de Zhuiqiu, China

Odată, un frate mi-a spus că sora lui mai mică, Li Ping, credea de când era mică și, timp de mulți ani, a lucrat cu entuziasm pentru Domnul. A spus că avea o credință sinceră. Voia ca eu să-i împărtășesc Evanghelia. Am fost de acord, bucuroasă. Însă, când am vorbit cu Li Ping, ea s-a ridicat și a spus agitată: „Pastorul nostru a spus că, în zilele de pe urmă, vor apărea hristoși falși, ca să înșele oamenii și că orice veste despre întoarcerea Domnului e falsă. Tu predici pentru Fulgerul de la Răsărit. Nu vreau să ascult. Putem vorbi despre altceva, dar nu-mi vorbi despre chestiuni ce țin de credință.” Văzând că a fost profund înșelată de zvonurile și minciunile pastorului, am încercat să-i spun: „Soră, știi la ce se referă «Fulgerul de la Răsărit»? Domnul Isus a profețit clar: «Căci așa cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, tot așa va fi și venirea Fiului Omului» (Matei 24:27). «Fulgerul de la Răsărit» se referă la lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu. Toate adevărurile exprimate de Dumnezeu Atotputernic sunt ca o lumină puternică și ea apare la Răsărit, de aici numele de «Fulgerul de la Răsărit». Lumina adevărului a strălucit deja de la Răsărit la Apus. Profeția Domnul s-a îndeplinit complet. Să cercetăm dacă Fulgerul de la Răsărit este arătarea și lucrarea Domnului.” N-a vrut să asculte și a spus: „Pastorul nostru a spus că, dacă cineva predică o cale diferită de a noastră, noi nu putem asculta, oricât de bine sună. Nu ne putem asculta nici părinții sau frații și nu putem găzdui străini.” Nu asta e voia Domnului. Biblia spune: „Nu neglijați să arătați ospitalitate străinilor, pentru că, prin aceasta, unii au găzduit, fără să știe, îngeri!” (Evrei 13:2). I-am răspuns cu răbdare: „Soră, Biblia spune: «Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!» (Apocalipsa 2:7). «La miezul nopții a răsunat un strigăt: „Iată mirele! Ieșiți-i în întâmpinare!”» (Matei 25:6). Aceste profeții ne spun că, pentru a-L întâmpina pe Domnul, trebuie să fim atenți la glasul Lui. Dacă cineva mărturisește că Domnul S-a întors, ar trebui să mergem să-L întâlnim. Asta e singura cale prin care vom avea o șansă să-L întâmpinăm pe Domnul. Dacă nu ascultăm sau nu căutăm când auzim pe cineva că mărturisește întoarcerea Domnului, vom rata șansa de a-L întâmpina!” Dar ea a refuzat să asculte și a găsit o scuză ca să plece. Atitudinea lui Li Ping m-a pus într-o situație dificilă. Dacă nu voia să asculte, cum puteam să-i împărtășesc Evanghelia? Dar știam că asta nu era mentalitatea corectă. Nici nu mărturisisem întoarcerea Domnului, deci cum puteam renunța așa ușor? Atât timp cât era o credincioasă adevărată, trebuia să fac tot ce-mi stătea în putință ca să-i împărtășesc Evanghelia.

