Nu voi urma aceste studii

iulie 26, 2022

de Thivei, India

M-am născut într-o familie creștină. Ambii părinți sunt fermieri. Familia noastră își câștigă traiul cultivând legume și orez. Întotdeauna m-am descurcat bine la școală, așa că părinții mi-au susținut foarte mult studiile și preconizau că mă voi descurca bine pe viitor. Au sperat că voi găsi un serviciu bun și voi schimba viața împovărată a familiei mele. Pe atunci, pentru că eram săraci, părinții mei deseori împrumutau bani pentru a-mi plăti școlarizarea și bunicul meu economisea bani pentru mine din cheltuielile traiului său zilnic, iar sora mea lucra cu jumătate de normă pentru a câștiga bani să-mi achite taxele. Întreaga mea familie își pusese speranțele în mine să-i scot din sărăcie. Mi-am văzut părinții muncind din greu pe câmp în fiecare zi și mi-am spus că era foarte greu să trăiești așa, așa că m-am hotărât să studiez serios, să ies în evidență, ca familia mea să nu mai fie așa săracă. Pentru a obține note mari la examene, munceam mai serios și, deseori, stăteam până târziu să studiez. Mai târziu, dorința mi s-a îndeplinit și am intrat la universitate. Apoi, am avut o ambiție nouă, aceea de a deveni profesor și de a avea un viitor mai bun.

După ce am absolvit, m-am înscris la doctorat și am lucrat în cercetări științifice la universitate. Pe atunci, părinții mă sunau deseori și-mi reaminteau: „Trebuie să te rogi mai mult la Dumnezeu și să te concentrezi la studiile tale.” De asemenea, tata m-a întrebat, spunând: „Campusul tău are o biserică? Trebuie să mergi la biserică.” Însă eu voiam doar să citesc Biblia acasă și să mă rog lui Dumnezeu, pentru că îmi petreceam aproape tot timpul cu cercetări științifice și nu aveam timp liber să merg la adunări. În procesul cercetării, aveau loc multe dezbateri academice. Când alții dezbăteau subiectul teoriilor științifice și al omnipotenței și suveranității lui Dumnezeu, în calitate de cercetător științific, am folosit întotdeauna involuntar punctele de vedere științifice pentru a explica totul. Pe nesimțite, inima mi s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de Dumnezeu, mă rugam și citeam Biblia mai rar și, deseori, mă simțeam epuizat și pustiit. Deși uneori, la sfârșit de săptămână, mă duceam la plajă, în stațiuni sau în parcuri cu colegii pentru a mă relaxa, în speranța că m-aș putea elibera de presiunea de la muncă, la sfârșit, tot mă simțeam pustiit, fără o pace și bucurie reală. De Anul Nou 2020, m-am rugat lui Dumnezeu și m-am decis să Îi devin mai apropiat, cerându-I să mă îndrume și să-mi schimbe viața, pentru că era epuizant să trăiesc în acea stare de pustiire.

Nu după mult timp, am întâlnit o soră pe Facebook care m-a invitat la o adunare online. La acel moment, mi-a spus ceva ce m-a mișcat cu adevărat. Mi-a spus că este foarte important să citesc cuvintele lui Dumnezeu și să stabilesc o relație bună cu El. Am fost de acord cu spusele ei. Eram creștin, dar îmi petreceam tot timpul făcând cercetări științifice, nu m-am dus niciodată la adunări să mă închin lui Dumnezeu și rareori mă rugam sau citeam Biblia. Mi-am dat seama că nu aveam o relație normală cu Dumnezeu și voiam să Îi fiu apropiat, așa că, bucuros, m-am arătat de acord să mă alătur adunării online. Citind cuvintele lui Dumnezeu și ascultând părtășia fraților și surorilor, am înțeles că, în zilele de pe urmă, Dumnezeu Își exprimă cuvintele sub numele de Dumnezeu Atotputernic, că a deschis sulul pentru noi și că Dumnezeu S-a întors de această dată pentru a săvârși lucrarea de judecată și purificare a oamenilor, pentru a mântui complet omenirea de păcat. După mai multe adunări, am fost sigur că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors. Am fost foarte încântat atunci și am acceptat bucuros lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. După aproximativ două luni, am început o datorie în cadrul bisericii. Pe măsură ce am citit mai multe din cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles treptat câteva dintre adevăruri.

