Aishen, America

Sunt creștină. Când am început să cred în Dumnezeu, am auzit frecvent predici în care oamenii spuneau: „Domnul Isus este Mântuitorul nostru. El a fost crucificat pentru păcatele noastre. Isus este milostiv și iubitor. Atât timp cât venim des înaintea Domnului și ne mărturisim păcatele prin rugăciune, păcatele ne vor fi iertate și, când Domnul Se va întoarce, vom putea intra în Împărăția cerurilor.” Apoi, am remarcat, pe când citeam Biblia, că în multe pasaje era menționat cuvântul „judecată”. De exemplu: „Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu” (1 Petru 4:17). „Pentru că a stabilit o zi în care urmează să judece lumea cu dreptate, prin Omul pe Care L-a desemnat pentru aceasta” (Faptele Apostolilor 17:31). Atunci nu am înțeles ce înseamnă judecata. Așa că m-am dus să-l întreb pe predicator. Predicatorul mi-a zis: „Când Domnul Se întoarce, El va face lucrarea judecății pentru a stabili păcatele omului. Întrucât Isus este sacrificiul pentru răscumpărarea noastră, păcatele ne vor fi iertate și nu vom fi condamnați. Mai mult decât atât, cei ce se istovesc și trudesc pentru Domnul vor primi coroane conform contribuțiilor lor. Vor fi coroane mari și mici…” Nu am înțeles pe deplin ceea ce mi-a spus predicatorul. Am simțit că această idee de „coroană” era foarte apropiată de ideea că vechimea trebuie să aibă prioritate în lumea laică. Inima mea nu putea accepta acest lucru.

Apoi, am găsit un post de secretară la o organizație evanghelică. Șefa mea era, de asemenea, predicator și, firește, ea a devenit unul dintre superiorii mei spirituali. Ea mi-a explicat multe perspective spirituale. Cea pe care mi-am amintit-o cel mai clar era: ca persoană, cineva nu trebuie doar să aibă înțelepciune, ci trebuie să fie și priceput când e vorba de lumea laică. Ce a vrut să spună prin înțelepciune se referea la a lucra mai mult pentru Domnul. Întrucât rezultatele lucrării oamenilor nu sunt la fel, nici coroanele nu sunt la fel. Dacă rezultatele lucrării sunt mari, coroana va fi și ea mare. Ea și-a folosit propriile experiențe ca exemplu. Pentru a răspândi Evanghelia, ea suferise mult și plătise un preț mare. La nivel local, ea întemeiase o biserică și îi călăuzise pe mulți în a crede în Domnul. Ea fusese în multe țări pentru a răspândi Evanghelia și fusese, de asemenea, întemnițată pentru credința în Domnul. De fiecare dată când vorbea despre aceste experiențe, eu mă gândeam la cuvintele „Coroanele se vor acorda în conformitate cu lucrarea.” Inconștient, simțeam ca ea era o persoană pe care Domnul o plăcea. La urma urmei, ea făcuse multă muncă pentru Domnul și suferise mult. Ca urmare, am început să o venerez din ce în ce mai mult.

