O transformare după ce am fost tratat

ianuarie 6, 2023

de Yong Zhi, Coreea de Sud

În martie, am preluat conducerea lucrărilor video ale bisericii. Fiind nou în această datorie, nu înțelegeam pe deplin multe dintre principii, așa că eram stresat în fiecare zi, de teamă că voi neglija un pas important dintr-un proiect, întârziind lucrarea. Mă rugam mereu și mă bazam pe Dumnezeu pentru datorie și oricând găseam o problemă în lucrare, o discutam și o rezolvam imediat cu frații și surorile. După ce am muncit din greu o vreme, am devenit mai productivi, reușind să diversificăm videoclipurile. Ceilalți frați și surori au spus că eficiența și calitatea producției noastre video s-au îmbunătățit. M-am bucurat mult să aud asta. Chiar dacă nu făceam lucrarea de mult timp, obțineam rezultate bune, așa că m-am gândit că, atâta timp cât continuăm așa zilnic, ar trebui să fie bine. Dar, treptat, mi-am schimbat atitudinea față de datorie. Nu mai simțeam același sentiment de urgență ca înainte și în scurt timp am ajuns să mă complac în acea stare. După un timp, partenera mea a observat că producția încetinise, iar videoclipurile erau lipsite de creativitate, așa că m-a căutat pentru a găsi soluții la aceste probleme. Considerând că face caz degeaba, am respins-o, total nepăsător. Am continuat să mă complac, făcându-mi munca fără tragere de inimă.

După câteva zile, când conducătoarea ne-a analizat lucrarea, a observat că în ultima vreme calitatea și eficiența producției noastre video scăzuseră, așa că a avut părtășie cu noi. Ne-a întrebat: „Vă îngrijorează productivitatea voastră? Unde vă e devotamentul? Vă este teamă să nu vă epuizați de la puțină muncă. De ce nu vă implicați mai mult? Trageți de timp, sunteți lenți și indisciplinați. Vă gândiți la voia lui Dumnezeu? Făcându-vă astfel datoria, doar prestați un serviciu, iar dacă nu sunteți devotați în serviciul vostru, ați putea fi alungați”. Criticile ei m-au surprins și m-am simțit nedreptățit. Videoclipurile nu prea mai fuseseră eficiente în ultima vreme, dar totuși erau mult mai bune decât înainte. Cum a putut spune că nu eram devotați? Cum să fie doar un serviciu? Nu eram leneși și nu trăgeam de timp în mod intenționat. Totodată, eram conștient că această emondare se făcea cu permisiunea lui Dumnezeu, știam că trebuie să abordez acest lucru ascultând și căutând, chiar dacă nu-mi recunoșteam problema. M-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, azi am fost criticat de conducătoare, dar tot nu știu unde am greșit. Te rog, îndrumă-mă să auto-reflectez, să mă cunosc, ca să pot cunoaște voia Ta și să învăț o lecție din asta.” După rugăciune am realizat că indiferent ce scuze obiective aveam, era adevărat că producția noastră video încetinise și era lipsită de creativitate. Conducătoarea nu critica comportamentul nostru exterior, ci stările noastre incorecte și atitudinea noastră față de datorie, așa că trebuia să-mi analizez cu atenție starea.

