Reflecții asupra căutării faimei și a câștigului

martie 12, 2022

de Marcial, Franța

În mai 2021, am preluat îndatoririle de lideră a echipei de udare. Eram responsabilă cu udarea a două grupuri de frați și surori și, curând, liderul a aranjat să ud mai mulți frați și surori. Am fost foarte fericită când am auzit vestea. M-am gândit că, prin udarea fraților și a surorilor, aveam să câștig multă luminare, o experiență mai bogată și o mai bună înțelegere a adevărului. Dacă puteam rezolva problemele pe care le întâmpinau în intrarea în viață, frații și surorile sigur aveau să spună că eram pricepută, că înțelegeam adevărul și puteam deveni un stâlp al casei lui Dumnezeu. Așadar, m-am dedicat datoriei mele, am mers adesea la întruniri pentru a avea părtășie, iar când frații și surorile mele aveau greutăți, căutam în cuvintele lui Dumnezeu ca să-i ajut. După o vreme, frații și surorile veneau la mine pentru părtășie dacă aveau întrebări, iar eu eram foarte fericită.

Ulterior, pe măsură ce mai mulți oameni au acceptat lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, numărul oamenilor din biserică a crescut treptat. Într-o zi, la o întrunire, am aflat că o lideră de biserică avea să vină să ude nou-veniții și să-mi urmărească lucrarea. De asemenea, dacă frații și surorile aveau probleme de rezolvat, o puteau întreba. Când am auzit că va veni o lideră să facă echipă cu mine, nu am fost deloc încântată. Lidera mă udase înainte și avea un calibru bun. Înțelegea mai mult decât mine și, de asemenea, avea părtășie bună despre cuvântul lui Dumnezeu. Pentru ea era ușor să rezolve problemele fraților și surorilor noastre, iar eu m-am gândit: „Acum vine ca să-mi fie parteneră; oare frații și surorile vor mai veni la mine cu întrebări ca înainte? Oare mă vor da la o parte și o vor întreba pe lidera mea? Cine mă va admira în viitor? Imaginea mea bună din inimile fraților și surorilor va dispărea.” Gândindu-mă la asta, nu am vrut să cooperez deloc cu lidera. În același timp, simțeam că urmează o criză. Mi-am spus: „Nu pot permite asta. Trebuie să-mi mențin locul din inimile fraților și surorilor. Trebuie să le spun fraților și surorilor că, dacă au vreo stare sau au nevoie să găsească un pasaj al cuvântului lui Dumnezeu, mă pot întreba, iar eu pot să-i ajut.” De atunci, când auzeam că frații și surorile erau într-o stare proastă sau aveau greutăți, mă grăbeam să am părtășie cu ei, de teamă că lidera va ajunge acolo prima. De asemenea, am contactat frații și surorile individual ca să-i întreb dacă aveau nevoie de ajutor și le-am spus că dacă aveau întrebări sau neclarități, mă puteau contacta pentru ajutor. M-am gândit că, în felul acela, atunci când îi contacta lidera, frații și surorile aveau să spună că eu i-am ajutat. Însă lucrurile nu au mers atât de lin cum am plănuit. Îmi lipsea pătrunderea în multe probleme despre care mă întrebau și nu știam cum să le rezolv, dar nu voiam să o întreb pe lideră. M-am gândit: „Dacă o întreb pe lideră, oare ea nu va crede că nu înțeleg adevărul și că nu prea citesc cuvântul lui Dumnezeu? Oare nu va crede că nu pot rezolva probleme? Dacă lidera rezolvă problemele fraților și surorilor, oare ei nu vor crede că sunt incompetentă și că nu-i pot ajuta? Nu vreau să le arăt că nu pot. Vreau ca frații și surorile mele să știe că pot face această datorie, ca să continue să vină la mine atunci când au întrebări.” Însă îmi era greu să-mi ajut frații și surorile de una singură. Existau unele lucruri pe care nu le experimentasem și nu știam cum să am părtășie și uneori îmi lua mai multe zile să găsesc părți din cuvântul lui Dumnezeu pentru a le rezolva problemele, iar atunci când alți frați și surori veneau la mine cu întrebări, nu aveam timp pentru ei. Pe nesimțite, a trecut repede o lună și, întrucât nu mi-am putut ajuta frații și surorile la timp, problemele lor au rămas nerezolvate, iar ei au continuat să fie într-o stare proastă. Dacă i-aș fi spus liderei despre aceste probleme pe care nu le înțelegeam, am fi putut căuta cuvântul lui Dumnezeu împreună pentru a-i ajuta, iar problemele lor ar fi putut fi rezolvate rapid. Dar nu am făcut asta fiindcă nu voiam decât să-mi mențin imaginea în inimile lor. Când am făcut asta, m-am simțit puțin vinovată. Știam că dacă aș fi continuat să fac acest lucru, aș fi împiedicat grav intrarea în viață a fraților și surorilor mele și nu aș fi făcut această datorie cum trebuie.

