de Cheng Hang

În Biblie sunt consemnate următoarele: „În timp ce spuneau ei aceste lucruri, El Însuși a stat în mijlocul lor și le-a zis: «Pace vouă!» Îngroziți și înspăimântați, ei credeau că văd un duh. El le-a zis: «De ce sunteți tulburați și de ce vi se ridică astfel de îndoieli în inimile voastre? Uitați-vă la mâinile și la picioarele Mele: Eu Însumi sunt! Atingeți-Mă și vedeți: un duh n-are carne și oase, așa cum vedeți că am Eu!» Și spunând aceasta, le-a arătat mâinile și picioarele Lui. Dar pentru că ei, de bucurie, tot nu credeau și se mirau, le-a zis: «Aveți aici ceva de mâncare?» I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere, iar El le-a luat și le-a mâncat în fața lor” (Luca 24:36–43). Ori de câte ori citesc aceste versete, îi invidiez pe Petru, Ioan și pe ceilalți. În timp ce Isus Își realiza lucrarea în Iudeea, El era mereu cu discipolii Săi, zi și noapte, și, după ce a fost înviat, a avut grijă de ei ca și înainte și li S-a arătat, le-a elucidat scripturile și le-a dat învățături. Petru și ceilalți au fost norocoși să fi fost aleși de Domnul drept discipolii Săi și au putut să asculte învățăturile Domnului Isus cu propriile urechi – au fost atât de binecuvântați! Apoi, am citit cuvintele lui Dumnezeu și am înțeles că, de fapt, voia Domnului Isus a stat la baza faptului că li S-a arătat oamenilor după învierea Sa și că această faptă a exprimat și mai mult atotputernicia și înțelepciunea lui Dumnezeu. Chiar am ajuns să înțeleg că faptul că Domnul Isus li S-a arătat oamenilor după învierea Sa a însemnat, într-adevăr, atât de mult!

Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Primul lucru pe care Domnul Isus l-a făcut după înviere a fost de a permite tuturor să-L vadă, să confirme că El există și să confirme adevărul învierii Sale. În plus, a restabilit relația Sa cu oamenii la relația pe care o avea cu ei când lucra în trup și când era Hristosul pe care ei Îl puteau vedea și atinge. În acest mod, un rezultat este că oamenii nu s-au îndoit că Domnul Isus înviase din morți după ce fusese țintuit pe cruce și nu exista niciun dubiu în lucrarea Domnului Isus de răscumpărare a omenirii. Și alt rezultat al faptului că Domnul Isus le-a apărut oamenilor după înviere și că le-a permis oamenilor să Îl vadă și să Îl atingă a asigurat în mod clar omenirea în Epoca Harului. Din acest moment înainte, oamenii nu s-au putut întoarce în epoca anterioară, Epoca Legii, din cauza «dispariției» Domnului Isus sau a «abandonării», ci au mers tot înainte, urmând învățăturile Domnului Isus și lucrarea pe care El o făcuse. Prin urmare, o nouă fază în lucrarea din Epoca Harului a fost inaugurată, iar oamenii care fuseseră sub lege au ieșit în mod formal din lege de atunci înainte și au intrat într-o nouă epocă, cu un nou început. Acestea sunt înțelesurile variate ale înfățișării Domnului Isus în fața oamenilor după înviere” („Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (III)”).

După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles, în cele din urmă, că erau două sensuri la baza faptului că Domnul Isus li S-a arătat oamenilor timp de 40 de zile după învierea Sa. Unul era acela că El a venit să le spună oamenilor că Dumnezeu a încheiat Epoca Legii și că a început Epoca Harului și va conduce omenirea în noua eră. Celălalt era că Dumnezeu a făcut acest lucru pentru a le permite oamenilor să afirme că Domnul Isus era Însuși Dumnezeu întrupat și, prin aceasta, să le întărească credința în Dumnezeu.

