de Joylin, Filipine

În ianuarie 2018, tocmai acceptasem lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Curând, mi s-a atribuit datoria de solistă în videoclipuri muzicale cu imnuri. La început, mulți frați și surori m-au remarcat deoarece cântam frumos și, oriunde mergeam, mă recunoșteau. Eram fericită pentru că mă simțeam ca un star. După câteva luni, am fost aleasă lider de biserică. Erau mulți nou-veniți de udat și multă evanghelizare de supravegheat. Ca să mă ocup mai bine de problemele nou-veniților, urmăream videouri despre evanghelizare ca să mă ameliorez și să înțeleg mai bine adevărul despre lucrarea lui Dumnezeu și, oricând aveau anumite noțiuni sau probleme pe care nu le înțelegeau, puteam să am părtășie cu ei și să le rezolv. Găzduiam și întâlniri de amploare, iar frații și surorile mă lăudau pentru calibrul meu bun și înțelegerea mea. Am fost fericită că am obținut aprobarea fraților și a surorilor. Totuși, nu eram foarte eficientă la supravegherea evanghelizării. Când liderii investigau eficiența evanghelizării din fiecare biserică, a mea stătea cel mai prost. Mai târziu, sora Cathy a fost transferată la biserica noastră ca să predice Evanghelia. Am văzut că s-a adaptat repede la munca ei, putea să aibă părtășie și să rezolve orice probleme aveau ceilalți în datoria lor și avea părtășie activă și când găzduia întâlniri. Ar fi trebuit să mă bucur că sora Cathy era atât de responsabilă în datoria ei, dar, din motive necunoscute, nu mi-a plăcut de ea. De fiecare dată când avea părtășie cu frații și surorile, nu voiam nici s-o văd. Mai ales când i-am auzit spunând că era atât de bună că le-ar plăcea să fie diacon de evanghelizare, am fost și mai deranjată. M-am gândit: „Înainte să vii tu, toți frații și surorile m-au lăudat pentru calibrul meu bun, înțelegere, udare și toți m-au apreciat, dar acum, ei cred că tu ești cea mai bună și te apreciază pe tine. Cine mă mai apreciază acum?” De atunci, am început să fiu geloasă pe sora Cathy și m-am temut să nu-mi ia locul în inimile fraților și surorilor noastre.

După aceea, am văzut că sora Cathy întreba des de starea nou-veniților și mulți dintre ei o căutau pentru a rezolva probleme. Odată, o soră pe care am udat-o a avut dificultăți cu evanghelizarea și mi-a cerut părerea. După ce am avut părtășie cu ea, a mers la sora Cathy. Când am aflat că a mers la ea, m-am întristat. M-am gândit că s-ar putea să nu-mi ia în serios sugestiile, să creadă că sora Cathy era mai bună decât mine, încetând să mă mai aprecieze. În tristețea mea, m-am gândit: „Fiind atât de slabă la evanghelizare, trebuie să-mi depășesc carențele. Apoi, nu voi fi mai slabă decât ea și, pe viitor, dacă frații și surorile au probleme, vor veni la mine, nu la ea.” În zilele următoare, am văzut că sora Cathy mânca târziu în fiecare zi și era ocupată cu datoria ei, iar uneori lucra și noaptea. Așa c-am stat și eu târziu pentru datorie. Astfel, frații și surorile puteau să vadă că și eu eram responsabilă și la fel de bună. Ulterior, a trebuit să alegem un diacon de evanghelizare. Din toate punctele de vedere, sora Cathy era cea mai bună pentru această datorie, dar nu am vrut să o aleg pe ea. M-am gândit că dacă va avea o poziție în biserică, treptat, atenția tuturor s-ar putea îndrepta spre ea și vor crede că e mai capabilă decât mine. Dar fiindcă liderii de biserică nu pot face singuri toată munca și au nevoie de diaconi care să-i ajute, m-am întrebat dacă să o aleg pe sora Cathy. Dacă aș alege-o, frații și surorile sigur s-ar înghesui în jurul ei și m-ar lăsa singură. Dar trebuia să recunosc că sora Cathy avea calibru foarte ridicat și putea să se ocupe de această datorie. M-am gândit îndelung și în final am ales-o pe ea, cu reticență.

