de Kelvin, Peru

Locuiam într-un oraș mic din Peru. Întreaga mea familie era catolică și la fel erau și majoritatea celorlalți săteni de acolo. Dar, pentru că biserica catolică nu avea în satul nostru un preot care să o conducă, mult timp nu a mers nimeni la biserică să studieze Biblia. Apoi, în 22 mai 2020, am citit online cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Citind cuvintele lui Dumnezeu, am devenit sigur că Domnul Isus S-a întors, că El este Hristos din zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic, și am acceptat bucuros lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Mai târziu, am citit asta în cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Pentru că omul crede în Dumnezeu, el trebuie să urmeze îndeaproape pașii lui Dumnezeu, gradual; el trebuie «să urmeze Mielul oriunde Acesta Se duce». Numai aceștia sunt oamenii care se află în căutarea căii adevărate, numai ei sunt cei care cunosc lucrarea Duhului Sfânt” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului”). Știam că, fiind credincioși, ar trebui să cunoaștem lucrarea lui Dumnezeu și să pășim pe urmele Lui. Erau atât de mulți credincioși în sat și niciunul dintre ei nu auzise glasul lui Dumnezeu și nu Îl întâmpinase pe Domnul Isus întors, așa că chiar am vrut să le împărtășesc și lor vestea incredibilă a întoarcerii Domnului. Dar mi-a fost puțin frică. Simțeam că eram tânăr și nu știam cum să împărtășesc Evanghelia, așa că ei sigur nu mă vor asculta. În plus, ei au fost credincioși ani de zile, așa că de ce mi-ar asculta mărturia privind întoarcerea Domnului Isus? Cum aș putea avea părtășie pentru a rezolva orice noțiuni sau confuzii pe care le-ar putea avea? Ce aș face dacă s-ar opune faptului ca eu să cred în Dumnezeu Atotputernic și să împărtășesc Evanghelia? Cum m-ar trata? Mi-am făcut griji că mă vor desconsidera și vor spune: „Ești atât de tânăr. De ce alergi încoace și încolo predicând în loc să mergi la școală sau să-ți găsești un serviciu?” M-am gândit mult, însă știam că era voia lui Dumnezeu să răspândesc Evanghelia. Trebuia să împărtășesc Evanghelia și să mărturisesc pentru Dumnezeu.

Așa că m-am rugat la Dumnezeu și mi-am întărit încrederea citind cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Am citit acestea în cuvintele Lui: „Ești conștient de povara de pe umerii tăi, de însărcinarea și de responsabilitatea ta? Unde-ți este simțul misiunii istorice? Cum vei sluji drept un bun stăpân în epoca următoare? Ai un puternic simț al stăpânirii? Cum L-ai descrie pe stăpânul tuturor lucrurilor? Este cu adevărat stăpânul tuturor ființelor vii și al tuturor lucrurilor fizice din lume? Ce planuri ai pentru progresul următoarei etape a lucrării? Câți oameni așteaptă să le fii păstor? E sarcina ta una grea? Ei sunt săraci, vrednici de milă, orbi și năuciți, jelindu-se în întuneric: «Unde este calea?» Cât de mult tânjesc ei ca lumina, precum o stea căzătoare, să coboare deodată și să împrăștie forțele întunericului care i-au asuprit pe oameni de atât de mulți ani? Cine poate să știe cu câtă nerăbdare speră ei și cum tânjesc la asta zi și noapte? Acești oameni care suferă profund rămân închiși într-o temniță a întunericului, fără speranță de eliberare, chiar și în ziua în care trece lumina; când vor înceta să mai plângă? Înspăimântătoare e nenorocirea acestor spirite fragile cărora nu li s-a permis niciodată să se odihnească, iar legăturile nemiloase și istoria încremenită de multă vreme îi țin în această stare. Și cine a auzit sunetul