1. Domnul Isus a fost înviat și li S-a arătat oamenilor pentru a-i conduce în noua epocă și pentru a-i stabili ferm în Epoca Harului

Domnul Isus a inaugurat Epoca Harului și a încheiat Epoca Legii. El a exprimat calea de a se „Pocăiţi-vă, pentru că Împărăția cerurilor este aproape!” (Matei 4:17), și a săvârșit multe minuni, precum vindecarea bolnavilor, izgonirea demonilor, vindecarea schilozilor și a orbilor și așa mai departe, astfel încât oamenii să se poată bucura de harul abundent care venea de la Dumnezeu. Însă oamenii din acel timp nu cunoșteau lucrarea lui Dumnezeu și nu aveau o adevărată înțelegere privind faptul că Isus era întruparea lui Dumnezeu. Când Domnul Isus a fost răstignit, oamenii pur și simplu nu știau că asta înseamnă că Dumnezeu a terminat lucrarea de răscumpărare și, în schimb, au căzut în negativitate și slăbiciune. Oamenii au început să se îndoiască de identitatea Domnului Isus, iar unii chiar s-au întors la templu și au început să respecte legea din Vechiul Testament. Astfel, oamenii încă erau în pericol de a fi omorâți prin lege pentru păcatele lor, iar lucrarea pe care Domnul Isus a realizat-o pentru a răscumpăra omenirea a fost lăsată săvârșită pe jumătate. Domnul Isus a cercetat cele mai mari profunzimi ale inimii oamenilor și le-a înțeles perfect nevoile și defectele. De aceea, după învierea Lui, El S-a arătat și le-a vorbit mai întâi discipolilor Săi, a luat contact real cu ei și le-a permis să vadă că El chiar înviase din morți, că El chiar Își îndeplinise lucrarea de răscumpărare a omenirii și că începuse noua epocă. Începând din acel moment, omenirea a lăsat în urmă legea și a intrat într-o nouă epocă – Epoca Harului. Sub îndrumarea lucrării și cuvintelor Domnului Isus, oamenii au început să practice conform învățămintelor sale, ei au purtat crucea, L-au urmat pe Domnul și I-au urmat învățăturile: „Duceți-vă în toată lumea și vestiți Evanghelia la orice făptură!” (Marcu 16:15). Astfel, au început să răspândească Evanghelia Împărăției cerurilor și au fost martori numelui Domnului Isus, astfel încât toți oamenii să Îi poată accepta numele și să obțină mântuirea din partea Sa. Astăzi, Evanghelia Domnului Isus s-a răspândit în întreaga lume și acesta este în întregime rezultatul faptului că Isus S-a arătat oamenilor după ce a înviat din morți. Din acest fapt, putem vedea cât de semnificativ a fost că S-a arătat oamenilor după învierea Sa!

2. Faptul că Domnul Isus li S-a arătat oamenilor după învierea Sa le-a permis să afirme că El era întruparea lui Dumnezeu Însuși, întărindu-le astfel credința în Dumnezeu

Cuvintele lui Dumnezeu spun: „În perioada în care Domnul Isus a lucrat în trup, majoritatea discipolilor Săi nu puteau să-I verifice pe deplin identitatea și lucrurile pe care El le spunea. Când El a urcat pe cruce, atitudinea discipolilor Săi a fost una de așteptare; de când a fost răstignit pe cruce și până când a fost pus în mormânt, atitudinea oamenilor față de El a fost de dezamăgire. În timpul acestei perioade, oamenii deja începuseră să treacă în inimile lor de la îndoială la negarea lucrurilor pe care Domnul Isus le spusese în timpul perioadei Sale în trup. Și când El a ieșit din mormânt și le-a apărut oamenilor, majoritatea celor care Îl văzuseră cu proprii ochi sau auziseră vestea învierii Sale au trecut treptat de la negare la scepticism. Abia în momentul în care Domnul Isus l-a pus pe Toma să Îi atingă coasta, în momentul în care Domnul Isus a împărțit pâine și a mâncat-o în fața mulțimii după învierea Sa și după aceea a mâncat pește fript în fața lor, doar atunci au acceptat ei cu adevărat faptul că Domnul Isus este Hristos în trup. Puteți spune că a fost ca și cum acest corp spiritual din carne și oase care stătea în fața acelor oameni îl trezea atunci pe fiecare dintre ei dintr-un vis: Fiul Omului care stătea în fața lor era Cel care existase din cele mai vechi timpuri. El avea o formă și carne și oase și El trăise și mâncase deja cu omenirea demult… În acest moment, oamenii au simțit că existența Sa era foarte reală, foarte minunată; ei erau, de asemenea, atât de bucuroși și fericiți și, în același timp, plini de emoție. Iar faptul că El a apărut din nou le-a permis oamenilor să Îi vadă cu adevărat caracterul umil, să Îi simtă apropierea și dorința, atașamentul Său față de omenire. Această reuniune scurtă a făcut oamenii care Îl vedeau pe Domnul Isus să simtă ca și cum ar fi trecut o viață de când L-au văzut. Inimile lor rătăcite, confuze, temătoare, neliniștite, care tânjeau și erau amorțite au găsit consolare. Ei nu s-au mai îndoit și nu au mai fost dezamăgiți, deoarece au simțit că acum exista speranță și ceva pe care să se bazeze. Fiul Omului care stătea în fața lor avea să fie veșnic în spatele lor, El avea să fie turnul lor puternic, refugiul lor pentru totdeauna” („Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (III)”).

