De ce e atât de greu să accepți sfaturi?

ianuarie 6, 2023

de Judy, Filipine

În iunie 2021, i-am udat pe nou-veniți în biserică. Fratele Jeremy ne supraveghea munca. De regulă, el mă întreba despre problemele sau dificultățile din datorie, mă îndruma cum să comunic cu noii credincioși și îi ajuta să rezolve problemele. Uneori, erau erori sau probleme în lucrarea mea. Mi le semnala atunci când le observa și îmi spunea cum să le rezolv. La început, am primit cu bucurie indicațiile fratelui Jeremy, dar când a menționat o mulțime de probleme, nu prea am mai vrut să le accept. Mi-am zis: „Zilnic, sunt foarte ocupată cu udarea nou-veniților, uneori n-apuc să mănânc la timp. Îmi dau toată silința, de ce vorbești mereu despre problemele mele? Simt că am un calibru destul de bun, Știu ce am de făcut și n-am nevoie să-mi spună altcineva.”

Odată, un nou credincios dintr-un grup a trimis un mesaj, cerându-și scuze că a lipsit de la ultima adunare pentru că a fost foarte ocupat cu munca. Eu făceam altceva în acel moment, așa că nu am răspuns imediat. Când am văzut mesajul lui, fratele Jeremy răspunsese deja la mesajul nou-venitului. Mi-a și trimis un mesaj privat pentru a mă atenționa să răspund în timp util și mi-a dat sugestii cum să comunic cu el. Am fost cam iritată de mesajul său și am simțit că mă agasează, gândindu-mă: „Știu cum să comunic cu el, de ce insiști să-mi dai sfaturi? Dacă ai impresia că poți avea părtășie, fă-o tu însuți.” Eram chiar nemulțumită: „Am făcut totul, ba chiar uneori am uitat să mănânc, dar tu tot îmi spui că nu fac bine asta, că nu fac bine cealaltă.” Când fratele Jeremy m-a sunat să verifice lucrarea, nu i-am răspuns și nici nu i-am trimis un mesaj. N-am vrut să-i dau atenție. Dar m-a tot întrebat despre lucrarea mea și mi-a dat sugestii. Odată, când un nou credincios nu mi-a răspuns la un mesaj, nu l-am mai contactat. Fratele Jeremy mi-a spus că ar trebui să-l mai contactez și că trebuie să am răbdare cu nou-veniții și să le ofer mult ajutor. Nu am vrut să-i urmez sfatul. Mă gândeam: „Nou-venitul nu răspunde, așa că nu-i nevoie să mai pierd timpul. Nu e nimic în neregulă cu asta, de ce să te ascult pe tine?” Așa că nu i-am acceptat sugestia. Cât despre cei care nu mi-au răspuns niciodată, nu m-am mai sinchisit de ei. Treptat, mulți nou-veniți din grupurile de care eram responsabilă n-au mai dorit să participe la adunări. Abia observând acest lucru mi-am dat seama că atitudinea mea de a nu accepta sfaturi era greșită. M-am gândit și că îl ignoram pe fratele Jeremy și îi respingeam sfaturile, dar el mi-a răspuns mereu la mesaje. Am simțit că îi datorez scuze. Asa că am spus o rugăciune, cerându-i lui Dumnezeu să mă călăuzească și să-mi dea putere. Am vrut să întorc spatele propriilor idei și să accept sfatul fratelui.

