Încercările unui mediu dificil

octombrie 14, 2022

de Junior, Africa

De când eram mic, am fost mereu influențat de societate. Îmi plăcea să îi urmez pe ceilalți în tot ce făceam. Oamenii din jurul meu erau creștini, așa că și eu eram la fel. Dar când am tânjit să aflu și să caut informații despre Dumnezeu, am început să-mi pun întrebări: de ce credem în Dumnezeu? Cum Îl putem cunoaște pe Dumnezeu? În această lume întunecată și rea, unde e adevărul, de fapt? De ce înfruntă oamenii dificultăți în viață? Aceste întrebări erau niște mistere, iar eu n-am găsit răspunsurile. Din fericire, după ce am acceptat Evanghelia lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, am găsit răspunsurile la toate aceste dileme în cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Am aflat că, în credință, oamenii pot dobândi cunoaștere, supunere și iubire față de Dumnezeu, experimentând cuvintele și lucrarea Lui. Am aflat și că, în zilele de pe urmă, Dumnezeu folosește judecata, mustrarea, încercările și rafinarea ca să desăvârșească oamenii și să-i curățească de corupție. Așadar, m-am rugat ca încercările să se abată asupra mea. Ba chiar mi-am dorit să mă fi născut în China, ca să pot îndura, la fel ca frații și surorile chineze, opresiunea și persecuția acestui regim satanic, să pot aduce mărturie răsunătoare și să fiu făcut un biruitor de către Dumnezeu, prin intermediul greutăților. Odată ce am avut această revelație, mi s-a întâmplat ceva.

Din cauza pandemiei, compania pentru care lucram s-a închis, iar eu mi-am pierdut slujba. Am căutat de muncă la multe alte companii, dar nu am fost chemat niciodată la un interviu. Cu trecerea timpului, situația s-a înrăutățit. N-aveam niciun venit sau bani de mâncare. Nu știam ce să fac. Înainte de asta, participam la întruniri pe internet, citeam cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, urmăream filme bisericești și-mi făceam datoria cu ceilalți, după ce ieșeam de la muncă. Acestea erau cele mai importante lucruri pentru mine și consideram că e un mod grozav de a-mi pune credința în practică. Dar acum că treceam prin acest calvar, mă gândeam că, de vreme ce credeam în singurul Dumnezeu adevărat, El sigur va avea grijă de mine și mă va ajuta. M-am și rugat lui Dumnezeu, cerându-I să-mi dea o slujbă. M-am gândit că, de vreme ce credeam, Dumnezeu avea să-mi dea orice ceream, dar El n-a făcut asta. M-am simțit slab și confuz. Citeam cuvintele lui Dumnezeu și mă rugam zilnic, deci de ce nu mă ajuta El când sufeream? Când mi-a venit ideea asta, m-am gândit la Iov. Când și-a pierdut toate avuțiile, tot a putut rămâne ferm în mărturia lui. Iov credea că toate, bune și rele, erau rânduite de Dumnezeu și nu s-a plâns niciodată. I-a mulțumit lui Dumnezeu că i-a dat binecuvântări materiale, iar atunci când Dumnezeu i le-a luat, el tot a slăvit numele lui Iahve Dumnezeu. Gândindu-mă cu adevărat la credința și rugăciunile lui Iov, am realizat cât de meschină era credința mea, că nu se putea compara cu a lui Iov. Știam că trebuia să urmez exemplul lui Iov și să mă supun conducerii și rânduielilor lui Dumnezeu, așa cum a făcut el. Însă gândindu-mă la posibilitatea de a nu avea ce mânca, n-am știut ce să fac. Mai important, Îl acceptasem pe Dumnezeu Atotputernic cu doar trei luni în urmă și nu prea înțelegeam cuvântul lui Dumnezeu. Îmi consumasem internetul de pe telefon, deci nu mai puteam participa la întruniri. Nu puteam decât să-L implor pe Dumnezeu: „Dumnezeule, dacă mor sau nu de foame e în mâinile Tale. Chiar dacă mor, mă voi supune conducerii și rânduielilor Tale.” Când m-am rugat așa, m-am simțit împăcat. În aceeași zi, după ce m-am rugat, ceva s-a întâmplat din senin. Unchiul meu m-a sunat și m-a întrebat dacă vreau să lucrez la compania lui de construcții. Deși munca în construcții e obositoare, într-o săptămână câștigasem suficienți bani ca să mă întrețin o vreme. I-am mulțumit din suflet lui Dumnezeu! În situația asta, am început să mă gândesc de ce Dumnezeu nu m-a ajutat să-mi găsesc o slujbă, dar atunci când m-am rugat spunând că eram gata să mă supun, m-a ajutat.