Apoi, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Oamenii care cred cu adevărat în Dumnezeu își îndeplinesc îndatoririle cu bunăvoință, fără a-și calcula propriile pierderi și câștiguri. Indiferent dacă ești cineva care urmărește adevărul, trebuie să te bazezi întotdeauna pe conștiința și pe rațiunea ta și să lucrezi într-adevăr din greu atunci când îți îndeplinești datoria. Ce înseamnă să muncești cu adevărat din greu? Dacă te mulțumești doar să faci un efort simbolic și să înduri puține greutăți fizice, dar nu îți iei datoria deloc în serios sau nu cauți principiile adevărului, atunci asta nu înseamnă altceva decât că ești neglijent și superficial – nu înseamnă că depui cu adevărat un efort. Cheia pentru a face un efort este să-ți pui toată inima în acest lucru, să te temi de Dumnezeu în inima ta, să fii atent la voia lui Dumnezeu, să fii îngrozit de ideea de a nu asculta de Dumnezeu și de a-L răni pe Dumnezeu și să înduri orice greutăți pentru a-ți îndeplini bine datoria și pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu: dacă ai o inimă care Îl iubește pe Dumnezeu în acest fel, îți vei putea îndeplini datoria în mod corespunzător. Dacă nu există frică de Dumnezeu în inima ta, nu vei avea nicio povară atunci când îți îndeplinești datoria, nu vei fi deloc interesat de ea și vei fi inevitabil neglijent și superficial și vei face lucrurile mecanic, fără a produce niciun efect real – ceea ce nu înseamnă a îndeplini o datorie. Dacă ai cu adevărat un simț al poverii și crezi că a-ți îndeplini datoria este responsabilitatea ta personală și că, dacă nu o faci, nu ești apt să trăiești și ești o fiară, dacă crezi că numai dacă îți îndeplinești datoria în mod corespunzător ești demn de a fi numit ființă umană și te poți confrunta cu propria conștiință – dacă ai acest simț al poverii atunci când îți îndeplinești datoria – atunci vei putea să faci totul cu conștiință și vei putea să cauți adevărul și să faci lucrurile în conformitate cu principiile și astfel vei putea să-ți faci datoria în mod corespunzător și să-L mulțumești pe Dumnezeu. Dacă ești demn de misiunea pe care Dumnezeu ți-a dat-o și de tot ceea ce Dumnezeu a sacrificat pentru tine și de așteptările Sale de la tine, atunci asta înseamnă cu adevărat să încerci din răsputeri. Înțelegi acum? Dacă doar faci lucrurile mecanic în îndeplinirea datoriei tale și nu cauți să obții rezultate, ești un ipocrit, un lup deghizat în oaie. S-ar putea să-i păcălești pe oameni, dar nu poți să-L tragi pe sfoară pe Dumnezeu. Dacă nu există un preț real și loialitate atunci când îți îndeplinești datoria, atunci aceasta nu este la înălțimea standardului. Dacă nu te dedici sincer credinței tale în Dumnezeu și îndeplinirii datoriei; dacă mereu faci totul mecanic și ești superficial în acțiunile tale, ca un necredincios care lucrează pentru șeful său; dacă faci doar un efort simbolic, nu îți folosești mintea, faci lucrurile de mântuială de pe o zi pe alta, fără să raportezi problemele când le vezi, văzând ceva vărsat și să nu cureți și respingând fără discriminare tot ceea ce nu este în beneficiul tău – atunci nu este asta o problemă? Cum ar putea o astfel de persoană să fie membru al gospodăriei lui Dumnezeu? Astfel de oameni sunt necredincioși; nu aparțin casei lui Dumnezeu. Niciunul dintre ei nu este recunoscut de către Dumnezeu. Dacă ești sau nu sincer și dacă te-ai dedicat sau nu atunci când ți-ai îndeplinit datoria, Dumnezeu ține socoteală și tu, de asemenea, o știi prea bine. Deci, v-ați dedicat vreodată sincer îndeplinirii datoriei voastre? Ai luat-o vreodată în serios? Ai tratat-o ca pe responsabilitatea ta, ca pe obligația ta? Ți-ai însușit-o? Trebuie să reflectezi în mod corespunzător asupra acestor chestiuni și să le cunoști, ceea ce va face să-ți fie mai ușor să rezolvi problemele care există în îndeplinirea datoriei tale și vor fi benefice pentru intrarea în viață. Dacă