plânsetului lor? Cine s-a gândit la starea lor nefericită? Te-ai gândit vreodată cât de îndurerată și de îngrijorată este inima lui Dumnezeu? Cum poate El suporta să vadă omenirea nevinovată, pe care a creat-o cu mâinile Sale, suferind astfel de chinuri? La urma urmei, ființele umane sunt victimele care au fost otrăvite. Și, cu toate că omul a supraviețuit până în ziua de azi, cine ar fi știut că de multă vreme e otrăvit de cel rău? Ai uitat că ești una dintre victime? Din dragostea ta pentru Dumnezeu, nu ești dornic să lupți pentru a-i salva pe acești supraviețuitori? Nu ești dispus să-ți dedici toată energia ca să-L răsplătești pe Dumnezeu, care iubește omenirea ca pe trupul și sângele Său? Dacă stai să te gândești, cum interpretezi faptul de a fi folosit de Dumnezeu ca să-ți trăiești viața extraordinară? Ai cu adevărat hotărârea și încrederea de a trăi viața plină de înțeles a unei persoane pioase, care Îl slujește pe Dumnezeu?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum ar trebui să te îngrijești de viitoarea ta misiune?”). Am învățat că împărtășirea Evangheliei este datoria noastră. Mulți oameni încă nu au auzit glasul lui Dumnezeu și nu au habar că Domnul S-a întors și că săvârșește lucrarea de judecată pentru a purifica oamenii. Încă trăiesc în chinul corupției Satanei. Dumnezeu speră că toți putem ține cont de voia Lui, ne vom ridica și coopera cu El. Indiferent de problemele sau dificultățile cu care ne confruntăm, ar trebui să ne rugăm și să ne bazăm pe Dumnezeu mai mult și să facem tot ce putem pentru a răspândi Evanghelia Împărăției. Însă nu am înțeles voia lui Dumnezeu – simțeam că, fiind atât de tânăr, nu puteam împărtăși Evanghelia. Mă temeam că sătenii nu mă vor asculta și mă vor desconsidera, așa că eram blocat în dificultățile închipuirilor mele, împovărat de griji. Mă gândeam doar la greutățile mele fără a ține cont de voia lui Dumnezeu și nu mi-a trecut prin cap să mă rog și să mă bazez pe El ca să trec de aceste probleme, să-mi fac datoria și să-mi asum responsabilitatea. Când m-am gândit că mulți oameni tânjeau la întoarcerea Domnului și la a fi mântuiți de întuneric, m-am simțit presat. M-am hotărât să fac tot ce pot să răspândesc și să fiu martor Evangheliei din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu, să-mi dedic tot timpul și energia lucrării Evangheliei.

Apoi, am început să fac planuri să le împărtășesc Evanghelia. Mai întâi, am mers la centrul de copiere să tipăresc niște invitații ca zece familii să asculte o predică la mine acasă. Toți au fost destul de surprinși și au avut lucruri frumoase de spus despre ce făceam. Eram atât de fericit. Apoi, m-am gândit că, dacă veneau mulți oameni în seara aceea, doar cu micul meu telefon mobil, ar fi greu ca toți să citească cuvintele lui Dumnezeu în timp ce ascultau predica. Așa că m-am dus să rog un prieten să-mi împrumute laptopul lui. În acea seară, 13 persoane au venit să asculte predica și tuturor le-a plăcut să citească la adunare cuvintele lui Dumnezeu. Oricine voia să citească se ridica în picioare și se oferea; le-a plăcut lucrul acesta. Toți erau foarte fericiți după adunare. Au zis că spusele lui Dumnezeu erau minunate, păreau hrănitoare pentru ei și era grozav să se adune și să le citească. Voiau să-și aducă și membrii familiei în următoarele zile. M-a făcut foarte fericit să văd că toți tânjeau după cuvintele lui Dumnezeu. Însă nu era o soluție să tot împrumut laptopul prietenului meu, așa că am vrut să-mi cumpăr unul personal. Dar