de Junior, Africa

De când eram mic, am fost mereu influențat de societate. Îmi plăcea să îi urmez pe ceilalți în tot ce făceam – oamenii din jurul meu erau creștini, așa că și eu eram la fel. Dar când am tânjit să aflu despre Dumnezeu, am început să-mi pun câteva întrebări. De ce credem în Dumnezeu? Cum Îl putem cunoaște pe Dumnezeu? În această lume întunecată și rea, unde e adevărul, de fapt? De ce îndură oamenii greutăți în viață? Aceste întrebări erau o succesiune de mistere, iar eu n-am găsit niciodată răspunsuri. Din fericire, am acceptat Evanghelia din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic și am găsit răspunsurile la toate aceste dileme în cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Am aflat că a crede în Dumnezeu înseamnă a experimenta cuvintele și lucrarea Lui și a ajunge prin asta să-L cunoaștem, să-L ascultăm și să să-L iubim. Am aflat și că, în zilele de pe urmă, Dumnezeu folosește judecata, mustrarea, încercările și rafinarea ca să desăvârșească oamenii și să-i curățească de corupție. Așadar, m-am rugat ca încercările să se abată asupra mea. Ba chiar mi-am dorit să mă fi născut în China, ca să pot îndura opresiunea și persecuția diavolului Satana, la fel ca frații și surorile chineze, și să pot aduce mărturie răsunătoare și să fiu făcut un biruitor de către Dumnezeu, prin intermediul acelei greutăți. Am fost surprins cât de repede m-am confruntat cu un astfel de mediu.

Din cauza pandemiei, compania pentru care lucram s-a închis, iar eu mi-am pierdut slujba. Am încercat să caut de lucru la multe alte companii, dar nu am fost chemat niciodată la un interviu. Cu trecerea timpului, situația doar s-a înrăutățit. N-aveam niciun venit sau bani de mâncare. Nu știam ce să fac. Înainte, participam la întruniri pe internet, citeam cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, urmăream filme bisericești și-mi făceam datoria cu ceilalți, după ce ieșeam de la muncă. Acestea erau cele mai importante lucruri pentru mine; consideram că era un mod grozav de a-mi pune credința în practică. Dar acum că treceam prin acest calvar, mă gândeam că, de vreme ce credeam în singurul Dumnezeu adevărat, El sigur va avea grijă de mine și mă va ajuta. M-am și rugat lui Dumnezeu, cerându-I să-mi dea o slujbă. M-am gândit că, de vreme ce eram credincios, Dumnezeu avea să-mi dea tot ceream, dar El n-a făcut asta. Am simțit o oarecare slăbiciune atunci și am fost foarte confuz. Citeam cuvintele lui Dumnezeu și mă rugam zilnic, așadar, de ce nu mă ajuta când sufeream? Când mi-a venit ideea asta, m-am gândit la Iov. Când și-a pierdut toate avuțiile, tot a putut rămâne ferm în mărturia lui. Iov credea că toate, bune și rele, erau rânduiala suverană a lui Dumnezeu și nu s-a plâns niciodată. I-a mulțumit lui Dumnezeu că i-a dat binecuvântări materiale, iar atunci când le-a pierdut, el tot a slăvit numele lui Iahve Dumnezeu. Gândindu-mă cu adevărat la credința și rugăciunile lui Iov, am realizat cât de meschină era credința mea – nu se putea compara cu a lui Iov. Știam că trebuia să urmez exemplul lui Iov și să mă supun rânduielilor suverane ale lui Dumnezeu, așa cum a făcut el. Însă gândindu-mă că nu aveam suficientă mâncare și că îmi consumasem internetul de pe telefon și nu mai puteam participa la întruniri pe internet, am ajuns la capătul răbdării. M-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, dacă mor sau nu de foame, dacă mă pot întruni sau nu este numai în mâinile Tale. Sunt dispus să-Ți încredințez aceste dificultăți și să mă supun rânduielilor Tale suverane.” Când m-am rugat așa, m-am simțit împăcat. În aceeași zi, după ce m-am rugat, s-a întâmplat ceva din senin: unchiul meu m-a sunat și m-a întrebat dacă nu voiam să lucrez la compania lui de construcții. Deși munca în construcții e obositoare, într-o săptămână câștigasem suficienți bani ca să mă întrețin o vreme. I-am mulțumit din suflet lui Dumnezeu! Când m-am gândit la ce dezvăluisem în această perioadă, m-am întrebat de ce crezusem că, doar pentru că aveam credință în Dumnezeu, El avea să mă aprovizioneze cu tot ce Îi ceream. Apoi, într-o zi, am citit câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu care m-au ajutat să înțeleg asta. Dumnezeu Atotputernic spune: „Atât de mulți cred în Mine doar ca să-i vindec. Atât de mulți cred în Mine doar ca să Îmi folosesc puterile pentru a alunga spiritele necurate din trupurile lor, și atât de mulți cred în Mine doar pentru a putea primi pace și bucurie de la Mine. Atât de mulți cred în Mine doar pentru a pretinde de la Mine mai multă bogăție materială. Atât de mulți cred în Mine doar pentru a-și petrece această viață în pace și pentru a fi teferi și nevătămați în lumea care vine. Atât de mulți cred