Tocmai când o veneram înflăcărat pe această predicatoare, am descoperit că, în mod neașteptat, delapidase niște fonduri de la biserică. Și nici nu era o sumă mică. Nu era de mirare că ea cheltuia ostentativ în fiecare zi. Își scotea frecvent familia să mănânce la restaurant, plătise pentru mine pentru a studia teologia din banii ei și chiar cumpărase o casă mare în State cu bani peșin. Înainte am fost deconcertată: „Când soțul ei venise in State, nu avea un loc de muncă. Familia ei era complet dependentă de ea financiar. Cum de avea atâția bani?” Nu am înțeles adevărul adevărat până ce nu am descoperit că ea delapidase bani de la biserică. Nu puteam înțelege. Ea era predicator și totuși fusese capabilă să încalce deschis învățăturile Domnului și să fure din jertfele Lui. Putea să nu îi fie frică că va fi pedepsită? Biblia spune: „înaintea Domnului, căci El vine, vine să judece pământul, să judece lumea cu dreptate şi popoarele după credincioşia Sa” (Psalmul 96:13). Dumnezeu este drept și de încredere. Ceea ce făcea această predicatoare deja încălcase cerințele Domnului. Se putea ca Domnul să nu o judece atunci când avea să vină? Pe dinafară, ea arăta perfect, dar, în realitate, era o persoană care nu avea nicio venerație sau frică de Domnul. Este aceasta o persoană care chiar crede în Domnul? Se poate ca o creștină, care lucrase și suferise pentru Domnul, să nu fie condamnată indiferent de cât era de mare păcatul pe care îl comite? Aceste probleme succesive m-au făcut să vreau să înțeleg ce este judecata. Când Domnul Se întoarce, cum va judeca oamenii? Totuși, până la urmă, nu am putut găsi răspunsul în Biblie.

Datorită acestei predicatoare, am ajuns să cunosc mulți lideri creștini. Prin interacțiunile cu ei, am putut vedea că foarte mulți dintre ei trăiau în păcat și nu erau capabili să se elibereze de asta. Ei păcătuiau ziua și cereau iertare noaptea. Ei fluturau numele lui Dumnezeu pentru a strânge bani și apoi îi luau pentru ei înșiși astfel încât ei și familiile lor să poate avea un stil de viață extravagant. Unii aveau chiar aventuri extraconjugale ce le stricau căsniciile. Unii avuseseră chiar divorțuri… Cu vorba, pretindeau că se supun căii Domnului și că prioritățile lor erau Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui Dumnezeu. Totuși, în practică, erau aceiași oameni laici. Tânjeau după bogăție, statut și faimă și trăiau vieți infame, murdare și rele. Eu eram dezgustată de ceea ce au făcut și inima mea nu putea aproba asta.

Apoi, plină de speranță, m-am dus la alte câteva biserici. Totuși, circumstanțele și credincioșii din aceste biserici erau destul de asemănătoare cu ceea ce văzusem în trecut. Eram foarte dezamăgită. În plus, nu eram în stare să trăiesc după învățăturile Domnului. Când interacționam cu membrii familiei mele sau cu prietenii, mereu mă mâniam și mă certam cu ei pentru chestiuni mărunte. Ba chiar îi judecam pe alții pe la spate. Practic, eram incapabilă să pun în practică răbdarea și acceptarea. Puteam vedea cum eu însămi trăiam în păcat și nu avea nicio cale de a mă elibera de acesta. Eram foarte dezorientată și adesea mă gândeam: „Dacă noi continuăm pe această cale a credinței, în acest ciclu nesfârșit de înfăptuit păcate și cerut iertare pentru ele, când Domnul va veni să judece oamenii, vom fi cu adevărat iertați de păcatele noastre datorită răscumpărării lui Isus și vom putea intra în Împărăția cerurilor?” Simțeam că s-ar putea să nu fie posibil, deoarece mi-am amintit de spunea Biblia: „fiţi sfinţi, după cum Eu sunt sfânt!” (Leviticul 11:45). „Urmăriţi cu toţii pacea şi sfinţirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul!” (Evrei 12:14). Dacă omul nu este pur și sfânt, nu este calificat nici măcar să Îl vadă pe Domnul. Îl va lăsa Domnul [să intre] în Împărăția cerurilor? Asta este ca și cum ai crede propriile minciuni! Nimeni nu a putut să-mi răspundă la întrebări și părea că nimeni nici nu era preocupat de acestea. În plus, deoarece comiteam păcate încontinuu și ceream iertare pentru ele, mă simțeam rușinată să mă înfățișez înaintea Domnului. Treptat, nu am mai vrut să mai merg la biserică.