Apoi, într-o zi, am citit câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu care m-au ajutat să înțeleg asta. Dumnezeu Atotputernic spune: „Atât de mulți cred în Mine doar ca să-i vindec. Atât de mulți cred în Mine doar ca să Îmi folosesc puterile pentru a alunga spiritele necurate din trupurile lor, și atât de mulți cred în Mine doar pentru a putea primi pace și bucurie de la Mine. Atât de mulți cred în Mine doar pentru a pretinde de la Mine mai multă bogăție materială. Atât de mulți cred în Mine doar pentru a-și petrece această viață în pace și pentru a fi teferi și nevătămați în lumea care vine. Atât de mulți cred în Mine doar pentru a evita suferința iadului și pentru a primi binecuvântările cerești. Atât de mulți cred în Mine doar pentru confort temporar, totuși nu caută să câștige nimic în lumea care vine. Când Mi-am revărsat mânia asupra omului și i-am luat toată bucuria și pacea pe care o avea cândva, omul a devenit plin de îndoieli. Când am dat omului suferința iadului și am revendicat binecuvântările cerești, rușinea omului s-a transformat în mânie. Când Mi-a cerut să îl vindec, Eu nu i-am acordat atenție și am simțit dezgust față de el; omul a plecat de lângă Mine ca să caute în schimb calea leacurilor rele și a vrăjitoriei. Când am retras tot ceea ce omul ceruse de la Mine, toată lumea a dispărut fără nicio urmă. Din acest motiv, zic că omul are credință în Mine pentru că îi dau prea mult har și are mult mai mult de câștigat” (Cuvântul, Vol. 1: Lucrarea lui Dumnezeu și a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Ce știi despre credință?”). „Relația omului cu Dumnezeu este doar una de interes personal. Este o relație dintre o persoană care primește și una care dă binecuvântarea. Pentru a spune lucrurilor pe nume, seamănă cu relația dintre angajat și angajator. Angajatul lucrează numai pentru a primi recompensele acordate de angajator. Într-o astfel de relație nu există nicio afecțiune, ci doar o tranzacție. Nu există a iubi sau a fi iubit, numai caritate și milă. Nu există înțelegere, doar indignare reprimată și înșelătorie. Nu există intimitate, numai o prăpastie de netraversat. Acum că lucrurile au ajuns până în acest punct, cine poate inversa o astfel de tendință? Și câți oameni sunt capabili să înțeleagă cu adevărat cât de cumplită a devenit această relație? Cred că atunci când oamenii se scufundă în bucuria de a fi binecuvântați, niciunul nu-și poate imagina cât de jenantă și de dizgrațioasă este o astfel de relație cu Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Lucrarea lui Dumnezeu și a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Omul poate fi salvat numai în mijlocul gestionării lui Dumnezeu”). Cuvintele lui Dumnezeu dezvăluie de ce căutăm binecuvântări și avem stări corupte. Mulți oameni caută, de fapt, doar mângâierea lui Dumnezeu în credința lor. Nu vor să sufere necazuri și speră că Dumnezeu le va da tot ce vor, dar nu le pasă dacă-L mulțumesc pe Dumnezeu sau nu. Pentru ei, supunerea față de Dumnezeu și îndeplinirea cerințelor Lui nu contează. Ceea ce contează e ca Dumnezeu să le dea ce-și doresc. În credința mea în Domnul, pastorii și perzbiterii predicau adesea că ar trebui să ne rugăm pentru binecuvântări, dar să urmărim asta ne întinează relația cu Dumnezeu. Întocmai cum dezvăluie cuvintele lui Dumnezeu: „Relația omului cu Dumnezeu este doar una de interes personal. Este o relație dintre o persoană care primește și una care dă binecuvântarea. Pentru a spune lucrurilor pe nume, seamănă cu relația dintre angajat și angajator. Angajatul lucrează numai pentru a primi recompensele acordate de angajator. Într-o astfel de relație nu există nicio afecțiune, ci doar o tranzacție.” Cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul, așa că am reflectat asupra mea. Am văzut că eu credeam de dragul binecuvântărilor. Intenția era adânc ascunsă în inima mea. Credeam că, de vreme ce Dumnezeu S-a întors pe pământ, El avea să binecuvânteze pe oricine Îl accepta. Mă gândeam că, de vreme ce acceptasem lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, binecuvântările aveau să vină repede, iar viața mea avea să se îmbunătățească. Totuși, lucrurile nu au decurs astfel. Am întâmpinat greutăți și viața mi-a devenit dificilă, așa că am devenit slab și negativ. Nu aveam un venit, nu aveam mâncare, nu puteam folosi internetul ca să particip la întruniri. Cum puteam continua să-mi practic credința? Eram nemulțumit și simțeam că lui Dumnezeu nu-I păsa de mine. Căutam de lucru peste tot și mă rugam pentru ajutorul lui Dumnezeu, dar El nu mi-a răspuns și nu mi-a dat ce I-am cerut. Am început să am îndoieli: este El Dumnezeu adevărat? Întocmai cum spune Dumnezeu: „Când Mi-am revărsat mânia asupra omului și i-am luat toată bucuria și pacea pe care o avea cândva, omul a devenit plin de îndoieli.” Dezvăluirea din cuvintele lui Dumnezeu m-au făcut să-mi fie rușine cu purtarea mea. Cuvintele lui Dumnezeu mi-au arătat și că, să ai credință de dragul binecuvântărilor e o perspectivă greșită, fiindcă L-am văzut pe Dumnezeu ca pe o sursă de binecuvântări și pe mine ca destinatarul lor. Când Dumnezeu nu mi-a dat o slujbă bună, așa cum mi-am dorit, L-am învinovățit și am crezut că nu-I păsa deloc de mine. Am văzut cât de absurdă, ignorantă și nesăbuită era perspectiva mea asupra credinței. Mi-am amintit cum mergeam la întruniri când eram copil