în Mine doar pentru a evita suferința iadului și pentru a primi binecuvântările cerești. Atât de mulți cred în Mine doar pentru confort temporar, totuși nu caută să câștige nimic în lumea care vine. Când Mi-am revărsat mânia asupra omului și i-am luat toată bucuria și pacea pe care o avea cândva, omul a devenit plin de îndoieli. Când am dat omului suferința iadului și am luat înapoi binecuvântările cerești, rușinea omului s-a transformat în mânie. Când Mi-a cerut să îl vindec, Eu nu i-am acordat atenție și am simțit dezgust față de el; omul a plecat de lângă Mine ca să caute în schimb calea leacurilor rele și a vrăjitoriei. Când am retras tot ceea ce omul ceruse de la Mine, toată lumea a dispărut fără nicio urmă. Din acest motiv, zic că omul are credință în Mine pentru că îi dau prea mult har și are mult mai mult de câștigat” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce știi despre credință?”). „Relația omului cu Dumnezeu este doar una de interes personal. Este o relație dintre o persoană care primește și una care dă binecuvântarea. Pentru a spune lucrurilor pe nume, seamănă cu relația dintre angajat și angajator. Angajatul lucrează numai pentru a primi recompensele acordate de angajator. Într-o astfel de relație nu există nicio afecțiune, ci doar o tranzacție. Nu există a iubi sau a fi iubit, numai caritate și milă. Nu există înțelegere, doar indignare reprimată și înșelătorie. Nu există intimitate, numai o prăpastie de netraversat. Acum că lucrurile au ajuns până în acest punct, cine poate inversa o astfel de tendință? Și câți oameni sunt capabili să înțeleagă cu adevărat cât de cumplită a devenit această relație? Cred că atunci când oamenii se scufundă în bucuria de a fi binecuvântați, niciunul nu-și poate imagina cât de jenantă și de dizgrațioasă este o astfel de relație cu Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 3: Omul poate fi salvat numai în mijlocul gestionării lui Dumnezeu”). Cuvintele lui Dumnezeu dezvăluie de ce căutăm să primim binecuvântări, precum și firile noastre corupte. Mulți oameni caută, de fapt, doar mângâierea lui Dumnezeu în credința lor. Nu vor să sufere necazuri și speră că Dumnezeu le va da tot ce vor. Nu le pasă dacă-L mulțumesc pe Dumnezeu. Pentru ei, supunerea față de Dumnezeu și îndeplinirea cerințelor Lui nu contează; ceea ce contează e ca Dumnezeu să le dea ce își doresc. În timpul credinței mele în Domnul, pastorii și prezbiterii ne puneau deseori să ne rugăm pentru binecuvântările lui Dumnezeu. Totuși, să urmărim asta transformă relația noastră cu Dumnezeu într-una anormală. Întocmai cum dezvăluie cuvintele Sale: „Relația omului cu Dumnezeu este doar una de interes personal. Este o relație dintre o persoană care primește și una care dă binecuvântarea. Pentru a spune lucrurilor pe nume, seamănă cu relația dintre angajat și angajator. Angajatul lucrează numai pentru a primi recompensele acordate de angajator. Într-o astfel de relație nu există nicio afecțiune, ci doar o tranzacție.” Cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul și a trebuit să mă evaluez. Am văzut că eu credeam și pentru a câștiga binecuvântările lui Dumnezeu. Intenția era adânc ascunsă în inima mea. Credeam că, de vreme ce Dumnezeu S-a întors pe pământ, El sigur avea să binecuvânteze pe oricine Îl accepta. Mă gândeam că, din moment ce acceptasem lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu, binecuvântările aveau să vină repede, iar viața mea avea să se îmbunătățească. Totuși, lucrurile nu au decurs astfel. Am întâmpinat greutăți și viața mi-a devenit dificilă, iar eu am devenit slab și negativ. Nu aveam un venit, nu aveam mâncare și nu puteam folosi internetul ca să particip la întruniri. Cum puteam continua să-mi practic credința? Eram nemulțumit și simțeam că lui Dumnezeu nu-I păsa de mine. Căutasem de lucru peste tot și mă rugasem pentru ajutorul lui Dumnezeu, dar El nu mi-a răspuns niciodată și nu mi-a dat ce Îi cerusem. Nu am putut să înțeleg și am început să am îndoieli în privința Lui. Este întocmai cum spune Dumnezeu: „Când Mi-am revărsat mânia asupra omului și i-am luat toată bucuria și pacea pe care o avea cândva, omul a devenit plin de îndoieli” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce știi despre credință?”). Revelația cuvintelor lui Dumnezeu m-a făcut să-mi fie rușine de ceea ce dezvăluisem. Cuvintele lui Dumnezeu mi-au arătat și că e o perspectivă greșită să ai credință de dragul binecuvântărilor. Fiindcă Îl văzusem pe Dumnezeu ca pe o sursă de binecuvântări și pe mine ca destinatarul lor, când Dumnezeu nu îmi dăduse slujba bună pe care mi-am dorit-o, Îl învinovățisem și am crezut că nu-I păsa deloc de mine. Am văzut cât de absurdă, ignorantă și nesăbuită