Invidia este putrezirea oaselor

martie 12, 2022

de Su Wan, China

În noiembrie 2020, am fost aleasă liderul echipei de udare – eram foarte fericită. Fiind aleasă lider de echipă, am simțit că înțelegeam adevărul, că aveam o intrare în viață mai bună decât ceilalți. Am vrut să-mi fac bine datoria ca toți să mă admire. După o vreme, am început să fac puțin progres, iar frații și surorile au spus că părtășia mea era clară, că puteam să rezolv câteva probleme. Această laudă m-a făcut să mă simt foarte mulțumită de mine. Dar după o lună, sosirea sorei Yu a schimbat totul. Fusese lider înainte, avea părtășie revelatoare, calibru bun și aptitudini de muncă. A văzut câteva probleme în lucrarea noastră imediat după ce a venit și a găsit repede cuvintele lui Dumnezeu pentru părtășie despre lucruri. După o vreme, am observat că frații și surorile o căutau pentru părtășie și am început să mă simt iritată. Eram liderul de echipă. Dacă n-aveam părtășie și nu rezolvam probleme ca ea ce vor crede despre mine? Vor crede că nu sunt bună ca lider de echipă, că nu pot rezolva probleme? Acest gând era foarte stânjenitor și m-a întors împotriva sorei Yu. Am simțit că se dădea mare și nu mă respecta ca lider de echipă, că mă făcea de rușine în mod intenționat. Mă gândeam că și dacă fusese lider înainte și avea o oarecare experiență, calibrul meu nu era mai slab, așa că nu m-am gândit că m-ar putea întrece. Ca să salvez aparențele, la adunări, am cântărit cuvintele lui Dumnezeu, ca s-am părtășie mai bună decât ea. Când ceilalți au avut probleme, am făcut totul ca să găsesc cuvintele lui Dumnezeu pentru a le rezolva și să mă gândesc la toată experiența de împărtășit, ca ei să vadă cine avea cu adevărat realitatea adevărului. Am trăit într-o stare de invidie, concurând mereu cu ceilalți.

Odată, la o adunare, o soră a pomenit câteva greutăți din datoria ei. M-am gândit că trebuia să am un răspuns, să găsesc câteva cuvinte ale lui Dumnezeu ca s-o ajut cu problema ei. Astfel, ceilalți nu m-ar crede mai slabă decât sora Yu. Dar cu cât mai mult voiam asta, cu atât mai confuză eram. Răsfoiam paginile, fără să găsesc un fragment potrivit. În final, sora Yu a găsit un fragment despre care să discute cu ea. M-am simțit ca o ratată, iar fața îmi ardea de rușine. Chiar voiam să mă bag în pământ. Cu cât mai mult voiam să mă afirm, cu atât mai mult mă făceam de râs. Am simțit că nu o pot egala pe sora Yu, oricât aș munci. Eram foarte nefericită. M-am gândit că îmi știrbisem reputația făcând acea datorie, că toți ceilalți văzuseră cum eram de fapt, iar frații și surorile sigur o vedeau pe sora Yu mai bună decât mine, mai pricepută ca lider de echipă. Dacă era așa, ar trebui să demisionez cât mai devreme, ca să salvez aparențele. De fapt, știam că acest mod de gândire contravenea voii lui Dumnezeu, dar nu m-am putut abține să nu fiu geloasă pe ea. Mă durea și eram deprimată și nu știam cum să scap de acele constrângeri ale renumelui și statutului. Mă delimitam și pe mine, gândindu-mă că întotdeauna le urmărisem, așa că probabil asta era natura mea și nu o puteam schimba. Am vrut să vorbesc deschis cu frații și surorile despre starea mea, dar m-am temut că mă vor desconsidera. În plus, nu voiam să recunosc că eram mai slabă decât ea. Așa că am continuat să fiu deprimată și m-am întors tot mai mult împotriva sorei Yu. Am văzut cât de activă era la adunări, așa că am crezut că se dădea mare, rivalizând cu mine pentru statut. N-am vrut să interacționez cu ea. Ba chiar m-am gândit să mă destăinui altei sore despre starea mea, ca ea să creadă că depresia mea era cauzată doar de sora Yu. Am vrut ca ea să fie de partea mea și să o desconsidere pe sora Yu, ca să o judece împreună cu mine. Am știut în adâncul sufletului că mă raliam împotriva ei, dar nu m-am gândit prea mult la asta. Într-o seară, am început să vorbesc cu o soră despre cât de deprimată mă simțeam. În general, sora Yu sugera cuvintele lui Dumnezeu pentru părtășie și tot ea conducea și rugăciunile. Am simțit că nu ținea seama de mine. Mă simțeam constrânsă și nici nu mai voiam să fiu lider de echipă. Am crezut că acea sora va fi de partea mea, dar mi-a spus că ar trebui să o tratez corect pe sora Yu. După câteva zile, am văzut că se înțelegea bine cu sora Yu și m-a lăsat cu un gust amar. Mă gândeam că îi împărtășisem atât de multe. Cum de nu avea nicio părere despre sora Yu? Am fost oarecum surprinsă de acest gând al meu. Cum puteam să mă gândesc la asta? Nu încercam să formez o clică, să o exclud pe sora Yu? M-am simțit tot mai speriată și am început să reflectez asupra mea.