Într-o zi, am citit un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic care încă îmi este proaspăt în minte. Acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu mi-a răscolit inima. Dumnezeu Atotputernic spune: „Este cunoașterea ceva considerat drept lucru pozitiv de către toată lumea? Cel puțin, oamenii cred că însemnătatea cuvântului «cunoaștere» este mai degrabă pozitivă decât negativă. Deci, de ce menționăm aici că Satana folosește cunoașterea pentru a-l corupe pe om? Teoria evoluției nu este un aspect al cunoașterii? Oare legile științifice ale lui Newton nu sunt o parte din aceasta? Atracția gravitațională a pământului face parte tot din cunoaștere, nu-i așa? (Da.) Deci, de ce se numără cunoașterea printre lucrurile pe care Satana le folosește pentru coruperea omenirii? Care este părerea voastră despre acest lucru? Are oare cunoașterea măcar o fărâmă de adevăr în ea? (Nu.) Atunci, care este esența cunoașterii? Pe ce bază sunt însușite cunoștințele învățate de om? Se bazează ele pe teoria evoluției? Cunoașterea pe care omul a dobândit-o prin explorare și însumare nu se bazează pe ateism? Are vreuna dintre aceste cunoștințe o legătură cu Dumnezeu? Are legătură cu închinarea la Dumnezeu? Este legată de adevăr? (Nu.) Așadar, cum folosește Satana cunoașterea pentru a corupe omul? Tocmai am spus că niciuna dintre aceste cunoștințe nu este legată de închinarea la Dumnezeu sau de adevăr. Unii oameni se gândesc la acest lucru astfel: «Cunoașterea s-ar putea să nu aibă nimic de-a face cu adevărul, dar tot nu corupe oamenii». Care este părerea voastră despre acest lucru? Te-a învățat cunoașterea că o persoană trebuie să-și creeze fericirea cu propriile mâini? Te-a învățat cunoașterea că soarta omului era în propriile lui mâini? (Da.) Ce fel de discuție este aceasta? (Este diavolească.) Exact! Este diavolească! Cunoașterea este un subiect complicat de discutat. Puteți afirma pur și simplu că un domeniu al cunoașterii nu este altceva decât cunoaștere. Acela este un domeniu al cunoașterii însușit pe baza neînchinării la Dumnezeu și a lipsei de înțelegere a faptului că El a creat toate lucrurile. Când oamenii studiază acest tip de cunoaștere, ei nu văd că Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile; nu văd că Dumnezeu este responsabil de ele ori că le gestionează pe toate. În schimb, ei nu fac decât să cerceteze și să exploreze la nesfârșit aceea zonă de cunoaștere și să caute răspunsuri bazate pe cunoaștere. Totuși, nu e adevărat că dacă oamenii nu cred în Dumnezeu, ci, în schimb, caută doar cercetarea, ei nu vor găsi niciodată răspunsurile adevărate? Tot ce pot să-ți dea cunoștințele sunt un mijloc de trai, un loc de muncă și venituri, astfel încât să nu flămânzești; dar nu te vor face niciodată să I te închini lui Dumnezeu și nu te vor ține vreodată departe de rău. Cu cât dobândești mai multe cunoștințe, cu atât mai mult vei dori să te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu, să-L supui cercetărilor tale, să-L ispitești și să I te împotrivești” („Dumnezeu Însuși, Unicul (V)” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au străpuns inima. În tot acest timp am crezut că m-am născut într-o familie creștină. Am crezut în Dumnezeu din copilărie și, deși am studiat știința și am făcut cercetări științifice, am vrut să-mi folosesc cercetarea doar pentru a obține un serviciu bun, pentru a-mi schimba viața și pentru a ieși în evidență pe viitor. Nu am analizat niciodată dacă Îl renegam pe Dumnezeu sau mă opuneam Lui. Prin revelațiile cuvântului lui Dumnezeu, mi-am dat seama că aveam o concepție greșită. Știința și cunoașterea nu sunt adevărul și nu sunt lucruri pozitive. Teoriile precum ateismul, materialismul și evoluția, toate aceste lucruri care Îl reneagă pe Dumnezeu, provin de la Satana. Satana folosește cunoștințe științifice pentru a corupe oamenii, pentru a le întoarce inimile de la Dumnezeu și pentru a-i face să-I renege existența. Am studiat aceste cunoștințe științifice în fiecare zi, însă nu puteau decât să mă ducă aiurea, departe de Dumnezeu, și n-aș câștiga niciodată adevărul din asta. Când mi-am făcut cercetarea, gândurile mi-au fost ocupate în întregime de perspective ateiste și pline de tot felul de teorii, precum legile lui Newton, legea gravitației etc. Cum pot s-o descriu? Aceste teorii m-au corupt ca otrava. În fiecare zi, am folosit aceste legi și formule pentru a calcula și studia ce se întâmplă în univers. Pe cât studiam mai mult, pe atât simțeam mai mult că totul poate fi explicat de principiile științifice. Inconștient, am început să reneg creația și suveranitatea lui Dumnezeu și, de asemenea, inima mea era din ce în ce mai departe de Dumnezeu. Dacă mai continuam să studiez astfel, aceste teorii ar continua să mă corodeze și întotdeauna voi trăi sub conducerea Satanei și mă voi opune lui Dumnezeu. Când am realizat cum mă otrăveau cunoștințele științifice, mi-am dat seama că ar trebui să renunț la cercetarea științifică, însă m-am îngrijorat cum îmi va arăta viitorul dacă chiar făceam acest lucru. Se ducea o luptă în inima mea privind faptul dacă ar trebui să-mi continui cercetarea sau să renunț și să fac altceva. M-am gândit cât de ocupat fusesem încercând să scap de sărăcia mea. Petrecusem mult timp și energie urmărind statutul și un viitor bun, însă nu am avut niciodată o fericire adevărată. În schimb, deseori m-am simțit pustiit și torturat. Asta nu era viața pe care o doream. De când am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, citisem cuvintele lui Dumnezeu și îmi îndeplinisem datoria mea de ființă creată, iar viața era foarte diferită de înainte. Pe cât am citit mai mult cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, pe atât am simțit mai mult o eliberare spirituală. Și relația mea cu Dumnezeu a devenit mai apropiată, m-am simțit mai împăcat și în siguranță, ceva ce nu mai simțisem înainte. Citind cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles și că Satana era cel care mă corupsese atât de profund și am aflat că urmărirea adevărului și a vieții sunt cele mai semnificative. Gândindu-mă la asta, m-am hotărât să petrec mai mult timp urmărind adevărul și făcându-mi datoria.