Odată, biserica a avut nevoie de un frate sau o soră care vorbește bine filipineză și engleză pentru înregistrări în grupul MV. Filipineza și engleza sorei Cathy erau bune și, în cele din urmă, frații și surorile au ales-o pe ea. Am fost foarte frustrată și m-am gândit: „Și filipineza și engleza mea sunt bune, așadar, de ce au ales-o pe ea în locul meu?” Am fost foarte geloasă pe ea și am simțit și puțină ură. Pe atunci, fiindcă sora Cathy avea o fire oarecum arogantă, liderii noștri investigau cum își îndeplinea îndatoririle și mi-au cerut să îi fac o evaluare în scris. Am fost foarte fericită și am vrut să menționez și alte carențe ale ei, astfel încât liderii noștri să-i dea alte îndatoriri, iar eu să nu mai fiu în preajma ei. Dar am știut și că era greșit să gândesc așa și c-ar trebui să o tratez corect. Liderul nostru a avut părtășie cu noi spunând că, deși avea firi corupte, trebuia să o tratăm corect, conform principiilor. Dar în inima mea, am vrut ca ea să plece, ca să nu-mi mai fac griji că frații și surorile o apreciau. M-am gândit: „Înainte să vii tu, toți frații și surorile veneau la mine pentru răspunsuri. Dar acum că ești aici, par să te caute pe tine în locul meu.” Acest gând m-a mâhnit și întristat. Nu voiam să o văd nici în timpul îndatoririlor comune. Pe atunci, gelozia chiar îmi pusese stăpânire pe inimă.

După aceea, am fost foarte tensionată când supravegheam lucrarea bisericii și am avut probleme, dar n-am putut simți voia lui Dumnezeu și n-am știut cum să le rezolv. A fost foarte epuizant. Nu am simțit lucrarea și îndrumarea Duhului Sfânt și nu eram eficientă în îndatoririle mele. Nu mi-am dat seama deloc că starea mea negativă îmi afecta deja îndatoririle, până când, la o întâlnire, am văzut aceste cuvinte ale lui Dumnezeu Atotputernic: „Pentru a fi un conducător al bisericii, trebuie să înveți nu numai să folosești adevărul pentru rezolvarea problemelor, ci și să descoperi și să cultivi oameni talentați, pe care categoric nu trebuie să-i suprimi sau să-i invidiezi. O astfel de îndeplinire a datoriei este conform standardului, iar conducătorii și lucrătorii care procedează astfel sunt la standardul cerut. Dacă vei deveni capabil să acționezi în toate lucrurile conform principiilor, atunci vei fi la înălțimea loialității tale. Există unii care se tem întotdeauna că alții sunt mai buni și mai înalți decât ei, că alții vor fi stimați, în timp ce ei înșiși sunt neglijați. Lucrul acesta îi determină să-i atace și să-i excludă pe alții. Nu este un caz de invidie față de persoanele mai capabile decât ei? Nu este un astfel de comportament egoist și demn de dispreț? Ce tip de fire este aceasta? Este pizmașă! Ei se gândesc doar la propriile interese, își satisfac doar dorințele proprii, nu au pic de respect pentru îndatoririle altora sau interesele casei lui Dumnezeu – astfel de oameni au o fire rea, iar Dumnezeu nu are deloc dragoste pentru ei. Dacă ești cu adevărat capabil să ții cont de voia lui Dumnezeu, atunci vei putea să tratezi în mod corect alți oameni. Dacă sprijini o persoană bună și o educi să fie competentă, după care va exista o altă persoană talentată în casa lui Dumnezeu, munca ta nu va fi mai ușor de făcut? Nu vei fi fost, atunci, la înălțimea loialității tale în această datorie? Aceasta este o faptă bună înaintea lui Dumnezeu; este minimul de conștiință și rațiune pe care ar trebui să-l aibă cel care este conducător” („Oferă-ți inima sinceră lui Dumnezeu și poți dobândi adevărul” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Citind cuvântul lui Dumnezeu, mi-am dat seama că mi-am făcut datoria pentru reputație și statut, pentru apreciere și admirație. Când sora Cathy a venit la biserică, am văzut că putea să aibă părtășie despre adevăr și să rezolve probleme, iar când ceilalți o căutau