ești întotdeauna iresponsabil atunci când îți îndeplinești datoria și nu raportezi conducătorilor și lucrătorilor problemele atunci când le descoperi, nici nu cauți adevărul pentru a le rezolva singur, gândindu-te mereu «cu cât mai puțină bătaie de cap, cu atât mai bine», trăind mereu după filosofii lumești, fiind mereu neglijent și superficial când îți îndeplinești datoria, neavând niciodată devotament și fără a accepta deloc adevărul atunci când ești emondat și tratat – dacă îți îndeplinești datoria în acest fel, ești în pericol; ești unul dintre făcătorii de servicii. Făcătorii de servicii nu sunt membri ai casei lui Dumnezeu, ci angajați, lucrători angajați. Când lucrarea se termină, ei vor fi izgoniți și, în mod natural, vor fi cufundați în catastrofă. […] Realitatea este că Dumnezeu dorește, în inima Sa, să vă trateze ca pe membri ai familiei Sale și, totuși, voi nu acceptați adevărul și sunteți mereu neglijenți, superficiali și iresponsabili în îndeplinirea îndatoririlor voastre. Nu vă pocăiți, indiferent de modul în care vi se oferă părtășie despre adevăr. Voi sunteți cei care v-ați poziționat în afara casei lui Dumnezeu. Dumnezeu dorește să vă mântuiască și să vă transforme în membri ai familiei Sale, dar voi nu acceptați. În acest caz, vă aflați în afara casei Lui; sunteți necredincioși. Cine nu acceptă nici cea mai mică fărâmă de adevăr poate fi tratat doar ca un necredincios. Voi sunteți cei care v-ați stabilit finalul și poziția proprie. Le-ați stabilit în afara casei lui Dumnezeu. Cine, în afară de voi, este de vină pentru acest lucru?(Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Pentru a-ți îndeplini bine datoria, trebuie măcar să fii înzestrat cu o conștiință și cu rațiune”). Citind cuvintele Lui, m-am rușinat. El spune că dacă te mulțumești cu suferința unor mici greutăți fizice, nu înseamnă că ești devotat datoriei tale. Esențial e să ai o povară reală și un simț al responsabilității față de datorie, să tratezi fiecare lucru pe care îl faci ca parte din responsabilitatea ta, dându-ți silința pentru a putea obține rezultate bune în datoria ta. Cineva cu o povară adevărată nu are nevoie să fie impulsionat, ci are propria motivație interioară. Când își termină sarcinile zilnice, se gândește la ceea ce n-a fost făcut bine și cum ar putea face mai bine. Așa respecți voia lui Dumnezeu și ești demn de a fi numit membru al casei lui Dumnezeu. Dar făcătorii de servicii nu pun suflet în datoria lor. Ei se mulțumesc cu eforturi superficiale, dar nu au o povară în inimă. Ei nu reflectă niciodată cum să-și facă bine datoria și nu simt îngrijorare sau urgență atunci când apar probleme în lucrarea lor. Spun că își fac datoria, dar nu se gândesc deloc la voia lui Dumnezeu. Sunt ca necredincioșii care au o slujbă, care depun un anumit efort în schimbul unui salariu. O asemenea persoană nu face cu adevărat o datorie, ci mai degrabă un serviciu. Asta nu va obține aprobarea lui Dumnezeu. Gândindu-mă la comportamentul și atitudinea mea față de datorie, am realizat că eram exact ca un făcător de servicii. De când ne-am îmbunătățit producția video, am fost blocat într-o stare de complacere. M-am gândit că, în fond, eram ocupați, așa că atâta timp cât continuam așa și nu făceam greșeli majore, făcându-ne datoria astfel, era suficient. Văzând că videoclipurile noastre nu erau foarte creative și aveau același format, nu am fost deloc îngrijorat. Părea că-mi petrec tot timpul la datorie, dar nu aveam o povară adevărată în suflet. Am crezut că, întrucât eram un pic mai eficienți decât înainte, asta însemna un progres și un succes în îndeplinirea datoriei. Am început să fiu mulțumit de mine, rămânând blocat în rutină. Nu m-am mai gândit dacă am putea să facem un pic mai mult, să ne îmbunătățim rezultatele, dacă am putea să ne sporim progresul și eficiența. Nici nu mă gândeam dacă respectam principiile în datoria mea sau ce