Mi-am amintit câteva cuvinte de-ale lui Dumnezeu: „Dacă văd că alții sunt mai buni decât ei, îi suprimă, încep să împrăștie un zvon despre ei sau recurg la niște mijloace fără scrupule, astfel încât alții să nu-i privească de sus și astfel încât nimeni să nu fie mai bun ca altcineva, atunci aceasta este firea coruptă a aroganței și neprihănirii de sine, precum și a nemerniciei, înșelăciunii și perfidiei, iar acești oameni nu se dau înapoi de la nimic ca să-și atingă ținta. […] Mai întâi, vorbind din perspectiva naturilor acestor chestiuni, oare oamenii care se comportă astfel nu fac pur și simplu cum le e pe plac? Se gândesc ei la interesele familiei lui Dumnezeu? Ei se gândesc doar la propriile sentimente și vor doar să-și atingă scopurile, indiferent de pierderea pe care o suferă lucrarea familiei lui Dumnezeu. Oamenii de felul acesta nu sunt doar aroganți și cu neprihănire de sine, ci și egoiști și vrednici de dispreț; ei sunt cu totul nepăsători la intenția lui Dumnezeu, iar astfel de oameni nu au, fără nicio umbră de îndoială, inimi temătoare de Dumnezeu. Iată de ce fac doar ceea ce vor ei și acționează la întâmplare, fără niciun sentiment de vinovăție, fără nicio frământare, fără vreo teamă sau îngrijorare și fără să se gândească la consecințe” („Cele cinci condiții ale oamenilor înainte de a intra pe drumul cel bun al credinței în Dumnezeu” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Nu m-am gândit niciodată la mine din perspectiva acestor cuvinte. Apoi, am văzut în sfârșit că Dumnezeu dezvăluia propria mea stare. Nu îmi imaginasem niciodată că voi fi atât de rea. Nu mă înțelesesem cu sora Yu în tot acest timp pentru că eram geloasă pe ea. Părtășia ei era mai bună și putea să rezolve problemele practice ale celorlalți. Nu eram încântată de asta, ci am simțit că mă umilea. Vrând să-mi ameliorez imaginea în fața celorlalți, m-am gândit la toate modurile în care s-o întrec. Când nu am reușit, am detestat-o și am judecat-o că se dădea mare, încercând să mă eclipseze. Formam o clică, răspândind prejudicii împotriva ei, ca toți să o dea la o parte și să o judece. Am văzut că eram foarte arogantă și nu suportam pe cineva mai bun decât mine. Nimic nu m-a oprit să-mi apăr titlul de lider – a fost sinistru și malefic. Cu ce eram diferită de acei antihriști care i-au combătut și exclus pe ceilalți doar pentru statut? Clar, îmi lipsea intrarea în viață și nu puteam rezolva problemele practice ale celorlalți. N-am lăsat-o pe sora Yu să ofere ajutor și părtășie. Nu împiedicam intrarea celorlalți în viață, făcându-le rău fraților și surorilor? N-am avut umanitate deloc! Gândindu-mă la asta și că îmi dezamăgisem frații și surorile, m-am simțit și mai vinovată. Apoi, mi-am adunat curajul ca să vorbesc deschis despre dorința mea recentă de a concura cu sora Yu și i-am cerut scuze. A spus că a observat că nu eram foarte mulțumită când avea părtășie și s-a simțit constrânsă, nevrând să împărtășească prea multe de teamă să nu m-afecteze. Atunci, mi-am dat seama că întrecerea mea o afectase în mod negativ și m-am simțit groaznic. Am știut că adunările sunt un loc de venerare a lui Dumnezeu, nu un loc de luptă pentru renume. Dar eu nu am avut intenții bune – am vrut să rivalizez cu ea, ceea ce a perturbat lucrarea bisericii și a împiedicat intrarea celorlalți în viață. Am fost copleșită de regret.

