Dezastrele se tot amplifică, iar credincioșii așteaptă cu nerăbdare venirea Mântuitorului, tânjind să fie înălțați în cer, în somn, ca să-L întâlnească pe Domnul și să scape de suferința dezastrelor tot mai mari de azi. De ce așteaptă cu atâta încredere ca Domnul Isus să coboare și să-i răpească sus pentru a-L întâlni? De vreme ce păcatele lor au fost iertate prin credința lor în Domnul Isus, ei cred că Domnul nu îi mai vede păcătoși, că au tot ce le trebuie și vor fi primiți direct în Împărăție când vine Domnul. Dar ceea ce e derutant pentru mulți e că marile dezastre au sosit, așadar, de ce n-a venit încă Domnul? Mulți au început să se-ntrebe dacă Domnul chiar vine sau nu. Dacă nu vine, înseamnă c-ar putea cădea pradă dezastrelor și muri oricând? Mulți pastori spun acum că Domnul va veni la mijlocul sau sfârșitul dezastrelor, neștiind cum altfel să explice asta. Dar este corect? Lumea religioasă nu L-a întâmpinat pe Domnul, dar înseamnă asta că El n-a venit? Toți știm că Domnul a promis că Biserica Philadelphia va fi răpită înaintea dezastrelor și că-i va proteja de suferința din timpul lor. Chiar Și-ar încălca Domnul promisiunea? Categoric nu. E adevărat că Domnul n-a venit pe un nor să-i înalțe pe credincioși în cer cum și-au imaginat oamenii, dar știm cu toții că Fulgerul de la Răsărit e în mod constant martor că Domnul S-a întors deja drept Dumnezeu Atotputernic, exprimând multe adevăruri și făcând lucrarea de judecată începând de la casa lui Dumnezeu. Oameni de toate confesiunile, care iubesc adevărul, au auzit glasul lui Dumnezeu în cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și s-au întors spre El, sunt aduși în fața tronului lui Dumnezeu, mâncând și bând cuvintele Lui zilnic, luând parte la ospățul nunții Mielului. Au avut experiența judecății și curățirii lui Dumnezeu Atotputernic și au mărturie răsunătoare. Trăiesc în prezența lui Dumnezeu, slăvindu-L cu bucurie. E o diferență enormă în comparație cu frica nesfârșită de dezastre a lumii religioase. Mulți credincioși se gândesc: „E Dumnezeul Atotputernic pentru care e martor Fulgerul de la Răsărit Domnul întors? Chiar face Domnul o etapă din lucrarea de judecată în zilele de pe urmă?” Dar mulți încă au dubii, precum: „Domnul mi-a iertat deja păcatele și nu mă vede ca pe un păcătos. Ar trebui să mă primească direct în cer când Se întoarce. De ce nu m-ar răpi la cer imediat, făcând în schimb o etapă a lucrării de judecată în zilele de pe urmă?” Să explorăm puțin acest subiect, azi. A fi iertați de păcate înseamnă că putem intra în Împărăție?

