Cu toții știm că acum 2000 de ani, Domnul Isus a apărut și lucrat în Iudeea pentru a răscumpăra omenirea și a propovăduit: „Pocăiți-vă, pentru că Împărăția Cerurilor este aproape!” (Matei 4:17). A exprimat multe adevăruri și a dezvăluit multe semne și minuni, zguduind întreaga națiune a Iudeii. Lideri superiori ai iudaismului au văzut cât de autoritare și puternice erau lucrarea și cuvintele Domnului Isus și că El Își câștiga mereu adepți. Acești lideri au simțit că lucrarea lui Isus le amenința statutul, așa c-au început să găsească lucruri împotriva Lui, scornind zvonuri și minciuni, condamnându-L pe Isus și împiedicându-i pe oameni să-L urmeze. Isus fiind Fiul Omului, și nu sub formă de Duh i-a făcut și mai imprudenți și nestăviliți. Faptul că lucrarea și cuvintele Lui au mers dincolo de lege a fost scuza lor pentru a-L condamna și alunga nebunește și a-L răstigni pe cruce. Asta le-a adus osânda și pedeapsa lui Dumnezeu, blestemând poporul lui Israel timp de 2000 de ani. Acum, Isus S-a întors în zilele de pe urmă drept Dumnezeu Atotputernic întrupat, exprimând adevăruri și judecând începând de la casa lui Dumnezeu, pentru a ne curăți și mântui pe deplin. Oameni de toate confesiunile care tânjesc după apariția lui Dumnezeu au citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, au recunoscut glasul lui Dumnezeu și s-au întors spre Dumnezeu Atotputernic. Dar mulți lideri religioși nu pot s-accepte asta. Oile lor bune au părăsit turma, iar statutul și traiul lor sunt în pericol, lucru de netolerat. Scornesc tot felul de minciuni pentru a nega și condamna apariția și lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic, derutându-i pe credincioși și împiedicându-i să cerceteze adevărata cale. Ei spun că Domnul Isus a răscumpărat deja omenirea, că mântuirea lui Dumnezeu e completă și că El îi va răpi pe credincioși când va veni. Nu mai există nicio lucrare de mântuire. Ba chiar vociferează: „Dacă Domnul Se întoarce și nu ne duce în Împărăție, atunci nu este Domnul! Domnul în trup care face lucrarea de judecată nu poate fi cu adevărat Domnul! Nu poate fi Domnul, Cel în care credem, decât dacă suntem răpiți!” Mai ales când văd că Dumnezeu Atotputernic nu e sub formă de Duh, ci un Fiu al Omului de rând, devin și mai recalcitranți și Îl condamnă și hulesc și mai aspru. Ba chiar se alătură Partidului Comunist pentru a aresta credincioșii care împărtășesc Evanghelia. Prin faptele lor, L-au răstignit din nou pe Dumnezeu. Gândiți-vă. De ce fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu este negată, condamnată și combătută de lumea religioasă? Pentru că umanitatea este atât de profund coruptă de Satana. Toată lumea are o natură satanică; toată lumea urăște adevărul și s-a săturat de el. Un alt motiv e că oamenii nu înțeleg lucrarea lui Dumnezeu, astfel încât văd lucrarea Lui de mântuire mult mai simplă decât este. Știm că israeliții au crezut că, după lucrarea lui Dumnezeu din Epoca Legii, trebuiau doar să se supună legii și vor fi mântuiți, iar când va veni Mesia, vor fi înălțați direct în Împărăție. Și ce s-a întâmplat? Domnul Isus a venit, iar poporul evreu L-a răstignit. Cei din Epoca Harului au crezut că, odată cu răscumpărarea lui Isus, păcatele lor au fost iertate și ei, mântuiți odată pentru totdeauna, trebuind să fie înălțați direct în Împărăție când Domnul Se va întoarce. Și ce s-a întâmplat? Dumnezeu Atotputernic a venit și e din nou răstignit de lumea religioasă aliată cu regimul Satanei. Ei cred că mântuirea lui Dumnezeu a fost completă când Domnul Isus Și-a terminat lucrarea. Dar chiar este adevărat?