pe ea pentru părtășie, m-am temut că îmi va lua locul, așa că am fost geloasă și am concurat cu ea la tot pasul. Am vrut să arăt că înțelegeam adevărul, puteam să am părtășie și să rezolv probleme, ca să fiu apreciată de frații și surorile mele. Când biserica a ales un diacon de evanghelizare, am știut că sora Cathy avea aptitudini pentru această slujbă, dar m-am temut că-mi va fura gloria, așa că n-am vrut s-o aleg și am urât-o și disprețuit-o în inima mea. Ba chiar am avut intenții rele și am încercat să-i găsesc neajunsuri. Am fost fericită când a dezvăluit corupție și am vrut să scriu lucruri rele în evaluarea ei ca să fie îndepărtată, astfel încât frații și surorile mele să-mi vadă atuurile. Doar prin revelațiile din cuvântul lui Dumnezeu am realizat că eram geloasă pe aptitudinea ei și nu suportam să fie mai bună decât mine și că am expus o fire rea. În aparență, îmi făceam datoria în mod activ, dar, în inima mea, nu m-am gândit la lucrarea casei lui Dumnezeu. Sora Cathy a ajutat lucrarea casei lui Dumnezeu și a făcut evanghelizarea mai eficientă. Totuși, eu m-am gândit doar la cum să fiu mai bună decât ea. Dumnezeu ne examinează inima și atitudinile față de datorie. Mi-am făcut datoria fără frică de El și mi-a păsat doar de faimă și statut. Dumnezeu detestă asta.

Mai târziu, am citit alt fragment din cuvântul lui Dumnezeu. „Noțiunile, închipuirile, cunoașterea, intențiile personale și dorințele care vă umplu capetele rămân neschimbate față de forma lor originală. Așadar, dacă auziți că va cultiva casa lui Dumnezeu o varietate de talente, imediat ce este vorba de funcție, renume sau reputație, inima tuturor tresare de nerăbdare și fiecare dintre voi își dorește mereu să iasă în evidență, să fie faimos și recunoscut. Nimeni nu este dispus să cedeze, mereu dorindu-și în schimb să se certe – deși cearta este stânjenitoare și nepermisă în casa lui Dumnezeu. Cu toate acestea, fără ceartă, tot nu ești mulțumit. Când vezi că cineva se remarcă, simți invidie, ură, devii plin de resentimente și ți se pare că acest lucru este nedrept. «De ce nu pot să mă remarc? De ce se remarcă mereu altcineva și mie nu-mi vine niciodată rândul?» Atunci ai ceva resentimente. Încerci să le reprimi, dar nu poți. Te rogi lui Dumnezeu și te simți mai bine puțin timp, dar când întâlnești din nou acest gen de situație, nu o poți depăși. Nu arată asta statură imatură? Nu este căderea unei persoane în aceste stări o capcană? Acestea sunt lanțurile naturii corupte a Satanei care îi încătușează pe oameni” („Oferă-ți inima sinceră lui Dumnezeu și poți dobândi adevărul” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Cuvântul lui Dumnezeu mi-a dezvăluit starea. Eram geloasă pe sora mea pentru că eram însetată de faimă și statut și voiam să mă remarc și să am un loc în inimile oamenilor. Îmi amintesc că la facultate, ca să obțin lauda și admirația celorlalți, concuram cu colegii de clasă și, atâta timp cât ne remarcam, nu conta dacă ne răneam. După ce am crezut în Dumnezeu, am urmat aceeași cale în casa lui Dumnezeu. Când am văzut că sora Cathy era mai bună decât mine, am vrut să o întrec, ba chiar am urât-o, pentru că am vrut să obțin aprobarea mai multor oameni și am sperat cu ambiție să fiu admirată și venerată de ei, ceea ce a arătat cât de arogantă eram. Am văzut și că urmăream reputația și statutul. De aceea nu mi-am putut face bine datoria, nu am obținut lucrare Duhului Sfânt și am simțit că mi se îngustează mintea. Exact cum dezvăluie cuvântul lui Dumnezeu: „Acestea sunt lanțurile naturii corupte a Satanei care îi încătușează pe oameni.” Îmi amintesc ce spune Biblia: „Invidia este putrezirea oaselor” (Proverbe 14:30). E adevărat. Gelozia e exprimarea unei firi satanice; îi împinge pe oameni să urască, ba chiar să facă lucruri iraționale.