Într-o zi, am văzut un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu care revela atitudinile greșite ale oamenilor față de îndatoririle lor. „Datoriile sunt sarcini încredințate oamenilor de către Dumnezeu; ele sunt misiuni pe care oamenii trebuie să le ducă la bun sfârșit. Cu toate acestea, o datorie nu este, cu siguranță, propria-ți afacere gestionată personal și nici nu e o contragreutate ca tu să ieși în evidență. Unii oameni își folosesc îndatoririle ca oportunități de a se angaja în propria gestionare și de a forma clici; unii pentru a-și satisface dorințele; alții pentru a umple golul pe care îl simt în interior; iar alții pentru a-și satisface mentalitatea de a se-ncrede în noroc, gândindu-se că, atâta vreme cât își îndeplinesc datoriile, vor avea o parte în casa lui Dumnezeu și în minunata destinație pe care El o rânduiește pentru om. Astfel de atitudini cu privire la datorie sunt incorecte; Îl dezgustă pe Dumnezeu și trebuie rezolvate numaidecât(„Ce înseamnă îndeplinirea adecvată a datoriei?” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Prin cuvântul lui Dumnezeu, înțeleg că îndatoririle noastre sunt o însărcinare pe care ne-o dă Dumnezeu, nu o chestiune personală și că nu ar trebui să ne tratăm îndatoririle drept un mijloc de a-i face pe ceilalți să ne admire și că nici nu ar trebui să urmărim reputația și statutul ca s-i facem pe ceilalți să ne urmeze. Ar trebui să ne tratăm îndatoririle ca pe o obligație și să le îndeplinim așa cum o cere Dumnezeu. Însă care era atitudinea mea față de datoria mea? Mi-am îndeplinit datoria ca să urmăresc faima și câștigul, ca să-mi satisfac dorințele. Voiam ca frații și surorile mele să mă admire, să mă venereze și să vină la mine cu problemele lor. Nu eram deloc sinceră față de ei și nu voiam cu adevărat să-i ajut, dar voiam ca ei să aibă o impresie bună despre mine, ca atunci când vorbeau despre mine, să spună că i-am ajutat și că eram foarte drăguță și blândă. În felul acela, puteam fi mulțumită. M-am folosit de datoria mea pentru a urmări faima, câștigul și statutul, ca să am un loc în inimile oamenilor și ca ei să vină la mine cu problemele lor și să-L lase deoparte pe Dumnezeu. Conduceam o afacere personală. Atunci am realizat că atitudinea mea față de datorie era greșită. Chiar dacă îi puteam ajuta pe frați și surori, intenția mea nu era să-mi fac datoria bine, ceea ce nu L-ar fi mulțumit niciodată pe Dumnezeu.