când mi-am adunat toți banii, tot nu erau suficienți pentru a cumpăra un laptop. M-am simțit într-un impas. După ce m-am interesat, am aflat că proiectoarele erau mai ieftine decât calculatoarele, așa că am hotărât să fac un împrumut să cumpăr un proiector ca sătenii să poată citi cuvintele lui Dumnezeu astfel. M-am dus la reședința de județ să iau un împrumut și am cumpărat un proiector. Am aranjat totul înainte de a începe adunarea următoare. Curând, sătenii au început să vină. Au participat nouăsprezece oameni, umplând camera. În acel moment, am avăzut că Dumnezeu aranjase totul și am fost atât de emoționat. M-am grăbit să găsesc o boxă ca toți să poată asculta cuvintele lui Dumnezeu. Am avut părtășie despre adevăr privind modul în care s-au împlinit profețiile privind întoarcerea Domnului, cum să-L întâmpinăm, cum să ne asigurăm că Domnul Isus S-a întors și că Dumnezeu a venit pentru a expune fiecare tip de persoană. Oamenii din public participau toți entuziasmați la citirea cuvintelor lui Dumnezeu și câțiva dintre copii erau și ei încântați să le citească. Văzând cât de însetați erau pentru cuvintele lui Dumnezeu, știam că toată asta era lucrarea lui Dumnezeu. Unele persoane au mai rămas după ce s-a terminat adunarea și au spus că s-au simțit foarte bine. Primarul satului și ceilalți au fost toți foarte mișcați, iar primarul a vrut să-i aducă pe toți localnicii să asculte cuvintele lui Dumnezeu. A fost o surpriză atât de plăcută. Acest rezultat mi-a distrus complet noțiunile și închipuirile – mi-a fost rușine. Chiar am fost martor lucrării și îndrumării lui Dumnezeu și am câștigat mai multă credință să împărtășesc Evanghelia. Am invitat sătenii să asculte predicile în fiecare zi după aceea și au început să vină din ce în ce mai mulți oameni. Toți au fost încântați și au spus: „Nu am mai citit așa ceva niciodată până acum. Dumnezeu a devenit trup și S-a întors, iar noi putem ajunge față în față cu El. Suntem atât de norocoși că putem să-L întâmpinăm pe Domnul.” De asemenea, au planificat un eveniment pentru a invita la o adunare mai mulți oameni din orașele învecinate. Mi-au spus: „Ești atât de tânăr, dar faci acest lucru pentru săteni, ne ajuți să ascultăm cuvintele lui Dumnezeu și să fim atât de conștienți despre asta. Nimeni nu a mai făcut așa ceva pentru noi până acum. Nu ne-am gândit niciodată că o persoană tânără ca tine ar face asta – este minunat.” Știam că acestea erau în întregime faptele lui Dumnezeu, ceea ce mă emoționa și-mi întărea credința.

Dar am întâmpinat tot felul de dificultăți când udam acești noi credincioși. Uneori, conexiunea mea la internet nu era grozavă și trebuia să mă duc acasă la fiecare pentru a desfășura adunările. Mai rău era că a plouat foarte mult la noi și, când ploua, toate șoselele se transformau în noroi și era greu să mergi pe ele. Când mă duceam să-i ud, alergam de la o casă la alta. Uneori, mă grăbeam spre casa unui nou credincios înainte să înceapă ploaia și trebuia să aștept pentru că nu era încă ajuns acasă. Apoi, când terminam părtășia cu ei, șoseaua spre casă nu era în stare bună. Mă simțeam negativ și slab când mă epuizam, așa că mă rugam și citeam cuvintele lui Dumnezeu. Atunci, am citit următoarele în cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Nu fi descurajat, nu fi slab, iar Eu îți voi lămuri lucrurile. Drumul spre Împărăție nu este atât de neted; nimic nu e atât de simplu! Vrei ca binecuvântările să vină ușor, nu-i așa? Astăzi, toți vor avea încercări amare de înfruntat. Fără