Ulterior, am mers la Li Ping ca să-i împărtășim Evanghelia, dar, când ne-a văzut, a închis ușa și a refuzat s-o deschidă, indiferent ce am spus noi. N-aveam ce să facem, așa că am plecat. Am mai mers de câteva ori la ea, dar n-a vrut să deschidă ușa și a spus: „Pastorul nostru a spus că voi vreți să furați oi, că ar trebui să-i omorâm în bătaie pe cei de la Fulgerul de la Răsărit, să-i aruncăm în râu sau să-i denunțăm la poliție. Plecați de aici, să nu vă vadă pastorul nostru!” Când am auzit-o, m-am simțit prost și am vrut să renunț. Dar pe atunci, nu eram sigură dacă să renunț era sau nu conform voii lui Dumnezeu, așa că m-am rugat în sinea mea. Apoi mi-a venit în minte un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Când răspândești Evanghelia, trebuie să-ți îndeplinești responsabilitatea și să-i tratezi cu seriozitate pe toți cei cărora le-o împărtășești. Dumnezeu îi mântuiește pe oameni în cea mai mare măsură posibilă, iar tu trebuie să fii atent la voia Sa, nu trebuie să ratezi cu nepăsare pe nimeni care caută adevărata cale și se gândește la ea. […] Atât timp cât ei sunt dispuși să ia în considerare calea adevărată și sunt capabili să caute adevărul, ar trebui să faci tot ce poți pentru a le citi mai multe din cuvintele lui Dumnezeu și pentru a avea mai multă părtășie cu ei despre adevăr, pentru a fi mărturie despre lucrarea lui Dumnezeu și pentru a le înlătura noțiunile, ca să-i poți câștiga și aduce înaintea lui Dumnezeu. Acest lucru este în conformitate cu principiile răspândirii Evangheliei” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Răspândirea Evangheliei este datoria de onoare a tuturor credincioșilor”). Când am meditat la cuvintele lui Dumnezeu, mi-a fost rușine. Dumnezeu mântuiește oamenii în cea mai mare măsură posibilă. El nu renunță la cineva, atât timp cât mai există speranță. Ca evanghelistă, ar trebui să fac tot ce-mi stă în putință. Atât timp cât o persoană se conformează principiilor, ar trebui să-i predic cu răbdare și afecțiune și să-mi îndeplinesc responsabilitățile. Asta e datoria mea. Însă, când am întâmpinat cea mai mică dificultate, am vrut să mă retrag și să renunț. Nu eram deloc devotată datoriei mele. Când am realizat asta, m-am simțit foarte vinovată. M-am rugat și am hotărât că, oricum m-ar fi tratat Li Ping, de vreme ce avea umanitate bună și credea cu adevărat, n-aveam să renunț și aveam să-i ofer mărturie despre cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu și să o aduc înaintea Lui. La început, când cercetam lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, dacă frații și surorile n-ar fi avut părtășie despre adevăr, cu răbdare, ca să-mi îndepărteze noțiunile, probabil aș fi rămas în cadrul religiei. Răspândirea Evangheliei necesită să avem iubire și răbdare incredibile, să facem tot ce putem și să ne îndeplinim responsabilitățile. Asta e voia lui Dumnezeu.

Surprinzător, când am mers iar la Li Ping, ea ne-a deschis ușa. Dar apoi ne-a tratat cu răceală și n-a vrut să vorbească. Am considerat că, de vreme ce a deschis ușa, aveam o șansă să avem părtășie cu ea, că, treptat, va ajunge să înțeleagă lucrurile, dacă asculta puțin. Am profitat de această ocazie ca să avem părtășie cu ea. Am spus: „Soră, întâmpinarea Domnului e foarte importantă. Dacă nu urmăm cuvintele Domnului, ci ascultăm orbește oamenii când cercetăm adevărata cale, probabil o să ne împotrivim lui Dumnezeu. Când Domnul Isus S-a arătat și a lucrat, credincioșii evrei și-au ascultat liderii religioși, condamnându-L și respingându-L pe Domnul alături de ei. În cele din urmă, au fost pedepsiți de Dumnezeu. Liderii religioși și pastorii din zilele noastre nu vor să caute sau să cerceteze lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și fac tot ce pot ca să-și izoleze bisericile și să răspândească minciuni ca să înșele credincioșii. Ei spun că orice veste despre venirea Domnului e falsă și, chiar dacă frații noștri ne spun asta, noi nu ar trebui să-i ascultăm, ci