și auzeam numai: „Dumnezeu îți va oferi binecuvântări minunate! Dumnezeu te va binecuvânta dacă ești credincios. Roagă-te și cere-I lucruri lui Dumnezeu, iar El sigur va răspunde.” Aceste lucruri auzite de la lumea religioasă, părinții mei și ceilalți din jurul meu m-au afectat foarte mult și m-au făcut să cred că trebuia doar să cred ca să câștig binecuvântările lui Dumnezeu și să scap de suferința lumească. Înainte, n-am crezut că dorința de binecuvântări era greșită și chiar n-am văzut că era o fire satanică. N-am înțeles deloc lucrul acesta până n-am citit cuvintele lui Dumnezeu despre corupția oamenilor. M-am întrebat: credința chiar e doar ca să primim binecuvântări materiale? Oare Dumnezeu îi aprobă pe cei cu bani suficienți și cu avuții? Dacă da, de ce a spus Domnul Isus în Ioan 6:27: „Lucrați nu pentru mâncarea care se strică, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v-o va da Fiul Omului! Căci pe El Și-a pus Dumnezeu Tatăl pecetea”? El a mai spus: „Nu vă adunați comori pe pământ, unde le distrug moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții, ci adunați-vă comori în cer, unde nu le distrug moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. Căci acolo unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta” (Matei 6:19-21). Apoi am realizat că a-I cere mereu lui Dumnezeu binecuvântări materiale este dorința extravagantă a omenirii; este corupție și Dumnezeu o detestă. Asta doar pentru că Satana îl înșală pe om și ne împiedică să aflăm identitatea lui Dumnezeu și mai ales că Dumnezeu stăpânește asupra destinelor noastre, așa că suntem incapabili să ne supunem Creatorului. Când totul merge bine, Îi mulțumim lui Dumnezeu și-L slăvim, dar când întâmpinăm greutăți în viață, când Dumnezeu nu ne îndeplinește cerințele, Îl înțelegem greșit și-L învinovățim. Asta mi-a amintit de Avraam. Era dispus să se supună oricui lucru venit de la Dumnezeu. Bun sau rău, el nu avea de ales. Când Dumnezeu i-a spus lui Avraam să-și jerfească fiul, Avraam a fost pregătit să facă așa cum i-a cerut Dumnezeu. A fost un lucru foarte dureros pentru el, dar nu L-a întrebat pe Dumnezeu: „De ce-mi ceri asta? Cum mă poți trata așa?” Avraam credea că, orice ar fi cerut Dumnezeu, trebuia să asculte. Știa că Dumnezeu e Creatorul și că el însuși era o ființă creată, așa că trebuia să se supună necondiționat și să accepte orice poruncă sau cerință de la Dumnezeu. Credința lui Avraam a dobândit aprobarea lui Dumnezeu. Dar oamenii din ziua de azi nu sunt ca Avraam. Suntem mereu preocupați de binecuvântările materiale și ignorăm voia lui Dumnezeu. Domnul Isus ne-a îndemnat: „Căutați mai întâi Împărăția (lui Dumnezeu) și dreptatea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33). N-ar trebui să căutăm binecuvântările materiale, ci să facem voia lui Dumnezeu, să urmărim adevărul și să ne facem bine îndatoririle. Asta contează. Dumnezeu e Creatorul. El ne știe cel mai bine gândurile și știe ce ne trebuie. Dar din cauza corupției Satanei, gândurile omenirii au fost acaparate de lăcomie și binecuvântări materiale, așa că nu credem în Dumnezeu ca să-L ascultăm și să-L mulțumim, ci doar ca să câștigăm binecuvântări și să ne satisfacem dorințele. Întocmai cum dezvăluie cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Toți oamenii corupți trăiesc pentru ei înșiși. Fiecare om pentru el însuși și diavolul îl ia pe cel mai din spate – aceasta este sintetizarea naturii umane. Oamenii cred în Dumnezeu de dragul propriilor interese; când se leapădă de lucruri și se sacrifică pentru Dumnezeu, o fac pentru a fi binecuvântați, iar când Îi sunt credincioși, o fac pentru a fi răsplătiți. Pe scurt, totul este făcut cu scopul de a fi binecuvântați, răsplătiți și de a intra în Împărăția Cerurilor. În societate, oamenii lucrează pentru beneficiul lor și, în casa lui Dumnezeu, îndeplinesc o datorie pentru a fi binecuvântați. Tocmai pentru a obține binecuvântări, oamenii se leapădă de toate și pot să îndure multă suferință: nu există dovadă mai bună a naturii satanice a omului” (Cuvântul, Vol. 2: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Cuvintele lui Dumnezeu au dezvăluit precis adevărul despre mine. Mi-am văzut ignoranța și egoismul și am văzut cum, atunci când întâlneam ceva ce nu-mi plăcea, trebuia să mă rog și să mă supun lui Dumnezeu și că nu puteam alerga după har și binecuvântări. Însă, la scurt timp, am avut aceeași problemă. De vreme ce am lucrat la unchiul meu doar o săptămână și după aceea m-am axat numai pe datoria mea, am rămas fără bani destul de repede. Nu știam de unde voi avea mâncare sau cum să caut de lucru, fiindcă nu aveam o diplomă sau calificări profesionale. N-aveam nimic pe numele meu sau bani să-mi cumpăr o opțiune cu internet. Chiar aveam nevoie de internet ca să particip la întruniri și să-mi fac datoria. Gândindu-mă la asta, m-am simțit iar slab și nu vedeam nicio speranță. Chiar atunci, mama mi-a spus că, din cauza pandemiei, nu mai aveau deloc bani și că sperau să le dau eu niște lucruri. Să știu că și mama era strâmtorată ca și mine m-a făcut să mă simt slab și trist. Nu știam ce să fac. Simțeam că sufeream mult mai mult decât alți oameni, că viața mea chiar era grea. Nu puteam înțelege clar voia lui Dumnezeu. Credeam că, de vreme ce-mi făceam zilnic datoria, Dumnezeu ar fi trebuit să aibă grijă de mine, deci de ce mi se înrăutățea situația?