era perspectiva mea asupra credinței. Mi-am amintit cum mergeam la întruniri religioase de când eram copil și auzeam numai: „Dumnezeu îți va oferi binecuvântări minunate! Dumnezeu te va binecuvânta dacă ești credincios. Roagă-te și cere-I lucruri lui Dumnezeu, iar El sigur va răspunde.” Aceste lucruri pe care le auzisem de la lumea religioasă, părinții mei și ceilalți din jurul meu m-au afectat foarte mult și m-au făcut să cred că trebuia doar să am credință ca să câștig binecuvântările lui Dumnezeu și să scap de suferința lumească. Înainte, n-am crezut niciodată că era greșit să fii credincios și să ai dorința de binecuvântări, cu atât mai puțin am realizat că asta era o fire satanică. N-am înțeles deloc lucrul acesta până n-am citit cuvintele lui Dumnezeu care expun corupția oamenilor.

După aceea, m-am întrebat: a avea credință chiar se rezumă doar la a primi binecuvântări materiale? Oare Dumnezeu îi aprobă pe cei cu bani suficienți și cu avuții materiale? Dacă da, de ce a spus Domnul Isus în Ioan 6:27: „Lucrați nu pentru mâncarea care se strică, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v-o va da Fiul Omului! Căci pe El Și-a pus Dumnezeu Tatăl pecetea”? De ce a spus, de asemenea: „Nu vă adunați comori pe pământ, unde le distrug moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții, ci adunați-vă comori în cer, unde nu le distrug moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. Căci acolo unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta” (Matei 6:19-21)? Atunci am realizat că a-I cere mereu lui Dumnezeu binecuvântări materiale este o dorință extravagantă a omenirii – este firea noastră coruptă și Dumnezeu o detestă. Asta doar pentru că Satana l-a indus în eroare pe om, ceea ce ne împiedică să cunoaștem identitatea lui Dumnezeu și mai ales să știm că El stăpânește asupra destinelor noastre. Suntem incapabili să ne supunem Creatorului – în schimb, Îi cerem tot timpul ceva. Când totul merge bine, Îi mulțumim lui Dumnezeu și-L slăvim, dar când întâmpinăm greutăți în viață, când Dumnezeu nu ne îndeplinește cerințele, Îl evităm și-L învinovățim. M-am gândit la Avraam. Era dispus să se supună oricărui lucru venit de la Dumnezeu. Bun sau rău, el nu avea o alegere personală. Când Dumnezeu i-a spus lui Avraam să-și jertfească fiul, Avraam a fost pregătit să facă așa cum i-a cerut Dumnezeu. A fost un lucru foarte dureros pentru el, dar nu L-a întrebat pe Dumnezeu: „De ce-mi ceri asta? Cum mă poți trata așa?” Avraam credea că orice ar fi cerut Dumnezeu era corect și trebuia să asculte. Știa că Dumnezeu e Creatorul și că el însuși era o ființă creată, așa că trebuia să accepte și să se supună necondiționat oricărei porunci sau cerințe ale lui Dumnezeu. Credința lui Avraam a dobândit aprobarea lui Dumnezeu. Dar oamenii din ziua de azi sunt total diferiți de Avraam. Suntem mereu preocupați de binecuvântările materiale și ignorăm voia lui Dumnezeu. Domnul Isus ne-a îndemnat: „Căutați mai întâi Împărăția (lui Dumnezeu) și dreptatea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33). N-ar trebui să căutăm binecuvântările materiale; în schimb, ar trebui să ne îngrijim de voia lui Dumnezeu, să urmărim adevărul și să ne facem bine îndatoririle. Asta contează. Dumnezeu este Creatorul. El ne știe cel mai bine gândurile și știe cel mai bine ce ne trebuie. Dar din cauza corupției Satanei, gândurile omenirii au fost complet acaparate de lăcomie și binecuvântări materiale – nu credem în Dumnezeu ca să-L ascultăm și să-L mulțumim, ci doar ca să câștigăm binecuvântări și să ne satisfacem dorințele. Întocmai cum dezvăluie cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Toți oamenii corupți trăiesc pentru ei înșiși. Fiecare om pentru el însuși și diavolul îl ia pe cel mai din spate – aceasta este sintetizarea naturii umane. Oamenii cred în Dumnezeu pentru binele lor; când se leapădă de lucruri și se sacrifică pentru Dumnezeu, o fac pentru a fi binecuvântați, iar când Îi sunt credincioși, o fac pentru a fi răsplătiți. Pe scurt, totul este făcut cu scopul de a fi binecuvântați, răsplătiți și de a intra în Împărăția Cerurilor. În societate, oamenii lucrează pentru beneficiul lor și, în casa lui Dumnezeu, îndeplinesc o datorie pentru a fi binecuvântați. Tocmai pentru a obține binecuvântări, oamenii se leapădă de toate și pot să îndure multă suferință: nu există dovadă mai bună a naturii satanice a omului” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Cuvintele lui Dumnezeu au dezvăluit precis adevărul despre mine. Mi-am văzut ignoranța și egoismul și am văzut cum trebuia să mă rog și să mă supun lui Dumnezeu când împrejurările nu erau în conformitate cu noțiunile mele. Nu puteam doar să cer har și binecuvântări.