De fapt, fiecare etapă nouă a lucrării lui Dumnezeu a fost prorocită cu mult înainte. Când Isus a venit să ne răscumpere, prorocii preziseră deja venirea Lui. „Fecioara va rămâne însărcinată, va naște un Fiu și îi va pune numele Emanuel” (Isaia 7:14). „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, iar autoritatea va sta pe umerii Săi! Va fi numit: «Sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, Tată veșnic, Prinț al păcii»” (Isaia 9:6). Iar pentru judecata lui Dumnezeu din zilele de pe urmă sunt foarte multe prorociri biblice, cel puțin 200. Iată ce a spus Domnul Isus: „Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:48). „Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului” (Ioan 5:22). Și Cartea lui Petru: „Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu” (1 Petru 4:17). Toți cei interesați de lucrarea lui Dumnezeu îi pot găsi ușor un fundament și, apoi, nu vor mai stărui cu atâta agresivitate să-L răstignească pe Dumnezeu. Doar asta ne arată cât de coruptă e umanitatea de Satana. Toți oamenii au o natură satanică și putem afirma că oamenii sunt vrăjmașii lui Dumnezeu. Cu toții am văzut următorul fapt: Începând din Epoca Legii până la răscumpărarea lui Isus din Epoca Harului și, acum, în zilele de pe urmă, cu Dumnezeu Atotputernic judecând în trup pentru a încheia lucrarea acelor epoci, e clar că lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu cuprinde exact trei etape. Așadar, de ce lucrarea Lui de mântuire trebuie să fie înfăptuită în trei etape? E ceva ce oamenii nu pot pătrunde, făcându-i pe mulți să se împotrivească lucrării lui Dumnezeu și s-o condamne. Consecințele acestui fapt sunt grave. De aceea, problema explorată de noi azi e motivul pentru care Dumnezeu face trei etape ale lucrării.

În zilele de pe urmă, lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic a dezvăluit toate tainele planului Său de gestionare. Să citim un fragment din cuvintele Lui, ca să înțelegem asta mai bine. Dumnezeu Atotputernic spune: „Lucrarea de 6000 de ani a gestionării lui Dumnezeu este împărțită în trei etape: Epoca Legii, Epoca Harului și Epoca Împărăției. Aceste trei etape de lucru sunt toate pentru mântuirea omenirii, adică, sunt pentru mântuirea omenirii care a fost coruptă în mod grav de Satana. În același timp, totuși, acestea sunt, de asemenea, pentru ca Dumnezeu să poată lupta cu Satana. Astfel, la fel precum lucrarea de mântuire este împărțită în trei etape, așa este și lupta cu Satana împărțită în trei etape, iar aceste două aspecte ale lucrării lui Dumnezeu sunt realizate în mod simultan. Lupta cu Satana este de fapt pentru mântuirea omenirii și, deoarece lucrarea mântuirii omenirii nu este ceva ce poate fi finalizat cu succes într-o singură etapă, lupta cu Satana este, de asemenea, împărțită în faze și perioade, iar războiul este purtat împotriva Satanei în conformitate cu nevoile omului și gradul de corupție al Satanei din el. […] Lucrarea de mântuire a omului are trei etape, ceea ce înseamnă că lupta cu Satana a fost împărțită în trei etape pentru a-l învinge pe acesta odată și pentru totdeauna. Totuși, adevărul interior al întregii lucrări a luptei cu Satana este că efectele sale sunt obținute prin diferiți pași ai lucrării: acordarea harului asupra omului, devenirea jertfei de păcat a omului, iertarea păcatelor omului, cucerirea omului și desăvârșirea acestuia” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată”). Vedem că lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu are loc în trei etape. Acestea sunt lucrarea lui Iahve Dumnezeu din Epoca Legii, răscumpărarea Domnului Isus din Epoca Harului și judecata zilelor de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic din Epoca Împărăției. Aceste trei etape ale lucrării cuprind întreaga lucrare de mântuire a lui Dumnezeu și sunt modul în care El mântuiește pas cu pas omenirea de forțele Satanei, ca să putem fi pe deplin câștigați de Dumnezeu. Semnificația din spatele fiecărei etape e profundă. Toate sunt indispensabile planului de gestionare a lui Dumnezeu pentru mântuire și părți cruciale ale procesului de mântuire a omenirii corupte de păcat și de forțele Satanei.