scăpări sau greșeli existau. Făcându-mi datoria astfel, practic, făceam un serviciu. Cuvintele lui Dumnezeu spun că, atunci când nu ne facem datoria din inimă, lucrăm de mântuială și-L înșelăm pe Dumnezeu. Analizându-mi tot comportamentul, am văzut că-L înșelasem pe Dumnezeu și chiar nu aveam umanitate. Doar după ce am fost tratat am văzut că, fiind atât de neglijent și iresponsabil în datorie, tratând-o ca un făcător de servicii, să-mi doresc totuși aprobarea lui Dumnezeu era chiar absurd! Abordându-mi datoria astfel am întârziat lucrarea bisericii și nici nu am fost în stare să fac vreun progres. Dacă o țineam așa prea mult, sigur aș fi fost alungat. Acest gând a fost foarte dureros pentru mine, așa că m-am rugat lui Dumnezeu, gata să mă căiesc, să-mi schimb mentalitatea greșită și să-mi fac treaba bine. Reflectând, am mai descoperit un motiv pentru acest eșec. Am fost prea încăpățânat. M-am lăsat ghidat de propria voință în datorie, în loc să caut principiile corecte. Am citit în cuvintele lui Dumnezeu: „O datorie nu este propria-ți afacere privată; nu o faci pentru tine, nu îți desfășori propria operațiune, nu este afacerea ta personală. În casa lui Dumnezeu, indiferent de ceea ce faci, nu lucrezi la firma ta; este lucrarea casei lui Dumnezeu, este lucrarea lui Dumnezeu. Trebuie să ții cont de aceste cunoștințe și de această conștientizare în permanență și să spui: «Aceasta nu este afacerea mea; îmi fac datoria și îmi îndeplinesc responsabilitatea. Eu fac lucrarea bisericii. Este o sarcină pe care Dumnezeu mi-a încredințat-o și o fac pentru El. Aceasta este datoria mea, nu e afacerea mea privată». Acesta este primul lucru pe care ar trebui să-l înțeleagă oamenii. Dacă tratezi o datorie ca pe afacerea personală și nu cauți principiile adevărului atunci când acționezi și o îndeplinești în funcție de propriile motive, puncte de vedere și propriul plan secret, atunci foarte probabil vei face greșeli(Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Ce înseamnă îndeplinirea adecvată a datoriei?”). Am văzut în cuvintele Lui că să-ți faci datoria nu e o chestiune personală, ci o însărcinare de la Dumnezeu. Trebuie să-ți faci datoria potrivit cerințelor lui Dumnezeu și principiilor adevărului. Doar atunci e conformă voii lui Dumnezeu. Dacă îți tratezi datoria ca pe o chestiune personală, făcând ce vrei tu, fără să cauți voia lui Dumnezeu sau principiile adevărului, asta nu înseamnă că îți faci cu adevărat datoria. Oricât de harnic ai părea, oricât de mult ai suferi și te-ai sacrifica, El nu va accepta. Am realizat că exact așa îmi făcusem datoria. Păream ocupat ca o albină, dar întotdeauna făceam lucrurile așa cum voiam eu, după preferințele mele. Nu respectam cu strictețe principiile. Casa lui Dumnezeu ne-a spus de multe ori că, în producția video, trebuie să asigurăm eficiența, dar și să îmbunătățim calitatea. La început, am acceptat, dar la apariția problemelor reale, nu m-am mai gândit la aceste principii și am făcut lucrurile așa cum am vrut. Când sora mea mi-a atras atenția că producția noastră încetinise și că foloseam același format învechit, nu prea mi-a păsat. Nici după ce-am fost tratat nu-mi vedeam vina; mă simțeam nedreptățit. Eram foarte insensibil și rigid și nu mă cunoșteam deloc. Eram mulțumit doar să știu în teorie ce cere casa lui Dumnezeu, dar, punând-o în practică, m-am împotrivit acestor principii și am făcut cum am vrut, în final, îngreunând lucrarea video. Atunci am realizat că aveam o problemă serioasă. Conducătoarea m-a criticat pentru a susține lucrarea bisericii și pentru a respecta voia lui Dumnezeu. Am meritat acea critică pentru că nu-mi luam datoria în serios, făceam ce voiam și încălcam principiile. Conducătoarea a făcut asta ca eu să-mi văd greșelile și, pe viitor, să-mi fac datoria potrivit principiilor. Astfel, am înțeles că tratarea mea a fost de fapt dragostea și protecția lui Dumnezeu.