La scurt timp, am avut aceeași problemă. De vreme ce lucrasem la unchiul meu doar o săptămână înainte să demisionez, după care stătusem acasă, axându-mă numai pe datoria mea, am rămas fără bani destul de repede. Nu știam de unde voi avea mâncare sau cum să caut de lucru, fiindcă nu aveam o diplomă sau calificări profesionale. Nu aveam nimic pe numele meu și nici bani să-mi cumpăr o opțiune cu internet mobil. Chiar aveam nevoie de internet ca să particip la întruniri și să fac o datorie. Gândindu-mă la asta, m-am simțit iar slab și nu întrezăream nicio speranță. Chiar atunci, mama mi-a spus că, din cauza pandemiei, nu mai aveau nimic de mâncare și că sperau să le dau eu câte ceva. Să știu că și mama era strâmtorată ca mine m-a făcut să mă simt slab și trist. Nu știam ce să fac. Simțeam că sufeream mult mai mult decât alți oameni, că viața mea chiar era grea. Nu puteam înțelege clar voia lui Dumnezeu. Credeam că, de vreme ce eram ocupat zilnic făcându-mi datoria, Dumnezeu ar fi trebuit să aibă grijă de mine, deci de ce mi se înrăutățea situația? În perioada aceea, am citit des cuvintele lui Dumnezeu și am ascultat multe imnuri de slăvire. Două dintre acele pasaje din cuvintele lui Dumnezeu m-au ajutat să-I înțeleg voia. Dumnezeu Atotputernic spune: „În credința lor în Dumnezeu, ceea ce oamenii caută este să obțină binecuvântări pentru viitor; acesta este țelul pe care îl au în credința lor. Toți oamenii au această intenție și speranță, dar corupția din natura lor trebuie rezolvată prin încercări și rafinare. Trebuie să fiți rafinați în oricare dintre aspectele în care nu sunteți purificați și dezvăluiți corupție – aceasta este rânduiala lui Dumnezeu. El îți creează un mediu, forțându-te să fii rafinat acolo, astfel încât să-ți poți cunoaște propria corupție. În cele din urmă, ajungi la un punct în care preferi să mori și să renunți la planurile și dorințele tale și să te supui suveranității și aranjamentului lui Dumnezeu. Prin urmare, dacă oamenii nu au câțiva ani de rafinare, dacă nu îndură o anumită doză de suferință, nu vor putea să se elibereze de robia corupției trupului în gândurile lor și în inima lor. În oricare dintre aspectele în care oamenii sunt încă supuși robiei naturii lor satanice și în oricare dintre aspectele în care au încă propriile dorințe și cerințe, acestea sunt aspectele în care ar trebui să sufere. Numai prin suferință pot să fie învățate lecțiile, ceea ce înseamnă a fi capabil să câștigi adevărul și să înțelegi voia lui Dumnezeu. De fapt, multe adevăruri sunt înțelese experimentând încercări dureroase. Nimeni nu poate să priceapă voia lui Dumnezeu, să recunoască atotputernicia și înțelepciunea Lui sau să aprecieze firea Sa dreaptă, atunci când se află într-un mediu confortabil și relaxat sau atunci când împrejurările sunt favorabile. Acest lucru ar fi imposibil!” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). „Oamenii i-au cerut mereu lucruri extravagante lui Dumnezeu, gândindu-se mereu: «Am renunțat la familiile noastre pentru a ne îndeplini îndatoririle, așadar Dumnezeu ar trebui să ne binecuvânteze. Am acționat în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu, așadar ar trebui să ne răsplătească.» Mulți oameni păstrează astfel de lucruri în inimile lor în timp ce cred în Dumnezeu. […] Oamenii sunt atât de lipsiți de rațiune; ei nu practică adevărul, iar apoi se plâng de Dumnezeu și nu fac ceea ce ar trebui să facă. Oamenii ar trebui să aleagă calea urmăririi adevărului, dar le este lehamite de adevăr, tânjesc după plăcerile trupești și caută întotdeauna să obțină binecuvântări și să se bucure de har, plângându-se totodată că sunt excesive cerințele lui