Apoi, am predicat Evanghelia părinților, fraților și surorilor mele. Le-am spus că Domnul Isus S-a întors pentru a săvârși lucrarea de judecată din zilele de pe urmă și că Dumnezeu Atotputernic a exprimat multe adevăruri pentru a ne purifica și pentru a ne mântui din robia păcatului. Le-am spus părinților mei și că: „Am acceptat noua lucrare a lui Dumnezeu, am ajuns să înțeleg multe din cuvintele Lui și am găsit calea de a fi curățit și mântuit, însă mai sunt atât de mulți credincioși care nu au aflat vestea bună a întoarcerii Domnului. Vreau să le predic Evanghelia.” Am spus că bunicul meu s-a dus în diverse sate pentru a predica Evanghelia Domnului Isus, așa că am vrut să-i urmez exemplul și să petrec mai mult timp și energie răspândind Evanghelia Împărăției mai multor oameni. Am crezut că părinții mei mă vor susține cu siguranță și am fost surprins când mama a început să plângă. M-am întristat și eu s-o văd plângând. Nu-mi era ușor să mă gândesc la toți banii pe care părinții mei i-au cheltuit ca să pot merge la școală. Au sperat că, în viitor, voi putea găsi un serviciu bun și că voi avea grijă de ei și de familia mea. Dacă-mi petreceam tot timpul predicând Evanghelia, tot ce au cheltuit părinții mei pentru mine ar fi în van, așa că trebuie să fi fost foarte triști. Când am realizat acest lucru, am început să plâng și eu. Nu voiam să-mi întristez părinții, dar voiam să-mi fac datoria și să predic Evanghelia. Așa că m-am rugat lui Dumnezeu pentru a-I cere să-mi dea mai multă credință să pot fi ferm în mărturia mea. Atunci, m-am gândit la un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Dumnezeu a creat această lume și a adus în ea omul, o ființă vie căreia El i-a dăruit viață. Mai departe, omul a ajuns să aibă părinți și rude și nu a mai fost singur. Încă de când omul a zărit prima oară această lume materială, a fost menit să existe sub predestinarea lui Dumnezeu. Suflarea vieții de la Dumnezeu susține fiecare ființă vie în parte pe parcursul creșterii sale și până la maturitate. În acest proces, nimeni nu simte că omul crește sub îngrijirea lui Dumnezeu; mai degrabă, el consideră că omul face asta sub dragostea grijulie a părinților săi și că este propriul său instinct al vieții cel care îi dirijează creșterea. Acest lucru e cauzat de faptul că omul nu știe cine i-a dăruit viața sau de unde a venit aceasta, cu atât mai puțin felul în care instinctul vieții creează miracole. El știe doar că hrana este baza pe care viața sa continuă, că perseverența este sursa existenței sale și că acele credințe din mintea lui sunt capitalul de care depinde supraviețuirea lui. Cu privire la harul și aprovizionarea lui Dumnezeu, omul e total uituc, și astfel el își irosește viața oferită lui de Dumnezeu… Nimeni din această omenire, de care Dumnezeu are grijă zi și noapte, nu ia hotărârea de a I se închina. Dumnezeu doar continuă, așa cum a plănuit, să lucreze asupra omului, de la care El nu are nicio așteptare. El face acest lucru în speranța că, într-o zi, omul se va trezi din visul lui și va realiza brusc valoarea și semnificația vieții, prețul pe care Dumnezeu l-a plătit pentru tot ce i-a dat și bunăvoința sârguincioasă cu care Dumnezeu așteaptă ca omul să se reîntoarcă la El” („Dumnezeu este sursa vieții omului” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvântul lui Dumnezeu m-a făcut să înțeleg că Dumnezeu mi-a dat viață, iar părinții și familia în care m-am născut au fost toate aranjate de El. Faptul că părinții au dat atât de mult pentru mine era, de asemenea, aranjamentul Lui. În trecut, am crezut întotdeauna că părinții mei au făcut-o pentru mine, am crezut că trebuia să trăiesc pentru a satisface dorințele părinților mei și propriile mele idealuri și că ar trebui să mă străduiesc în urmărirea prestigiului și statutului. Însă cuvântul lui Dumnezeu m-a făcut să realizez că nu părinții îmi îndrumau viața. Ce făceam, când, ce rol jucam în viața mea – toate aceste lucruri erau aranjate de Dumnezeu. Obișnuiam să-mi doresc să-mi schimb destinul acumulând cunoștințe, ca familia mea să poată trăi o viață prosperă. Pe atunci, nu știam despre omnipotența și suveranitatea lui Dumnezeu. Acum, acceptasem lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă și, citind cuvântul lui Dumnezeu, am ajuns să realizez că destinele oamenilor sunt orânduite de Dumnezeu. Ce tip de viață aveau în viitor părinții și familia mea și dacă vor avea o soartă bună era tot în mâinile lui Dumnezeu, acestea erau aranjamentele Lui și nu le puteam schimba. Oamenii ar trebui să accepte suveranitatea lui Dumnezeu și să asculte de orchestrările și aranjamentele Lui. După ce am înțeles acest lucru, deși mi-am văzut părinții plângând pentru mine, am fost mult mai calm. În același timp, am realizat și că, a veni înaintea lui Dumnezeu, a-ți face datoria de ființă creată, a predica Evanghelia și a mărturisi pentru Dumnezeu este cea mai semnificativă și valoroasă viață pe care o poți trăi. Chiar dacă părinții mei nu mă înțelegeau acum, nu puteam renunța la datoria mea atât de ușor. Indiferent ce se întâmpla, voiam să-I încredințez tot lui Dumnezeu și să mă bazez pe El pentru a înainta.