Ulterior, am văzut un pasaj unde Dumnezeu îi expune pe antihriști și acesta se potrivea bine cu starea mea. „Indiferent de context, indiferent unde își îndeplinește datoria, antihristul va încerca să dea impresia că nu este slab, că e mereu puternic, plin de încredere, niciodată negativ. Nu-și dezvăluie niciodată punctul de vedere real sau atitudinea reală față de Dumnezeu. În adâncul inimii lui, chiar crede că nu există nimic ce nu poate face? Crede cu adevărat că e lipsit de slăbiciuni, negativitate sau revărsări de corupție? Categoric nu. Se pricepe să se prefacă, e specialist în a ascunde lucruri. Îi place să le arate oamenilor latura sa puternică și onorabilă; nu vrea ca aceștia să-i vadă partea slabă și întunecată. Scopul lui este evident: este, pur și simplu, să-și păstreze imaginea în fața celorlalți, să protejeze locul pe care îl are în inimile acestor oameni. El crede că, dacă se deschide în fața altora în ceea ce privește propria negativitate și slăbiciune, dacă-și dezvăluie acea parte care este răzvrătită și coruptă, asta va fi o amenințare gravă la adresa statutului și reputației lui – e mai multă bătaie de cap decât merită. Așadar, preferă să-și păstreze slăbiciunea și răzvrătirea strict pentru el însuși. Și dacă vine o zi când toată lumea îi vede partea slabă și răzvrătită, trebuie să se prefacă în continuare; el crede că dacă recunoaște că are o fire coruptă, că e o persoană de rând, cineva mic și insignifiant, atunci își va pierde locul în inimile oamenilor și va fi eșuat total. Și astfel, orice s-ar întâmpla, pur și simplu nu se poate deschide înaintea oamenilor; orice s-ar întâmpla, nu își poate da puterea și statutul nimănui altcuiva; în schimb, încearcă tot ce se poate ca să concureze și nu va renunța niciodată(„Ei își fac datoria numai pentru a se remarca și a-și hrăni propriile interese și ambiții; nu iau niciodată în considerare interesele casei lui Dumnezeu și chiar vând aceste interese în schimbul gloriei personale (Partea a zecea)” în Demascarea antihriștilor). După ce am citit acest pasaj, am înțeles că antihriștilor le place statutul. Pentru a-și menține imaginea bună din inimile oamenilor, nu le spun niciodată oamenilor despre greutățile lor, de teamă că toți le vor vedea neajunsurile. Chiar și atunci când au greutăți în îndatoririle lor, ei se prefac, ca ceilalți să-i vadă drept omnipotenți și drept oameni care înțeleg adevărul. Aceasta era starea mea. Chiar și atunci când nu am putut rezolva problemele fraților și surorilor mele, nu am cerut ajutorul nimănui. Voiam să-mi fixez o imagine bună în inimile oamenilor ca să-i fac pe frații și surorile mele să creadă că nu am neajunsuri și lipsuri și că îi pot ajuta să-și rezolve problemele, ca ei să nu aibă vreodată nevoie să apeleze la altcineva. Îmi era teamă și că lidera noastră avea să-i ajute, ceea ce m-ar fi făcut să-mi pierd poziția și imaginea din inimile lor. Pentru a-mi menține poziția, am pretins că sunt capabilă să rezolv probleme pe care nu le-am putut rezolva. Am ales să irosesc mult timp căutând lucruri decât să le caut de la lideră. Rezultatul era că am fost ineficientă în datoria mea și am împiedicat intrarea în viață a fraților și surorilor mele. Am văzut că firea mea coruptă era gravă și că eram o ipocrită. M-am gândit la felul în care, în Epoca Harului, fariseii erau smeriți și toleranți la exterior. Se rugau adesea la răscruci sau le explicau Scripturile celorlalți. Aveau o imagine bună în inimile oamenilor, dar, în interior, erau ipocriți, aroganță și răi, nu aveau ascultare sau frică față de Dumnezeu și ceea ce făceau nu era ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu. În schimb, înșelau oamenii comportându-se bine și creau iluzii ca să-i facă pe alții să li se închine și să-i admire. Am văzut că eram la fel de ipocrită ca fariseii și că mergeam pe calea antihristului de împotrivire față de Dumnezeu.