Apoi, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Unii oameni nu caută niciodată adevărul în timp ce își îndeplinesc datoria. Ei fac doar cum le place, acționând după propriile închipuiri și sunt mereu arbitrari și repeziți și, pur și simplu, nu merg pe calea practicării adevărului. Ce înseamnă a fi «arbitrar și repezit»? Înseamnă că, atunci când întâmpini o problemă, să acționezi oricum consideri de cuviință, fără un proces de gândire, sau orice proces de căutare. Nimic din ceea ce spune altcineva nu îți poate atinge inima sau nu te poate face să te răzgândești. Când ți se oferă părtășie despre adevăr, nici măcar nu îl poți accepta, rămâi la propriile opinii, nu asculți când ceilalți spun ceva corect, crezând că ai dreptate și agățându-te de propriile idei. Chiar dacă gândirea ta este corectă, ar trebui să iei în considerare și opiniile altora, nu? Și dacă nu o faci deloc, nu înseamnă că ești extrem de neprihănit de sine? Nu este ușor pentru oamenii care sunt extrem de neprihăniți de sine și de neînfrânați să accepte adevărul. Dacă faci ceva greșit și ceilalți te critică, spunând: «Tu nu faci acest lucru conform adevărului!», tu răspunzi: «Chiar dacă este așa, tot la fel voi proceda». Iar apoi găsești un motiv să îi faci să creadă că așa este corect. Dacă îți aduc reproșuri, spunând: «Acționând în acest fel înseamnă să te amesteci și asta va prejudicia lucrării bisericii», nu numai că nu asculți, dar continui să vii cu scuze: «Cred că aceasta este calea corectă, deci așa voi face». Ce fire este aceasta? (Aroganță.) Este aroganță. O natură arogantă te face îndărătnic. Dacă ai o fire arogantă, te vei purta în mod arbitrar și pripit, nepăsător față de ce spune oricine altcineva(Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Cuvintele lui Dumnezeu m-au marcat profund. Îmi făceam o datorie, dar nu căutam principiile adevărului. Făceam lucrurile în felul meu, urmându-mi propriile idei și nu acceptam ceea ce spunea altcineva. Credeam că am un calibru bun și că făceam lucrurile cum trebuie, deci nu aveam nevoie să accept îndrumarea sau sfaturile altora. Eram încăpățânată și neprihănită de sine. Când am ignorat mesajele nou-veniților, fratele Jeremy m-a atenționat să le urmăresc și mi-a dat sfaturi privind comunicarea cu noii credincioși, dar nu am acceptat sugestiile lui, considerând că știam deja ce trebuie să fac și că nu aveam nevoie să-mi spună el. Din cauza asta, a început să mă enerveze, iar când a vrut să-mi vorbească despre nou-veniți, nu i-am răspuns la telefon și nu i-am citit mesajele. Mi-a spus să fiu iubitoare față de noii credincioși și, deși știam că așa este responsabil să îi tratez, consideram că eram deja foarte bună cu ei și că era o pierdere de timp să mai trimit mesaje. Fiind prea sigură pe mine și neacceptând sfatul fratelui Jeremy, mulți nou-veniți și-au pierdut interesul față de adunări. Acest final mi-a arătat că eram cum descrie Dumnezeu; încăpățânată, arogantă și neprihănită de sine. Eram lipsită de principii, arbitrară și nechibzuită în datorie și nu căutam adevărul. Nu-mi îndeplineam responsabilitățile. Dacă mi-aș fi călcat pe orgoliu și aș fi ascultat sfaturile altora, n-aș fi avut rezultate atât de slabe în lucrare. Gândindu-mă la asta, chiar am fost dezgustată de firea mea arogantă. Am jurat că mă voi lepăda de trup, voi practica adevărul și voi învăța să accept sugestii. Mă voi strădui să-mi fac bine datoria. Apoi, am încercat să fac ce mi-a sugerat fratele Jeremy și am avut grijă să păstrez legătura cu nou-veniții care nu-mi răspundeau. Surprinzător, curând, unii dintre ei au vrut să participe din nou la adunări, iar eu am văzut, în sfârșit, cât de utile erau sugestiile fratelui Jeremy și că așa era responsabil să-mi fac datoria. Ulterior, oricând un frate sau o soră făcea o sugestie, încercam să o accept.