Am continuat să caut o cale de practicare. Am citit asta în cuvintele lui Dumnezeu: „Pentru a fi un conducător al bisericii, trebuie să înveți nu numai să folosești adevărul pentru rezolvarea problemelor, ci și să descoperi și să cultivi oameni talentați, pe care categoric nu trebuie să-i suprimi sau să-i invidiezi. O astfel de îndeplinire a datoriei este conform standardului, iar conducătorii și lucrătorii care procedează astfel sunt la standardul cerut. Dacă vei deveni capabil să acționezi în toate lucrurile conform principiilor, atunci vei fi la înălțimea loialității tale. Există unii care se tem întotdeauna că alții sunt mai buni și mai înalți decât ei, că alții vor fi stimați, în timp ce ei înșiși sunt neglijați. Lucrul acesta îi determină să-i atace și să-i excludă pe alții. Nu este un caz de invidie față de persoanele mai capabile decât ei? Nu este un astfel de comportament egoist și demn de dispreț? Ce tip de fire este aceasta? Este pizmașă! Ei se gândesc doar la propriile interese, își satisfac doar dorințele proprii, nu au pic de respect pentru îndatoririle altora sau interesele casei lui Dumnezeu – astfel de oameni au o fire rea, iar Dumnezeu nu are deloc dragoste pentru ei. Dacă ești cu adevărat capabil să ții cont de voia lui Dumnezeu, atunci vei putea să tratezi în mod corect alți oameni. Dacă sprijini o persoană bună și o educi să fie competentă, după care va exista o altă persoană talentată în casa lui Dumnezeu, munca ta nu va fi mai ușor de făcut? Nu vei fi fost, atunci, la înălțimea loialității tale în această datorie? Aceasta este o faptă bună înaintea lui Dumnezeu; este minimul de conștiință și rațiune pe care ar trebui să-l aibă cel care este conducător. […] Nu face mereu lucrurile de dragul tău și nu lua constant în considerare propriile interese; și nu ține cont de statutul, prestigiul sau reputația ta. În plus, nu lua în considerare interesele omului. Mai întâi trebuie să ții cont de interesele casei lui Dumnezeu și să le consideri prima ta prioritate. S-ar cuveni să ții seama de voia lui Dumnezeu și să începi prin a contempla dacă ai fost sau nu impur în îndeplinirea datoriei tale, dacă ai făcut tot ce ai putut ca să fii loial, dacă ai făcut tot ce ți-a stat în putință să-ți îndeplinești responsabilitățile, și dacă ai dat totul, precum și dacă ai chibzuit sau nu din inimă la datoria ta și la lucrarea casei lui Dumnezeu. Trebuie să iei în considerare aceste lucruri. Gândește-te la ele frecvent și îți va fi mai ușor să-ți îndeplinești bine datoria” („Oferă-ți inima sinceră lui Dumnezeu și poți dobândi adevărul” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Cuvintele lui Dumnezeu m-au învățat că liderii și lucrătorii trebuie să identifice și să cultive oameni talentați și că Dumnezeu urăște dacă sunt invidioși pe ei. Părtășia sorei Yu era pătrunzătoare, iar ea putea rezolva probleme reale. Asta e bine pentru lucrarea bisericii și pentru intrarea în viață a fraților și surorilor. Trebuia să mă gândesc la voia lui Dumnezeu și să renunț la imaginea și statutul meu, să lucrez bine cu ea și să-mi fac propria datorie. Prin faptul că am fost aleasă lider de grup Dumnezeu mi-a dat o șansă să practic. Nu a însemnat că știam totul. Era normal s-am o înțelegere limitată a adevărului și alte probleme, așa că ar trebui să învăț de la sora Yu. Dar eu mă consideram lider de echipă, am crezut că ar trebui să pot examina și rezolva toate problemele, că n-aveam cum să fiu mai slabă, așa că mă întreceam tot timpul cu sora Yu și deveneam deprimată și supărată când nu eram mai bună decât ea. Am fost incredibil de nesăbuită. Dumnezeu nu a cerut niciodată ca liderii să poată rezolva toate problemele. Vrea să fim cinstiți, să avem părtășie doar despre ce înțelegem și să discutăm orice nu înțelegem cu frații și surorile. Asta e voia lui Dumnezeu. N-am mai fost atât de invidioasă pe sora Yu după ce am înțeles voia Lui și am putut să accept și să implementez toate ideile ei bune. Am lucrat împreună, având părtășie și ajutându-i pe cei care veneau cu probleme la adunări și multe dintre ele au fost astfel rezolvate.