Ulterior, am citit un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu. „Esența comportamentului antihriștilor este de a utiliza constant diverse mijloace și metode pentru a-și atinge scopul de a avea statut, de a câștiga oamenii de partea lor și de a-i face să-i urmeze și să-i venereze. E posibil ca, în adâncul inimii lor, să nu concureze intenționat cu Dumnezeu pentru umanitate, dar un lucru e sigur: chiar și atunci când nu concurează cu Dumnezeu pentru oameni, ei tot vor să aibă statutul și puterea printre aceștia. Chiar dacă vine ziua când își dau seama că se întrec cu Dumnezeu pentru statut și se înfrânează, ei folosesc în continuare alte metode pentru a câștiga statut în biserică, socotind că vor dobândi legitimitatea câștigând aprobarea și consimțământul celorlalți. Pe scurt, deși tot ceea ce fac antihriștii pare să cuprindă o îndeplinire fidelă a îndatoririlor lor și ei par a fi adevărați adepți ai lui Dumnezeu, ambiția lor de a controla oamenii – și de a câștiga statutul și puterea printre ei – nu se va schimba niciodată. Indiferent de ceea ce spune sau face Dumnezeu și indiferent de ceea ce El cere oamenilor, ei nu fac ce ar trebui să facă și nu-și îndeplinesc îndatoririle într-un mod care se potrivește cuvintelor și cerințelor Lui, nici nu renunță la a căuta puterea și statutul ca urmare a înțelegerii cuvântărilor Lui și a adevărului; tot timpul, ambiția lor îi mistuie, le controlează și le conduce comportamentul și gândurile și le determină calea pe care pășesc. Aceasta este întruchiparea unui antihrist. Ce se subliniază aici? Unii oameni întreabă: «Nu sunt antihriști cei care se întrec cu Dumnezeu pentru a câștiga oamenii și care nu Îl recunosc?» Ei Îl pot recunoaște pe Dumnezeu, pot să recunoască existența Lui și să creadă sincer în ea, pot fi dispuși să-L urmeze și să urmărească adevărul, dar un lucru nu se va schimba niciodată: nu vor renunța niciodată la ambiția lor de a avea putere și statut și nici nu vor renunța la căutarea acestor lucruri datorită mediului lor sau atitudinii lui Dumnezeu față de ei. Acestea sunt caracteristicile antihriștilor(„Ei îi înșală, îi atrag de partea lor, îi amenință și îi controlează pe oameni” în Demascarea antihriștilor). Dumnezeu spune că antihriștii urmăresc faima și statutul, să-i facă pe oameni să-i urmeze și să-și îndeplinească ambițiile de a controla și poseda oamenii. Ei concurează cu Dumnezeu pentru a poseda oamenii. Aceasta era întocmai calea pe care mergeam. Credeam în Dumnezeu și voiam să-L iubesc, știam și că Dumnezeu are suveranitate asupra tuturor lucrurilor și că El este Creatorul și ar trebui să ne închinăm Lui, nu să concurăm cu El pentru statut și oameni. Însă voiam să-i fac pe oameni să mă admire și venereze prin datoria mea ca să câștig un loc pentru mine în inimile oamenilor. Nu concuram cu Dumnezeu pentru aleșii Lui? Când oamenii mi se închină, ei nu au un loc pentru Dumnezeu în inimile lor și, atunci când au probleme, în loc să se roage și să se bazeze pe Dumnezeu, ei vin la mine. Adusesem oameni înaintea mea și mergeam pe calea antihristului. M-am gândit la pastorii și prezbiterii din lumea religioasă și la felul în care predicau Evanghelia, interpretau Biblia, ofereau binecuvântări și făceau câteva fapte bune, scopul lor în toate astea fiind să-i facă pe credincioși să-i admire și să-i urmeze. Oricând credincioșii au întrebări, se duc la pastori și le acceptă îndrumarea. Chiar și atunci când aud de venirea Domnului și vor să caute și să cerceteze, ei caută acordul pastorilor. Nu înseamnă asta că îi fac pe oameni să-i trateze ca pe Dumnezeu? Acești lideri religioși exercită un control ferm asupra oamenilor, nu au un loc pentru Dumnezeu în inimile lor și sunt în mod deschis ostili lui Dumnezeu. Și eu eram la fel. Voiam ca frații și surorile să mă urmeze, nu voiam un partener, voiam să-i ademenesc și să câștig statut printre ei. Le-am spus că pot veni la mine cu orice problemă și că îi voi ajuta. Nu însemna asta că voiam și să-i controlez? De fapt, credeam de puțin timp și aveam puțină experiență. Îmi lipsea pătrunderea în stările și problemele fraților și surorilor mele. Singură nu-i puteam deloc ajuta prea bine, dar tot nu i-am cerut ajutorul liderei. Era foarte arogant și nerezonabil. Abia atunci mi-am dat seama că lururile pe care le-am dezvăluit și comportamentul meu erau la fel cu ale unui antihrist. Înainte, când vorbeam despre antihriști în întruniri, eram mereu neliniștită fiindcă mă temeam să nu devin unul, dar simțeam și că numai liderii de nivel înalt erau pasibili de a deveni antihriști și că, în calitate de lider de echipă, fără un statut înalt, eu nu aveam să merg pe acea cale. Însă am realizat că această perspectivă era greșită. N-aș fi știut niciodată fără judecata cuvântului lui Dumnezeu și probabil că aș fi făcut mai mult rău și aș fi fost respinsă și eliminată de Dumnezeu precum fariseii. I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru că m-a luminat și îndrumat să realizez asta și am știut că trebuie să mă căiesc, să nu mai urmăresc faima, câștigul și statutul și să-mi îndeplinesc datoria conform cerințelor lui Dumnezeu.