În perioada aceea, am citit des cuvintele lui Dumnezeu și am ascultat multe imnuri de slăvire. Două dintre acele pasaje din cuvintele lui Dumnezeu m-au ajutat să-I înțeleg voia. Dumnezeu Atotputernic spune: „În credința lor în Dumnezeu, ceea ce oamenii caută este să obțină binecuvântări pentru viitor; acesta este țelul pe care îl au în credința lor. Toți oamenii au această intenție și speranță, dar corupția din natura lor trebuie rezolvată prin încercări. Trebuie să fiți rafinați în oricare dintre aspectele în care nu sunteți purificați – acesta este aranjamentul lui Dumnezeu. El îți creează un mediu, forțându-te să fii rafinat acolo, astfel încât să-ți poți cunoaște propria corupție. În cele din urmă, ajungi la un punct în care preferi să mori și să renunți la planurile și dorințele tale și să te supui suveranității și aranjamentului lui Dumnezeu. Prin urmare, dacă oamenii nu au câțiva ani de rafinare, dacă nu îndură o anumită doză de suferință, nu vor putea să se elibereze de robia corupției trupului în gândurile lor și în inima lor. În oricare dintre aspectele în care ești încă supus robiei Satanei și în oricare dintre aspectele în care ai încă propriile dorințe și cerințe, acestea sunt aspectele în care ar trebui să suferi. Numai prin suferință pot să fie învățate lecțiile, ceea ce înseamnă a fi capabil să câștigi adevărul și să înțelegi voia lui Dumnezeu. De fapt, multe adevăruri sunt înțelese experimentând încercări dureroase. Nimeni nu poate să priceapă voia lui Dumnezeu, să recunoască atotputernicia și înțelepciunea Lui sau să aprecieze firea Sa dreaptă, atunci când se află într-un mediu confortabil și relaxat sau atunci când împrejurările sunt favorabile. Acest lucru ar fi imposibil!” (Cuvântul, Vol. 2: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). „Oamenii au mereu în sinea lor cerințe extravagante de la Dumnezeu. Ei se gândesc tot timpul: «Ne-am părăsit familiile și îndeplinim îndatoriri, așa că Dumnezeu ar trebui să ne binecuvânteze; facem ceea ce ne cere Dumnezeu, așa că El ar trebui să ne răsplătească.» Astfel de lucruri se află în inimile multor oameni, în timp ce cred în Dumnezeu. […] Oamenii sunt atât de insensibili. Ei nu practică adevărul, dar Îl învinuiesc pe Dumnezeu. Ei nu fac ceea ce se cuvine. Oamenii ar trebui să aleagă calea urmăririi adevărului și, totuși, lor le este lehamite de adevăr și tânjesc după plăcerile trupești. Sunt mereu în căutarea binecuvântărilor și a bucuriei harului și se plâng tot timpul că Dumnezeu îi cere prea mult omului. Persistă în încercarea de a-L face pe Dumnezeu să-i trateze cu bunăvoință, să le dăruiască mai mult har și să le permită bucuria trupească. Sunt ei cei care cred cu adevărat în Dumnezeu? […] Spunând aceste lucruri, oamenii nu au pic de rațiune și credință. Toate acestea provin din nemulțumirea oamenilor față de Dumnezeu, deoarece nu au fost îndeplinite cerințele lor extravagante; toate sunt lucruri care se revarsă din inima omului și sunt în totalitate reprezentative pentru natura lui. Aceste lucruri se află în interiorul omului și, dacă nu le înlătură, îl pot face, în orice moment sau loc, să-L învinovățească pe Dumnezeu și să-L înțeleagă greșit. Omul va fi, de asemenea, pasibil să-L hulească pe Dumnezeu și, oriunde, oricând, s-ar putea abate de la adevărata cale. Acesta reprezintă un fenomen firesc” (Cuvântul, Vol. 2: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Am aflat ceva din cuvintele lui Dumnezeu. Credeam că, dacă mă axam zilnic pe datoria mea, fără să dau atenție familiei mele, un astfel de sacrificiu L-ar fi făcut pe Dumnezeu să mă recompenseze cu binecuvântări. Nu-mi doream recompense bogate de la Dumnezeu, doar o slujbă care să-mi permită să mă descurc și, după ce obțineam slujba, aș fi fost capabil să-mi fac mai bine datoria. Consideram că era o cerință rezonabilă, deloc excesivă. Dar reflectând asupra cuvintelor lui Dumnezeu, am văzut că acele dorințe extravagante arătau că nu mă supusesem lui Dumnezeu. Îi ceream diverse lucruri lui Dumnezeu. Cuvintele lui Dumnezeu mi-au arătat și că, dacă cineva are mereu cerințe absurde de la Dumnezeu, îi este greu să practice adevărul și probabil Îl va trăda și părăsi atunci când nu-i sunt îndeplinite. Atunci am înțeles că dificultățile pe care le înfruntam mă făceau să par că sufăr, că eram demn de milă, dar de fapt treceam prin niște încercări dureroase. Simțeam că nu mai suport, dar Dumnezeu nu mă abandona. Asta era ca să-mi pot vedea motivele incorecte și abaterile din credință și să le îndrept în direcția corectă pe care Dumnezeu speră ca oamenii s-o urmeze. Mă întrebam: Nu vreau o slujbă bună unde pot căștiga bani? Nu vreau mau mult internet ca să-mi acopăr nevoile de bază? Nu vreau ca datoria să nu-mi fie zădărnicită, să fie lipsită de necazuri? Ba da, vreau. Așadar, de vreme ce sper să obțin aceste lucruri, de ce nu rânduiește Dumnezeu să le am? Chiar sunt atât de nenorocos, de ghinionist? Categoric nu. Eram extrem de norocos. Aceasta era iubirea lui Dumnezeu care se revărsa asupra mea. Dumnezeu a rânduit acea situație ca să mă facă să caut adevărul, să învăț lecții și să-mi curățesc credința de alterări. Dacă mi-aș fi practicat credința într-un mediu pe deplin bun și confortabil, fără să experimentez situații ostile și nefavorabile, credința mea în Dumnezeu și iubirea mea pentru El ar fi avut motive, dorințe și întinări, lucru pe care Dumnezeu nu-l aprobă. Dumnezeu speră ca oamenii să fie sinceri cu El în orice circumstanțe, să fie devotați și ascultători. La fel ca un copil. Dacă-și iubește tatăl doar când le oferă o viață materială confortabilă, dar altfel și-l urăște și spune: „Dacă nu-mi oferi tot ce vreau, nu te voi respecta și nu te voi recunoaște drept tatăl meu.” Ce fel de copil e acela? Unul nefilial, căruia îi lipsesc conștiința și rațiunea. Slavă lui Dumnezeu! Asta era situația pe care o înfruntam și eu. Aceste lucruri prin care am trecut m-au ajutat să-mi curățesc întinările din credință.