să-i denunțăm la poliție. Oare să spunem și să facem asta se conformează învățăturilor Domnului? Oare un om care spune așa ceva se poate numi credincios?” Atitudinea ei s-a îmbunătățit când a văzut că tot ce am spus era adevărat. A vrut să vorbim. Ne-a spus și ce dilemă avea: „Domnul Isus ne-a avertizat: «Atunci, de vă va zice cineva: „Iată, aici e Hristos, sau acolo!”, să nu credeți. Că se vor scula hristoși mincinoși și proroci mincinoși și vor da semne mari și minuni ca să amăgească, de se va putea, și pe cei aleși» (Matei 24:23-24). În zilele de pe urmă, când Domnul Se întoarce, hristoși și profeți falși vor induce oamenii în eroare. Pastorul ne-a spus că orice predică despre întoarcerea Domnului este despre un fals hristos, care înșeală oamenii. Noi nu cunoaștem bine Biblia, așa că ne-a spus să avem grijă, altfel s-ar putea alege praful de anii noștri de credință. Mă tem de ce s-ar putea întâmpla dacă aș crede în ceva greșit.” I-am răspuns imediat: „Soră, îți înțelegem teama de a nu fi înșelată. Dar trebuie să înțelegem voia Domnului. El a spus asta ca noi să discernem falșii hristoși și să nu fim păcăliți de ei, nu ca să ne păzim orbește împotriva lor și să nu-L putem întâmpina pe Domnul. Ne-a explicat clar și manifestările hristoșilor falși. Ei se bazează pe semnele și minunile pe care le fac, pentru a înșela oamenii. Știm semnele unui fals hristos, așa că nu vom fi înșelați, cât timp suntem atenți la ele. Dacă doar scoatem din context cuvintele Domnului și credem că orice mărturie despre întoarcerea Domnului e falsă, fără să căutăm sau să cercetăm, oare nu vom condamna însăși întoarcerea Domnului Isus? Atunci cum Îl vom putea întâmpina pe Domnul? Deci, dacă vrem să stabilim dacă asta e întoarcerea Domnului Isus, esențial e să fim atenți la glasul Lui și să-L discernem pe adevăratul Hristos de cei falși. Să ne păzim mereu și să respingem totul nu rezolvă problema.” Cheia întâmpinării Domnului este să fim atenți la glasul Lui. Domnul Isus a spus: „Iată, Eu stau la ușă și bat! Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el și voi mânca cu el, și el cu Mine” (Apocalipsa 3:20).

După aceea, am citit două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu despre discernerea adevăratului Hristos de cei falși. Dumnezeu Atotputernic spune: „Dacă, în prezent, ar fi să apară o persoană capabilă să arate semne și să facă minuni, să alunge demoni, să vindece bolnavii și să săvârșească multe miracole, iar dacă această persoană pretinde că este Isus care a venit atunci ar fi vorba despre un fals, produs de duhurile rele, care Îl imită pe Isus. Reține! Dumnezeu nu repetă aceeași lucrare. Etapa lucrării lui Isus a fost deja finalizată, iar Dumnezeu nu va relua niciodată acea etapă a lucrării. Lucrarea lui Dumnezeu este ireconciliabilă cu noțiunile omului; de exemplu, Vechiul Testament a prezis venirea unui Mesia, iar rezultatul acestei profeții a fost venirea lui Isus. Deoarece acest lucru s-a întâmplat deja, ar fi greșit pentru un alt Mesia să vină din nou. Isus a venit deja o dată și ar fi greșit dacă Isus ar urma să vină din nou de data aceasta. Există un singur nume pentru fiecare epocă, și fiecare nume conține o caracterizare a acelei epoci. În noțiunile omului, Dumnezeu trebuie să arate mereu semne și să facă minuni, trebuie să vindece bolnavii și să alunge mereu demoni, trebuie să fie mereu ca Isus. Însă, de data aceasta, Dumnezeu nu e deloc așa. Dacă, în timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu ar arăta semne, ar face minuni, ar alunga demoni și ar vindeca bolnavii – dacă ar face exact așa cum a făcut Isus – atunci Dumnezeu ar repeta aceeași lucrare, iar lucrarea lui Isus nu ar avea semnificație sau valoare. Astfel, Dumnezeu realizează o singură etapă a lucrării în fiecare epocă. Odată ce fiecare etapă a lucrării Sale a fost finalizată, este imitată la scurt timp de duhurile rele, iar după ce Satana începe să calce pe urmele Lui, Dumnezeu trece la o metodă diferită. Odată ce