Aș vrea să descriu pe scurt cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu, bazându-mă pe cuvintele Lui. Mai întâi, să vorbim de prima etapă a lucrării Lui de mântuire: lucrarea din Epoca Legii. Știm că înainte ca Dumnezeu să-Și fi terminat lucrarea pentru Epoca Legii, oamenii erau complet naivi. Nu știau cum să-L venereze pe Dumnezeu sau cum să-și trăiască viețile pe pământ. Păcătuiau constant și-L ofensau pe Dumnezeu și nici nu știau ce e păcatul. Ca să-i ajute pe oameni să se îndepărteze de păcat și să trăiască cum se cuvine, Dumnezeu Și-a început lucrarea din Epoca Legii. Iată un fragment din cuvintele Lui despre asta. „În timpul Epocii Legii, Iahve i-a dat lui Moise multe porunci pe care să le transmită israeliților care l-au urmat afară din Egipt. Aceste porunci au fost date israeliților de către Iahve și nu au avut nicio legătură cu egiptenii; ele au fost menite să-i înfrâneze pe israeliți și El a folosit poruncile ca să le ceară socoteală. Fie că era vorba de observarea Sabatului, de respectul față de părinți, de închinarea la idoli și așa mai departe – acestea erau principiile după care erau judecați ca fiind păcătoși sau drepți. Printre ei, au fost unii loviți de focul lui Iahve, unii care au fost uciși cu pietre și alții care au primit binecuvântarea lui Iahve, toate acestea fiind determinate de respectarea sau nerespectarea acestor porunci. Cei care nu respectau Sabatul erau uciși cu pietre. Preoții care nu respectau Sabatul erau loviți de focul lui Iahve. Cei care nu-și respectau părinții erau, de asemenea, uciși cu pietre. Toate acestea au fost poruncite de Iahve. Iahve a stabilit poruncile și legile Sale astfel încât, călăuzindu-le viața, oamenii să-L asculte, să I se supună și să nu se răzvrătească împotriva Lui. El a folosit aceste legi pentru a menține sub control neamul omenesc proaspăt născut și pentru a pune mai bine temelia pentru lucrarea Sa viitoare. Astfel, pe baza lucrării pe care a făcut-o Iahve, prima perioadă a fost numită Epoca Legii” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea în Epoca Legii”). În Epoca Legii, Iahve Dumnezeu a emis multe legi și porunci, învățând omenirea cum să-L venereze pe Dumnezeu și să-și trăiască viața. Cei care au respectat legea au obținut protecția și binecuvântările Lui, iar cei care au încălca-o au fost nevoiți s-ofere jertfe pentru iertarea păcatelor lor. Altfel, înfruntau pedeapsa și osânda lui Dumnezeu. Cei din Epoca Legii au cunoscut personal dreptatea și mânia lui Dumnezeu, firea lui de neofensat, mila și binecuvântările Sale. De aceea, toți se temeau de Iahve Dumnezeu și respectau legea și poruncile Lui. Au avut protecția lui Dumnezeu și au trăit vieți cuvenite pe pământ. Acum, să ne gândim puțin la asta: Dacă Dumnezeu nu Și-ar fi făcut lucrarea din Epoca Legii, ce s-ar fi întâmplat cu omenirea? Fără restricțiile legii sau îndrumarea lui Dumnezeu, toată omenirea ar fi cuprinsă de haos total și ar fi fost stăpânită de Satana. Faptul că Dumnezeu ne-a dat legea a fost o lucrare foarte important! Lucrarea Sa din Epoca Legii l-a învățat pe om ce e păcatul și ce e dreptatea și i-a arătat că păcătuirea necesită o jertfă pentru ispășire. Prima etapă a lucrării lui Dumnezeu nu doar că i-a adus pe oameni pe calea cea bună în viață, ci a și pregătit etapa, a bătătorit drumul răscumpărării din Epoca Harului.