astfel de încercări, inima iubitoare pe care o aveți pentru Mine nu se va întări și nu veți avea iubire adevărată față de Mine. Chiar dacă aceste încercări constau numai în circumstanțe minore, fiecare trebuie să treacă prin ele; doar că dificultatea încercărilor va fi diferită de la persoană la persoană. Încercările sunt o binecuvântare de la Mine, și cât de mulți dintre voi vin adesea înaintea Mea, implorându-Mi în genunchi binecuvântările? Copii prostuți! Credeți mereu că ceva cuvinte prielnice pot fi considerate binecuvântarea Mea, totuși nu recunoașteți că amărăciunea este una dintre binecuvântările Mele” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 41). „Când te confrunți cu suferința, trebuie să poți fi capabil să lași deoparte grija pentru trup și să nu te plângi de Dumnezeu. […] Indiferent care este statura ta reală, mai întâi trebuie să ai voința de a îndura greutăți și credință adevărată și, de asemenea, trebuie să ai voința de a te lepăda de trup. Ar trebui să fii dispus să înduri greutăți personale și să suferi pierderi pentru interesele tale ca să împlinești voia lui Dumnezeu. De asemenea, trebuie să fii capabil să simți regret față de tine în inima ta: în trecut, nu ai putut să-L mulțumești pe Dumnezeu și, acum, poți să ai regrete în ceea ce te privește. Nu trebuie să îți lipsească niciunul dintre aceste lucruri – prin acestea te va desăvârși Dumnezeu. Dacă nu poți să îndeplinești aceste criterii, atunci nu poți fi desăvârșit” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au încurajat și m-au consolat să nu mă descurajez sau să devin slab, că Dumnezeu mă va îndruma și mă va ajuta. Suferisem un oarecare discomfort fizic și plătisem un mic preț pentru a răspândi Evanghelia, însă era semnificativ și valoros, era cel mai drept lucru de făcut și ceea ce ar câștiga cel mai mult aprobarea și binecuvântările lui Dumnezeu. M-am gândit la Petru, Matei și alți apostoli de-ai Domnului Isus care au suferit mult pentru a răspândi Evanghelia, iar unii chiar au murit în eforturile lor de a o împărtăși. Însă au rezistat împărtășind-o și nu au dat niciodată înapoi. În comparație cu ei, ce suferisem eu nici nu merita pomenit. Să am norocul să accept lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și să-mi pot face datoria pentru a răspândi Evanghelia Împărăției a fost înălțarea și harul lui Dumnezeu. Nu puteam să tot țin cont de trupul meu, temându-mă de câteva greutăți. Trebuia să fiu dispus să sufăr. Nu puteam să mă las descurajat de nicio dificultate. Chiar dacă sufeream discomfort fizic, tot trebuia să împărtășesc Evanghelia și să fiu martor lucrării lui Dumnezeu, să-mi fac datoria pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu.

Mai târziu, la un moment dat, m-am îmbolnăvit și am fost răcit câteva zile. Seara aveam febră, dureri de cap și de stomac. Nici nu puteam vorbi. O soră a văzut că nu mă simțeam bine și mi-a spus: „N-ar trebui să vii la adunarea din seara asta.” Am fost de acord atunci. Însă, apoi, gândul de a-i lăsa pe noii credincioși singuri la adunare mă tulbura. Mă gândeam că faptul că nu mă simțeam bine era o încercare pentru mine și că tot trebuia să-mi fac bine datoria. Mi-am adus aminte că, odată, mai demult, m-am îmbolnăvit și aveam un picior rănit, dar tot mă duceam să joc fotbal. Așa că de ce nu-mi puteam face datoria? La acest gând, m-am urcat pe motocicletă și m-am dus la adunare. Surprinzător, când am ajuns nu-mi mai era la fel de rău. Eram chiar fericit. M-am vindecat în doar câteva zile.