Am descoperit o cale de practică în cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „În ziua de astăzi, există unii care au început să-și îndeplinească datoria cu asiduitate și să se gândească la modul în care să desfășoare în mod adecvat datoria unei ființe create pentru a mulțumi inima lui Dumnezeu. Ei nu sunt negativi și leneși, nu așteaptă pasiv să emită ordine cel de mai sus, ci au o oarecare inițiativă. Judecând după modul în care vă îndepliniți datoria, sunteți puțin mai eficienți decât înainte și, deși încă se află sub nivelul standardului, a existat un oarecare progres – ceea ce este bine. Însă nu trebuie să fiți satisfăcuți cu această stare de fapt, trebuie să continuați să căutați, să continuați să vă dezvoltați – doar atunci vă veți face datoria mai bine și veți ajunge la un standard acceptabil. Însă, când unii oameni își realizează datoria, ei niciodată nu îndepărtează toate piedicile și dau tot ce pot, depun doar 50-60% din efortul lor și doar se descurcă până este gata lucrul de care se ocupă. Ei nu pot menține niciodată o stare de normalitate: când nu există nimeni care să-i supravegheze sau să le ofere sprijin, ei se culcă pe-o ureche și se descurajează; când există cineva care să aibă părtășie despre adevăr, se înviorează, însă, dacă nu au părtășie despre adevăr o perioadă, devin indiferenți. Care este problema când oscilează astfel? Așa sunt oamenii care nu au câștigat adevărul, toți trăiesc în funcție de pasiune – o pasiune care este incredibil de dificil de menținut: cineva trebuie să le predice și să aibă părtășie cu ei în fiecare zi; imediat ce nu mai există nimeni care să-i ude și să le dea provizii și nimeni care să-i sprijine, inimile li se răcesc din nou și iarăși se culcă pe-o ureche. Și, când inimile le slăbesc, devin mai puțin eficienți în datoria lor; dacă muncesc mai din greu, eficacitatea sporește, devin mai productivi în realizarea datoriei lor și câștigă mai mult. […] De fapt, tot ce le cere Dumnezeu oamenilor le este accesibil acestora; atât timp cât permiteți conștiinței voastre să-și joace rolul și v-o puteți urma în realizarea datoriei voastre, atunci va fi ușor să acceptați adevărul – și dacă puteți accepta adevărul, vă puteți realiza datoria în mod adecvat. Trebuie să gândiți astfel: «Crezând în Dumnezeu în acești ani, mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu în acești ani, am câștigat extraordinar de mult și Dumnezeu mi-a dăruit mult har și binecuvântări. Trăiesc în mâinile lui Dumnezeu, trăiesc în puterea lui Dumnezeu, sub stăpânirea Lui, iar El mi-a dat această răsuflare, așa că ar trebui să-mi implic mintea și să mă străduiesc să-mi realizez datoria din toate puterile – asta este cheia». Oamenii trebuie să aibă o voință; doar cei care au voință se pot strădui cu adevărat pentru adevăr și, doar odată ce au înțeles adevărul, își pot realiza datoria adecvat, Îl pot mulțumi pe Dumnezeu și aduce rușine Satanei. Dacă ai acest tip de sinceritate și nu faci planuri pentru binele tău, ci doar pentru a câștiga adevărul și a-ți realiza datoria în mod adecvat, atunci realizarea datoriei tale va deveni normală și va rămâne constantă pe tot parcursul; indiferent ce împrejurări întâlnești, vei putea stărui în realizarea datoriei tale. Indiferent cine sau ce poate veni să te inducă în eroare sau să te tulbure, indiferent dacă ești într-o stare bună sau rea, tot vei putea să-ți realizezi datoria normal. Astfel, Dumnezeu poate să nu Se mai gândească la tine și Duhul Sfânt va putea să te lumineze să înțelegi principiile adevărului, să te îndrume să pătrunzi realitatea adevărului și, drept urmare, cu siguranță realizarea datoriei tale va fi conform standardului. Atât timp cât te sacrifici sincer pentru Dumnezeu, îți faci datoria într-un mod realist, nu acționezi șiret și nu păcălești, vei fi acceptat ca satisfăcător de Dumnezeu. Dumnezeu observă mintea, gândurile și motivele oamenilor. Dacă inima ta tânjește după adevăr și poți căuta adevărul, Dumnezeu te va lumina și ilumina. În privința oricărei chestiuni, Dumnezeu te va lumina atât timp cât cauți adevărul. El îți va face inima să se deschidă către lumină și-ți va permite să ai o cale de practicare, iar apoi, îndeplinirea datoriei tale va da roade. Luminarea lui Dumnezeu reprezintă harul și binecuvântarea Sa(Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „În credința în Dumnezeu, cel mai important este să practici și să experimentezi cuvintele Lui”). Prin aceste cuvinte am învățat că, în datorie, oamenii ar trebui cel puțin să se bazeze pe conștiința lor, iar când se confruntă cu o problemă, să caute proactiv principii și voia lui Dumnezeu, dându-și toată silința să urmeze cerințele din cuvintele Lui, ca să dobândească îndrumarea Lui și să obțină rezultate bune în datorie. Șansa mea de a supraveghea lucrarea video a fost harul lui Dumnezeu. Ar fi trebuit să fac tot posibilul pentru datorie, să îmbunătățesc progresul și rezultatele noastre. N-ar fi trebuit să lenevesc în lucrare sau să fiu atât de neglijent. Realizând asta, m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, am văzut că, în datorie, tind să urmez doar o rutină prestabilită, fără să mă străduiesc să progresez. Te rog să mă îndrumi ca, indiferent de dificultățile întâmpinate, să-mi