Spre sfârșitul Epocii Legii, toți oamenii erau profund corupți de Satana, păcătuind tot mai mult, iar legea nu i-a mai putut controla. Nu avea destule jertfe pentru păcatul lor, confruntându-se cu condamnarea și executarea conform legii, toți strigându-L pe Dumnezeu în durerea lor. Astfel, Dumnezeu Însuși a devenit trup drept Domnul Isus și a făcut lucrarea de răscumpărare, începând Epoca Harului și terminând Epoca Legii. Să mai citim din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. „În timpul Epocii Harului, Isus a venit pentru a răscumpăra întreaga omenire căzută (și nu doar pe israeliți). El a arătat milă și bunătate iubitoare omului. Isus pe care omul L-a văzut în Epoca Harului era plin de bunătate iubitoare și era mereu iubitor față de om deoarece El venise să mântuiască omenirea de păcat. A putut să-l ierte pe om de păcate până când răstignirea Sa a răscumpărat omenirea complet din păcat. În acea perioadă, Dumnezeu S-a arătat omului cu milă și bunătate iubitoare; adică, El a devenit o jertfă de păcat pentru om și a fost răstignit pentru păcatele omului pentru ca acestea să fie iertate pentru totdeauna” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cele două întrupări încheie semnificația întrupării”). „Fără răscumpărarea lui Isus, omenirea ar fi trăit în păcat pentru totdeauna și ar fi devenit odraslele păcatului, urmașii demonilor. Apucând pe această cale, întregul pământ ar fi devenit locul în care sălășluiește Satana, un loc pentru reședința sa. Dar pentru lucrarea de răscumpărare a fost nevoie ca omenirii să i se arate compasiune și bunătate iubitoare; doar prin aceste mijloace a putut omenirea să primească iertarea și, în final, să câștige dreptul de a fi făcută completă și pe deplin câștigată de Dumnezeu. Fără această etapă a lucrării, planul de gestionare de 6000 de ani nu ar fi putut să continue. Dacă Isus nu ar fi fost crucificat, dacă doar ar fi vindecat bolnavii și ar fi alungat demonii, atunci oamenii nu ar fi putut fi întru totul iertați de păcatele lor. În cei trei ani și jumătate pe care Isus i-a petrecut făcându-Și lucrarea pe pământ, El a finalizat doar jumătate din lucrarea Sa de răscumpărare; apoi, fiind răstignit și devenind asemănarea trupului păcătos, fiind cedat celui rău, El a desăvârșit lucrarea crucificării și a călăuzit destinul omenirii. Doar după ce a fost predat în mâinile Satanei a răscumpărat El omenirea. Timp de 33 de ani și jumătate, El a suferit pe pământ, fiind ridiculizat, hulit și abandonat, chiar până în punctul în care nu a avut un loc unde să-Și așeze capul, să Se odihnească; apoi a fost răstignit, cu întreaga Sa ființă – un trup sfânt și inocent – bătută în cuie pe cruce. El a fost supus la tot felul de suferințe. Cei care aveau puterea și-au bătut joc de El și L-au biciuit, iar soldații chiar L-au scuipat în față; cu toate astea, El a rămas tăcut și a îndurat până la sfârșit, supunându-Se necondiționat până la moarte, după care a răscumpărat întreaga omenire. Doar atunci I s-a permis să Se odihnească. Lucrarea pe care a făcut-o Isus reprezintă doar Epoca Harului; nu reprezintă Epoca Legii și nici nu este un înlocuitor pentru lucrarea din zilele de pe urmă. Aceasta este esența lucrării lui Isus în Epoca Harului, a doua epocă pe care a traversat-o omenirea – Epoca Răscumpărării” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Povestea adevărată din spatele lucrării din Epoca Răscumpărării”). Când Isus a trăit printre noi, El a prorocit: „Pocăiți-vă, pentru că Împărăția Cerurilor este aproape!” (Matei 4:17). L-a învățat pe om să se spovedească și căiască, să-și iubească semenii, să-i ierte de 70 de ori câte 7, să-L iubească pe Dumnezeu din toată inima, sufletul și mintea, să-L venereze în Duh și adevărat și altele. Cuvintele lui Isus le-au arătat oamenilor voia lui Dumnezeu și le-a dat un țel și o direcție anume în credința lor. A fost o etapă care a depășit restricțiile legii și ale regulilor. A arătat și multe semne și minuni, vindecând bolnavii, alungând demoni și iertând păcate. A fost plin de îngăduință și răbdare. Toți au putut să simtă iubirea lui Dumnezeu, să-I vadă frumusețea și să se apropie de El. La sfârșit, Domnul Isus a fost răstignit pe cruce, servind drept o veșnică jertfă de păcat, iertându-ne păcatele odată pentru totdeauna. Apoi, doar spovedindu-se și căindu-se Domnului pentru păcate, oamenii erau iertați și nu mai erau condamnați și pedepsiți conform legii. Puteau să vină înaintea lui Dumnezeu în rugăciune și să se bucure de pace, veselie și binecuvântări abundente de la Domnul. În mod clar, lucrarea de răscumpărare a lui Isus a fost o mare binecuvântare pentru omenire, permițându-ne să supraviețuim și să prosperăm până azi.