Dumnezeu față de om. Ei continuă să-I ceară lui Dumnezeu să fie milostiv cu ei și să le dăruiască mai mult har și să le permită să simtă plăcerea trupească – oare ei sunt oameni care cred sincer în Dumnezeu? […] Aceste cuvinte pe care le rostesc oamenii sunt complet lipsite de rațiune și credință. Toate sunt rostite pentru că nu au fost îndeplinite cererile extravagante ale oamenilor, ceea ce i-a făcut să fie nemulțumiți de Dumnezeu. Toate acestea sunt lucruri care se revarsă din inimile lor și reprezintă în totalitate natura oamenilor. Aceste lucruri există în oameni și, dacă nu se renunță la ele, îi pot face pe oameni să se plângă de Dumnezeu și să-L înțeleagă greșit în orice moment sau loc. Este posibil ca oamenii să-L hulească pe Dumnezeu și să părăsească adevărata cale în orice moment și în orice loc. Este un lucru foarte firesc” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). În trecut, mă axasem zilnic pe datoria mea, până când am ajuns să dau puțină atenție familiei mele, având convingerea că Dumnezeu ar fi trebuit să mă recompenseze și să-mi ofere binecuvântări. Nu-mi dorisem recompense bogate de la Dumnezeu, doar o slujbă care să-mi permită să mă descurc – după ce obțineam slujba, aș fi fost capabil să-mi fac mai bine datoria. Considerasem că era o cerință rezonabilă, deloc excesivă. Dar reflectând asupra lucrurilor pe care le dezvăluiseră cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că acele dorințe extravagante arătau că nu mă supusesem Lui; în schimb, Îi ceream să facă un lucru sau altul pentru mine. Cuvintele lui Dumnezeu mi-au arătat și că, dacă cineva are mereu cerințe absurde de la Dumnezeu, îi este greu să practice adevărul și probabil Îl va trăda și se va lepăda de El atunci când nu-i sunt îndeplinite. Am înțeles atunci de ce întâmpinasem aceste dificultăți. La prima vedere, părea că sufeream mult, că eram demn de milă, dar de fapt treceam prin niște încercări dureroase. Deși simțeam că nu mai suportam nu însemna că Dumnezeu mă abandona. Asta era ca să-mi permită să văd punctele de vedere incorecte și impuritățile din credința mea și să le îndrept în direcția corectă pe care Dumnezeu speră ca oamenii s-o urmeze. N-am putut să nu mă întreb: „Nu vreau o slujbă bună unde pot câștiga niște bani? Nu vreau mai mult internet ca să-mi acopăr nevoile de bază? Nu vreau să-mi pot face datoria fără piedici, fără probleme? Ba da, vreau. Așadar, de vreme ce sper să obțin aceste lucruri, de ce nu rânduiește Dumnezeu să le am? Sunt chiar atât de nenorocos, de ghinionist?” Categoric nu. Eram extrem de norocos. Aceasta era iubirea lui Dumnezeu care se revărsa asupra mea. Dumnezeu aprobase aceste împrejurări în care mă aflam. Erau orchestrările și rânduiala Lui, ca să pot căuta adevărul, să învăț lecții și să-mi curățesc impuritățile din credință. Dacă ar fi fost să-mi practic credința într-un mediu pe deplin bun și confortabil, fără să experimentez situații ostile și nefavorabile, credința mea în Dumnezeu și iubirea mea pentru El ar fi avut motive, dorințe și impurități, lucru pe care El nu l-ar fi aprobat. Dumnezeu speră ca oamenii să fie sinceri, devotați și ascultători față de El, în orice împrejurări. La fel ca un copil. Dacă-și iubește tatăl doar când îi oferă o viață materială confortabilă, dar altfel îl urăște și spune: „Dacă nu-mi vei oferi tot ce vreau, nu te voi respecta și nu te voi recunoaște drept tatăl meu”, ce fel de copil e acela? Unul lipsit e sentimente filiale, căruia îi lipsesc conștiința și rațiunea. Slavă lui Dumnezeu! Asta era situația pe care o înfruntam și eu. Să trec prin aceste lucruri era exact ceea ce aveam nevoie pentru a-mi curăți impuritățile din credință.