Mai târziu, am început să împărtășesc Evanghelia. Sora Mona ne supraveghea activitatea. Eram foarte emoționată când am început să împărtășesc Evanghelia, dar m-am străduit să am părtășie cu destinatarii Evangheliei. Credeam că mă descurcam deja destul de bine, dar a trecut prima săptămână și nu aveam deloc rezultate bune. Sora Mona m-a întrebat dacă am avut dificultăți și mi-a spus să comunic mult cu destinatarii Evangheliei ca să le rezolv noțiunile și problemele. Auzind-o spunând asta, m-am enervat puțin și am spus: „Am avut deja părtășie, dar ei nu-mi răspund.” I-am trimis și capturi de ecran drept dovadă că le-am trimis mesaje. Ea mi-a trimis un audio cu fratele Joseph, fiind mărturie pentru lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu, ca eu să învăț din ea. Mi-a spus că se pricepea la împrăștierea Evangheliei și că avea un real succes în asta. A fost foarte jenant pentru mine. Părea că mă compara cu fratele Joseph, ceea ce a fost greu de suportat pentru mine. „De ce mi-ar trimite înregistrarea asta? Oare părtășia lui este mai bună decât a mea? Spunând că el are succes, sigur vrea să spună că eu nu sunt bună.” Mi-am spus: „Părtășia mea este bună, doar că eu sunt nouă în această datorie și nu cunosc principiile.” Consideram că fiecare are un stil personal, așa că nici n-am ascultat înregistrarea. I-am răspuns surorii Mona: „Alții au stilul lor, iar eu îl am pe al meu. Dacă preferi stilul altora, mă pot întoarce la udatul nou-veniților.” Mi se părea că sora Mona mă desconsidera, considerând că nu eram o bună lucrătoare pentru evanghelizare. Eram foarte deprimată și supărată și nu am vrut să accept sfatul ei. Am întrebat-o, jignită: „Avem moduri diferite de a predica. De ce mi-ai trimis înregistrarea?” Am încetat să-i mai răspund după aceea.

Simțind că nu eram într-o stare bună, Mona mi-a trimis cuvintele lui Dumnezeu care chiar m-au emoționat. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Indiferent de datoria pe care o îndeplinești sau de aptitudinile profesionale pe care le studiezi, cu timpul, ar trebui să devii mai priceput. Dacă ești în stare să încerci mereu să devii mai bun, vei deveni din ce în ce mai priceput la a-ți îndeplini datoria. […] Indiferent de datoria pe care o îndeplinești, trebuie să-ți pui inima în studierea lucrurilor. Dacă îți lipsesc cunoștințele profesionale, atunci studiază cunoștințele profesionale. Dacă nu înțelegi adevărul, atunci caută adevărul. Dacă înțelegi adevărul și dobândești cunoștințe profesionale, vei fi capabil să te folosești de acestea în timp ce-ți îndeplinești datoria și vei obține rezultate. Aceasta este o persoană cu real talent și cunoștințe adevărate. Dacă nu studiezi deloc cunoștințele profesionale pe parcursul datoriei tale, nu cauți adevărul, iar serviciul tău este sub medie, atunci cum îți poți îndeplini datoria? Pentru a-ți îndeplini bine datoria, trebuie să studiezi multe cunoștințe utile și să te echipezi cu multe adevăruri. Nu trebuie să încetezi niciodată să înveți, să cauți și să-ți îmbunătățești punctele slabe învățând de la ceilalți. Indiferent care sunt punctele forte ale altor oameni sau în ce fel sunt ei mai puternici decât tine, trebuie să înveți de la ei. Și, cu atât mai mult, ar trebui să înveți de la oricine înțelege adevărul mai bine decât tine. Îndeplinindu-ți datoria în acest fel timp de câțiva ani, pe de o parte, vei înțelege adevărul și vei pătrunde în realitățile lui, iar pe de altă parte, îndeplinirea datoriei tale se va ridica la nivelul așteptat. Vei fi devenit o persoană care are adevăr și umanitate, o persoană care are realitatea adevărului. Acest lucru se obține prin urmărirea adevărului(Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Citind aceste cuvinte am văzut că pentru a progresa în datorie și a reuși în lucrarea de evanghelizare, trebuia să învăț să accept sugestiile altora și să învăț din calitățile și abordările lor de succes. Asta era extrem de important. Aveam o înțelegere superficială a adevărului și o mulțime de defecte și neajunsuri. Indiferent de datorie, trebuia să învăț principiile și abilitățile relevante. Cât timp eram dispusă să învăț și să accept sfaturile altora, puteam să-mi compensez și să-mi îndrept lipsurile. Dar eram arogantă și sigură pe mine. Abia începusem să împărtășesc Evanghelia, nu înțelegeam principiile și nu aveam prea mult succes, dar consideram că făcusem treabă bună și nu eram dispusă să accept sfaturi. Chiar și când sora Mona mi-a semnalat problemele, i-am trimis capturi de ecran ca să-i demonstrez că știam ce fac și că nu aveam nevoie de sfaturi. Nu am vrut să accept când mi-a trimis o înregistrare cu fratele Joseph împărtășind Evanghelia, considerând că aveam idei bune și că nu aveam nevoie să învăț de la alții. Fiind arogantă, nu eram dispusă să accept sfaturi pozitive, proactive. Atitudinea mea față de sugestiile surorii Mona și ale fratelui Jeremy a fost aceeași, mereu împotrivindu-mă, refuzând și menținându-mi poziția. Cu o astfel de atitudine, nu aș putea obține rezultate bune în nicio datorie sau să fac vreun progres. Nici Dumnezeu n-ar accepta datoria mea.