Așadar, fiindcă Domnul Isus Și-a terminat lucrarea și ne-a răscumpărat din ghearele Satanei, înseamnă asta că lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu e completă? Înseamnă că nu mai avem nevoie de lucrarea Lui de mântuire? Răspunsul este: Nu. Lucrarea lui Dumnezeu nu s-a încheiat. Mai avem nevoie de o etapă a lucrării Sale de mântuire. Omul a fost răscumpărat de Domnul Isus și păcatele ne-au fost iertate, dar natura noastră păcătoasă nu a fost înlăturată. Suntem conduși de natura noastră păcătoasă, trăind mereu în corupție. Nu ne putem abține să nu mințim și să nu păcătuim mereu. Ne răzvrătim și împotrivim Domnului și nu Îi putem pune cuvintele în practică. Toți trăim într-un cerc al păcătuirii, spovedindu-ne și păcătuind din nou, copleșiți de dureroasa luptă cu păcatul. Nimeni nu poate scăpa de constrângerile și restricțiile lui. Așadar, chiar ar putea oamenii incapabili să scape de păcat să fie răpiți în Împărăție fără judecată și curățire? Categoric nu. Dumnezeu e un Dumnezeu sfânt. „Fără sfințire, nimeni nu-L va vedea pe Domnul” (Evrei 12:14). Dumnezeu n-ar primi în Împărăția Lui pe cei care încă pot păcătui și I se împotrivi. De aceea, Domnul a prorocit că va veni din nou după ce-Și va fi terminat lucrarea de răscumpărare. Întoarcerea Domnului Isus e pentru a înlătura pe deplin natura păcătoasă a omului, pentru a ne mântui de păcat ca să putem deveni sfinți și intra în Împărăție. Exact cum a spus Domnul Isus: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul” (Ioan 16:12-13). „Sfințește-i prin adevăr! Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17). Și Apocalipsa a prorocit: „El spunea cu glas puternic: «Fiți temători de Dumnezeu și dați-I slavă, pentru că a sosit ceasul judecății Lui!»” (Apocalipsa 14:7). Vedem că Domnul Isus exprimă adevăruri și face lucrare de judecată când Se întoarce, conducându-l pe om să pătrundă toate adevărurile. Prin asta, omenirea e pe deplin mântuită de păcat și de forțele Satanei, fiind condusă în Împărăția lui Dumnezeu. Este o etapă a lucrării plănuită de Dumnezeu cu mult înainte și etapa finală a planului Său de gestionare. Să citim cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic ca să înțelegem mai bine acest aspect al adevărului.

Dumnezeu Atotputernic spune: „Deși Isus a lucrat mult printre oameni, El a completat doar răscumpărarea întregii omeniri și a devenit jertfa pentru păcat a omului; El nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influența Satanei nu necesita doar ca Isus să devină jertfa pentru păcat și să poarte păcatele omului, ci necesita și ca Dumnezeu să facă o lucrare și mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui satanic de coruptă. Și astfel, acum că omul a fost iertat de păcatele lui, Dumnezeu S-a întors în trup pentru a-l conduce pe om în noua epocă și a început lucrarea de mustrare și judecată. Lucrarea aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toți cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare și vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină și vor dobândi adevărul, calea și viața” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”).

„Prin jertfa de păcat, omului i s-au iertat păcatele, căci lucrarea răstignirii a ajuns deja la sfârșit, iar Dumnezeu l-a biruit pe Satana. Dar, de vreme ce firea coruptă a omului încă rămâne în el, omul poate încă să păcătuiască și să se împotrivească lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu câștigă omenirea. De aceea, în această etapă a lucrării, Dumnezeu folosește cuvântul pentru a expune firea coruptă a omului, determinându-l să practice potrivit căii celei drepte. Această etapă este mai semnificativă decât cea anterioară, dar și mai rodnică, pentru că acum cuvântul este cel care furnizează, în mod direct, viață omului și permite ca firea omului să fie pe deplin reînnoită; este o etapă a lucrării mult mai profundă. Prin urmare, întruparea din zilele de pe urmă a completat semnificația întrupării lui Dumnezeu și a încheiat complet planul lui Dumnezeu de gestionare pentru mântuirea omului” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”).