După aceea, am citit mai mult din cuvintele lui Dumnezeu: „Ce este credința adevărată în Dumnezeu astăzi? Este acceptarea cuvântului lui Dumnezeu ca viață-realitate a ta și cunoașterea lui Dumnezeu prin cuvântul Său pentru a obține o iubire adevărată față de El. Pentru a fi clar: credința în Dumnezeu este motivul pentru care tu să poți asculta de Dumnezeu, să-L iubești pe Dumnezeu și să îndeplinești datoria care trebuie îndeplinită de o creatură a lui Dumnezeu. Acesta este scopul credinței în Dumnezeu. Trebuie să dobândești o cunoaștere a frumuseții lui Dumnezeu, a cât de vrednic de venerație este Dumnezeu, a modului în care Dumnezeu face lucrarea de mântuire și de desăvârșire asupra făpturilor Sale – acestea sunt lucrurile de bază în credința ta în Dumnezeu. Credința în Dumnezeu este în primul rând trecerea de la o viață a trupului la o viață de iubire față de Dumnezeu; de la traiul în corupție la traiul în viața cuvintelor lui Dumnezeu; este ieșirea de sub puterea Satanei și trăirea sub grija și protecția lui Dumnezeu, este capacitatea de a asculta de Dumnezeu și nu de trup, este permiterea lui Dumnezeu de a-ți câștiga pe deplin inima, de a te desăvârși și de a te elibera de firea satanică coruptă. Credința în Dumnezeu este în primul rând așa pentru ca puterea și slava lui Dumnezeu să se poată manifesta în tine, astfel încât să poți să îndeplinești voința lui Dumnezeu, să împlinești planul lui Dumnezeu și să fii mărturie pentru Dumnezeu înaintea Satanei. Credința în Dumnezeu nu ar trebui să aibă legătură cu dorința de a vedea semne și minuni, nici nu ar trebui să fie de dragul trupului tău. Ar trebui să fie despre căutarea cunoașterii lui Dumnezeu și a fi capabil să asculți de Dumnezeu și, asemeni lui Petru, să te supui Lui până la moarte. Acestea sunt principalele obiective ale credinței în Dumnezeu. Omul mănâncă și bea cuvântul lui Dumnezeu pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu și pentru a-L mulțumi. A mânca și a bea cuvântul lui Dumnezeu îți oferă o mai bună cunoaștere a lui Dumnezeu, și abia după aceea poți să te supui Lui. Numai prin cunoașterea de Dumnezeu Îl poți iubi, iar acesta e scopul pe care omul trebuie să îl aibă în credința sa în Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Totul se împlinește prin cuvântul lui Dumnezeu”). Deși citisem acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu exact după ce am câștigat credință în Dumnezeu Atotputernic, în acel moment nu l-am înțeles cu adevărat. Abia după ce am trecut prin toate acele greutăți, am câștigat puțină înțelegere despre voia lui Dumnezeu. Adevărata credință chiar nu e cum crezusem eu – că atât timp cât credeam în Dumnezeu și mă sacrificam pentru El, Dumnezeu ar fi trebuit să mă vegheze, să mă apere și să-mi satisfacă toate nevoile. Acea perspectivă asupra credinței e greșită. În credința noastră, ar trebui să experimentăm cuvintele lui Dumnezeu și să-L mulțumim în toate lucrurile. Fie că Dumnezeu ne dă sau ne ia, ar trebui să ne supunem Lui și să ne sacrificăm sincer. Dacă, în credința lor, oamenii nu vor urmări decât să-L cunoască pe Dumnezeu prin cuvintele Sale și să se supună rânduielilor Lui suverane, Dumnezeu va aproba credința lor. Oricine Îl poate iubi enorm pe Dumnezeu și Îl poate asculta până la moarte, ca Petru, e un om pe care Dumnezeu l-a desăvârșit. Din fericire, prin această situație, Dumnezeu m-a luminat ca să văd perspectiva adecvată asupra credinței, iar asta m-a făcut să mă simt statornic și liniștit. Am făcut o rugăciune de supunere față de Dumnezeu, cerându-I doar să-mi dea tăria de a rezista acelor greutăți. Spre surprinderea mea, a doua zi, unchiul meu mi-a trimis câțiva bani, permițându-mi să-mi cumpăr mâncare și internet. I-am mulțumit din suflet lui Dumnezeu că mi-a deschis o cale.