Am citit altceva în cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Ce este credința adevărată în Dumnezeu astăzi? Este acceptarea cuvântului lui Dumnezeu ca realitatea vieții tale și cunoașterea lui Dumnezeu prin cuvântul Său pentru a obține o iubire adevărată față de El. Pentru a fi clar: credința în Dumnezeu este motivul pentru care tu să poți asculta de Dumnezeu, să-L iubești pe Dumnezeu și să îndeplinești datoria care trebuie îndeplinită de o creatură a lui Dumnezeu. Acesta este scopul credinței în Dumnezeu. Trebuie să dobândești o cunoaștere a frumuseții lui Dumnezeu, a cât de vrednic de venerație este Dumnezeu, a modului în care Dumnezeu face lucrarea de mântuire și de desăvârșire asupra făpturilor Sale – acestea sunt lucrurile de bază în credința ta în Dumnezeu. Credința în Dumnezeu este în primul rând trecerea de la o viață a trupului la o viață de iubire a lui Dumnezeu; de la traiul în corupție la traiul în viața cuvintelor lui Dumnezeu; este ieșirea de sub domeniul Satanei și trăirea sub grija și protecția lui Dumnezeu, este capacitatea de a asculta de Dumnezeu și nu de trup, este permiterea lui Dumnezeu de a-ți câștiga pe deplin inima, de a te desăvârși și de a te elibera de firea satanică coruptă. Credința în Dumnezeu este în primul rând așa pentru ca puterea și slava lui Dumnezeu să se poată manifesta în tine, astfel încât să poți să îndeplinești voința lui Dumnezeu, să împlinești planul lui Dumnezeu și să fii mărturie pentru Dumnezeu înaintea Satanei. Credința în Dumnezeu nu ar trebui să aibă legătură cu dorința de a vedea semne și minuni, nici nu ar trebui să fie de dragul trupului tău. Ar trebui să fie despre căutarea cunoașterii lui Dumnezeu și a fi capabil să asculți de Dumnezeu și, asemeni lui Petru, să te supui Lui până la moarte. Acestea sunt principalele obiective ale credinței în Dumnezeu. Omul mănâncă și bea cuvântul lui Dumnezeu pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu și pentru a-L mulțumi. A mânca și a bea cuvântul lui Dumnezeu îți oferă o mai bună cunoaștere a lui Dumnezeu, și abia după aceea poți să te supui Lui. Numai prin cunoașterea de Dumnezeu Îl poți iubi, iar acesta e scopul pe care omul trebuie să îl aibă în credința sa în Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Lucrarea lui Dumnezeu și a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Totul se împlinește prin cuvântul lui Dumnezeu”). Am citit acest pasaj exact după ce am câștigat credință în Dumnezeu Atotputernic, dar pe atunci nu l-am înțeles cu adevărat. Abia după ce am trecut prin acele greutăți, am început să înțeleg voia lui Dumnezeu. Adevărata credință chiar nu e cum am crezut eu, că atât timp cât mă sacrificam pentru Dumnezeu, El ar fi trebuit să mă vegheze, să mă apere și să-mi satisfacă nevoile. O astfel de perspectivă asupra credinței e greșită. În credința noastră, ar trebui să experimentăm cuvintele lui Dumnezeu și să-L mulțumim în toate. Fie că Dumnezeu ne dă sau ne ia, ar trebui să ne supunem Lui și să ne sacrificăm sincer. Dacă, în credința lor, oamenii nu caută decât să-L cunoască pe Dumnezeu prin cuvintele Sale și să se supună conducerii și rânduielilor Lui, Dumnezeu aprobă o astfel de credință. Oricine Îl poate iubi enorm pe Dumnezeu și Îl poate asculta până la moarte, ca Petru, e un om pe care Dumnezeu îl desăvârșește. Din fericire, prin această situație, Dumnezeu mi-a arătat perspectiva adecvată asupra credinței, iar asta mi-a adus liniște și pace. Am făcut o rugăciune de supunere față de Dumnezeu, cerându-I doar să-mi dea tăria de a rezista acelor greutăți.