Am citit cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Aroganța și neprihănirea de sine reprezintă cea mai evidentă fire satanică a oamenilor și, dacă ei nu acceptă adevărul, nu pot fi, sub nicio formă, curățiți. Oamenii au firi arogante și neprihănite de sine, cred întotdeauna că au dreptate și, în tot ceea ce gândesc, spun și în privința lucrurilor despre care au păreri, consideră mereu că propria viziune și mentalitate este corectă, că nimic din ce spune altcineva nu este un lucru la fel de bun sau corect precum ceea ce spun ei. Ei rămân întotdeauna la propriile opinii și nu ascultă orice spune altcineva; chiar și atunci când ceea ce spun alții este corect și în concordanță cu adevărul, ei nu îl acceptă, doar par să asculte, dar nu acceptă nimic. Când vine momentul să acționeze, o fac tot în felul lor; ei cred întotdeauna că au dreptate și justificare. S-ar putea să ai dreptate și justificare sau să faci ceea ce trebuie, fără probleme, dar care este firea pe care o dezvălui? Nu este aroganță și neprihănire de sine? Dacă nu reușești să renunți la această fire arogantă și neprihănită de sine, îți va afecta acest lucru îndeplinirea datoriei? Îți va afecta capacitatea de a pune adevărul în practică? Dacă nu poți înlătura acest tip de fire arogantă și neprihănită de sine, este probabil să întâmpini mari eșecuri în viitor? Nu există nicio îndoială că o vei face, acest lucru este inevitabil. Poate Dumnezeu să vadă aceste lucruri manifestate în oameni? Poate, extrem de bine; Dumnezeu nu doar cercetează ființa cea mai lăuntrică a omului, ci, de asemenea, urmărește mereu fiecare cuvântare și acțiune a acestuia. Și ce va spune Dumnezeu odată ce va vedea aceste lucruri manifestate în tine? Dumnezeu va spune: «Ești intransigent! Să rămâi ferm pe poziții atunci când nu știi că greșești este de înțeles, dar dacă tot îți susții punctul de vedere când știi foarte bine că greșești și refuzi să te pocăiești, atunci ești un bătrân încăpățânat, nesăbuit și ai dat de necaz. Dacă, indiferent a cui este sugestia, reacționezi cu o atitudine negativă și ostilă și nu accepți deloc adevărul – dacă, în inima ta, nu există altceva decât antagonism, închidere, refuz – atunci ești ridicol, un nesăbuit absurd! Ești prea greu de tratat.» Ce anume este atât de dificil de tratat la tine? Ceea ce este dificil la tine este că purtarea ta nu reprezintă un mod greșit de a face lucrurile sau un soi greșit de conduită, ci mai degrabă faptul că dezvăluie un anumit tip de fire. Ce fel de fire dezvăluie? Ești sătul de adevăr și urăști adevărul(Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai trăind adesea înaintea lui Dumnezeu se poate obține o relație normală cu El”). Din aceste cuvinte, am înțeles cât de arogantă și încăpățânată era firea mea. Mereu crezând că înțelegeam lucrurile și că le făceam cum trebuie. Sora Mona și fratele Jeremy mi-au dat sfaturi de multe ori, dar eu nu le-am acceptat niciodată, i-am înfruntat și m-am enervat pe ei. Datoria mea era să împărtășesc Evanghelia și să fiu martoră pentru Dumnezeu, iar dacă sugestiile lor erau utile pentru datoria mea, pentru destinatarii Evangheliei care acceptau adevărata cale, ar fi trebuit să le accept și să le pun în practică. Dar nu am făcut asta. Credeam că știu ce am de făcut și că pot avea părtășie despre adevăr, dar, de fapt, nu înțelegeam principiile și nu mă pricepeam să împărtășesc Evanghelia. Nu aveam deloc succes în datoria mea. Când ceilalți îmi semnalau problemele sau îmi dădeau sugestii, doar eram arogantă și neprihănită de sine și îmi era greu să le accept. Uneori chiar eram potrivnică sau irascibilă. Nu era doar o greșeală în comportamentul meu superficial, ci un dezgust față de adevărul care se dezvăluia. Fiind potrivnică și neascultătoare practic respingeam și mă opuneam adevărului; uram adevărul. Atunci am înțeles că Dumnezeu nu vede doar comportamentul afișat de oameni, El analizează inimile lor, atitudinea lor față de adevăr și față de El. Eram credincioasă, îmi făceam datoria și mergeam la adunări, dar nu acceptam sugestii conforme cu adevărul sau lucruri pozitive. Respingeam, mă opuneam adevărului și chiar îl uram. Nu aveam nicio venerație pentru Dumnezeu. Dacă aș fi continuat pe calea asta, nu doar mi-aș fi făcut prost datoria, dar L-aș fi dezgustat pe Dumnezeu, El m-ar fi condamnat și pedepsit și nu aș fi avut un final bun. Mă neliniștea și mă speria să-mi văd fața urâtă, satanică. N-aș fi crezut că eram atât de coruptă, că firea mea arogantă mă va face să mă împotrivesc lui Dumnezeu. Chiar m-am urât când am realizat asta.