Mai întâi, să vedem dacă există vreun fundament biblic pentru ideea că aceia care au fost iertați pot intra direct în Împărăție. Există cuvinte de la Domnul care susțin asta? Când a spus Domnul Isus că aceia cărora li s-au iertat păcatele pot merge direct în Împărăția cerurilor? Nici Duhul Sfânt n-a spus că va primi pe cineva direct în Împărăție. De vreme ce nu există fundamente biblice de la Domnul ca dovadă, de ce sunt oamenii atât de siguri că vor fi răpiți când vine Domnul? Nu are niciun sens. Domnul a făcut o afirmație clară despre cei care pot să intre în Împărăția cerurilor: „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 7:21). De aici, putem fi foarte siguri că a fi iertat în sine n-ajunge pentru a intra în Împărăție. De ce anume nu ajunge asta? Îndeosebi, pentru c-a fi iertat de păcate nu înseamnă că ești purificat, că te supui lui Dumnezeu, sau că împlinești voia lui Dumnezeu. Am văzut cu toții clar că și credincioșii cu păcatele iertate mint, înșală, sunt necinstiți și vicleni tot timpul. Sunt aroganți și nu ascultă de nimeni de-ndată ce au câteva cunoștințe biblice. Luptă pentru putere și profit și trăiesc în păcat, subjugați de el. Asta arată clar că, deși sunt iertați, oamenii tot sunt murdari și corupți și păcătuiesc tot timpul. Nu doar că n-acceptă și nu se supun adevărului, Îl și judecă pe Dumnezeu și I se împotrivesc. Exact ca fariseii, Îl condamnă, judecă și hulesc pe Domnul, ba chiar Îl răstignesc din nou. Asta dovedește că, păcatele omenirii pot fi iertate, dar noi rămânem murdari și corupți, iar esența noastră coruptă e în opoziție cu Dumnezeu. Cuvintele Lui spun: „Deci fiți sfinți, după cum Eu sunt sfânt!” (Leviticul 11:45). „Sfințirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul!” (Evrei 12:14). Așadar, cei care trăiesc în păcat nu sunt vrednici de Împărăție – fără nicio îndoială, lucru determinat în întregime de firea dreaptă și sfântă a lui Dumnezeu. Ce credincios ar putea îndrăzni să pretindă că e fără păcat, că nu mai păcătuiește și a dobândit sfințenia? Niciunul. Nici măcar marii duhovnici celebri care au scris multe cărți spirituale n-ar îndrăzni să spună c-au alungat păcatul și-au devenit sfinți. De fapt, toți credincioșii sunt la fel, trăind într-o stare de păcat ziua și confesând noaptea, zbătându-se amarnic în păcat. Toți au experiența durerii incredibile de a fi încătușați de păcat. Ce demonstrează acest fapt? Că aceia cărora le sunt iertate păcatele nu au scăpat de păcat, devenind sfinți, așa că putem spune cu certitudine că nu sunt vrednici de Împărăția cerurilor. Exact cum a spus Domnul Isus: „Adevărat, adevărat vă spun că oricine săvârșește păcatul este sclav al păcatului. Și sclavul nu rămâne veșnic în casă, însă fiul rămâne veșnic” (Ioan 8:34-35). Vedem că nu există niciun fundament biblic pentru intrarea în Împărăție dacă ne sunt iertate păcatele, ci este o noțiune pur umană.

În acest moment, prima întrebare din mintea multor oameni e: Dacă asta nu ne duce în Împărăția cerurilor, atunci ce ne va duce? Care e calea spre Împărăție? Domnul Isus a spus: „Ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri.” Fără îndoială, este ceea ce se cere. Așadar, cum putem să-mplinim voia lui Dumnezeu și să intrăm în Împărăție? De fapt, Domnul Isus ne-a arătat calea cu mult timp în urmă. Să vedem prorocirile Lui ca să înțelegem mai bine. Domnul Isus a spus: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul” (Ioan 16:12-13). „Sfințește-i prin adevăr! Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17). „Dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:47-48). „Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului” (Ioan 5:22). Domnul Isus Și-a prorocit de multe ori întoarcerea, iar aceste versete sunt prorociri ale lucrării pe care o va face la întoarcere, mai exact, exprimarea multor adevăruri pentru a face lucrarea de judecată, călăuzirea oamenilor spre toate adevărurile, mântuind complet omenirea de păcat și de forțele Satanei și primindu-ne, la final, în Împărăția Lui, ca s-avem o destinație frumoasă. De aceea, trebuie neapărat s-acceptăm lucrarea de judecată a Domnului când Se întoarce. Până când obținem adevărul, nu putem fi complet curățiți de corupție, iar natura noastră păcătoasă nu poate fi-nlăturată. E singurul mod de a alunga păcatul, de-a deveni sfinți și vrednici să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu. Firile noastre corupte trebuie să fie curățite pentru a înlătura complet natura noastră păcătoasă. Trebuie s-alungăm firile noastre corupte pentru a ne elibera de forțele Satanei, să ne supunem lui Dumnezeu și să-I împlinim voia. Altfel, nu vom avea niciun drept la Împărăție. Putem fi siguri că doar cei curățiți prin judecata și mustrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă pot deveni cei care Îi împlinesc voia. Asta dovedește c-acceptarea judecății și a curățirii lui Dumnezeu în zilele de pe urmă e singura cale de-a intra în Împărăție. Să citim câteva fragmente din cuvintele lui Dumnezeu despre asta: „Un păcătos ca tine, care tocmai a