Spre surprinderea mea, a doua zi, unchiul meu mi-a trimis niște bani, iar eu mi-am cumpărat mâncare și internet. I-am mulțumit din suflet lui Dumnezeu că mi-a oferit o cale.

Pe deasupra, am reușit să obțin o slujbă cu jumătate de normă. Nu era deloc o slujbă ușoară, dar puteam câștiga suficient cât să-mi acopăr nevoile de bază. Știam că Dumnezeu rânduise asta pentru mine. Chiar am experimentat că acceptarea și supunerea față de orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu sunt o lecție fundamentală pe care ar trebui s-o învățăm în viața reală, care ne poate ajuta să cunoaștem stăpânirea atotputernică a lui Dumnezeu și căile sale tainice. Aceasta e atitudinea pe care ar trebui să o avem în viață față de tot felul de probleme. Asta mi-a amintit de un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. „Atunci când te confrunți cu problemele vieții reale, cum ar trebui să știi și să înțelegi autoritatea lui Dumnezeu și suveranitatea Lui? Când te confrunți cu aceste probleme și nu știi cum să le înțelegi, să le tratezi și să le experimentezi, ce atitudine ar trebui să adopți ca să-ți dovedești intenția de a te supune, dorința de a te supune și realitatea supunerii tale față de suveranitatea și aranjamentele lui Dumnezeu? Mai întâi, trebuie să înveți să aștepți; apoi trebuie să înveți să cauți; apoi trebuie să înveți să te supui. «Așteptarea» înseamnă așteptarea timpului lui Dumnezeu, așteptarea oamenilor, evenimentelor și lucrurilor pe care El le-a aranjat pentru tine, așteptarea ca voia Lui să ți se dezvăluie treptat. «Căutarea» înseamnă observarea și înțelegerea intențiilor atente ale lui Dumnezeu pentru tine prin intermediul oamenilor, evenimentelor și al lucrurilor pe care El le-a proiectat, înțelegerea adevărului prin ele, înțelegerea a ceea ce trebuie să realizeze oamenii și a căilor pe care trebuie să le respecte, înțelegerea a ceea ce intenționează Dumnezeu să realizeze în oameni și a săvârșirilor pe care El intenționează să le atingă în ei. «Supunerea,» desigur, se referă la acceptarea oamenilor, evenimentelor și lucrurilor pe care Dumnezeu le-a orchestrat, acceptarea suveranității Lui și, prin aceasta, ajungerea la cunoașterea felului în care Creatorul dictează soarta omului, cum îi dă omului viața Lui, cum lucrează adevărul în om. Toate lucrurile de sub aranjamentele și suveranitatea lui Dumnezeu se supun legilor naturale și, dacă te hotărăști să-L lași pe Dumnezeu să aranjeze și să dicteze totul pentru tine, ar trebui să înveți să aștepți, ar trebui să înveți să cauți și ar trebui să înveți să te supui. Aceasta este atitudinea pe care trebuie să o adopte fiecare persoană care dorește să se supună autorității lui Dumnezeu, calitatea de bază pe care trebuie să o aibă fiecare persoană care dorește să accepte suveranitatea și aranjamentele lui Dumnezeu. Pentru a avea o asemenea atitudine, pentru a avea o asemenea calitate, trebuie să muncești mai din greu. Aceasta e singura cale prin care poți pătrunde în adevărata realitate” (Cuvântul, Vol. 1: Lucrarea lui Dumnezeu și a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul (III)”). Am mai citit acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu, dar a părut diferit când l-am citit iar, după ce am trecut prin niște necazuri. Puteam vedea din cuvintele lui Dumnezeu că a-I căuta voia, a aștepta și a se supune e prima abordare pe care un om trebuie s-o aibă când înfruntă o problemă. Dar nu e o așteptare pasivă. Include rugăciuni, lecturi ale cuvântului lui Dumnezeu, căutarea voii Sale și introspecție. Astfel îți poți cunoaște adevărata stare și poți înțelege în ce ar trebui să pătrunzi. Printr-o astfel de căutare și experiență, puteam vedea conducerea atotputernică a lui Dumnezeu și faptele Sale reale.