fac datoria cât mai bine. Dacă voi mai întârzia progresul lucrării, te rog să mă disciplinezi.” După aceea, am discutat cu frații și surorile despre întârzierile și rezultatele noastre slabe în datorie și am găsit un plan pentru fiecare videoclip în parte. Am încercat și să venim cu idei bine conturate pentru producție. Cu cooperarea tuturor, producția noastră video a avut mult mai mult succes decât înainte și ne-am diversificat stilurile. Am fost recunoscător lui Dumnezeu pentru rezultat. Eram fericit, dar simțeam și vinovăție și auto-reproș pentru atitudinea mea anterioară față de datorie. Abia atunci am realizat, prin comparație, cât de gravă fusese neglijența mea față de datorie. Nu m-am grăbit, am tras de timp să treacă ziua, dar credeam că sunt devotat. Nu mă cunoșteam deloc. Dacă n-aș fi fost tratat atunci și aș fi continuat să-mi fac datoria cu acea atitudine de nepăsare, cine știe cât de mult aș fi întârziat lucrarea. Am simțit în adâncul inimii că a venit la momentul potrivit critica conducătoarei. Am citit asta în cuvintele lui Dumnezeu: „Atitudinea lui Noe față de porunca Creatorului a fost ascultarea. Nu a fost nepăsător față de aceasta și nu a existat nicio împotrivire în inima lui, nici indiferență. În schimb, el a încercat cu sârguință să înțeleagă voia Creatorului în timp ce consemna fiecare detaliu. Când a înțeles voia urgentă a lui Dumnezeu, a hotărât să accelereze ritmul, să ducă la bun sfârșit cu toată graba ceea ce i-a încredințat Dumnezeu. Ce însemna «cu toată graba»? Însemna a finaliza, în cât mai puțin timp posibil, o lucrare care înainte ar fi durat o lună, a o duce la bun sfârșit, poate cu trei sau cinci zile înainte de termen, fără a trage deloc de timp și fără cea mai mică amânare, ci a merge mai departe cu întregul proiect cât mai bine cu putință. Firește, în timpul îndeplinirii fiecărei sarcini, el avea să încerce din răsputeri să minimizeze pierderile și erorile și să nu facă nicio lucrare astfel încât să trebuiască să fie repetată; de asemenea, el avea să fi terminat fiecare sarcină și procedură la timp și să le fi făcut bine, garantând calitatea acestora. Aceasta a fost o adevărată manifestare a eficienței. Prin urmare, care a fost condiția prealabilă pentru ca el să nu tragă de timp? (Auzise porunca lui Dumnezeu.) Da, aceasta a fost condiția prealabilă și contextul pentru realizarea acestui lucru. Acum, de ce a putut Noe să nu tragă de timp? Unii oameni spun că Noe era înzestrat cu ascultare adevărată. Așadar, ce avea el care i-a permis să obțină o astfel de ascultare adevărată? (Era atent la voia lui Dumnezeu.) Așa este! Asta înseamnă să ai inimă! Oamenii care au inimă sunt în stare să fie atenți la voia lui Dumnezeu; cei lipsiți de inimă sunt cochilii goale, bufoni, nu știu să fie atenți la voia lui Dumnezeu: «Nu mă interesează cât de urgent este acest lucru pentru Dumnezeu, voi face ceea ce vreau – în orice caz, nu sunt trândav sau leneș.» Acest gen de atitudine, acest tip de negativitate, lipsa completă a caracterului întreprinzător – aceasta nu este o persoană atentă la voia lui Dumnezeu și nici nu înțelege cum să fie atentă la voia Lui. În acest caz, are ea credință adevărată? Cu siguranță, nu. Noe a avut în vedere voia lui Dumnezeu, a avut credință adevărată și a putut, astfel, să ducă la bun sfârșit însărcinarea dată de Dumnezeu. Așadar, nu este suficient să accepți, pur și simplu, însărcinarea dată de Dumnezeu și să fii dispus să faci un oarecare efort. Trebuie, totodată, să fii atent la voia lui Dumnezeu, să dai totul și să fii devotat – ceea ce necesită ca oamenii să aibă conștiință și rațiune; este ceea ce oamenii ar trebui să aibă și ceea ce s-a regăsit în Noe(Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Anexa trei: Divagația a treia: cum Noe și Avraam au auzit cuvintele lui Dumnezeu și L-au ascultat (Partea a doua)”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au emoționat și pe mine. Noe L-a ascultat pe Dumnezeu, a înțeles voia Lui și n-a neglijat deloc însărcinarea Lui. Am văzut că Noe a vrut să respecte voia lui Dumnezeu, iar când Acesta i-a poruncit să construiască arca, el a simțit urgența voii Lui și s-a grăbit să facă ceea ce Dumnezeu considera urgent. Pentru fiecare sarcină în parte, el s-a străduit să evite întârzierile, asigurându-se că face tot ce poate pentru a progresa. Și, în tot ce a făcut, s-a străduit să reducă greșelile și pierderile. Atitudinea lui Noe față de datorie a arătat un respect real pentru voia lui Dumnezeu. Experiența lui Noe m-a motivat foarte mult. M-a ajutat să înțeleg voia lui Dumnezeu și mi-a oferit o cale de practică. Trebuia să fiu ca Noe și să respect povara lui Dumnezeu, să fac o listă cu toate detaliile din lucrare, să le organizez corespunzător și să mă străduiesc să îndeplinesc bine fiecare sarcină. Când am avut dificultăți în lucrare, am avut credința de a le depăși și de a nu mă bloca în ele, crezând că, cu Dumnezeu, nimic nu este imposibil. M-am rugat și L-am chemat pe Dumnezeu, cerându-I să-mi dea mai multă povară, să mă îndrume să-mi fac bine datoria. Apoi, ne-am rezumat frecvent activitatea, am corectat rapid orice greșeală sau scăpare și am cooperat în datoria noastră. Eficiența noastră s-a îmbunătățit apoi destul de mult.