Așa că m-am hotărât să-L urmez pe Dumnezeu, să-mi fac datoria din toată inima și să renunț la studii. Mai întâi, i-am trimis profesorului meu un mesaj privind decizia mea. Profesorul a fost foarte surprins și m-a întrebat: „De ce faci această alegere? Este din cauza banilor?” Mi-a spus și că exista un program de finanțare al universității, o ocazie foarte rară, și că voia să mă ajute. Mi-a spus și că ar vrea să ne întâlnim să discutăm, însă eu mă hotărâsem, așa că nu m-am întâlnit cu el și nici nu l-am sunat. Profesorul mi-a trimis o altă scrisoare. Voia să afle motivul alegerii mele. Privind scrisoarea profesorului, am ezitat, dar, în sfârșit, nu am răspuns. M-am gândit la un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „În fiecare stadiu al lucrării pe care Dumnezeu o face în interiorul oamenilor, la exterior pare că sunt interacțiuni între oameni, ca și cum s-ar fi născut din aranjamente sau intervenții umane. Dar, în spatele scenei, fiecare etapă a lucrării și tot ceea ce se întâmplă reprezintă un pariu făcut de Satana în fața lui Dumnezeu și cere oamenilor să rămână fermi în mărturia lor față de Dumnezeu. Luați ca exemplu pe Iov, când a fost încercat: în spatele scenei, Satana făcea un pariu cu Dumnezeu și ceea ce i s-a întâmplat lui Iov au fost faptele și intervenția oamenilor. În spatele fiecărui pas al lucrării pe care Dumnezeu o face în voi este pariul Satanei cu Dumnezeu – în spatele acestui tot este o luptă. […] Când Dumnezeu și Satana se luptă în tărâmul spiritual, cum ar trebui să-L mulțumești pe Dumnezeu și cum ar trebui să rămâi ferm în mărturia față de El? Ar trebui să știi că tot ceea ce ți se întâmplă este o mare încercare și timpul când Dumnezeu are nevoie de tine pentru a fi mărturie” („Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvântul lui Dumnezeu m-a făcut să înțeleg că acestea erau ispitele Satanei. Când am decis să-L urmez pe Dumnezeu și să-mi fac datoria, Satana știa că încă aveam dorința de a urmări banii, prestigiul și averea, așa că le-a folosit pentru a mă înșela și a încerca să mă facă să renunț la datoria mea. M-am gândit la ispitirea lui Iov de către soția sa pentru a renega numele lui Dumnezeu. Aparent, părea că oamenii i se adresau lui Iov, însă la bază se afla Satana care lupta împotriva lui Dumnezeu. Apoi m-am gândit că, aparent, părea că profesorul meu încerca să mă țină înmatriculat și să-mi prezinte un proiect, însă la bază se aflau păcălelile Satanei. Dumnezeu a vrut să mă aducă înapoi pe calea cea corectă în viață. Satana mă tenta prin toate mijloacele să mă răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu, însă nu mă puteam lăsa înșelat. Trebuia să mă bazez pe Dumnezeu pentru a experimenta acest mediu. Așa că m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule! Te rog, dă-mi credință și elimină-mi dorințele greșite. În acest moment critic, vreau să-Ți fiu martor.” După ce m-am rugat astfel, m-am simțit foarte în siguranță. Două zile mai târziu, i-am trimis un mesaj text profesorului pentru a-i spune că asta era alegerea mea finală și nu-mi puteam continua cercetarea. După ce am trimis mesajul, am simțit un sentiment imens de ușurare și m-am simțit foarte relaxat. Apoi, am încetat să mă gândesc la aceste lucruri. M-am gândit doar cum să predic Evanghelia cu frații și surorile și să-mi fac datoria bine.