A doua zi, am citit cuvintele lui Dumnezeu într-un grup trimis de sora Mona și am găsit o cale de practică. Dumnezeu Atotputernic spune: „Există mai multe caracteristici ale schimbării în firea vieții unei persoane. Prima caracteristică este să te poți supune unor chestiuni care sunt corecte și conforme cu adevărul. Indiferent de persoana care oferă o opinie, dacă este bătrână sau tânără, dacă ești capabil să te înțelegi sau nu cu aceasta, dacă o cunoști sau nu, dacă ești familiarizat sau nu cu ea sau dacă relația ta cu aceasta este bună sau rea, atât timp cât ceea ce spune este corect, se conformează adevărului și este în beneficiul lucrării casei lui Dumnezeu, poți să asculți, să adopți și să accepți, fără a fi influențat de niciun factor. A fi capabil să accepți și să te supui chestiunilor care sunt corecte și conforme cu adevărul reprezintă prima caracteristică. A doua caracteristică este capacitatea de a căuta adevărul atunci când se întâmplă ceva; nu numai a fi capabil să accepți adevărul, ci să practici, totodată, adevărul și să nu te ocupi de chestiuni după propria voință. Indiferent de problema pe care o înfrunți, atunci când nu înțelegi, poți să cauți și să cercetezi modul în care să gestionezi problema și în care să practici, astfel încât să se conformeze principiilor adevărului și să întrunească cerințele lui Dumnezeu. A treia caracteristică este să iei în considerare voia lui Dumnezeu, indiferent de problema cu care te confrunți, răzvrătindu-te împotriva trupului pentru a obține supunerea față de Dumnezeu. Iei în considerare voia lui Dumnezeu, indiferent de datoria pe care o îndeplinești și-ți îndeplinești îndatoririle conform cerințelor lui Dumnezeu. Oricare ar fi cerințele pe care le are Dumnezeu pentru această datorie, ești capabil să o duci la bun sfârșit conform acestora, pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Trebuie să înțelegi acest principiu și să-ți îndeplinești datoria în mod responsabil și fidel. Asta înseamnă să ții cont de voia lui Dumnezeu. Dacă nu știi cum să iei în considerare voia lui Dumnezeu sau cum să-L mulțumești într-o anumită privință, atunci trebuie să cauți. Ar trebui să comparați aceste trei caracteristici ale unei firi schimbate cu voi înșivă și să căutați să vedeți dacă aveți sau nu aceste caracteristici. Dacă aveți experiență practică în aceste trei aspecte și calea de a le practica, atunci acest lucru înseamnă a avea principii atunci când gestionați problemele. Indiferent de chestiunea cu care vă confruntați sau de problema de care vă ocupați, trebuie să căutați întotdeauna principiile de practicare, ce detalii sunt incluse în fiecare principiu al adevărului și cum să practicați fără a încălca principiile. Odată ce aceste probleme sunt clarificate, în mod firesc, veți ști să practicați adevărul(Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin practicarea adevărului putem rupe cătușele unei firi corupte”). „Dacă, atunci când nu înțelegi un adevăr, cineva îți oferă o sugestie și îți spune cum să acționezi conform adevărului, primul lucru pe care ar trebui să-l faci este să accepți și să le ceri tuturor să aveți părtășie împreună, pentru a vedea dacă aceasta este calea corectă, dacă este în