El a încheiat o etapă a lucrării Sale, aceasta este imitată de duhurile rele. Asta trebuie să vă fie clar” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăzi”). „Cel care este Dumnezeu întrupat va avea esența lui Dumnezeu și Cel care este Dumnezeu întrupat va deține exprimarea lui Dumnezeu. De vreme ce Dumnezeu Se întrupează, El va da naștere lucrării pe care intenționează să o facă și, de vreme ce Dumnezeu Se întrupează, va exprima ceea ce este El și va putea să aducă adevărul omului, să îi dăruiască viață și să îi indice calea. Trupul care nu are esența lui Dumnezeu categoric nu este Dumnezeu întrupat; în privința aceasta nu există nicio îndoială. Dacă omul intenționează să cerceteze dacă este forma întrupată a lui Dumnezeu, atunci el trebuie să coroboreze lucrul acesta după firea pe care o exprimă El și cuvintele pe care le spune. Adică, pentru a corobora faptul că este sau nu trupul întrupat al lui Dumnezeu și dacă este sau nu adevărata cale, cineva trebuie să discearnă pe baza esenței Lui. Și astfel, pentru a stabili dacă este trupul lui Dumnezeu întrupat, cheia stă în esența Lui (lucrarea Lui, cuvântările Lui, firea Lui și multe alte aspecte) mai degrabă decât în aspectul exterior. Dacă omul scrutează doar înfățișarea Lui exterioară și, ca urmare, nu ține seamă de esența Lui, aceasta arată că omul e incult și ignorant” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am avut părtășie: „Cuvintele lui Dumnezeu sunt foarte clare. Putem discerne adevăratul Hristos de cei falși după lucrarea, cuvintele și firea pe care o exprimă. Asta fiindcă esența lui Hristos e calea, adevărul și viața. El îi oferă omenirii harul Său și emană firea lui Dumnezeu. El face lucrarea de răscumpărare și de mântuire. Când Domnul Isus a lucrat, El i-a oferit omenirii calea căinței. Ne-a învățat să mărturisim și să ne căim, să ne iubim aproapele ca pe noi înșine, să fim toleranți și răbdători. A arătat și multe semne și minuni, vindecând bolnavi, alungând demoni, înviind morții și făcând ologii să meargă. A oferit oamenilor har nesfârșit, lăsându-ne să gustăm mila și iubirea lui Dumnezeu, precum și să-I vedem puterea și autoritatea. În final, Domnul Isus a fost răstignit pe cruce, ducând la bun sfârșit lucrarea de răscumpărare. Din cuvintele, lucrarea și firea pe care le-a exprimat, putem vedea că a avut o esență divină, că a fost Dumnezeu întrupat. Acum S-a întors în zilele de pe urmă drept Dumnezeu Atotputernic. El exprimă adevărul și face lucrarea de judecată și curățire a omenirii. Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt bogate și abundente, dezvăluie multe taine și adevăruri, precum modul în care să scăpăm de păcat, cum să urmărim schimbarea firii și să fim complet mântuiți și finalul și destinația oamenilor. Ne-a arătat calea de a fi mântuiți și de a intra în Împărăția lui Dumnezeu. În plus, Dumnezeu Atotputernic judecă și dezvăluie adevărul corupției omenirii de către Satana, dezvăluind firile corupte ale omului care sunt potrivnice lui Dumnezeu, precum aroganța, viclenia și răutatea. El Își dezvăluie și firea dreaptă, ce nu tolerează ofensă. Cuvintele Lui ne arată căi de practică și pătrundere, precum onestitatea, devotamentul față de datorie și supunerea față de Dumnezeu. Mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu și experimentându-I judecata și mustrarea, firile aleșilor lui Dumnezeu se schimbă, iar ei au multe experiențe și mărturii. Din cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic, putem vedea că El este Hristos al zilelor de pe urmă, e Însuși Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic este întoarcerea Domnului. Dar hristoșii falși sunt, în esență, duhuri rele. Ei nu au adevărul, nu pot mântui sau purifica oamenii. Ei nu pot decât să inducă oamenii în eroare, arătând semne și minuni. Putem vedea că falșii hristoși nu au esența lui Hristos și nu pot face lucrarea Lui. Toți își spun Dumnezeu, dar sunt falși și nu pot decât să păcălească temporar oamenii.”