Tocmai când mă simțeam disperată, într-o zi din februarie 2017, am întâlnit online o soră. Ascultând-o vorbind despre acceptarea sa a Bibliei, m-am gândit că e foarte pură. Ea comunica cu multă lumină și eu m-am simțit foarte fericită că în sfârșit am găsit o soră înrudită în spirit. Am vorbit interminabil. Uneori, nici măcar nu realizam că am vorbit o întreagă după-amiază. Nu era niciodată obositor. Ba din contră, mi-a plăcut foarte mult deoarece de fiecare dată când o ascultam pe această soră cumunicând, simțeam că beneficiez mult. Într-o zi, această soră mi-a zis că Domnul Se întorsese deja, El exprimă cuvinte noi și face lucrarea judecății Sale începând cu familia lui Dumnezeu, ceea ce împlinește următoarele vorbe ale lui Isus: „Iar dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel ce Mă respinge şi nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:47-48). Când am auzit această veste, am fost și șocată și bucuroasă. Isus al nostru, Cel pe Care Îl așteptasem, Se întorsese în sfârșit! În trecut, când citeam Biblia, îi invidiam pe discipolii care Îl urmaseră pe Isus deoarece ei Îl putuseră vedea pe Domnul față în față și Îl putuseră auzi vorbind. Ce oportunitate binecuvântată! Niciodată nu mă gândisem că voi avea eu însămi oportunitatea să Îl întâmpin pe Domnul reîntors. Surprinzător, aveam de asemenea niște îngrijorări: Domnul S-a întors pentru a-Și face lucrarea de judecată. Cum îi va judeca Domnul pe oameni? Cum mă va judeca Domnul pe mine? Eram foarte nerăbdătoare și doream să știu răspunsul la aceste întrebări.

Imediat după asta, am vorbit deslușit despre întrebările pe care le aveam. Sora mi-a citit două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu: „În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se supună lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”). „Esența lucrării de mustrare și judecată a lui Dumnezeu este de a curăța omenirea, iar acest lucru este pentru ziua odihnei finale. Altfel, întreaga omenire nu va putea să-și urmeze propria specie și să intre în odihnă. Această lucrare este singura cale ca omenirea să intre în odihnă. Doar lucrarea de curățare a lui Dumnezeu va curăța omenirea de păcate și doar lucrarea Lui de mustrare și judecată va aduce la lumină lucrurile nesupuse din mijlocul omenirii, separându-i astfel pe cei care pot fi salvați de cei care nu pot și pe cei care vor rămâne de cei care nu vor rămâne” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”).