Pe deasupra, am reușit să obțin o slujbă cu jumătate de normă. Nu era deloc o slujbă ușoară, dar puteam câștiga suficient cât să-mi acopăr nevoile de bază. Chiar am experimentat că acceptarea și supunerea față de orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu sunt o lecție fundamentală pe care ar trebui s-o învățăm în viața reală și că ne pot ajuta să cunoaștem suveranitatea atotputernică a lui Dumnezeu și faptele Sale minunate, prin experiența noastră. Aceasta este atitudinea pe care ar trebui să o avem în viață față de tot felul de probleme. Mi-am amintit de un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Atunci când te confrunți cu problemele vieții reale, cum ar trebui să știi și să înțelegi autoritatea lui Dumnezeu și suveranitatea Lui? Când te confrunți cu aceste probleme și nu știi cum să le înțelegi, să le tratezi și să le experimentezi, ce atitudine ar trebui să adopți ca să-ți dovedești intenția de a te supune, dorința de a te supune și realitatea supunerii tale față de suveranitatea și aranjamentele lui Dumnezeu? Mai întâi, trebuie să înveți să aștepți; apoi trebuie să înveți să cauți; apoi trebuie să înveți să te supui. «Așteptarea» înseamnă așteptarea timpului lui Dumnezeu, așteptarea oamenilor, evenimentelor și lucrurilor pe care El le-a aranjat pentru tine, așteptarea ca voia Lui să ți se dezvăluie treptat. «Căutarea» înseamnă observarea și înțelegerea intențiilor atente ale lui Dumnezeu pentru tine prin intermediul oamenilor, evenimentelor și al lucrurilor pe care El le-a proiectat, înțelegerea adevărului prin ele, înțelegerea a ceea ce trebuie să realizeze oamenii și a căilor pe care trebuie să le respecte, înțelegerea a ceea ce intenționează Dumnezeu să realizeze în oameni și a săvârșirilor pe care El intenționează să le atingă în ei. «Supunerea,» desigur, se referă la acceptarea oamenilor, evenimentelor și lucrurilor pe care Dumnezeu le-a orchestrat, acceptarea suveranității Lui și, prin aceasta, ajungerea la cunoașterea felului în care Creatorul dictează soarta omului, cum îi dă omului viața Lui, cum lucrează adevărul în om. Toate lucrurile de sub aranjamentele și suveranitatea lui Dumnezeu se supun legilor naturale și, dacă te hotărăști să-L lași pe Dumnezeu să aranjeze și să dicteze totul pentru tine, ar trebui să înveți să aștepți, ar trebui să înveți să cauți și ar trebui să înveți să te supui. Aceasta este atitudinea pe care trebuie să o adopte fiecare persoană care dorește să se supună autorității lui Dumnezeu, calitatea de bază pe care trebuie să o aibă fiecare persoană care dorește să accepte suveranitatea și aranjamentele lui Dumnezeu. Pentru a avea o asemenea atitudine, pentru a avea o asemenea calitate, trebuie să muncești mai din greu. Aceasta e singura cale prin care poți pătrunde în adevărata realitate” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul III”). Deși mai citisem acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu, a părut diferit când l-am citit după ce trecusem prin greutăți. Puteam vedea din cuvintele lui Dumnezeu că a-I căuta voia, a aștepta și a se supune este prima abordare pe care trebuie s-o aibă un om când înfruntă o problemă. Dar nu e o așteptare pasivă – include rugăciuni, lecturi ale cuvintelor lui Dumnezeu, căutarea voii Sale și introspecție. Astfel poți să-ți cunoști adevărata stare și să înțelegi în ce ar trebui să pătrunzi. Printr-o astfel de căutare și experiență, putem vedea suveranitatea atotputernică a lui Dumnezeu și faptele Sale reale.

La început, am vrut să fac acea slujbă dificilă cu jumătate de normă timp de o lună, doar cât să pot câștiga suficient ca să mă descurc și să-mi petrec apoi restul timpului făcându-mi datoria. Dar am avut o problemă cu telefonul mobil. M-am gândit că, dacă mai lucram o lună, mi-aș fi putut cumpăra alt telefon și un laptop. Totuși, eram conducător de biserică și trebuia să mă ocup de multe lucrări ale bisericii. Să-mi fac datoria era lucrul cel mai important pentru mine, era prioritatea mea, așa că am decis să-mi părăsesc slujba. Când conducătoarea superioară a aflat de situația mea, mi-a spus că, pentru a mă sprijini să-mi fac bine datoria, biserica mă putea ajuta să cumpăr un laptop și o opțiune cu internet. Am fost foarte încântat să aud asta – nespus de fericit! Știam că era doar harul lui Dumnezeu. Am văzut și că Dumnezeu nu-mi îngreunase deloc situația, El voia doar să fiu sincer și ascultător. Experimentasem iubirea lui Dumnezeu prin suferință. Înainte, ce-mi închipuisem despre iubirea lui Dumnezeu pentru oameni era vag și nu se conforma realității. Doar după ce am experimentat acele împrejurări și am învățat o lecție din ele, am realizat cu adevărat că fiecare dintre acele împrejurări a fost orchestrată de Dumnezeu. Făcuse asta ca să mă testeze, să mă îndrume să-I înțeleg voia puțin câte puțin, să-mi schimb perspectivele greșite asupra credinței și să mă pună pe calea dreaptă a ceea ce urmăream. Asta chiar era iubirea lui Dumnezeu pentru mine. Am ajuns și să înțeleg atitudinea pe care trebuie s-o avem când trecem prin necazuri.