A spus: „Ce ai citit e grozav, foarte convingător. Nu-i de mirare că pastorul a spus că vom fi atrași imediat ce vă auzim predica. Chiar îmi place ce am auzit de la voi, dar tot trebuie să mă gândesc.” Am răspuns: „Soră, în toți anii noștri de credință, n-am tânjit după întoarcerea Domnului? Sper că vei fi precaută. Dacă ratezi șansa la mântuirea lui Dumnezeu, vei regreta toată viața.” După aceea, oricum am avut părtășie, ea nu reacționa și nu spunea nimic. Eram epuizată și nu mai aveam răbdare. Mă gândeam că, întrucât nu voia să accepte asta, după atât de multă părtășie, nu mai puteam face nimic. Dar la gândul acela, m-am simțit prost. Mi-am amintit cuvintele lui Dumnezeu: „Ești conștient de povara de pe umerii tăi, de însărcinarea și de responsabilitatea ta? Unde-ți este simțul misiunii istorice? Cum vei sluji drept un bun stăpân în epoca următoare? Ai un puternic simț al stăpânirii? Cum L-ai descrie pe stăpânul tuturor lucrurilor? Este cu adevărat stăpânul tuturor ființelor vii și al tuturor lucrurilor fizice din lume? Ce planuri ai pentru progresul următoarei etape a lucrării? Câți oameni așteaptă să le fii păstor? E sarcina ta una grea? Ei sunt săraci, vrednici de milă, orbi și năuciți, jelindu-se în întuneric: «Unde este calea?» Cât de mult tânjesc ei ca lumina, precum o stea căzătoare, să coboare deodată și să împrăștie forțele întunericului care i-au asuprit pe oameni de atât de mulți ani? Cine poate să știe cu câtă nerăbdare speră ei și cum tânjesc la asta zi și noapte? Acești oameni care suferă profund rămân închiși într-o temniță a întunericului, fără speranță de eliberare, chiar și în ziua în care trece lumina; când vor înceta să mai plângă? Înspăimântătoare e nenorocirea acestor spirite fragile cărora nu li s-a permis niciodată să se odihnească, iar legăturile nemiloase și istoria încremenită de multă vreme îi țin în această stare. Și cine a auzit sunetul plânsetului lor? Cine s-a gândit la starea lor nefericită? Te-ai gândit vreodată cât de îndurerată și de îngrijorată este inima lui Dumnezeu? Cum poate El suporta să vadă omenirea nevinovată, pe care a creat-o cu mâinile Sale, suferind astfel de chinuri? La urma urmei, ființele umane sunt victimele care au fost otrăvite. Și, cu toate că omul a supraviețuit până în ziua de azi, cine ar fi știut că de multă vreme e otrăvit de cel rău? Ai uitat că ești una dintre victime? Din dragostea ta pentru Dumnezeu, nu ești dornic să lupți pentru a-i salva pe acești supraviețuitori? Nu ești dispus să-ți dedici toată energia ca să-L răsplătești pe Dumnezeu, care iubește omenirea ca pe trupul și sângele Său? Dacă stai să te gândești, cum interpretezi faptul de a fi folosit de Dumnezeu ca să-ți trăiești viața extraordinară? Ai cu adevărat hotărârea și încrederea de a trăi viața plină de înțeles a unei persoane pioase, care Îl slujește pe Dumnezeu?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum ar trebui să te îngrijești de viitoarea ta misiune?”). Cuvintele lui Dumnezeu ne spun cât de mâhnit și nerăbdător este, că El speră ca toți credincioșii adevărați, din toate confesiunile, toți cei care sunt în întuneric, care tânjesc amarnic după întoarcerea Domnului, să-I audă glasul în curând și să se întoarcă în casa Lui. Dar când o potențială destinatară a Evangheliei, înșelată de pastorul ei și legată de noțiuni religioase, a fost în fața mea, eu nu am putut să am părtășie răbdătoare despre adevăr și să o îndrum. O delimitam nepăsătoare și o abandonam. Unde-mi erau iubirea și simțul răspunderii? Înainte, tânjeam în fiecare zi după întoarcerea Domnului. Mi-era teamă să nu fiu înșelată de un hristos fals, așa că atunci când am auzit pe cineva mărturisind că Domnul S-a întors, n-am îndrăznit să cercetez. Era un drum plin de obstacole. Am avut norocul de a accepta lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă înaintea lui Li Ping, așa că era responsabilitatea, datoria mea să-i împărtășesc Evanghelia. În plus, n-am acceptat această etapă a lucrării cât ai clipi. La început, și eu am avut multe noțiuni. Frații și surorile au avut părtășie cu mine de multe ori înainte să fiu destul de norocoasă încât să vin înaintea lui Dumnezeu. Dar nu mă puneam în locul ei și nu vedeam lucrurile din perspectiva ei. Îmi lipseau iubirea și răbdarea și nu-mi îndeplineam responsabilitatea. Atât timp cât mai era speranță, iar ea era înclinată să caute și să cerceteze, trebuia să mă gândesc la o cale de a continua să am părtășie cu ea. Numai așa îmi îndeplineam responsabilitatea. Când m-am gândit așa, am empatizat cu ea. Întâmpinarea Domnului e importantă în contextul finalului nostru. Abordarea ei precaută era foarte normală. Eu doar mersesem la ea de câteva ori și, dat fiind că avea multe noțiuni, am vrut s-o delimitez și să renunț. Am fost foarte arogantă și absurdă! Când m-am gândit astfel, m-am simțit groaznic și foarte vinovată. M-am rugat și I-am jurat lui Dumnezeu că aveam să continui să-i împărtășesc Evanghelia și să fac tot ce puteam ca s-o aduc înaintea Lui.