Cuvintele lui Dumnezeu clarifică alt înțeles al faptului că Domnul Isus li S-a arătat oamenilor după învierea Sa. Domnul Isus S-a întrupat printre oameni, Și-a realizat lucrarea timp de trei ani și jumătate și mulți I-au acceptat mântuirea și L-au urmat. Totuși, majoritatea oamenilor nu înțelegeau cu adevărat că Domnul Isus era Hristos și că El era Dumnezeu Însuși. Așadar, când Domnul Isus era pe cale de a fi răstignit, ei au urmărit evenimentele desfășurându-se și au început să se îndoiască în inima lor, întrebându-se: „Domnul Isus chiar este Dumnezeu? Dacă El este Hristos și este Dumnezeu Însuși, atunci cum poate fi El capturat de autoritățile romane, biciuit și batjocorit de soldați și apoi răstignit?ˮ În special când Domnul Isus a fost răstignit, ei s-au simțit foarte dezamăgiți de El, au negat că El era întruparea lui Dumnezeu Însuși și au negat cuvintele pe care le exprimase, crezând în schimb că Isus va muri ca orice om obișnuit și că nu este posibil să supraviețuiască. Domnul Isus știa că oamenii au atât de puțină încredere, că ei nu Îl cunoșteau pe Domnul și că tot mai mulți oameni vor deveni slabi și abătuți din cauză că El fusese răstignit. De aceea, după ce Domnul Isus a înviat din morți, El a luat contact cu discipolii Săi și le-a vorbit, le-a elucidat scripturile și a avut părtășie cu ei, a mâncat cu ei și i-a permis lui Toma să-I atingă mâinile și coasta și așa mai departe. Din cuvintele pe care Domnul Isus le-a rostit și din faptele pe care le-a înfăptuit după învierea Sa, discipolii Săi au afirmat că Isus chiar a fost înviat și că ei știau că El era același Domn care mâncase, respectase și împărțise viața cu ei înainte, că era același Domn care le predicase, care Se îngrijise de ei și care îi călăuzise, care îi iubea la fel cum îi iubise înainte, că avea grijă de ei și nu îi părăsise și că era chiar acolo, cu ei. Domnul Isus era întruparea lui Dumnezeu Însuși, Cel veșnic, sprijinul etern, turnul tare și refugiul oamenilor. Deși Domnul Isus fusese răstignit, El era păstrătorul cheilor către viața de apoi și avea puterea de a reveni la viață, căci El era unicul Dumnezeu Însuși… După aceasta, oamenii nu s-au mai simțit pierduți sau derutați și nu s-au mai îndoit de Domnul Isus, ci, în schimb, au putut să creadă și să se bazeze pe Isus din adâncul inimilor. Acesta era în întregime rezultatul faptului că Domnul Isus li S-a arătat discipolilor Săi și că le-a vorbit după ce a înviat din morți.