conformitate cu principiile adevărului. Dacă te asiguri că este în conformitate cu adevărul, atunci practică în acest fel; dacă te asiguri că nu este, atunci nu o face. Este atât de simplu. Ar trebui să cauți adevărul de la mulți oameni, ascultând ceea ce are de spus toată lumea și luând totul în serios; nu refuza să asculți sau nu dojeni oamenii. Acest lucru face parte din datoria ta, așa că ar trebui să îl tratezi cu seriozitate. Aceasta este atitudinea și starea corectă. Când ai starea potrivită, nu vei mai trăda firea unuia sătul de adevăr și ostil față de acesta; a practica în acest fel ia locul firii tale corupte și înseamnă a practica adevărul. Și care este efectul practicării adevărului în acest fel? (Există îndrumarea din partea Duhului Sfânt.) A avea îndrumarea Duhului Sfânt este un aspect. Uneori, problema este foarte simplă și realizabilă prin folosirea propriului intelect; odată ce oamenii ți-au dat sugestii și tu ai înțeles, îndrepți lucrurile și, pur și simplu, procedezi conform principiului. Pentru ființele umane, acest lucru poate părea banal, dar în ochii lui Dumnezeu, este mare lucru. De ce spun asta? Când practici în acest fel, Dumnezeu vede că ești capabil să practici adevărul, că ești o persoană care iubește adevărul, nu cineva care este sătul de adevăr și, în același timp în care îți vede inima, Dumnezeu îți vede și firea. Acesta este un mare lucru. Și atunci când îndeplinești o datorie și faci lucruri înaintea lui Dumnezeu, ceea ce trăiești și dezvălui este realitatea adevărului care ar trebui să se regăsească în oameni; înaintea lui Dumnezeu, atitudinea, gândurile și starea ta în tot ceea ce faci sunt de cea mai mare importanță, sunt ceea ce Dumnezeu cercetează cu atenție(Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai trăind adesea înaintea lui Dumnezeu se poate obține o relație normală cu El”). Aceste cuvinte chiar mi-au deschis ochii. Dacă cineva îmi dă un sfat, indiferent cine este, dacă are dreptate, iar sfatul e conform adevărului, ar trebui să-l accept, să-l pun în aplicare și să acționez conform voii lui Dumnezeu. Ăsta e un comportament de acceptare și practicare a adevărului. Doar așa pot să obțin mai ușor îndrumarea lui Dumnezeu și să am rezultate bune în datorie, iar firea mea coruptă se poate schimba treptat. Înainte, din cauza mândriei și aroganței mele, n-am căutat principiile adevărului în datorie și nici n-am acceptat sfaturi, ceea ce a dus la rezultate slabe. Acum am înțeles voia și cerințele lui Dumnezeu. Trebuie să țin cont de voia Lui în datorie, să caut adevărul, să practic conform principiilor și să-mi îndeplinesc responsabilitățile. Chiar nu pot lenevi în ceea ce privește răspândirea Evangheliei. Trebuie să o iau în serios și să răspund la întrebările destinatarilor Evangheliei cu privire la acceptarea adevăratei căi. Nu am realitatea adevărului și nici nu înțeleg principiile sale, așa că am nevoie de indicațiile și ajutorul altora. Când îmi dau sfaturi, o fac doar ca să mă ajute să progresez în datoria mea, încât să-mi pot îndeplini responsabilitățile. Nu mă desconsideră, așa că nu ar trebui să le denaturez intențiile. În acea după-amiază, i-am scris Monei, cerându-mi scuze pentru comportamentul meu. Nu