Mai târziu, am văzut alt fragment din cuvântul lui Dumnezeu care m-a ajutat să înțeleg esența și consecințele goanei după reputație și statut. Dumnezeu Atotputernic spune: „Dacă trăiești mereu în funcție de trup, satisfăcându-ți constant propriile dorințe egoiste, atunci acești oameni nu au realitatea adevărului; acesta este semnul cuiva care Îl face de ocară pe Dumnezeu. Spui: «Nu am făcut nimic; cum L-am necinstit pe Dumnezeu?» Nu există nimic în mintea ta care să nu fie rău. În intențiile, scopurile și motivele din spatele acțiunilor tale și în consecințele celor făcute de tine – în fiecare mod îl mulțumești pe Satana, fiind bătaia lui de joc și lăsându-l să te aibă la mână. Nu deții nici pe departe mărturia pe care ar trebui să o ai drept creștin. Ești o persoană care aparține Satanei. Dezonorezi numele lui Dumnezeu în toate lucrurile și nu deții o mărturie adevărată. Își va aminti Dumnezeu lucrurile pe care le-ai făcut? În cele din urmă, ce concluzie va trage Dumnezeu despre faptele tale și datoria pe care ai îndeplinit-o? Nu trebuie să existe o urmare, un soi de declarație? În Biblie, Domnul Isus spune: «Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne, n-am profețit noi în numele Tău? N-am scos noi demoni în numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în numele Tău?” Atunci le voi spune limpede: „Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!”» (Matei 7:22-23). De ce a spus Domnul Isus aceasta? De ce aceia care îi vindecă pe bolnavi și alungă demoni în numele Domnului, care călătoresc să predice în numele Domnului devin făcători de rele? Cine sunt acești făcători de rele? Sunt aceia care nu cred în Dumnezeu? (Nu, sunt oameni care cred în Dumnezeu, dar nu pun adevărul în practică.) Așa este. Cu toții cred în Dumnezeu și Îl urmează. Pe lângă aceasta, ei renunță la lucruri pentru Dumnezeu, se sacrifică pentru El și își îndeplinesc datoria. Însă, când își îndeplinesc datoria, le lipsesc devoțiunea și mărturia și se dezlănțuie și devin răufăcători, și de aceea spune Domnul Isus: «Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!»” („Oferă-ți inima sinceră lui Dumnezeu și poți dobândi adevărul” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Citind acest fragment din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic, m-am simțit judecată și rușinată. Am văzut că ideile, gândurile, intențiile și motivațiile mele nu erau pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, ci doar pentru a-i face pe ceilalți să mă admire. Când am văzut că frații și surorile îi acordau mai multă atenție sorei Cathy decât mie, am fost geloasă, competitivă, am vrut să o întrec, ba chiar am sperat să fie transferată la altă biserică. Am văzut că, în calitate de lider de biserică, nu mă concentram să cultiv oameni pentru a face lucrarea bisericii, îmi neglijam datoria, luând-o pe calea greșită, geloasă pe talent, și trăiam într-o stare de căutare a faimei și statutului. Sunt la fel ca răufăcătorii condamnați de Domnul Isus. Deși au suferit și lucrat, aceștia nu au avut loialitate față de Dumnezeu, nici mărturie și s-au zbătut să-și păstreze reputația și statutul și să-i facă pe ceilalți să-i aprecieze. Eram la fel. Am suferit și m-am sacrificat ca să obțin lauda fraților și a surorilor și ca să-mi păstrez reputația și statutul. Preocupată să mă fălesc, intențiile mele din datorie nu mai erau corecte, fiindu-mi imposibil să obțin lucrarea Duhului Sfânt. Părtășia mea nu avea lumină și nu putea rezolva problemele nou-veniților. Gelozia e un lucru cu adevărat rău, iar Dumnezeu o disprețuiește. Domnul Isus a spus: „Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profețit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!»” (Matei 7:22-23). Dumnezeu îi urăște pe cei care călătoresc și suferă pentru El de