După câteva luni, le-am spus părinților mei că nu-mi voi continua studiile și că lucrarea lui Dumnezeu era pe cale să se încheie, așa că trebuia să mă grăbesc și să răspândesc Evanghelia, ca mai mulți oameni să poată accepta mântuirea lui Dumnezeu. Nu au înțeles, însă, când au văzut că mă hotărâsem să cred în Dumnezeu și să-mi fac datoria, n-au mai spus nimic altceva. Făcându-mi datoria, mi-am dat seama treptat că, făcându-ne îndatoririle, putem câștiga mai mult din adevăr și adevărul este cel mai valoros lucru în viață. Odată ce am avut această înțelegere, am fost mai dornic să-mi fac datoria, am avut din ce în ce mai puține griji pentru familia și viitorul meu și am învățat să las totul în mâinile lui Dumnezeu, să-L las să orchestreze și să aranjeze tot. Acum, mă gândesc doar cum să răspândesc Evanghelia lui Dumnezeu din zilele de pe urmă la mai mulți oameni, astfel încât cei care trăiesc sub domeniul Satanei și care sunt păcăliți și afectați de Satana să poată auzi glasul lui Dumnezeu, să se întoarcă la El și să-I câștige mântuirea în zilele de pe urmă.

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Reflecțiile unui „lider bun”

de Rubylen, Filipine Din copilărie, părinții m-au învățat să fiu prietenoasă cu oamenii, să fiu o persoană abordabilă și înțelegătoare....

Lasă un răspuns

Contactează-ne pe Messenger