește mai elocvent se roagă mai bine. De asemenea, credem că, cu cât ne facem rugăciunile de dimineață și rugăciunile de seară mai des sau cu cât ne rugăm mai mult înainte de mese și mulțumim harului lui Dumnezeu după ce am mâncat și, cu cât petrecem mai mult timp făcând aceste lucruri, cu atât vom deveni mai spirituali și mai evlavioși. Credem că rugăciunea făcută în acest fel este cea mai apropiată de voința Domnului. De fapt, rugându-ne astfel nu înseamnă că ne deschidem inima față de Domnul și că I ne închinăm cu adevărat. În schimb, asta înseamnă că ne agățăm de propriile noastre motive și scopuri și că este doar de dragul de a arăta altora cât de bine căutăm atunci când folosim acest lucru pentru a ne lăuda. Rugându-ne în acest mod înseamnă pur și simplu să o facem mecanic, memorând pe de rost, și înseamnă să ne rugăm ca în cadrul unui ritual religios. Acest lucru este considerat superficial de către Dumnezeu și o încercare de a-L păcăli, ceea ce Îl dezgustă. Domnul Isus a spus: „Dumnezeu este Duh, iar cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr” (Ioan 4:24). Dumnezeu este Domnul creației, așa că atunci când noi, ființele create, ne rugăm înaintea Creatorului, ar trebui să avem o inimă temătoare și să I ne închinăm cu sinceritate, să Îi acceptăm observația și să vorbim cu Dumnezeu în mod deschis și cinstit. Doar acest tip de rugăciune Îl bucură pe Dumnezeu.

3. Rugați-vă să faceți voia lui Dumnezeu

În Matei 6:9-10, 13 Domnul Isus a spus: „Iată deci cum trebuie să vă rugaţi: «Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ! […] Şi nu ne lăsa să cădem în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău!»” De când neamul omenesc a fost corupt de Satana, Dumnezeu lucrează pentru a salva omenirea, pentru a ne permite să scăpăm de rău, pentru a ne permite să scăpăm de robia și răul lui Satan și, în cele din urmă, pentru a ne permite să fim câștigați de Dumnezeu. Deci, Dumnezeu speră că oamenii pot să vină înaintea Lui și să-I accepte mântuirea. El speră, de asemenea, că oamenii trăiesc în conformitate cu vorbele Sale și Îl venerează mai presus de toate. De aceea, în rugăciunile noastre, nu putem cere lucruri doar pentru noi înșine. Trebuie, de asemenea, să luăm aminte la voința lui Dumnezeu, să ne rugăm ca voia lui Dumnezeu să se facă pe pământ, să ne rugăm pentru venirea Împărăției lui Hristos pe pământ și să ne rugăm pentru ca Evanghelia lui Dumnezeu să se răspândească în fiecare colț al lumii. Aceasta este o altă cale de practică prin care rugăciunea creștină poate fi în concordanță cu voința lui Dumnezeu. De exemplu, când întâlnim diferite dificultăți, batjocură și greutăți în timp ce răspândim Evanghelia și ne simțim slabi și negativiști, trebuie să ne rugăm sincer la Dumnezeu și să-I cerem să ne dea credință și putere, să ne lase să ne lepădăm de trup și să depășim toate dificultățile și să nu fim supuși constrângerilor forțelor vrăjmașe. Când lucrăm și propovăduim, trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu cu o povară, cerându-I să ne lumineze și să ne călăuzească pentru a înțelege cuvintele Sale, astfel încât să putem împărtăși voia Lui în părtășie în timpul întrunirilor. Atunci, îi putem conduce pe frații și pe surorile noastre în practica și experiența cuvintelor lui Dumnezeu și îi putem aduce înaintea lui Dumnezeu. Când vedem lucruri imorale, rele, făcute în biserică, trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu și să-I cerem credință și curaj, precum și înțelegerea adevărului pentru a ne da seama de trucurile lui Satan și pentru a susține interesele casei lui Dumnezeu. Și așa mai departe. Dacă ne rugăm frecvent ca împărăția lui Dumnezeu să vină și să se facă voia Lui și dacă suntem capabili să oferim puțina noastră putere pentru răspândirea Evangheliei Sale, atunci Dumnezeu va aproba rugăciunile noastre și ele vor fi în concordanță cu voința Lui. Există, de fapt, niște rugăciuni în Biblie care au obținut aprobarea lui Dumnezeu, ca aceea în care regele David a construit un templu pentru Iahve astfel încât oamenii să se poată închina lui Dumnezeu în el. De multe ori el s-a rugat lui Dumnezeu pentru acest lucru și apoi l-a pus în practică. Acele rugăminți au obținut aprobarea lui Dumnezeu și, în cele din urmă, David a devenit cineva în conformitate cu voința lui Dumnezeu. După ce Solomon a devenit rege și Dumnezeu i s-a arătat într-un vis, întrebându-l ce I-ar cere, Solomon nu a cerut bogății sau o viață lungă, ci în schimb a cerut ca Dumnezeu să-i dăruiască înțelepciune pentru a putea conduce mai bine poporul lui Dumnezeu, astfel încât mai apoi poporul Său să poată să se închine mai bine lui Dumnezeu. Dumnezeu a aprobat rugăciunile sale și nu numai că i-a dăruit înțelepciune, ci și bogățiile și viața lungă pe care nici măcar nu le ceruse. Este clar că rugăciunea de a face voia lui Dumnezeu este o rugăciune care este în întregime în acord cu voia Lui.