Odată, a trebuit să lucrăm la un tip de proiect cu care nu eram deloc obișnuiți și trebuia să îl terminăm într-o perioadă foarte scurtă de timp. Eram puțin agitat. Nu știam dacă vom reuși de data asta. N-am spus nimic, dar, în sinea mea, eram neliniștit. Am realizat că iar mă gândeam la interesele mele trupești, așa că m-am rugat: „Dumnezeule, lucrarea mea era foarte neîngrijită. Nu eram devotat datoriei și am împiedicat progresul lucrării. Acum, că e nevoie să sufăr și să plătesc un preț pentru lucrare, nu mă pot gândi iar doar la confortul meu. Te rog, dă-mi determinarea de a suferi și a face bine lucrarea asta.” M-am simțit mai calm după rugăciunea mea. Eram gata să-mi schimb atitudinea și să-mi fac bine datoria. Mai apoi, am învățat cu ceilalți cele necesare pentru producția video, am discutat despre proiect și ne-am respectat programul de producție în timpul alocat. Până la urmă, am terminat videoclipul. Gândindu-mă la aceste experiențe, am văzut că prea des lucrasem de mântuială în datoria mea și fusesem șiret. Am suferit puțin în datorie în acea perioadă, dar am fost împăcat și m-am simțit minunat. La adunarea de sfârșit de lună, fiecare a avut părtășie despre experiențele și realizările sale recente. Toți au simțit cu adevărat că, fără să fim tratați și fără revelația cuvintelor lui Dumnezeu, nu ne-am fi văzut greșelile și corupția și n-am fi făcut niciun progres, indiferent cât de mult am fi lucrat. E foarte benefic pentru îndatoririle noastre, dar și pentru intrarea noastră în viață.

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!

Conținut similar

Drumul evanghelizării

Îmi amintesc că, la început, când învățam cum să împărtășesc Evanghelia, l-am cunoscut pe fratele Xu în Hubei, un membru al Bisericii Marea...

Încercarea seminției lui moab

de Zhuanyi, China Dumnezeu Atotputernic spune: „Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel încât omul să poată fi curățat și...

Lasă un răspuns

Contactează-ne pe Messenger