Curând, am înfruntat alt test real. După o lună la acea slujbă, chiar după ce fusesem plătit, am fost jefuit. Au fugit cu jumătate din salariul meu. Dar mulțumită protecției lui Dumnezeu, deși aveau cuțite, nu m-au rănit. Imediat m-am gândit că Dumnezeu a permis să se întâmple asta datorită intențiilor Sale bune. M-am gândit la cât de bogat era Iov, însă atunci când i-au fost luate toate avuțiile, iar toți copiii i-au murit, el s-a supus necondiționat, nu s-a plâns și tot a slăvit numele lui Dumnezeu. Eu nu eram bogat – eram doar un om obișnuit. Deși aveam nevoie de acei bani și îmi făcusem multe planuri cu ei, am fost gata să urmez exemplul lui Iov în credință și ascultare. M-am rugat: „Dumnezeule, ești de nepătruns. Nu pot înțelege pe deplin de ce s-a întâmplat asta, dar cred că voia Ta stă în spatele celor întâmplate. Sunt dispus să mă supun rânduielilor Tale. Te rog să-mi atingi inima și să mă îndrumi, ca să nu cad într-o stare negativă.” După ce m-am rugat, m-am simțit foarte calm, de parcă nu se întâmplase absolut nimic. Am continuat să-mi fac datoria liniștit, ca de obicei, fără griji sau anxietate. Atitudinea mea era total diferită față de cea de dinainte să înțeleg adevărul suveranității lui Dumnezeu. Asta fiindcă aflasem că Dumnezeu orchestrase și rânduise lucrurile astfel, ca să mă curățească și să mă mântuiască. Înțelegerea iubirii lui Dumnezeu mi-a fost și ea aprofundată. Iubirea Lui nu este exprimată doar prin faptul că ne oferă binecuvântări materiale, fiindcă acele lucruri nu pot decât să ne satisfacă dorințele trupești. Adevărata iubire a lui Dumnezeu are scopul de a ne face să aflăm adevărul prin experimentarea judecății, mustrării, încercărilor și rafinării cuvintelor Sale. Scopul ei este să ne facă să știm de ce avem credință, cum să ne fie frică de Dumnezeu și să ne ferim de rău, cum să-L iubim și mulțumim pe Dumnezeu și, în cele din urmă, să ne supunem tuturor orchestrărilor și rânduielilor Sale. Mi-am amintit câteva din cuvintele lui Dumnezeu: „Dragostea omului față de Dumnezeu este construită pe fundația rafinării și judecății lui Dumnezeu. Dacă doar te bucuri de harul lui Dumnezeu, având o viață de familie liniștită sau binecuvântări materiale, atunci nu L-ai câștigat pe Dumnezeu, iar credința ta în Dumnezeu nu poate fi considerată de succes. Dumnezeu a desfășurat deja o fază a lucrării harului în trup și a revărsat deja binecuvântări materiale asupra omului, dar omul nu poate fi desăvârșit numai cu har, dragoste și îndurare. În experiențele sale, omul întâlnește o parte din dragostea lui Dumnezeu și vede dragostea și mila lui Dumnezeu, însă, după ce a experimentat pentru o perioadă, el vede că harul lui Dumnezeu și dragostea și mila Lui sunt incapabile de a-l desăvârși pe om, incapabile de a dezvălui ceea ce e corupt în om și incapabile de a-l scăpa pe om de firea sa coruptă sau a-i desăvârși dragostea și credința. Lucrarea harului lui Dumnezeu a fost lucrarea unei perioade, iar omul nu se poate baza pe faptul de a se bucura de harul lui Dumnezeu pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu”). „Prin ce mijloace este împlinită desăvârșirea omului de către Dumnezeu? Este îndeplinită prin intermediul firii drepte a lui Dumnezeu. Firea Lui cuprinde în primul rând dreptate, mânie, măreție, judecată și blestem, iar El îl desăvârșește pe om în primul rând prin intermediul judecății Sale” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu”). Citind cuvintele lui Dumnezeu, simt profund că lucrarea Lui de judecată din zilele de pe urmă are rolul de a curăți omenirea de orice nedreptate. Impuritățile din credința noastră și firile noastre corupte pot fi curățite doar prin judecata, revelația, încercările și rafinarea cuvintelor Sale. Asta nu se va realiza niciodată doar bucurându-ne de harul și binecuvântările lui Dumnezeu. N-aș fi înțeles niciodată aceste lucruri fără cuvintele lui Dumnezeu și fără aceste împrejurări dificile. Slavă Ție, Dumnezeule Atotputernic!