Am vrut să fac acea slujbă dificilă cu jumătate de normă doar timp de o lună, ca să pot câștiga suficient ca să mă descurc și să-mi folosesc restul timpului pentru a-mi face datoria. Dar am avut o problemă cu telefonul mobil. M-am gândit că, dacă mai lucram o lună, mi-aș fi putut cumpăra un telefon și un laptop. Însă eram lider de biserică, așa că trebuia să mă ocup de multe lucrări. Să-mi fac datoria era lucrul cel mai important pentru mine, era prioritatea mea, așa că am decis să-mi părăsesc slujba. Când a aflat conducătoarea superioară, mi-a spus că, pentru a mă ajuta să-mi fac bine datoria, biserica mă putea ajuta să cumpăr un laptop și o opțiune cu internet. Am fost foarte încântat, nespus de încântat! Știam că era doar harul lui Dumnezeu, că Dumnezeu îmi deschidea o cale, ca să-mi pot face bine datoria. Am văzut și că Dumnezeu nu-mi îngreuna deloc situația. El voia doar să fiu sincer și ascultător. Am experimentat personal iubirea lui Dumnezeu în vremuri dificile. Înainte, ce-mi închipuisem despre iubirea lui Dumnezeu pentru oameni era vag și nu conform realității. Doar după ce am învățat aceste lecții prin acele situații din viața reală, am înțeles-o cu adevărat. În aceste situații, mi-am văzut ignoranța și egoismul. Asta m-a condus să-mi schimb treptat perspectiva greșită asupra credinței și să merg pe adevărata cale. Chiar era iubirea lui Dumnezeu pentru mine. Am înțeles și atitudinea pe care trebuie s-o avem când trecem prin necazuri și cum să-L abordăm pe Dumnezeu. Înainte, am crezut că, atât timp cât aveam credință, Dumnezeu ar fi trebuit să mă aprovizioneze cu de toate. Acum știu că, în credință, n-ar trebui să cerem mereu lucruri de la Dumnezeu, ci să ne supunem Lui și să-i facem voia în toate.