După toate astea, am crezut că mă schimbasem, că nu mă mai concentram la renume și statut. Dar eram profund coruptă de Satana. În anumite situații, tot îmi arătam acea lature. În iulie 2021, am fost demisă pentru că n-am putut să rezolv probleme practice, să-mi fac datoria de lider. Sora Yu a fost aleasă în locul meu. Am știut în sufletul meu că era o schimbare bună și că ea chiar va face o treabă mai bună. Alegerea ei va prii vieții fraților și surorilor. Dar apoi am văzut ce povară grea ducea pe umeri pentru datoria ei și că putea să se ocupe repede de orice greutăți întâlnite de membrii echipei. A făcut și un rezumat al greșelilor din viața noastră bisericească. Asta mi-a răscolit anumite sentimente. Dacă sora Yu ar realiza mai multe cât timp e lider de echipă nu m-ar pune într-o lumină proastă? Ce ar crede ceilalți despre mine? Am fost sigură că ar crede că eram inutilă și că n-aveam calibru. Văzând lucrurile astfel, n-am mai sperat la o revitalizare a vieții bisericești. Înainte, fie că aveam părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu, fie că vorbeam despre probleme, eram întreprinzătoare și-i ajutam pe toți să se implice. Dar acum, am devenit ultima care vorbeam la adunări și, uneori, când obțineam puțină luminare, nu voiam să vorbesc despre ea. La sfârșitul părtășiei noastre, spuneam câteva cuvinte cu reticență. Când sora Yu îmi cerea să continuu, nu voiam să împărtășesc mai multe. Câțiva frați și surori au ajuns într-o stare proastă din cauza unor greutăți în datoria lor, iar sora Yu a fost prea ocupată ca să se ocupe imediat de asta. Nu mi-am oferit ajutorul, ba chiar m-am bucurat de acea situație grea, gândind: „Nu ești un lider atât de strălucit – nu ești mai bună decât mine!” I-am văzut pe ceilalți într-o stare proastă și viața bisericească suferind, ba chiar am sperat ca lucrurile să continue așa. Apoi, am văzut-o pe sora Yu făcându-și repede timp pentru a rezolva acele probleme. Am fost foarte nemulțumită. Am început să o plac tot mai puțin, în așa măsură încât orice spunea, orice părere exprima, nu voiam nici să aud. Mă întorceam și priveam în altă parte când avea părtășie la adunări. Am știut că invidia mea se agrava, devenea tot mai toxică, că i-ar putea face rău atât ei, cât și vieții noastre bisericești. Nu voiam să continuu așa, dar nu puteam scăpa de asta. În durerea mea, m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, nu vreau să fiu invidioasă pe sora Yu, dar nu mă pot abține. Te rog, mântuiește-mă ca să văd pericolele renumelui și ale statutului, ca să mă eliberez de constrângerile corupției mele.” După ce m-am rugat, le-am împărtășit celorlalți prin ce treceam. Sora Yu a spus că nu-și imaginase că mi-ar da astfel de stări și s-a simțit groaznic. M-am simțit foarte vinovată când am auzit-o spunând asta. Ne cunoscusem de foarte mult timp, fusesem foarte geloasă pe ea și o judecasem pe la spate, dar ea nu făcuse mare caz din asta. Avusese cu drag părtășie despre adevăr ca să m-ajute. Purtarea mea față de ea a fost foarte răutăcioasă și inumană.

