de Xiaoyan, orașul Xinyang, provincia Henan

Am lucrat împreună îndeaproape cu o soră mai în vârstă în departamentul administrativ. După o perioadă de lucru împreună cu ea, am descoperit că este neglijentă în munca ei și că nu acceptă adevărul. Ca atare, mi-am format o opinie despre ea. Încetul cu încetul, relația normală dintre noi s-a destrămat, nu ne mai înțelegeam deloc și nici nu mai puteam lucra împreună. Simțeam că era în cea mai mare parte vina ei că relația noastră ajunsese în acest impas, așa că am încercat că găsesc diverse moduri de a comunica cu ea, ca să reușească să se cunoască pe sine. Însă toate eforturile mele de a comunica cu ea au fost în zadar, ba chiar au înrăutățit și mai mult situația. În cele din urmă, drumurile noastre s-au despărțit, iar problemele noastre au rămas nerezolvate. Asta m-a făcut să fiu și mai convinsă că nu era o persoană care să accepte adevărul. După aceea, biserica a aranjat să locuiesc cu o altă familie gazdă. Nu mult după aceea, am descoperit că erau multe probleme, de asemenea, cu fratele și sora din această familie și, din nou, am „trudit” să comunic cu ei, însă toate încercările mele au fost în zadar, iar ei au început să manifeste prejudecăți cu privire la mine. În fața acestor împrejurări, am fost foarte confuză și tulburată: de ce oamenii pe care îi întâlnesc nu acceptă adevărul? Până într-o zi când am înțeles care este sursa problemei, când m-am lovit de un zid la muncă.