„Hristos al zilelor de pe urmă folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca substanța omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către substanța omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Toate aceste diferite metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot să fie supuși și pe deplin convinși cu privire la Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”).

Citind asta ne ajută să înțelegem de ce Dumnezeu judecă în zilele de pe urmă. Lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus doar ne-a iertat păcatele, dar natura noastră păcătoasă încă e adânc înrădăcinată în noi. Avem nevoie ca Dumnezeu să rostească mai multe adevăruri și să facă o etapă a lucrării de judecată ca să ne curățească și mântuiască pe deplin. Asta înseamnă că răscumpărarea Domnului Isus doar a pregătit calea pentru judecata lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, care e cea mai importantă parte a lucrării Lui de mântuire. Este și singurul nostru drum spre mântuirea deplină și intrarea în Împărăție. Când această etapă e terminată, firile corupte ale omului vor fi curățite și vom înceta să mai păcătuim și să ne împotrivim lui Dumnezeu. Vom putea să ne supunem lui Dumnezeu și să-L iubim, iar lucrarea Lui de mântuire a omenirii va fi completă. Aceasta va încheia planul Său de gestionare de 6000 de ani. Dumnezeu Atotputernic a apărut și lucrează în zilele de pe urmă, punând capăt Epocii Harului și începând Epoca Împărăției. A exprimat toate adevărurile pentru curățirea și mântuirea noastră deplină, nu doar dezvăluind toate tainele planului de gestionare al lui Dumnezeu, ci și judecând și expunând toate naturile și firile noastre satanice, potrivnice Lui și dezvăluind toate noțiunile noastre despre El și ideile greșite din credința noastră. Ne-a dat și calea pentru a scăpa de păcat și a fi pe deplin mântuiți și altele. Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt neprețuite! Acestea sunt realități ale adevărului necesare oamenilor pentru a fi purificați și mântuiți pe deplin și sunt cuvinte pe care Dumnezeu nu le-a rostit niciodată în Epoca Legii sau în Epoca Harului. Prin asta, Dumnezeu ne dă calea spre viața veșnică, în zilele de pe urmă. Mulți dintre aleșii lui Dumnezeu care au trecut prin judecata Lui au văzut adevărul corupției lor și natura lor satanică potrivnică lui Dumnezeu, au obținut înțelegere adevărată a firii Lui drepte, de neofensat și au simțit venerație pentru El. În cele din urmă, sunt eliberați de robia păcatului și trăiesc o adevărată asemănare umană. Toți au mărturii incredibile despre eliberarea de păcat și triumful asupra Satanei. Toți aleșii lui Dumnezeu știu că judecata Lui din zilele de pe urmă chiar este mântuirea Lui supremă pentru omenire! Fără această judecată, nu am vedea niciodată adevărul corupției noastre, nu am cunoaște niciodată rădăcina păcatului nostru și nu am putea niciodată să ne curățim și schimbăm firile corupte. Dumnezeu Atotputernic a alcătuit deja un grup de biruitori înaintea dezastrelor, iar Evanghelia Împărăției Sale s-a răspândit pe tot globul. Faptele arată că Dumnezeu Atotputernic l-a învins pe deplin pe Satana și a obținut toată slava, iar planul Său de gestionare de 6000 de ani a fost terminat. Marile dezastre au început și toți răufăcătorii potrivnici lui Dumnezeu vor fi pedepsiți și distruși în dezastre, iar cei care trec prin judecată și sunt curățiți vor fi protejați de Dumnezeu de-a lungul dezastrelor. Apoi, va fi un nou Rai și pământ – Împărăția lui Hristos se va manifesta pe pământ, iar cei rămași vor fi oamenii lui Dumnezeu, care vor trăi veșnic în Împărăția Sa, bucurându-se de binecuvântările și promisiunile Lui. Aceasta împlinește întocmai prorocirile Apocalipsei: „Împărățiile acestei lumi au devenit împărățiile Domnului nostru și ale Hristosului Său; și El va împărăți în vecii vecilor” (Apocalipsa 11:15). „Am auzit un glas puternic ieșind de la tron și spunând: «Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va veni să locuiască împreună cu ei, iar ei vor fi poporul Lui. Și Dumnezeu Însuși va fi cu ei (și va fi Dumnezeul lor). El va șterge orice lacrimă din ochii lor și moartea nu va mai fi; nu va mai fi nici jale, nici strigăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi s-au dus»” (Apocalipsa 21:3-4).