fațadă, când, de fapt, lucrează doar pentru a-și satisface intențiile și motivațiile. Ceea ce fac este pentru beneficiul propriu. Nu o fac pentru a-L mulțumi sau mărturisi pe Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu nu îi recunoaște nici după ce au lucrat enorm. M-am văzut făcând la el. În aparență, îmi făceam datoria, dar nu am căutat adevărul, nu am încercat să reflectez și să mă cunosc, să învăț din atuurile partenerei mele. În schimb, am luat-o pe calea greșită a căutării reputației și statutului, fiind exact ca acei răufăcători. Credința în Dumnezeu fără căutarea adevărului, ci a faimei și statutului e calea împotrivirii față de El. Oricât ne lepădăm și sacrificăm de fațadă, Dumnezeu nu va aproba. M-am gândit cum Pavel s-a sacrificat enorm doar pentru a câștiga coroane și a-i face pe ceilalți să-l aprecieze și venereze. Nu s-a gândit niciodată să-și schimbe firile corupte și ceea ce a făcut nu-L mărturisea pe Dumnezeu, ci pe el. La final, Dumnezeu l-a pedepsit pentru asta. Dacă mi-aș face în continuare datoria cu dorințe egoiste, aș prejudicia și perturba lucrarea casei lui Dumnezeu, aș deveni inconștient un răufăcător ca Pavel și aș fi respinsă și eliminată de Dumnezeu. Odată ce-am realizat asta, am mers înaintea lui Dumnezeu și m-am rugat. Am spus: „Dumnezeule Atotputernic, trăiesc într-o stare de căutare a reputației și statutului. Sunt geloasă pe sora mea și mă compar și concurez cu ea. Dumnezeule, nu vreau ca firea mea coruptă să-mi stea în calea datoriei, vreau să-mi înlătur firea coruptă și să lucrez cu sora mea ca să-mi fac datoria. Dumnezeule, Te rog, îndrumă-mă ca să pot rezolva această problemă.”

Mai târziu, am citit alt fragment din cuvântul lui Dumnezeu. „Nu face mereu lucrurile de dragul tău și nu lua constant în considerare propriile interese; și nu ține cont de statutul, prestigiul sau reputația ta. În plus, nu lua în considerare interesele omului. Mai întâi trebuie să ții cont de interesele casei lui Dumnezeu și să le consideri prima ta prioritate. S-ar cuveni să ții seama de voia lui Dumnezeu și să începi prin a contempla dacă ai fost sau nu impur în îndeplinirea datoriei tale, dacă ai făcut tot ce ai putut ca să fii loial, dacă ai făcut tot ce ți-a stat în putință să-ți îndeplinești responsabilitățile, și dacă ai dat totul, precum și dacă ai chibzuit sau nu din inimă la datoria ta și la lucrarea casei lui Dumnezeu. Trebuie să iei în considerare aceste lucruri. Gândește-te la ele frecvent și îți va fi mai ușor să-ți îndeplinești bine datoria. Dacă ai un calibru slab, experiența ta este superficială sau nu ești competent în lucrarea ta profesională, pot exista unele greșeli sau lipsuri în lucrarea ta, iar rezultatele pot să nu fie foarte bune – dar vei fi depus cel mai mare efort. Când nu te gândești la propriile dorințe egoiste sau nu iei în considerare propriile interese în lucrurile pe care le faci și, în schimb, iei mereu în considerare lucrarea casei lui Dumnezeu, cu interesele casei lui Dumnezeu în minte și îndeplinindu-ți bine datoria, atunci vei acumula fapte bune în fața lui Dumnezeu. Oamenii care fac aceste fapte bune sunt cei care au realitatea adevărului; prin urmare, ei au fost mărturie” („Oferă-ți inima sinceră lui Dumnezeu și poți dobândi adevărul” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Cuvântul lui Dumnezeu mi-a dat o cale de practicare. N-ar trebui să ne facem datoria pentru ceilalți, ca să ne laude și admire. Ar trebui să lăsăm deoparte reputația, să ne gândim la interesele casei lui Dumnezeu și la îndatoririle noastre. E în acord cu voia lui Dumnezeu. Sora Cathy evangheliza bine și era responsabilă în datoria ei. N-ar fi trebuit să fiu geloasă. Ar fi trebuit să învăț din atuurile ei ca să-mi compensez neajunsurile, să mă înțeleg cu ea și să ne facem datoria împreună.