Apoi, la o adunare, am citit aceste cuvinte de la Dumnezeu: „Antihriștii își consideră statutul și reputația ca fiind mai importante decât orice altceva. Acești oameni nu sunt doar prefăcuți, uneltitori și răi, ci și vicioși prin natură. Ce fac ei atunci când descoperă că statutul lor este în pericol sau când își pierd locul în inimile oamenilor, când pierd sprijinul și afecțiunea acestor oameni, când oamenii nu-i mai venerează, nu-i mai respectă și au căzut în josnicie? Se schimbă brusc. De îndată ce își pierd statutul, nu vor să facă nimic și tot ceea ce fac este de proastă calitate. Nu au niciun interes să-și îndeplinească datoria. Dar aceasta nu este cea mai gravă manifestare. Care este cea mai gravă manifestare? De îndată ce acești oameni își pierd statutul și nimeni nu îi respectă și nimeni nu este ispitit de ei, gelozia, răzbunarea și ura ies la suprafață. Nu numai că nu se tem de Dumnezeu, dar sunt lipsiți și de orice fărâmă de ascultare. În plus, în inima lor, sunt predispuși să urască biserica, casa lui Dumnezeu, conducătorii și lucrătorii; ei năzuiesc ca lucrarea bisericii să întâmpine probleme sau să se oprească; vor să râdă de casa lui Dumnezeu și de frați și surori. De asemenea, ei urăsc pe oricine urmărește adevărul și se teme de Dumnezeu. Ei atacă și batjocoresc pe oricine este credincios în datoria sa și este dispus să plătească un preț. Aceasta este firea antihristului – și nu este vicioasă?” („Ei își fac datoria numai pentru a se remarca și a-și hrăni propriile interese și ambiții; nu iau niciodată în considerare interesele casei lui Dumnezeu și chiar vând aceste interese în schimbul gloriei personale (Partea a doua)” în Demascarea antihriștilor). Dumnezeu ne arată că antihriștii sunt vicleni, răi și au o natură stricată. Dacă își pierd statutul sau aprobarea celorlalți, devin invidioși și vor răzbunare. Nu doar că-și fac datoria de mântuială, ci vor și ca lucrarea bisericii să meargă prost. Vor să-și bată joc de casa lui Dumnezeu și de frați și surori. Am realizat c-am fost exact în starea descrisă de cuvintele lui Dumnezeu despre antihriști. După ce am fost demisă, am văzut ce povară ducea sora Yu pentru datoria ei, că putea să se ocupe de probleme reale. M-am temut că dacă ar face treabă bună și viața bisericească s-ar îmbunătăți, asta ar arăta cât de bună era față de mine. Ca să-mi protejez statutul și imaginea, tânjeam ca viața bisericească să meargă prost. N-am vrut să-mi împărtășesc percepțiile clare. M-am bucurat când sora Yu nu rezolva problemele la timp, râdeam de ea. Nu mi-a plăcut nimic la ea și am respins-o cu totul. Arătam o fire stricată de antihrist. Am știut că viața bisericească afectează direct intrarea în viață a fraților și surorilor, că ei își pot face bine datoria doar când sunt într-o stare bună și au intrare în viață. Dar eu am vrut să-mi păstrez statutul în ochii celorlalți, nu doar eșuând să susțin viața bisericească, ci și bucurându-mă să văd problemele oamenilor nerezolvate, să văd că datoria lor nu dă roade. A fost foarte perfid și răutăcios din partea mea. Când casa lui Dumnezeu promovează sau demite pe cineva e spre binele lucrării. Nu m-am descurcat cu slujba mea, așa c-am fost demisă, apoi, am fost înlocuită de un candidat mai bun. N-am fost mulțumită și n-am vrut să lucrez în armonie cu ea, ba chiar am subminat-o, am perturbat-o și i-am făcut rău. Chiar am fost om? La acest gând, m-a năpădit regretul și am izbucnit în lacrimi. Am urât cât de stricată am fost și am știut că nu meritam să trăiesc înaintea lui Dumnezeu. Îmi amintesc acest verset biblic: „Invidia este putrezirea oaselor” (Proverbe 14:30). E adevărat. Invidia naște ură și îi poate determina pe oameni să facă lucruri nebunești.