Mai târziu, după peste o lună de muncă asiduă, majoritatea sătenilor, în afara celor care erau plecați din oraș cu munca, acceptaseră Evanghelia lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Mai târziu, m-am gândit că, deși le împărtășisem Evanghelia tuturor sătenilor, nu era suficient ca să îndeplinesc voia lui Dumnezeu. Voiam ca mai mulți oameni să audă glasul lui Dumnezeu, pentru că încă erau mulți oameni care nu știau că Domnul Isus S-a întors, exprimă atât de multe adevăruri și săvârșește lucrarea de curățire și mântuire a omenirii. Așa că am decis să mă duc să împărtășesc Evanghelia în alte sate. M-am rugat în inima mea: „Dumnezeule Atotputernic, Te rog, îndrumă-mă să nu pierd credința și să pot continua să înaintez. Sunt convins că mă vei ajuta să rezolv orice dificultăți cu care mă voi confrunta.” Apoi, m-am dus într-un sat apropiat pentru a împărtăși Evanghelia. Am coborât pe jos, pe o șosea noroioasă, timp de 30 de minute pentru a le predica Evanghelia, dar la primele trei case toți au spus că nu au timp și m-au refuzat politicos. M-am simțit dezamăgit și cumva descurajat. Am ajuns acasă foarte târziu în seara aceea. Sora Annie m-a sunat să mă întrebe cum mersese împărtășirea Evangheliei și, în plus, a avut părtășie cu mine depre cuvintele lui Dumnezeu, încurajându-mă și ajutându-mă. Am citit ceva în cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. „Ceea ce Îmi doresc este loialitatea și ascultarea ta de acum, dragostea și mărturia ta de acum. Chiar dacă, în acest moment, nu știi ce este mărturia sau dragostea, ar trebui să Îmi aduci tot ce ai și să Îmi predai singurele comori pe care le ai: loialitatea și ascultarea ta. Ar trebui să știi că dovada biruinței Mele asupra Satanei stă în loialitatea și ascultarea omului, precum și dovada cuceririi Mele complete a omului. Datoria credinței tale în Mine este de a-Mi fi martor, de a-Mi fi loial Mie și nimănui altcuiva și de a fi ascultător până la sfârșit. Înainte de a începe următoarea etapă a lucrării Mele, cum Îmi vei fi martor? Cum Îmi vei fi loial și ascultător? Îți dedici toată loialitatea funcției tale, sau pur și simplu vei renunța? Preferi să te supui oricărui aranjament al Meu (chiar de ar fi moarte sau distrugere) sau să fugi la jumătatea drumului pentru a evita mustrarea Mea? Te mustru ca să Îmi fii martor, să Îmi fii loial și ascultător. Mai mult, mustrarea din momentul de față este pentru a sprijini următoarea etapă a lucrării Mele și pentru a permite lucrării să progreseze nestânjenită. Așadar, te îndemn să fii înțelept și să nu-ți tratezi nici viața, nici importanța existenței tale ca pe un nisip fără valoare. Poți știi cu precizie care va fi lucrarea Mea viitoare? Știi oare cum voi lucra în zilele ce vor veni și cum se va desfășura lucrarea Mea? Ar trebui să cunoști importanța experimentării lucrării Mele, ba chiar mai mult, importanța credinței tale în Mine. Am făcut atât de mult, deci oare cum îți imaginezi că aș putea să renunț la jumătatea drumului? Am făcut o lucrare atât de vastă; cum aș putea să o distrug? Într-adevăr, am venit să pun capăt acestei epoci. Este adevărat, însă, totodată, trebuie să știi că voi începe o nouă epocă, o nouă lucrare și, mai presus de toate, voi răspândi Evanghelia Împărăției. Deci, ar trebui să știi că lucrarea din prezent este doar pentru a începe o epocă și pentru a pune temelia pentru răspândirea Evangheliei în vremurile următoare și încheierea acestei epoci în viitor. Lucrarea Mea nu este atât de simplă precum crezi, nici nu este atât de lipsită de valoare și fără sens pe cât ai crede. De aceea, tot trebuie să îți spun: se cuvine să îți dedici viața pentru a face lucrarea Mea și, mai mult decât atât, se cuvine să te dedici pe