Câteva zile mai târziu, m-am întors la Li Ping împreună cu sora Cheng Aizhen. De îndată ce ne-a văzut, ne-a întâmpinat cu căldură și a spus: „Surori, ați mâncat? Dacă nu, mă duc să pregătesc ceva. E foarte frig afară, faceți-vă comode!” Atitudine i s-a schimbat atât de mult și atât de repede? Și eu și Aizhen am fost surprinse. Îmi făceam griji dacă o să ne primească sau nu. Schimbarea de 180 de grade din atitudinea ei a fost neașteptată. După ce ne-am așezat, Li Ping ne-a spus ce credea: „M-am tot gândit zilele astea. Ați venit de mai multe ori să-mi împărtășiți Evanghelia. Dacă n-ați fi crezut în adevărata cale, dacă n-ar fi venit de la Duhul Sfânt, cum ați fi putut avea asemenea iubire și răbdare? Mă gândeam și că, de fiecare dată când ați venit, nu v-am ascultat și n-am fost ospitalieră, ci mi-am ascultat pastorul, de teamă să nu fiu înșelată de un hristos fals. Nu eram atentă la glasul lui Dumnezeu. Nu am cercetat mărturia voastră că Domnul S-a întors, ci doar m-am ascuns când v-am văzut. Cum L-aș putea întâmpina pe Domnul în felul acela? Am fost atât de nesăbuită și ignorantă!” M-a emoționat ceea ce a spus și I-am mulțumit lui Dumnezeu în sinea mea. M-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „Inima și duhul omului sunt ținute în mâna lui Dumnezeu, totul din viața lui este văzut de ochii lui Dumnezeu. Indiferent dacă crezi sau nu acest lucru, oricare și toate lucrurile, chiar dacă vii sau moarte, se vor muta, schimba, reînnoi și dispărea potrivit gândurilor lui Dumnezeu. Acesta este modul în care domnește Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu este sursa vieții omului”). În ziua aceea, am vorbit despre faptul că nu putem intra în Împărăția lui Dumnezeu doar pentru că am fost răscumpărați de păcat, fără să acceptăm judecata lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. Am spus: „Să credem în Domnul, să ne spovedim și să ne căim înseamnă doar că Domnul ne răscumpără și că nu ne consideră păcătoși, dar nu înseamnă că suntem liberi de păcat. Tot trăim în ciclul de a păcătui și a mărturisi. Dacă firile noastre corupte nu sunt îndepărtate, vom continua să păcătuim și să ne împotrivim lui Dumnezeu și nu putem intra în Împărăția Lui. Biblia spune: «Fără sfințire, nimeni nu-L va vedea pe Domnul» (Evrei 12:14). «Deci fiți sfinți, după cum Eu sunt sfânt!» (Leviticul 11:45). «Adevărat, adevărat vă spun că oricine săvârșește păcatul este sclav al păcatului. Și sclavul nu rămâne veșnic în casă, însă fiul rămâne veșnic» (Ioan 8:34-35). Dumnezeu e sfânt și nu le va permite oamenilor murdari să întineze pământul sfânt, dar noi pur și simplu nu ne putem abține să nu păcătuim. Cum putem intra în Împărăția lui Dumnezeu când suntem corupți și legați de păcat? Numai Dumnezeu ne poate mântui. În zilele de pe urmă, Dumnezeu Se arată și lucrează, exprimând adevăruri și făcând lucrarea de judecată ca să îndepărteze corupția omenirii, să-i elibereze complet pe oameni de păcat, să ne curățească corupția, ca, în cele din urmă, să putem intra în ținutul sfânt al lui Dumnezeu.” Li Ping a spus emoționată: „Deci dacă vrem să fim curățiți, trebuie să experimentăm judecata lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, altfel firile noastre corupte nu se vor schimba niciodată.” Am fost fericită că a înțeles asta.