Într-o zi, lidera îmi ceruse să îi trimit toate acordurile de lucru, iar eu i-am încredințat surorii mai în vârstă sarcina de a le trimite. Cine ar fi crezut că, o săptămână mai târziu, pachetul se va întoarce la mine, nedeschis. Confruntată cu această situație, am rămas blocată și am dat toată vina pe sora în vârstă pentru felul neglijent în care a tratat această sarcină, din cauza căruia pachetul nu a ajuns la lideră. De asemenea, nu am primit nici o veste de la lideră în următoarele câteva zile, iar asta m-a făcut să mă neliniștesc. De obicei, dacă ceva nu este livrat sau ajunge cu întârziere, lidera sună și întreabă care este situația. De data aceasta, de ce nu m-a contactat? Încerca să mă împiedice să îmi fac datoria? Am început să mă tem din ce în ce mai tare – mintea mea era plină de teamă și regrete. N-am putut să fac altceva decât să mă prăbușesc în fața lui Dumnezeu: „Doamne, mă simt așa de rău și am atâtea sentimente contradictorii în inima mea. Acordurile de lucru au fost trimise înapoi la mine, nedeschise. Nu știu ce se întâmplă și nu înțeleg ce anume va fi desăvârșit la mine prin astfel de situații. Te rog să mă călăuzești și să mă luminezi și ajută-mă să înțeleg voia Ta.” Imediat după rugăciune, una din frazele lui Dumnezeu îmi tot răsuna în minte: „Ori de câte ori faci ceva, întotdeauna merge prost sau simți că nu mai poți continua. Aceasta este disciplina lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”). Dintr-o dată mi-am dat seama că problema cu care m-am confruntat la muncă, colaborarea nereușită cu sora în vârstă și opiniile mele despre fratele și sora din familia care mă găzduia, oare nu erau toate acestea modul lui Dumnezeu de a mă trata prin intermediul circumstanțelor prin care treceam? În tăcere, am strigat către Dumnezeu: „Doamne, știu că mă tratezi și că mă disciplinezi pentru că mă iubești, dar nu înțeleg care sunt acele aspecte din mine pe care vrei să le schimbi prin aceste circumstanțe. Te rog să mă călăuzești și să mă luminezi.” Mai târziu, când mâncam și beam cuvântul lui Dumnezeu, am văzut aceste două pasaje: „Mai întâi trebuie să rezolvi toate dificultățile din tine, bizuindu-te pe Dumnezeu. Pune capăt firii tale degenerate și fii capabil să-ți înțelegi, cu adevărat, propria condiție și să știi cum ar trebui să acționezi; continuă să ai părtășie despre orice nu înțelegi. Este inacceptabil să nu te cunoști pe tine însuți. Mai întâi, vindecă-ți propria boală și, mâncând și bând mai des cuvintele Mele și contemplându-le, trăiește-ți viața și fă lucruri potrivit cuvintelor Mele; indiferent dacă ești acasă sau altundeva, ar trebui să-I permiți lui Dumnezeu să folosească puterea înlăuntrul tău” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 22). „Când ceva se abate asupra ta, trebuie să ai o minte calmă și o abordare corectă și trebuie să faci o alegere. Ar trebui să învățați să folosiți adevărul ca să rezolvați problema. În mod obișnuit, la ce folosește înțelegerea unor adevăruri? Nu ca să îți umple stomacul și nu doar ca să ai ceva de spus, nici ca să rezolvi problemele altora. Mai important, folosul acesteia este să îți rezolvi propriile probleme, propriile greutăți – doar după ce rezolvi greutățile tale poți să le rezolvi pe ale altora” („Oamenii confuzi nu pot fi mântuiți” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Cuvintele lui Dumnezeu erau ca un fulger. Da, atunci când se întâmplă ceva, ar trebuie mai întâi de toate să ne cunoaștem pe noi înșine și să folosim adevărul pentru a rezolva dificultățile din interiorul nostru. Îmbunătățindu-ne natura, ne rezolvăm problemele și, în felul acesta, vom putea să rezolvăm și problemele altora. Dar eu nu m-am cunoscut pe mine însămi atunci când s-au întâmplat acele lucruri, mi-am ațintit ochii asupra altora, găsind o vină la ei, ori de câte ori a fost posibil. Când colaborarea nu a mers bine, dădeam vina pe altcineva și încercam să găsesc metode de comunicare cu ceilalți, să îi fac să își învețe lecția și să se cunoască pe ei înșiși. Când fratele și sora din familia gazdă nu au vrut să asculte ce le comunicam, am crezut că e din cauză că nu căutau adevărul și că nu puteau accepta adevărul. Când acordurile de lucru mi-au fost trimise înapoi nedeschise, am pus toată vina și responsabilitatea pe seama altora. Când s-au întâmplat toate acestea, nu am reușit să văd corupția pe care am descoperit-o și care erau adevărurile în care trebuia să intru. Ca și când în mine nu era nici un fel de stricăciune și eu făceam totul așa cum trebuie. În schimb, aveam pretenții de la alții după standardele mele, iar dacă cineva nu se ridica la standardele mele sau refuza să accepte ceea ce comunicam eu, trăgeam repede concluzia că acea persoană nu căuta adevărul și nu voia să îl accepte. Eram într-adevăr prea arogantă și nu știam nimic despre mine însămi. Nu vedeam corupția pe care o scoteam la iveală, nici nu căutam adevărul ca să-mi rezolv propriile probleme, ci găseam mereu o vină în ceilalți. Cum aș fi putut să cooperez armonios și să mă înțeleg cu ceilalți? Atunci am înțeles: motivul pentru care nu mă înțelegeam cu nimeni nu era că ei nu căutau sau nu acceptau adevărul, ci faptul că eu nu mă cunoșteam pe mine însămi și nu știam să pun accentul pe folosirea adevărului pentru a-mi rezolva propriile probleme.

După ce am înțeles toate acestea, am început să fiu mai atentă la propria pătrundere și la rezolvarea prolemele proprii mai întâi, atunci când se întâmpla ceva. Când comunicam ulterior cu frații și surorile, în comunicarea mea se regăseau elemente ale cunoașterii de sine. Atunci am observat că frații și surorile s-au schimbat. Au început să fie conștienți de propria lor corupție și, încetul cu încetul, am dezvoltat un parteneriat armonios. În fața faptelor concrete, am reușit să înțeleg că atunci când apar problemele, este extrem de important să te cunoști pe tine însuți și să îți rezolvi întâi propriile probleme. Doar atunci vom putea trăi o umanitate normală, vom putea avea parteneriate armonioase cu ceilalți și vom putea profita de experiența noastră de viață.