Ulterior, am citit alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Ceea ce Dumnezeu le cere oamenilor nu este abilitatea de a săvârși un anumit număr de sarcini sau de a duce la capăt vreun angajament măreț, și nici nu are nevoie ca ei să inițieze vreun demers important. Ceea ce vrea Dumnezeu este ca oamenii să fie în stare să facă tot ce pot într-un mod practic și să trăiască potrivit cuvintelor Sale. Dumnezeu nu are nevoie ca tu să fii măreț sau onorabil, să săvârșești vreo minune, și nici nu vrea să vadă surprize plăcute în tine. El nu are nevoie de astfel de lucruri. Dumnezeu nu are nevoie decât să practici potrivit cuvintelor Sale, cu statornicie. Atunci când asculți cuvintele lui Dumnezeu, fă ceea ce ai înțeles, du la bun sfârșit ceea ce ai priceput, nu uita ce ai văzut și, la momentul potrivit, practică așa cum spune Dumnezeu, astfel încât cuvintele lui Dumnezeu să poată deveni ce trăiești și să devină viața ta. Astfel, Dumnezeu va fi mulțumit. Tu cauți întotdeauna măreția, noblețea și demnitatea; întotdeauna cauți preamărirea. Cum Se simte Dumnezeu când vede asta? El urăște acest lucru și nu vrea să-l privească. Cu cât urmărești mai mult lucruri ca măreția, noblețea și să fii superior celorlalți, distins, extraordinar și demn de remarcat, cu atât mai dezgustător te găsește Dumnezeu. Dacă nu meditezi la propria persoană și nu te pocăiești, atunci Dumnezeu te va disprețui și Se va lepăda de tine. Să te asiguri că nu ești cineva pe care Dumnezeu îl consideră dezgustător; fii o persoană pe care Dumnezeu o iubește. Așadar, cum poate cineva să dobândească iubirea lui Dumnezeu? Primind adevărul într-un mod pragmatic, stând în poziția unei ființe create, bizuindu-se ferm pe cuvântul lui Dumnezeu pentru a fi o persoană cinstită și pentru a-și îndeplini îndatoririle și trăind asemănarea unui om adevărat. Este de ajuns. Asigură-te că nu ai ambiție sau nu întreții vise deșarte, că nu cauți faimă, câștiguri și statut sau să ieși în evidență din mulțime. Mai mult, nu încerca să fii o persoană măreață sau supraumană, care este superioară printre oameni și îi face pe alții să i se închine. Aceasta este dorința umanității corupte și este calea Satanei; Dumnezeu nu mântuiește astfel de ființe create. Dacă unii oameni încă urmăresc faima, câștigurile și statutul și refuză să se pocăiască, atunci pentru ei nu există niciun leac și-i așteaptă un singur final: să fie eliminați. Astăzi, dacă vă grăbiți să schimbați lucrurile și să practicați pocăința, mai este timp; dar când va veni ziua și lucrarea lui Dumnezeu se va termina și va ploua cu dezastre, toți cei care urmăresc faima, câștigurile și statutul și care refuză să se pocăiască vor fi eliminați. Voi toți ar trebui să înțelegeți limpede ce fel de oameni mântuiește lucrarea lui Dumnezeu și care este sensul mântuirii omului de către El; este ca omul să vină înaintea lui Dumnezeu ca să-I asculte cuvintele, să acționeze și să trăiască așa cum spune și poruncește Dumnezeu, nu să acționeze și să trăiască potrivit propriilor intenții sau logicii Satanei. Dacă nu accepți cuvintele lui Dumnezeu și încă trăiești după filosofiile și firile Satanei și refuzi să te pocăiești, atunci nu ești tipul de persoană mântuită de Dumnezeu. Când Îl urmezi pe Dumnezeu, ai fost, desigur, ales de Dumnezeu – așadar, care este sensul faptului că Dumnezeu te alege pe tine? Este acela de a te schimba într-o persoană care are încredere în Dumnezeu, care Îl urmează cu adevărat pe Dumnezeu, care poate renunța la tot pentru El și care este capabilă să urmeze calea Lui, într-o persoană care a lăsat deoparte logica Satanei, care s-a lepădat de propria fire satanică și care nu trăiește sub o fire coruptă. Dacă Îl urmezi pe Dumnezeu și îndeplinești o datorie în casa lui Dumnezeu, dar, în toate privințele, te împotrivești lui Dumnezeu și, din toate punctele de vedere, nu acționezi sau nu trăiești conform cuvintelor Lui, ai putea fi aprobat de Dumnezeu? Categoric nu. Ce vreau să spun prin asta? Îndeplinirea unei datorii nu este, de fapt, dificilă și nici greu de făcut într-o manieră devotată și la un standard acceptabil. Nu trebuie să-ți sacrifici viața sau să faci vreun lucru problematic, trebuie, pur și simplu, să urmezi onest și statornic cuvintele și instrucțiunile lui Dumnezeu, fără a adăuga propriile idei sau a conduce propriile acțiuni, ci mergând pe calea cea dreaptă. Dacă oamenii pot face asta, au, practic, o asemănare umană. Atunci când au o supunere adevărată față de Dumnezeu și au devenit persoane oneste, vor avea asemănarea unei ființe umane(„Îndeplinirea adecvată a datoriei necesită o cooperare armonioasă” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Cuvintele lui Dumnezeu m-au făcut să-I înțeleg voia. În prezent, Dumnezeu a exprimat multe cuvinte ca să mântuiască oamenii în speranța că Îi vom practica și asculta cuvintele, că ne vom lua locurile de ființe create, ne vom îndeplini îndatoririle conform cuvintelor și voii Lui, vom scăpa de firile noastre corupte și vom fi mântuiți. Ar trebui să avem intențiile corecte în îndatoririle noastre și să nu ne angajăm în afaceri personale pentru a ne menține reputația și statutul. În schimb, ar trebui să urmărim sârguincioși adevărul și să ne îndeplinim îndatoririle de ființe create. Datorită îndrumării cuvântului lui Dumnezeu, am găsit o cale de a practica.