În acea noapte, am citit alt fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă, atunci când vine vorba de lucrurile pe care Dumnezeu dorește să le protejeze, tu mereu le deranjezi, le tulburi și le strici și dacă le disprețuiești mereu și ai propriile noțiuni și gânduri, atunci ce implică asta? Implică faptul că vrei să discuți în contradictoriu cu Dumnezeu, să adopți o altă poziție față de El și că nu ai acordat importanță lucrării și intereselor casei Sale. Încerci mereu să o subminezi, vrei mereu să acționezi în mod distructiv, vrei mereu să profiți de ea și încerci mereu să cauzezi dificultăți și să faci lucruri rele. Ca atare, va fi sau nu Dumnezeu furios pe tine? (Va fi.) Și cum va arăta această furie? (El ne va pedepsi.) Te va pedepsi cu siguranță. Dumnezeu nu te va ierta; nu ai absolut nicio șansă să fii iertat. Acest lucru se întâmplă deoarece lucrurile rele pe care le-ai făcut au subminat, defăimat și afectat lucrarea bisericii, au reprezentat un conflict de interese cu lucrarea casei lui Dumnezeu, un mare rău, au fost potrivnice lui Dumnezeu și o ofensă directă a firii Lui – așadar, cum ar putea Dumnezeu să nu fie furios pe tine? Dacă unii oameni nu sunt pregătiți să facă o treabă din cauza calibrului lor slab și săvârșesc accidental câteva mici ticăloșii, Dumnezeu ar putea să-i trateze într-o manieră adecvată, în funcție de gravitatea greșelilor lor. Totuși, dacă, de dragul intereselor tale personale, te dedai în mod deliberat geloziei și disputelor și comiți cu bună știință fărădelegi și faci unele lucruri care perturbă, tulbură și distrug lucrarea lui Dumnezeu, atunci Îi vei fi jignit firea. Ar avea El milă de tine? Dumnezeu Și-a vărsat tot sângele, toată sudoarea și toate lacrimile chiar aici, în lucrarea planului Său de gestionare (planul mântuirii) de șase mii de ani. Dacă ar fi să lucrezi împotriva Lui, dăunând în mod intenționat intereselor casei Sale și urmărindu-ți propriile interese cu prețul intereselor casei Sale, căutând faima și statutul personal, fără să îți pese de distrugerea lucrării casei lui Dumnezeu sau făcând ca aceasta să fie îngreunată și distrusă, și chiar cauzând mari pierderi materiale și financiare casei lui Dumnezeu, ai spune că o persoană ca tine ar trebui iertată? (Nu.)” („Ei își fac datoria numai pentru a se remarca și a-și hrăni propriile interese și ambiții; nu iau niciodată în considerare interesele casei lui Dumnezeu și chiar vând aceste interese în schimbul gloriei personale (Partea întâi)” în Demascarea antihriștilor). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles firea Lui de neofensat. Am vrut să-mi păstrez statutul în fața tuturor, așa c-am fost contra sorei Yu, sperând chiar să-i stric imaginea. Am afectat lucrarea bisericii. Nu mă împotriveam doar altei persoane, ci și lui Dumnezeu Însuși. Păstram interesele casei lui Dumnezeu drept garanție pentru a-mi atinge scopurile. Dumnezeu a plătit un preț atât de mare pentru a mântui omenirea, doar sperând că vom obține adevărul, ne vom schimba firile și vom fi mântuiți de El. Doar când au o viață bisericească bună și un lider bun, frații și surorile pot să înțeleagă adevărul, să intre în realitatea lui și să obțină mântuirea lui Dumnezeu. Sunt o ființă creată, o adeptă a lui Dumnezeu, dar nu mă gândeam deloc la voia Lui. Când am văzut viața bisericească suferind, am fost bucuroasă. Ba chiar am sperat că lucrurile vor continua așa. Cum am putut fi atât de josnică și de rea? Satana speră ca planul de gestionare al lui Dumnezeu să nu fie terminat, ca lucrarea casei Lui să fie paralizată, ca toți să Îl trădeze pe Dumnezeu și să piardă mântuirea Sa și, în final, să meargă în iad cu Satana. Gândind și comportându-mă în acest mod, nu eram exact ca Satana, perturbând lucrarea casei lui Dumnezeu? Firea lui Dumnezeu nu va tolera ofensă. Am știut că dacă aș continua să refuz să mă căiesc, aș face și mai mult rău, aș ofensa firea lui Dumnezeu și aș fi eliminată de El. Atunci am înțeles cu adevărat că urmărirea renumelui și a statutului nu e o cale bună. Mi-am amintit ce a spus Dumnezeu: „Satana folosește faima și câștigul pentru a controla gândurile omului, până când oamenii nu se pot gândi decât la faimă și câștig. Ei se luptă pentru faimă și câștig, suferă greutăți, îndură umilirea pentru faimă și câștig și sacrifică tot ceea ce au pentru faimă și câștig și vor judeca și hotărî orice de dragul faimei și al câștigului. În acest fel, Satana îi leagă pe oameni cu lanțuri invizibile, iar ei nu au nici puterea și nici curajul de a se debarasa de ele. Fără să știe, ei poartă aceste lanțuri și se târăsc mereu înainte, cu mare dificultate. De dragul acestei faime și a câștigului, omenirea se ferește de Dumnezeu și Îl trădează și devine din ce în ce mai nemernică. Așadar, în acest fel, o generație după alta este distrusă în mijlocul faimei și câștigului Satanei” („Dumnezeu Însuși, Unicul (VI)” din Cuvântul Se arată în trup). N-am luat în serios problema goanei după renume și statut, ci m-am gândit că doar voiam respectul celorlalți. N-am crezut că le-aș face rău fraților și surorilor sau intereselor bisericii. Dar cuvintele și faptele lui Dumnezeu mi-au arătat că renumele și statutul sunt unelte folosite de Satana pentru a răni oameni, pentru a-i îngrădi. Erau lanțurile cu care mă legase Satana. La momentul oportun, asta a pus stăpânire pe mine și nu m-am putut abține să nu lucrez împotriva lui Dumnezeu. Dacă n-aș căuta adevărul și n-aș accepta judecata și mustrarea Lui, ci aș continua să alerg după aceste lucruri, mi-aș pune capăt zilelor. Din vremuri străvechi, în goana după statut și putere, cei mai buni prieteni ai oamenilor au devenit dușmani aprigi, iar cei mai dragi lor au devenit precauți și cruzi unii cu alții. Așa am fost și eu cu sora Yu. Gândindu-mă doar la statutul meu, n-am mai suportat-o. Am crezut că îmi fura poziția, așa c-am vrut să concurez cu ea, iar când n-am putut s-o întrec, am vrut să formez o clică pentru a o judeca. Nu încercam să protejez viața bisericească când am văzut că nu mergea bine, am stat deoparte, indiferentă, tânjind s-o văd eșuând ca să pot râde de ea. Ba chiar am fost dornică să văd că lucrarea casei lui Dumnezeu suferă. Am văzut că, gonind după renume și statut, am fost pe o cale potrivnică lui Dumnezeu. În acel moment, am simțit că inima mi se umple de frică și am știut că dacă nu m-aș căi, ci aș tot fugi după renume și statut, perturbând lucrarea bisericii, în cel mai bun caz, mi-aș pierde datoria, dar, în cel mai rău, aș putea să devin un antihrist și să fiu exclusă din biserică. Mi-aș pierde șansa la mântuire. Odată ce-am văzut asta, am fost foarte recunoscătoare lui Dumnezeu. Nu văzusem niciodată esența renumelui și a statutului sau răul făcut căutându-le și nu fusesem dispusă cu adevărat să renunț la acea căutare. De data asta, Dumnezeu îmi pregătea o situație reală prin care să experimentez personal durerea vieții sub imperiul Satanei, să văd adevărul hidos al căutării mele. Am putut experimenta și firea dreaptă, de neofensat a lui Dumnezeu prin judecata cuvintelor Lui. Înainte, mă simțisem pesimistă și slabă, parcă eram prea coruptă ca să mă schimb și n-am avut încredere să caut adevărul. Dar apoi, am înțeles că, deși prețuiam mult renumele și statutul, cât timp voiam să caut adevărul și schimbarea personală, Dumnezeu mă va îndruma să înțeleg adevărul, să rup acele lanțuri și să o iau pe calea spre mântuire.