era nicidecum supărată pe mine, dar tot mă simțeam vinovată, considerând că eu eram de vină. Totul a fost pentru că n-am acceptat adevărul; am fost prea arogantă și încăpățânată. Din acel moment, indiferent ce fel de sfaturi îmi dădea sora Mona sau ce probleme îmi erau semnalate de alții, dacă ei aveau dreptate iar acestea mă ajutau în datorie, am încercat să le accept. Uneori, când întâmpinam dificultăți în împărtășirea Evangheliei, căutam în mod proactiv sugestiile altora. Făcând asta, am împărtășit mai bine Evanghelia și am adus mai mulți oameni la credință. Odată, mărturisind lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu unor destinatari ai Evangheliei, unii dintre ei au vrut să continue să cerceteze, dar unii nu au reacționat după ce au citit mesajul meu, așa că nu le-am mai dat atenție. Sora Mona a observat că devenisem neglijentă și mi-a sugerat să nu renunț atât de ușor la ei. Cât timp îmi citeau mesajele, trebuia să păstrez legătura cu ei și să mă gândesc la o modalitate de a-i atrage. De data asta, nu i-am respins sfatul. Mi-am amintit ce spune Dumnezeu: „Există mai multe caracteristici ale schimbării în firea vieții unei persoane. Prima caracteristică este să te poți supune unor chestiuni care sunt corecte și conforme cu adevărul. Indiferent de persoana care oferă o opinie, dacă este bătrână sau tânără, dacă ești capabil să te înțelegi sau nu cu aceasta, dacă o cunoști sau nu, dacă ești familiarizat sau nu cu ea sau dacă relația ta cu aceasta este bună sau rea, atât timp cât ceea ce spune este corect, se conformează adevărului și este în beneficiul lucrării casei lui Dumnezeu, poți să asculți, să adopți și să accepți, fără a fi influențat de niciun factor.” Știam că dacă voiam să-mi schimb firea coruptă și să-mi fac bine datoria, trebuia să învăț să accept sugestiile altora. Am încercat să urmez sfatul surorii Mona și le-am scris destinatarilor Evangheliei, întrebându-i despre dificultățile lor. Am fost surprinsă când cei care nu răspunseseră înainte au început să comunice cu mine despre ceea ce înțeleseseră din predică. Au început să caute în mod activ adevărata cale. Am fost foarte fericită și am văzut cât de benefic e să accepți sfaturile altora. Am învățat multe în acest fel. Am aflat câteva adevăruri despre împărtășirea Evangheliei și cum să am părtășie pe baza adevărului pentru a lămuri frământările și întrebările destinatarilor Evangheliei. Nu mi se mai pare atât de dificil să comunic cu ei și mă descurc tot mai bine în datoria mea.

Am învățat prin această experiență cât de prețioase sunt cuvintele lui Dumnezeu, ele ajutându-ne să ne cunoaștem. Când practicăm conform cuvintelor Sale, firea noastră coruptă se poate schimba. Deși mai dezvălui uneori puțină aroganță, sunt dispusă să-mi las orgoliul deoparte, să accept adevărul, sfaturile altora, să aflu mai multe adevăruri. Sper ca Dumnezeu să continue să mă ghideze și să mă scruteze.

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!

Conținut similar

Afară din casa de nebuni

de Xiaocao, ChinaÎn ianuarie 2012, am acceptat Evanghelia lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. După ce am început să cred, s-au...

Lasă un răspuns

Contactează-ne pe Messenger