După ce mi-a terminat de citit cuvintele lui Dumnezeu, sora a zis: „În timpul Epocii Harului, lucrarea Domnului Isus a fost cea de răscumpărare, nu de absolvire a omului de natura sa păcătoasă. De aceea, chiar dacă am fost iertați pentru păcatele noastre, natura noastră de a comite păcate încă este înăuntru și noi toți suntem capabili să exprimăm frecvent firea satanică stricată cum ar fi aroganța, îngâmfarea, necinstea, trădarea, egoismul, lăcomia, răul, etc. Datorită legăturilor și controlului naturii satanice, de multe ori, noi trăim în și suntem incapabili să scăpăm de acest ciclu fără sfârșit de a comite păcate și a le recunoaște.” Sora m-a întrebat: „Dacă trăim în păcat tot timpul, vom fi noi aduși în fața tronului lui Dumnezeu în Împărăția cerurilor?” Am replicat cu certitudine: „Nu”. Sora a încuviințat din cap și a zis: „Corect. Cei ce trăiesc complet în păcat nu pot intra în Împărăția cerurilor deoarece Dumnezeu este pur și sfânt. De ce ar lăsa Dumnezeu oamenii plini de firea satanică stricată și care nu sunt capabili să pună cuvintele Domnului în practică să intre în Împărăția cerurilor? Dacă ar fi așa, nu ar exista nicio cale de lăsa oamenii să vadă sfințenia, puritatea și dreptatea lui Dumnezeu, nici Satana nu ar fi convins. Astfel, în zilele de pe urmă, Dumnezeu a făcut o etapă din lucrarea de judecată prin cuvintele Sale pe baza lucrării de răscumpărare a lui Isus. El a exprimat adevărul a milioane de cuvinte, a dezvăluit taine, a expus adevărul și esența stricăciunii omenirii și, totodată, a indicat calea reală pe care să meargă omul, etc. Scopul acestor adevăruri este să curățească și să schimbe firea vieții omului pentru a putea dobândi mântuirea și perfecțiunea și pentru a ne putea califica să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu. În plus, scopul lucrării de judecată a lui Dumnezeu nu este să țintească stricăciunea unei persoane anume. În schimb, țintește natura întregii rase umane și esența rezistenței față de Dumnezeu și a trădării lui Dumnezeu pentru a judeca omul. Citind cuvintele judecății lui Dumnezeu, noi putem să înțelegem adevărul despre cum am fost stricați de Satana și putem vedea clar otrăvurile satanice din noi ca și firea satanică de a ne opune și de a ne împotrivi lui Dumnezeu. Se aseamănă cu modul în care pe dinafară, deși putem să trudim, să muncim, să ne vlăguim și să ne sacrificăm pentru Dumnezeu, o parte din rezultatele muncii noastre sunt nețărmurit de satisfăcătoare de sine. Încă ne ridicăm și ne mărturisim pe noi înșine pentru ca alții să ne respecte nespus și să ne admire. Când ne-am sacrificat un pic pentru Dumnezeu, încercăm să facem o înțelegere cu Dumnezeu deoarece dorim să obținem harul, binecuvântările, recompensele și coroanele lui Dumnezeu. Când ne confruntăm cu situații nefericite sau dezastre, începem să ne plângem lui Dumnezeu, să Îl înțelegem greșit pe Dumnezeu și, în momente grave, suntem chiar capabili să Îl trădăm și să Îl părăsim pe Dumnezeu, etc. În judecata cuvintelor lui Dumnezeu și în dezvăluirea faptelor, putem, în sfârșit, să avem o adevărată înțelegere și ură față de noi înșine și o sete de a nu mai accepta aceste firi stricate care Îl fac pe Dumnezeu să ne deteste. În același timp, vedem că firea dreaptă a lui Dumnezeu nu tolerează ofensa și esența pură și sfântă a lui Dumnezeu nu tolerează mizeriile. Avem firi stricate și ar trebui să acceptăm judecata lui Dumnezeu. Din asta, ar trebui să naștem inimi care să Îl venereze pe Dumnezeu. Prin experimentarea multor instanțe ale acestui tip de judecată și mustrare, treptat, ne descotorosim de legăturile firii noastre satanice stricate. Conștiința noastră și rațiunea sunt refăcute bucățică cu bucățică și noi putem să trăim un pic asemănarea unei ființe omenești veritabile. Toate acestea sunt rezultatele ce pot fi obținute prin lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă.”