Apoi, am citit asta în cuvintele lui Dumnezeu: „Ce fire este atunci când oamenii încearcă mereu să fie mai buni decât alții, când încearcă mereu să-i întreacă pe ceilalți, când încearcă mereu să iasă în evidență din mulțime? (O fire arogantă.) Asta înseamnă să nu fii conștient de povara lui Dumnezeu – Dumnezeu nu vă cere să fiți conștienți în acest fel. Unii oameni spun că asta înseamnă că sunt competitivi. În sine, a fi competitiv este ceva negativ. Este o dezvăluire – o manifestare – a firii arogante a Satanei. Când ai o astfel de fire, încerci mereu să-i ții pe ceilalți jos, încerci mereu să-i întreci, încerci mereu să-i înșeli, încerci mereu să iei de la oameni. Ești foarte invidios, nu asculți de nimeni și încerci întotdeauna să ieși în evidență. Aceasta este o problemă; așa acționează Satana. Dacă îți dorești cu adevărat să fii o creatură a lui Dumnezeu, atunci nu te lupta pentru astfel de lucruri. A fi competitiv și a-ți etala abilitățile nu sunt lucruri bune; doar a învăța să fii ascultător demonstrează că ai rațiune.” „Care sunt principiile după care vă comportați? Ar trebui să vă comportați conform funcției voastre, să găsiți funcția potrivită pentru voi și să rămâneți fermi în funcția voastră. De exemplu, sunt oameni profesioniști într-un anumit domeniu și care pot să-i înțeleagă principiile și ei ar trebui să facă ultimele verificări în acest sens; există oameni care pot oferi idei și perspective, permițând tuturor celorlalți să le folosească ideile ca punct de plecare și să îndeplinească mai bine această datorie – atunci ei ar trebui să ofere idei. Dacă poți să-ți găsești funcția potrivită pentru tine și să lucrezi în armonie cu frații și surorile tale, îți vei îndeplini datoria și te vei comporta conform funcției tale” („Principiile care ar trebui să îndrume conduita unei persoane” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Asta mi-a dat o cale de practicare. Dumnezeu oferă diferite daruri și un calibru fiecărui om. El speră că ne vom supune aranjamentelor Lui și că ne vom folosi aptitudinile în poziția ocupată. Sora Yu era mai calificată decât mine și rezolva probleme reale. Era un lider de echipă eficient, ceea ce era un lucru bun. Trebuia să învăț din atuurile ei și să-mi fac bine datoria. Era singura abordare rațională. Dar m-am temut că voi fi numită incompetentă. Am fost arogantă și nu m-am înțeles. Nu mi-am cunoscut locul. Sora Yu se concentra la intrarea în viață și avea iubire pentru frați și surori. A fost de mare ajutor și când a observat problemele mele, așa că ar trebui să apreciez șansa de a lucra cu ea și să mă concentrez să mă cunosc mai bine în acel mediu pregătit de Dumnezeu. Ar fi benefic pentru intrarea mea în viață. Această gândire mi-a dat un sentiment de libertare. După aceea, n-am mai invidiat-o, iar la adunări, am participat activ și am cooperat cu ea, dând totul pentru părtășie și străduindu-mă să-i ajut pe ceilalți. Punând asta în practică, am simțit o liniște nemaiîntâlnită până atunci.