Curând, am înfruntat alt test real. După o lună de muncă, în zia de salariu, am fost jefuit pe stradă. Au fugit cu jumătate din salariul meu. Dar mulțumită protecției de la Dumnezeu, deși aveau cuțite, nu m-au rănit. Imediat m-am fândit că Dumnezeu a permis să se întâmple asta datorită intențiilor Sale bune. M-am gândit la cât de bogat era Iov, dar atunci când i-au fost luate toate avuțiile, iar toți copiii i-au murit, el s-a supus necondiționat, nu s-a plâns și tot a slăvit numele lui Dumnezeu. Nu eram bogat. Eram doar un om obișnuit. Mi-au fost furați câțiva bani și, deși aveam nevoie de ei și aveam planuri cu ei, am fost gata să urmez exemplul lui Iov în credință și ascultare. M-am rugat: „Dumnezeule, ești de nepătruns. Nu pot înțelege pe deplin ce s-a întâmplat, dar cred că în asta e ascunsă voia Ta. Sunt gata să mă supun rânduielilor Tale. Te rog să-mi atingi inima și să mă îndrumi, ca să nu cad într-o stare negativă.” După ce m-am rugat, m-am liniștit de parcă nu se întâmplase nimic. Am continuat să-mi fac datoria ca calm, ca de obicei, fără griji sau anxietate. Atitudinea mea era total diferită față de cea de dinainte să înțeleg conducerea lui Dumnezeu. Asta fiindcă am aflat că Dumnezeu a rânduit lucrurile astfel ca să mă curățească și mântuiască. Asta mi-a și aprofundat înțelegerea iubirii lui Dumnezeu. Felul în care Dumnezeu Își exprimă iubirea nu e doar ca să ne ofere binecuvântări materiale, fiindcă acele lucruri nu pot decât să ne satisfacă dorințele trupești. Iubirea adevărată a lui Dumnezeu are scopul de a ne face să aflăm adevărul prin experimentarea judecății cuvintelor Sale, prin încercări și rafinare, să știm de ce avem credință, cum să-L venerăm pe Dumnezeu și să ne ferim de rău, cum să-L iubim și mulțumim pe Dumnezeu și, în cele din urmă, să ne supunem tuturor rânduielilor Sale. Asta-mi amintește de cuvintele lui Dumnezeu. „Dragostea omului față de Dumnezeu este construită pe fundația rafinării și judecății lui Dumnezeu. Dacă doar te bucuri de harul lui Dumnezeu, având o viață de familie liniștită sau binecuvântări materiale, atunci nu L-ai câștigat pe Dumnezeu, iar credința ta în Dumnezeu nu poate fi considerată de succes. Dumnezeu a desfășurat deja o fază a lucrării harului în trup și a revărsat deja binecuvântări materiale asupra omului, dar omul nu poate fi desăvârșit numai cu har, dragoste și îndurare. În experiențele sale, omul întâlnește o parte din dragostea lui Dumnezeu și vede dragostea și mila lui Dumnezeu, însă, după ce a experimentat pentru o perioadă, el vede că harul lui Dumnezeu și dragostea și mila Lui sunt incapabile de a-l desăvârși pe om, incapabile de a dezvălui ceea ce e corupt în om și incapabile de a-l scăpa pe om de firea sa coruptă sau a-i desăvârși dragostea și credința. Lucrarea harului lui Dumnezeu a fost lucrarea unei perioade, iar omul nu se poate baza pe faptul de a se bucura de harul lui Dumnezeu pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Lucrarea lui Dumnezeu și a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu”). „Prin ce mijloace este împlinită desăvârșirea omului de către Dumnezeu? Este îndeplinită prin intermediul firii drepte a lui Dumnezeu. Firea Lui cuprinde în primul rând dreptate, mânie, măreție, judecată și blestem, iar El îl desăvârșește pe om în primul rând prin intermediul judecății Sale” (Cuvântul, Vol. 1: Lucrarea lui Dumnezeu și a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu”). Citind cuvintele lui Dumnezeu, simt profund că lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă are rolul de a curăți și schimba omenirea. Impuritățile din credința noastră și firile noastre corupte pot fi curățite doar prin judecata cuvintelor lui Dumnezeu, prin încercări și rafinare. Asta nu se poate realiza doar pe baza harului lui Dumnezeu. N-aș fi înțeles niciodată aceste lucruri fără cuvintele lui Dumnezeu, fără aceste experiențe dificile. Slavă Ție, Dumnezeule Atotputernic!

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Judecata este lumina

de Zhao Xia, provincia Shandong Numele meu este Zhao Xia. M-am născut într-o familie obișnuită. Datorită influenței unor vorbe de duh...

Lasă un răspuns

Contactează-ne pe Messenger