fost răscumpărat și nu a fost schimbat sau desăvârșit de Dumnezeu, poți fi tu după inima lui Dumnezeu? Căci tu, care ești încă cu sinele tău vechi, este adevărat că ai fost mântuit de Isus și că nu ești socotit ca păcătos datorită mântuirii lui Dumnezeu, dar aceasta nu dovedește că nu ești păcătos și lipsit de puritate. Cum poți fi sfânt dacă nu ai fost schimbat? Înăuntrul tău, ești împovărat de necurățenie, egoism și răutate, dar, totuși, vrei să cobori cu Isus – ai vrea tu să fii așa de norocos! Ai pierdut un pas în credința ta în Dumnezeu: ai fost doar răscumpărat, dar nu ai fost schimbat. Pentru ca tu să fii după inima lui Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să facă personal lucrarea de a te schimba și curăța; dacă ești doar răscumpărat, vei fi incapabil să atingi sfințenia. În acest fel, nu vei fi calificat să te împărtășești din binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că ai pierdut un pas în lucrarea lui Dumnezeu de a gestiona omul, care este pasul-cheie al schimbării și perfecționării. Și astfel, tu, un păcătos care tocmai a fost răscumpărat, ești incapabil să primești direct moștenirea lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Referitor la apelative și identitate”). „Deși Isus a lucrat mult printre oameni, El a completat doar răscumpărarea întregii omeniri și a devenit jertfa pentru păcat a omului; El nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influența Satanei nu necesita doar ca Isus să devină jertfa pentru păcat și să poarte păcatele omului, ci necesita și ca Dumnezeu să facă o lucrare și mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui satanic de coruptă. Și astfel, acum că omul a fost iertat de păcatele lui, Dumnezeu S-a întors în trup pentru a-l conduce pe om în noua epocă și a început lucrarea de mustrare și judecată. Lucrarea aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toți cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare și vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină și vor dobândi adevărul, calea și viața” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”). Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt foarte clare. Domnul Isus a făcut lucrarea de răscumpărare în Epoca Harului doar pentru a ierta păcatele omului și a finalizat numai jumătate din lucrarea de mântuire. Doar lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă poate curăți și mântui complet omenirea. Oamenii trebuie s-accepte adevărurile exprimate de Dumnezeu Atotputernic, judecata și mustrarea Lui, apoi corupția lor poate fi curățită și transformată, iar ei pot fi oameni care-L ascultă pe Dumnezeu, Îi împlinesc voia și sunt vrednici de Împărăția Lui. Cu alte cuvinte, vor avea un pașaport pentru a intra în Împărăția cerurilor. Putem spune că lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic e crucială, cea mai importantă etapă din lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu și e etapa care va determina intrarea unei persoane în Împărăție. Ratarea celei mai importante etape, judecata lui Dumnezeu Atotputernic și curățirea, înseamnă un eșec total în credința voastră. Nu contează de când credeți, cât ați muncit sau la câte ați renunțat, dacă Îl respingeți pe Dumnezeu Atotputernic, totul a fost în van și v-ați oprit la jumătatea drumului. Nu veți intra în Împărăție. Veți regreta toată viața!

Așadar, cum lucrează Dumnezeu pentru a ne judeca, curăți și mântui, ca să ne aducă în Împărăția Lui? Să citim cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Hristos al zilelor de pe urmă folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca substanța omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către substanța omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Toate aceste diferite metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot să fie supuși și pe deplin convinși cu privire la Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”). Toți cei care au avut experiența judecății și mustrării lui Dumnezeu înțeleg profund că, fără cuvintele Lui care expun corupția și esența noastră, nu vom vedea niciodată cât de profund suntem corupți și cât de gravă e corupția noastră. Fără a fi judecați, mustrați, emondați, tratați și disciplinați de Dumnezeu nu ne vom alunga niciodată firile corupte, ba chiar ne vom zbate ca să ne cunoaștem cu adevărat. Nu-i de mirare că mulți credincioși păcătuiesc tot timpul, apoi se confesează și iar păcătuiesc, fără să vadă că rădăcina păcatului lor se trage din faptul că sunt profund corupți de Satana. Continuă să creadă greșit că se pot înălța direct la cer pentru c-au fost iertați. E cu adevărat orbește, nesăbuit și total lipsit de conștientizare. Adevărata căință e dată de judecata și mustrarea lui Dumnezeu Atotputernic, iar teama de Dumnezeu și ferirea de rău sunt date de cunoașterea firii Lui drepte. Doar atunci putem să-L venerăm pe Dumnezeu, să ne supunem Lui și să-i împlinim voia. Putem să cunoaștem asta doar după ce-avem experiența judecății Lui din zilele de pe urmă și suntem curățiți.