Odată, am vrut să-i predic Evanghelia vărului meu, dar avea noțiuni religioase profunde și n-am știut cum să-i mărturisesc lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. În plus, m-am temut că mărturia mea nu va fi clară, așa că am vrut să-mi găsesc o parteneră și m-am gândit la sora Cathy, dar am ezitat. M-am gândit: „Dacă o iau ca parteneră nu dovedește că sunt mai slabă? Că nu pot mărturisi lucrarea lui Dumnezeu sau înlătura noțiuni religioase? Oare frații și surorile m-ar desconsidera dacă ar afla? Dacă sora Cathy ar înlătura noțiunile religioase ale vărului meu, frații și surorile sigur ar aprecia-o.” Când m-am gândit la asta, mi-am dat seama că iar concuram cu ea pentru faimă și răsplată, așa că m-am rugat lui Dumnezeu în tăcere. Mai târziu, mi-am amintit un fragment din cuvântul Lui: „Trebuie să înveți să renunți și să lași deoparte aceste lucruri, să-i recomanzi pe alții și să le permiți să se remarce. Nu lupta și nu te grăbi să profiți imediat ce apare o oportunitate să ieși în evidență sau să obții glorie. Trebuie să înveți să te dai la o parte, dar nu trebuie să întârzii îndeplinirea datoriei tale. Fii o persoană care lucrează în liniște și obscuritate și care nu se dă mare în fața altora în timp ce-și îndeplinește cu loialitate datoria. Cu cât renunți mai mult la prestigiul și statutul tău și cu cât îți lași mai mult deoparte propriile interese, cu atât vei deveni mai liniștit, cu atât mai multă lumină va fi în inima ta și cu atât mai mult ți se va îmbunătăți starea. Cu cât te lupți și concurezi mai mult, cu atât mai întunecată va fi starea ta. Dacă nu crezi asta, încearcă și vei vedea!” („Oferă-ți inima sinceră lui Dumnezeu și poți dobândi adevărul” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Cuvântul lui Dumnezeu m-a luminat. Trebuia să renunț la mândrie și să cooperez cu ea. Practicând astfel va fi de folos datoriei mele. Dacă aș continua să fiu geloasă și să concurez cu ea pentru faimă, starea mea ar deveni tot mai negativă și întunecată, pentru că goana după faimă și statut e calea Satanei. M-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule Atotputernic, știu că încă am o fire coruptă. Sunt geloasă pe sora mea și mă gândesc să concurez cu ea pentru faimă și răsplată, dar ar trebui să las deoparte reputația și statutul. Te rog, îndrumă-mă să mă lepăd de trup și să practic adevărul ca să Te mulțumesc.” După ce m-am rugat, am fost mai relaxată și am mers să-i explic situația sorei Cathy. A fost de acord imediat și a discutat cu mine cum să abordez lucrurile. Când am văzut asta, am fost foarte emoționată. M-am gândit cum am trăit întotdeauna pentru reputația mea și am pretins că mă înțeleg cu sora Cathy, dar ea nu a știut niciodată ce gândeam cu adevărat. Așa că am decis să mă destăinui sorei Cathy.

După cină, am vorbit cu ea și am avut părtășie despre toată corupția pe care am expus-o. După ce m-a ascultat, a spus: „Nu-i nimic. De fapt, eu sunt și mai coruptă decât tine în privința asta. E foarte bună o astfel de părtășie.” După ce m-am destăinuit, m-am simțit ușurată și am putut renunța la gelozia mea față de ea. Acum, îmi pot îndeplini îndatoririle cu sora Cathy și mă simt în siguranță și foarte ușurată. Toate acestea sunt efectul judecății cuvântului lui Dumnezeu. Practicarea adevărului ne liniștește și ușurează. Slavă Ție, Dumnezeule!