Din aceste două sensuri atribuite faptului că Domnul Isus li S-a arătat oamenilor după învierea Sa, am înțeles în cele din urmă că a trezit inimile oamenilor prin modul în care li S-a arătat și, de asemenea, că ne-a permis să simțim grija și dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Acest tip de grijă și dragoste nu este doar un fel de legendă – ele sunt o realitate. Din aceasta putem percepe, de asemenea, că Dumnezeu ne consideră neamul Său; El a fost întotdeauna alături de oameni și nu ne-a părăsit niciodată, căci Dumnezeu a creat oamenii pentru a ne câștiga și El speră că noi Îi vom auzi cuvintele, I ne vom supune, Îl vom preamări absolut și vom fi în asentiment cu El. Așadar, indiferent dacă Domnul Isus Își realiza lucrările și Își rostea cuvintele în trup sau dacă i Se arăta omului în Duh după învierea Sa, El a avut întotdeauna grijă de omenire și S-a îngrijit în special de cei care L-au urmat. Aceasta deoarece omul nu are capacitatea de a birui păcatul și, fără îndrumarea lui Dumnezeu și fără furnizarea adevărului, omul nu are niciun mod de a-și lepăda corupția și de a obține adevărata mântuire a lui Dumnezeu. În concepțiile noastre greșite, credem că Dumnezeu ne-a părăsit după ce a terminat lucrarea de răscumpărare și că Dumnezeu nu ne-a mai acordat nicio atenție după aceasta. Dar adevărul nu este cum ni-l imaginăm. Domnul Isus Și-a îndeplinit lucrarea de răscumpărare a omenirii, dar nu a părăsit omul. El încă este alături de oameni, așa cum a fost și înainte, preocupându-Se de noi, îngrijindu-ne și îndrumându-ne; Domnul Isus este ajutorul și sprijinul nostru în caz de nevoie și, indiferent de modul în care ni Se arată, El va fi întotdeauna alături de noi! Este exact cum spun cuvintele lui Dumnezeu: „Deși Domnul Isus a înviat, inima Sa și lucrarea Sa nu părăsiseră omenirea. Prin arătarea Sa, El le-a spus oamenilor că, indiferent sub ce formă exista, El avea să-i însoțească pe oameni, să meargă cu ei și să fie cu ei pentru totdeauna și peste tot. Și totdeauna și peste tot, El avea să aibă grijă de omenire și să o păstorească, permițându-le oamenilor să Îl vadă și să-L atingă și să aibă grijă ca ei să nu se mai simtă niciodată neajutorați. Domnul Isus a vrut, de asemenea, ca oamenii să știe asta: viețile lor în lumea aceasta nu sunt singuratice. Omenirea are grija lui Dumnezeu, Dumnezeu este cu oamenii; ei se pot sprijini întotdeauna pe Dumnezeu; El este familia fiecăruia dintre cei care Îl urmează. Cu Dumnezeu pe care să se sprijine, oamenii nu vor mai fi singuri sau neajutorați, iar cei care Îl acceptă ca jertfa lor de păcat nu vor mai fi legați de păcat” („Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (III)”).

De fapt, fiecare dintre noi care crede în Domnul Isus poate să vadă că, pe calea credinței în Dumnezeu, ori de câte ori întâlnim tentații precum banii, faima sau averile, Domnul ne protejează și ne permite să ne ferim de ele și să le depășim; ori de câte ori ne întâlnim cu obstacole și eșecuri, Domnul ne îndrumă prin cuvintele Sale, ne dă credință și tărie, permițându-ne să fim puternici; când întâmpinăm dificultăți în viață, Domnul este întotdeauna ajutorul nostru în caz de nevoie, deschizându-ne căi de ieșire; când se abat asupra noastră încercări și ne confruntăm cu suferință, cuvintele Domnului ne iluminează și ne îndrumă corespunzător, permițându-ne să înțelegem voia lui Dumnezeu și să simțim pace și bucurie în duhurile noastre… Putem simți cu adevărat că Dumnezeu este alături de noi, îndrumându-ne și însoțindu-ne în fiecare zi, permițându-ne să înțelegem adevărul și să-I înțelegem voia…

Sunt atât de mișcat de dragostea Domnului și înțeleg mai bine acum de ce Domnul Isus li S-a arătat oamenilor timp de 40 de zile după învierea Sa, mâncând în prezența discipolilor Săi, elucidând scripturile și având părtășie cu ei, încredințându-le multe cerințe și așa mai departe. Fiecare lucru pe care Domnul Isus l-a spus ori l-a făcut mustea de mare grijă și chibzuință, iar toate faptele și cuvintele Sale erau extraordinar de semnificative. Citind cuvintele lui Dumnezeu, acum înțeleg mai profund faptul că Isus li S-a arătat oamenilor după învierea Sa. Slavă lui Dumnezeu!