Acum, cred că ne e clar tuturor că drumul spre Împărăție e foarte concret, foarte practic, că nu se rezumă doar la a fi iertat și a aștepta ca Domnul să ne răpească, fiind apoi primiți direct în ceruri. Nu e deloc realist – e o dorință deșartă. Dacă vrem să intrăm în Împărăția cerurilor, cel mai important e să acceptăm judecata și mustrarea lui Dumnezeu Atotputernic, astfel încât corupția noastră să fie curățită, iar noi să putem împlini voia lui Dumnezeu. Apoi, vom fi vrednici să primim binecuvântările Lui și să intrăm în Împărăția Sa. Dacă refuzăm s-acceptăm lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic, nu vom obține niciodată adevărul și viața, nici nu ne va fi curățită corupția. Doar a tânji să fim primiți astfel în ceruri de către Domnul e o greșeală nesăbuită, iar acei oameni sunt fecioarele nesăbuite care vor cădea pradă dezastrelor, plângând și scrâșnind din dinți. A accepta lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă înseamnă a fi înălțat înaintea tronului Său. Mai trebuie s-acceptăm adevărurile pe care le exprimă, judecata și mustrarea Lui, s-alungăm corupția și să fim curățiți, ca în cele din urmă să putem fi protejați de Dumnezeu de-a lungul dezastrelor și să intrăm în frumoasa destinație pregătită de El. A-L accepta din gură pe Dumnezeu Atotputernic, fără să acceptăm adevărul, fără să ne supunem judecății și mustrării Lui nu e credință adevărată și nu-nseamnă că iubim adevărul. Vom sfârși expuși și eliminați. Să-ncheiem cu un alt fragment de la Dumnezeu Atotputernic: „Cei care doresc să dobândească viața fără să se bazeze pe adevărul rostit de Hristos sunt cei mai ridicoli oameni de pe pământ, iar cei care nu acceptă calea vieții adusă de Hristos sunt pierduți în fantezie. Și astfel, spun că aceia care nu-L acceptă pe Hristos al zilelor de pe urmă vor fi mereu detestați de Dumnezeu. Hristos este poarta omului către Împărăție în timpul zilelor de pe urmă și nu există nimeni care să-L poată ocoli. Nimeni nu poate fi desăvârșit de Dumnezeu dacă nu prin Hristos. Crezi în Dumnezeu și astfel, trebuie să accepți cuvintele Lui și să te supui căii Lui. Nu poți să te gândești doar la a obține binecuvântări câtă vreme ești incapabil să primești adevărul și incapabil să accepți provizia vieții. Hristos vine în timpul zilelor de pe urmă, astfel încât toți cei care cred cu adevărat în El să poată să primească viața. Lucrarea Lui este de dragul închiderii vechii epoci și intrării în cea nouă și lucrarea Lui este cărarea ce trebuie luată de către toți cei care vor intra în noua epocă. Dacă nu ești capabil să-L recunoști și, în schimb, Îl condamni, blasfemiezi sau chiar Îl persecuți, atunci ești sortit să arzi pentru eternitate și nu vei intra niciodată în Împărăția lui Dumnezeu. Căci acest Hristos este Însuși expresia Duhului Sfânt, expresia lui Dumnezeu și Cel căruia Dumnezeu I-a încredințat săvârșirea lucrării Lui pe pământ. Și astfel spun că, dacă nu poți accepta tot ceea ce este săvârșit de Hristos al zilelor de pe urmă, atunci blasfemiezi Duhul Sfânt. Pedeapsa care trebuie primită de toți cei care Îl blasfemiază pe Duhul Sfânt este evidentă pentru toată lumea” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”).