După mai multe zile, o soră mi-a povestit despre greutățile ei și a spus că avea nevoie de ajutor. Problema era puțin cam grea pentru mine. Nu știam cum s-o rezolv. Mi-am dat seama și că nu mă puteam purta așa cum o făcusem și să refuz să cooperez cu lidera mea ca să-mi demonstrez competența, așa că am întrebat-o pe lideră despre această problemă. Am spus: „Nu pot rezolva această problemă. Mă poți ajuta?” Lidera a găsit părți potrivite din cuvântul lui Dumnezeu și mi le-a trimis și, împreună, am rezolvat necazurile sorei. După aceea, oricând aveam probleme, o căutam pe lidera mea și cooperam cu ea și nu mai făceam lucrurile singură ca înainte. Simt că atitudinea mea atunci când ajut frații și surorile este diferită de cea dinainte. În trecut, o făceam pentru a-mi proteja imaginea și reputația și nu o întrebam niciodată pe lideră. Mă temeam că ea ar fi rezolvat problema și nimeni nu m-ar mai fi admirat. Acum, nu mă mai gândesc dacă mă admiră sau nu. În schimb, mă gândesc cum să le rezolv mai bine problemele fraților și surorile și cooperez activ cu lidera mea. Acest fel de practică mi-a dat un profund sentiment de ușurare.

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!

Conținut similar

Îndatoririle nu au rang

de Karen, Filipine Înainte de a crede în Dumnezeu Atotputernic, eram obișnuită să fiu lăudată de profesori. Mereu voiam să fiu în centrul...

Lasă un răspuns

Contactează-ne pe Messenger