Ascultând cuvintele lui Dumnezeu și comunicările surorii, inima mea a simțit că totul a devenit brusc clar și am beneficiat enorm. Am înțeles că în zilele de pe urmă Dumnezeu Își face lucrarea de judecată prin exprimarea adevărului. El judecă, curățește și mântuiește omul prin cuvintele Sale. În acest moment, am simțit profund că această lucrare a lui Dumnezeu era cu adevărat concretă și fantastică! Acum, în sfârșit, am înțeles. Dacă dorim să intrăm în Împărăția cerurilor, nu sunt de ajuns doar experimentarea răscumpărării lui Isus și iertarea păcatelor. Trebuie, de asemenea, să acceptăm lucrarea judecății prin cuvintele Sale pe care Isus S-a întors să o facă. Doar atunci vom fi curățiți și mântuiți. Aceasta este singura cale prin care omul poate fi mântuit și poate intra în Împărăția cerurilor. Nu mă pot abține să nu mă gândesc la următoarele versete din Biblie: „Sfinţeşte-i prin adevăr! Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17). „Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea care este gata să fie descoperită în vremea de pe urmă” (1 Petru 1:5). În acel moment, am simțit că toată confuzia pe care o purtasem până în acel punct a fost ridicată de pe umerii mei și inima mea a simțit cu claritate de cristal. M-am gândit la ce a spus Isus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14:6). Adevărul poate veni doar de la Dumnezeu. Doar Dumnezeu poate exprima adevărul. Cred că lucrarea de judecată pe care Dumnezeu Atotputernic a început-o pornește cu familia lui Dumnezeu și că aceasta este lucrarea lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic este Domnul reîntors. Ca urmare, accept bucuroasă mântuirea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă.

După aceea, am participat activ la întruniri și am citit nerăbdătoare cuvintele lui Dumnezeu. Într-o zi, am citit următorul pasaj: „Eu decid destinația fiecărei persoane nu pe baza vârstei, a vechimii, a cantității de suferință, și cu atât mai puțin pe baza gradului în care cerșește mila, ci ținând cont de faptul că posedă sau nu adevărul. Nu există nicio altă alegere în afara acesteia. Voi trebuie să realizați că toți cei care nu respectă voința lui Dumnezeu vor fi pedepsiți. Este un adevăr care nu poate fi schimbat. Prin urmare, toți cei care sunt pedepsiți, sunt pedepsiți întru dreptatea lui Dumnezeu și ca răsplată pentru numeroasele lor fapte rele” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Pregătește suficiente fapte bune pentru destinația ta”). “Nu voi avea niciun pic de milă pentru aceia dintre voi care suferă de mulți ani și lucrează din greu, dar fără niciun rezultat. Dimpotrivă, îi voi trata cu pedepse pe cei care nu Îmi respectă cererile, nu cu recompense, cu atât mai puțin cu compasiune. […] nu Mă interesează cât de meritorie este munca ta, cât de impresionante sunt calificările tale, cât de îndeaproape Mă urmezi, cât de renumit ești, sau cât de îmbunătățită este atitudinea ta; atâta timp cât nu ai făcut ce ți-am cerut, nu vei putea dobândi niciodată lauda Mea […] pentru că nu Îmi pot aduce dușmanii și oamenii mirosind a răutate după modelul Satanei în împărăția Mea, în noua epocă” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Fărădelegile îl vor conduce pe om în iad”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au ajutat să înțeleg că Dumnezeu este corect cu fiecare persoană în parte. Dumnezeu nu decide destinația finală a cuiva pe baza trudei externe. În schimb, aceasta se bazează pe deținerea adevărului de către cineva și pe supunerea față de calea lui Dumnezeu. Dumnezeu este într-adevăr foarte drept! Doar Dumnezeu Însuși poate dezvălui o asemenea fire dreaptă. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, am asociat aceste cuvinte cu ceva ce a spus Isus odată: : „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 7:21). Înainte, am crezut că, atunci când Domnul Se va întoarce pentru a-Și face lucrarea de judecată, cu siguranță îi va trata îngăduitor pe cei ce trudesc și lucrează pentru Domnul și pe cei ce au plătit un mare preț și au suferit mult. Acum, am aflat că aceasta era complet concepția și imaginația mea. Este un mod eronat de a accepta asta și, în fond, nu este în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Astăzi, Dumnezeu Atotputernic Și-a dezvăluit propria lucrare, firea Sa și intențiile Sale nouă. Atunci am înțeles semnificația adâncă a ceea ce a spus Isus. Aceasta este cu adevărat binecuvântarea lui Dumnezeu!