În acest moment, vedem cât de prețioase și practice sunt cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu! Fiecare dintre ele e pentru a rezolva problema păcatului omului și a atinge un singur țel, acela de a mântui omenirea de puterea Satanei și de păcat, pas cu pas, ca să putem intra în Împărăția Lui și să primim binecuvântările și promisiunile Lui. Fiecare etapă a lucrării e legată de următoarea și e construită pe temelia ultimei etape, fiecare mai profundă și mai elevată decât ultima. Sunt strâns legate între ele, inextricabile și niciuna n-ar funcționa fără cealaltă. De exemplu, fără lucrarea din Epoca Legii, nimeni n-ar ști ce e păcatul și toți am fi cotropiți de Satana, trăind în păcat. Am fi acaparați de Satana, nimiciți. Fără lucrarea de răscumpărare din Epoca Harului, omenirea ar îndura pedeapsa pentru comiterea prea multor păcate și nu am fi supraviețuit până azi. Așadar, ce-ar fi dacă Dumnezeu n-ar judeca în zilele de pe urmă? Fără această judecată, nu am scăpa niciodată de robia păcatului, nici n-am fi vrednici de Împărăție. Am sfârși distruși pentru că suntem foarte păcătoși. În mod clar, fără o singură etapă din cele trei ale lucrării, omenirea ar aparține Satanei și n-ar putea fi niciodată mântuită pe deplin. Aceste trei etape cuprind întregul plan de gestionare pentru mântuirea omului. Fiecare etapă e mai importantă decât ultima și toate sunt aranjamentele meticuloase ale lui Dumnezeu pentru a ne mântui. Asta ne arată perfect marea Lui iubire și mântuire pentru umanitate, înțelepciunea și atotputernicia Lui. Exact cum spune Dumnezeu Atotputernic: „Întregul Meu plan de gestionare (planul mântuirii), un plan ce se întinde pe o perioadă de 6000 de ani, cuprinde trei etape sau trei epoci: Epoca Legii de la începuturi, Epoca Harului (care este și Epoca Răscumpărării) și Epoca Împărăției din zilele de pe urmă. Lucrarea Mea în aceste trei epoci diferă în conținut în funcție de specificul fiecărei epoci, dar, în fiecare etapă, această lucrare corespunde nevoilor omului – sau, pentru a fi mai exact, este făcută în funcție de șiretlicurile pe care Satana le întrebuințează în războiul pe care-l port cu el. Scopul lucrării Mele este de a-l înfrânge pe Satana, pentru ca înțelepciunea și atotputernicia Mea să se manifeste, de a demasca toate șiretlicurile Satanei și, în acest mod, de a mântui întreaga rasă umană care trăiește sub domeniul Satanei. Este de a-Mi arăta înțelepciunea și atotputernicia și de a dezvălui urâțenia insuportabilă a Satanei; și mai mult, este de a le permite ființelor create să facă diferența dintre bine și rău, să știe că Eu sunt Cârmuitorul tuturor lucrurilor, să vadă limpede că Satana este dușmanul umanității, un degenerat, cel rău, și să-și dea seama, cu o certitudine absolută, de diferența dintre bine și rău, dintre adevăr și minciună, sfințenie și ticăloșie și ce este măreț și ce este josnic. În acest fel, umanitatea ignorantă va putea să fie martoră pentru Mine că nu sunt Eu Cel care corupe umanitatea și că doar Eu – Creatorul – pot să mântuiesc umanitatea, să-i ofer omului lucruri de care poate să se bucure; și vor ajunge să știe că Eu sunt Cârmuitorul tuturor lucrurilor, iar Satana este doar una dintre făpturile pe care le-am creat și care mai apoi s-a întors împotriva Mea. Planul Meu de gestionare de 6000 de ani este împărțit în trei etape, iar Eu lucrez astfel pentru a obține efectul de a le permite ființelor create să-Mi fie martore, să-Mi înțeleagă voia și să știe că Eu sunt adevărul” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Povestea adevărată din spatele lucrării din Epoca Răscumpărării”).