tine însuți slavei Mele. De mult timp tânjesc să Îmi fii martor și chiar de mai multă vreme tânjesc să răspândești Evanghelia Mea. Se cuvine să înțelegi ce este în inima Mea” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce știi despre credință?”). Mi-a dat puțină tărie să citesc acestea în cuvintele lui Dumnezeu. Simțeam că Dumnezeu îmi spunea că ar trebui să am încredere în El și că, indiferent cu ce dificultăți mă confrunt, nu pot fi slab sau negativ, nu pot fi descurajat sau deprimat, pentru că Dumnezeu ne îndrumă. Atât timp cât țineam cont de voia lui Dumnezeu și mă duceam să împărtășesc Evanghelia Împărăției Lui, El avea să-mi deschidă o cale. Prin cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că nu este ușoară calea de împărtășire a Evangheliei, ci necesită suferință și plata unui preț. Noe a predicat Evanghelia timp de 120 de ani și a fost batjocorit, ponegrit și calomniat de oameni. A suferit atât de mult și, deși nu a convertit pe nimeni, tot nu a renunțat și nu a devenit slab – a continuat să împărtășească Evanghelia. Noe și-a păstrat puternice devotamentul și ascultarea de Dumnezeu. Și-a făcut datoria de ființă creată și a câștigat aprobarea și binecuvântările lui Dumnezeu. Când Dumnezeu a trimis potopul să distrugă lumea, familia de opt persoane a lui Noe a fost salvată de Dumnezeu. Au supraviețuit. Apoi, gândindu-mă la mine, eu am împărtășit Evanghelia doar cu trei familii și m-am descurajat când nu au acceptat-o. Nu aveam credință adevărată în Dumnezeu. De fapt, Dumnezeu îngăduise să fiu confruntat cu această situație, această dificultate, pentru a-mi perfecta credința și devotamentul față de El. Așa că, indiferent dacă acceptau sau nu Evanghelia, eu trebuia s-o predic. Asta era datoria mea.

Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat tărie. A doua zi, m-am dus în alt sat să încep să împărtășesc Evanghelia. Am spus și o rugăciune, cerându-I lui Dumnezeu Atotputernic să-i lumineze pe potențialii recipienți ai Evangheliei să-I înțeleagă cuvintele. În acea seară, am găsit pe cineva interesat să asculte Evanghelia și, mai important, apoi am continuat să găsesc persoane cărora să le-o împărtășesc și am convertit șase persoane în acea seară. Am fost atât de surprins pentru că unii recipienți ai Evangheliei erau catolici și aveau multe noțiuni, dar au putut înțelege după ce am avut părtășie cu ei despre cuvintele lui Dumnezeu și au acceptat Evanghelia din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic. Apoi, m-am dus în alt loc și, de fiecare dată când plecam să împărtășesc Evanghelia, mă rugam, cerându-I lui Dumnezeu să mă lumineze și să mă îndrume, ca să știu cum să predic și să fiu martor cuvintelor lui Dumnezeu. Pe măsură ce din ce în ce mai mulți oameni au acceptat Evanghelia lui Dumnezeu, credința mi-a crescut. Deși, uneori, când mergeam în alte sate să le predic necunoscuților, eram puțin timid și speriat, îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu mi-au dat încredere și curajul de a face față. Știam că trebuia neapărat să am părtășie cu ei, că era datoria mea și că, dacă nu împărtășeam Evanghelia cu ei, nu aș fi avut mai multe șanse de a practica și nu aș învăța și câștiga mai multe adevăruri. Apoi, practicând constant împărtășirea Evangheliei, nu am mai fost atât de emoționat și speriat și am ajuns să înțeleg adevărul viziunilor din ce în ce mai clar. M-am simțit foarte relaxat și liber.

Chiar am câștigat foarte mult prin acest proces al împărtășirii Evangheliei. Dacă nu aș fi experimentat toate acestea, în niciun caz nu aș fi putut înțelege domnia atotputernică a lui Dumnezeu și nu aș fi putut afla importanța faptului de a-mi face datoria sau cum să-L caut pe Dumnezeu când dau de greutăți.