Ceea ce m-a făcut chiar mai fericită a fost că, după ce am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic pentru o perioadă de timp, am putut vedea cum cuvintele de judecată și de mustrare ale lui Dumnezeu au putut într-adevăr să îmi rezolve problema comiterii de păcate. În trecut, Isus ne-a învățat că trebuie să fim toleranți și răbdători cu alții, totuși, nu am reușit să pun asta în practică. După citirea cuvintelor lui Dumnezeu Atotputernic și acceptarea judecății și mustrării lui Dumnezeu, am admis că motivul pentru care nu am putut să pun aceste lucruri în practică a fost pentru că eram controlată de natura mea satanică, arogantă și îngâmfată. Am realizat că fusesem plină de trufie, privirea mea era mereu concentrată asupra altora și mereu mă uitam de sus la alții. Prin cuvintele judecății și mustrării lui Dumnezeu, am realizat adevărul despre cum fusesem stricată de Satana. De fapt, nu eram diferită de nimeni altcineva. Toți eram necinstiți, trădători, egoiști, josnici și doar după profit. Am avut fiecare fel de fire stricată. Fusesem, de asemenea, persoana care a fost stricată profund de Satana și nu aveam umanitate și rațiune. Cu cât primeam mai mult judecata lui Dumnezeu, cu atât puteam vedea mai mult ca fusesem sărăcită, demnă de milă și insignifiantă și cu atât vedeam mai mult că Dumnezeu era pur, sfânt, măreț și suprem. Nu mai voiam să fiu egoistă și să îi privesc pe alții de sus. Când interacționam cu cei din jur, eram capabilă să îi tratez cum se cuvine. În acest fel, nu mă bazam pe practicarea autocontrolului extern și a răbdării. În schimb, din inimă, aveam mai multă înțelegere, toleranță și iertare pentru alții. Am înțeles că, de fapt, fiecare trăiește cu firea satanică stricată. Noi toți suntem victime. Satana a fost cel care ne-a stricat. În același timp, am fost un pic mai recunoscătoare lui Dumnezeu. Lucrarea judecății lui Dumnezeu Atotputernic este cea care ne-a adus pe calea schimbării firii noastre și oportunitatea de a dobândi curățirea și mântuirea!

Prin experimentarea lucrării judecății și mustrării lui Dumnezeu Atotputernic, pot vedea că lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omului este foarte reală! În trecut, când credeam în Domnul, căutam să devin sfântă, dar nu aveam o cale. Păcatele mele au devenit din ce în ce mai grave. În afară de a mă ruga Domnului și a-I cere iertare, în termenii propriei noastre esențe de a comite păcate, noi eram la fel ca cei ce nu cred în Dumnezeu. Dumnezeu S-a întrupat pentru a-Și face lucrarea de judecată pentru a rezolva esența noastră de a comite păcate. Aceasta este lucrarea pe care Isus dorește să o facă atunci când Se întoarce în zilele de pe urmă. Împlinește pe deplin profețiile Bibliei ce Îl privesc pe Fiul omului făcând lucrarea judecății în zilele de pe urmă. Chiar dacă nu a trecut mult timp de când am acceptat lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, totuși, prin citirea cuvintelor lui Dumnezeu și prin experimentarea lucrării lui Dumnezeu, simt că atunci când accept cuvintele de judecată și mustrare ale lui Dumnezeu, când reflectez asupra mea bazându-mă pe cuvintele lui Dumnezeu, când caut să Îl înțeleg pe Dumnezeu și când pun cuvintele lui Dumnezeu în practică, sunt capabilă să dobândesc o schimbare în firea mea. Căutând până la sfârșit în această manieră, cineva poate cu siguranță să obțină curățirea și mântuirea și să îi fie permis de către Dumnezeu accesul în Împărăția lui Dumnezeu. În acest moment, este ca și cum aș putea vedea deja frumoasa priveliște a vieții în Împărăție.

Slavă lui Dumnezeu! Fie ca toată slava să fie a lui Dumnezeu Atotputernic!