Această experiență mi-a dat și mai multă înțelegere a naturii mele corupte. Am văzut cât de profund m-a corupt Satana, cum nimic nu stătea între mine, renume și statut, că eram cu adevărat sinistră. Am experimentat și mântuirea lui Dumnezeu. Să fii blocat în acea luptă pentru statut, în acea invidie e foarte dureros, iar judecata cuvintelor lui Dumnezeu mi-a arătat esența a ceea ce făceam, eliberându-mă din constrângerile corupției ca să pot trăi mai liberă. Sunt profund recunoscătoare pentru mântuirea lui Dumnezeu!

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Ce zace în spatele minciunilor

de Xiaojing, oraşul Heze, provincia Shandong De fiecare dată când vedeam cuvintele lui Dumnezeu care ne cereau să fim oneşti şi să vorbim...

O denunțare greșită

de Xiaojie, Australia Timp de mai mult de un an, Dumnezeu a avut părtășie despre adevărurile discernerii liderilor falși. La întruniri,...

Cum mi-am schimbat sinele arogant

de Jingwei, Statelor Unite Dumnezeu Atotputernic spune: „Fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu – fie că sunt cuvinte dure ori judecată sau...

Dumnezeu este atât de drept

de Zhang Lin, Japonia În septembrie 2012, eram responsabil cu lucrarea bisericii când mi-am cunoscut conducătoarea, Yan Zhuo. Am aflat că...

Lasă un răspuns

Contactează-ne pe Messenger