4. Rugați-vă Domnului cu energie și hotărâre – Nu vă pierdeți nădejdea

Se spune în Luca 18:1-8, „Le-a spus apoi o pildă despre faptul că trebuie să se roage întotdeauna şi să nu se descurajeze: El le-a zis: «Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu-i era ruşine. În cetatea aceea era şi o văduvă care tot venea la el şi-i zicea: „Fă-mi dreptate în procesul cu potrivnicul meu!” Pentru o vreme n-a vrut să-i facă dreptate, dar după aceea şi-a zis: „Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu şi nici de oameni nu mi-e ruşine, totuşi, pentru că această văduvă mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu mai vină întruna şi să mă bată la cap!”» Apoi Domnul a zis: «Auziţi ce zice judecătorul cel nedrept? Şi oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor Săi, care strigă zi şi noapte către El, măcar că întârzie faţă de ei?! Vă spun că le va face dreptate foarte curând! Dar când va veni Fiului Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?»” Această parabolă arată că atunci când ne rugăm Domnului să căutăm voia lui Dumnezeu sau să-I cerem ceva, nu putem să ne grăbim să cerem o rezolvare. Trebuie să învățăm să așteptăm, să căutăm și să ne supunem. Dumnezeu este atât atotputernic cât și realist. El nu face lucruri supranaturale, dar lucrarea Lui de a călăuzi și de a se îngriji de omenire se bazează în întregime pe calitățile reale ale oamenilor și se face pe baza a ceea ce oamenii pot realiza efectiv. Atâta timp cât rugămințile noastre sunt în conformitate cu voia Lui, El ne va împlini cu siguranță rugăciunile, așa că trebuie să avem credință în Dumnezeu. Cu toții am trecut prin astfel de lucruri: uneori când întâlnim o dificultate și nu știm ce să facem, cerem ajutorul lui Dumnezeu prin rugăciune și, citind cuvintele lui Dumnezeu și având părtășie cu frații și surorile, Dumnezeu ne luminează foarte repede și ne conduce, dându-ne o cale de a practica. Sau, uneori, ne rugăm de mult timp pentru ceva și nu am primit răspuns de la Dumnezeu încă, iar în acele momente trebuie să ne liniștim inima și să așteptăm ca voința lui Dumnezeu să ne fie dezvăluită. În alte momente, Dumnezeu ne testează credința pentru a vedea dacă suntem capabili să ne bazăm cu adevărat pe El. Uneori Dumnezeu are drept scop să expună falsitatea din noi și să ne curețe de stricăciunea noastră. Uneori Dumnezeu trebuie să mobilizeze sau să orânduiască pentru oameni unele lucruri sau evenimente pentru a ne îndeplini rugăciunile, iar acest lucru necesită timp și un anumit proces. Există, de asemenea, momente când Dumnezeu vede capacitatea noastră actuală limitată și că nu putem să ne descurcăm sau să realizăm ceva singuri, așa că El așteaptă până când capacitatea noastră a crescut puțin și apoi îndeplinește El acel lucru pentru noi... Indiferent dacă rugăciunile noastre către Dumnezeu s-au îndeplinit sau nu, trebuie să avem credință în Dumnezeu și să credem că tot ceea ce face El în noi este bun, că totul este benefic pentru creșterea noastră în viață și că bunele intenții ale lui Dumnezeu există în toate lucrurile. Deci, indiferent dacă dificultățile cu care ne confruntăm sunt din viața noastră de zi cu zi sau în slujba noastră față de Dumnezeu, nu trebuie să ne pierdem nădejdea sau să ne descurajăm. Trebuie să fim ca văduva care caută dreptate, să fim constanți, să avem credință pură în Dumnezeu, să venim frecvent înaintea Lui în rugăciune, să căutăm și să așteptăm ca voința Lui să ne fie dezvăluită. Trebuie să credem că atunci când va veni timpul lui Dumnezeu, vom câștiga luminarea și iluminarea Duhului Sfânt și vom vedea puterea lui Dumnezeu, înțelepciunea și faptele Sale minunate.

Cele patru elemente de mai sus ale rugăciunii sunt o cale de a practica rugăciunea creștină, și dacă putem practica aceste lucruri în fiecare zi, vom putea să stabilim o relație normală cu Dumnezeu și să înțelegem adevărul din cuvintele Domnului. Perspectiva pentru sufletele noastre se va îmbunătăți din ce în ce mai mult și vom avea din ce în ce mai multă încredere în credința noastră și în a-L urma pe Dumnezeu. Rugăciunile noastre vor câștiga, de asemenea, aprobarea lui Dumnezeu!

Nota redactorului: Cum să ne rugăm pentru a obține aprobarea lui Dumnezeu este un adevăr pe care trebuie să-l pătrundem numaidecât. Acest eseu evidențiază o cale pentru modul în care creștinii se pot ruga astfel încât Domnul să audă: să ne rugăm cu sinceritate lui Dumnezeu cu inimile noastre, să-I spunem lui Dumnezeu ce este în inimile noastre, să adoptăm postura unei ființe create și să ne rugăm deseori să se facă voia lui Dumnezeu. Cred că dacă punem aceste patru principii în practică, rugăciunile noastre vor fi auzite de Dumnezeu. Mai mult, aș dori să recomand Despre practica rugăciunii și sper să putem pătrunde împreună acest aspect al adevărului.