Apoi am avut părtășie despre felul în care să discernem pastorii religioși, fariseii. Am citit două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic spune: „Uitați-vă la liderii fiecărei confesiuni – toți sunt aroganți și neprihăniți de sine, iar interpretările lor privind Biblia sunt în afara contextului și sunt ghidate de propriile noțiuni și închipuiri. Toți se bazează pe talente și erudiție pentru a-și face lucrarea. Oare, dacă nu ar putea predica deloc, i-ar urma acei oameni? Ei posedă, la urma urmei, ceva cunoaștere și pot predica despre vreo doctrină sau știu cum să-i convingă pe alții și cum să se folosească de unele trucuri. Le folosesc pentru a-i înșela și a-i aduce pe oameni înaintea lor. Acei oameni cred în Dumnezeu cu numele, dar, în realitate, ei își urmează liderii. Când întâlnesc pe cineva care predică adevărata cale, unii dintre ei spun: «Trebuie să-l consultăm pe liderul nostru cu privire la credință». Vedeți cum oamenii încă au nevoie de acordul și aprobarea celorlalți când cred în Dumnezeu și acceptă adevărata cale – nu este aceasta o problemă? Atunci, ce au devenit acei lideri? Nu au devenit ei farisei, păstori falși, antihriști și obstacole pentru acceptarea de către oameni a adevăratei căi?” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). „Există cei care citesc Biblia în bisericile mari și o recită cât e ziua de lungă și, totuși, niciunul dintre ei nu înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu. Niciunul dintre ei nu e capabil să-L cunoască pe Dumnezeu; cu atât mai puțin poate vreunul dintre ei să fie în concordanță cu voia lui Dumnezeu. Sunt cu toții oameni fără valoare, ticăloși, fiecare crezându-se la înălțime ca să-I dea lecții lui Dumnezeu. Ei I se împotrivesc voit lui Dumnezeu chiar și în timp ce Îi poartă stindardul. Pretinzând credința în Dumnezeu, ei tot mănâncă trupul și beau sângele omului. Toți oamenii ca aceștia sunt diavoli care devorează sufletul omului, demoni șefi care intenționat stau în calea celor ce încearcă să umble pe calea cea dreaptă, și obstacole care îi împiedică pe cei ce Îl caută pe Dumnezeu. Pot părea să aibă «o constituție zdravănă», dar cum să știe adepții lor că ei nu sunt alții decât antihriști care îi conduc pe oameni să se împotrivească lui Dumnezeu? Cum să știe adepții lor că aceștia sunt diavoli vii dedicați devorării sufletelor umane?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Toți oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu”). Am avut părtășie: „Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic dezvăluie incisiv natura și esența liderilor religioși, care sunt potrivnice lui Dumnezeu. În trecut, nu aveam discernământ asupra membrilor clerului. Credeam că ei cunoșteau bine Biblia, că aveau statură și înțelegeau adevărul, așa că îi ascultam orbește. Eram de acord cu orice rânduiau ei. Consideram cuvintele pastorilor noștri mai importante decât ale Domnului și că ceva atât de important precum întâmpinarea Domnului trebuia să aibă permisiunea lor. Dacă n-o avea, nu îndrăzneam să căutăm sau să acceptăm, chiar dacă am fi auzit glasul Domnului. Aveam o părere prea bună despre ei. Nu eram credincioși sau adepți. Acum, faptele ne-au arătat că, atunci când liderii din lumea religioasă aud mărturii despre întoarcerea Domnului Isus, ei nu îndrumă credincioșii să cerceteze asta, ci îi înșală cu tot felul de minciuni și-i împiedică să cerceteze adevărata cale. Ei au o singură țintă: să-i împiedice pe credincioși să accepte mântuirea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, să-i țină ferm în strânsoarea lor și să-i târâie în iad alături de ei. Din această purtare a lor, putem vedea că esența lor e potrivnică lui Dumnezeu, că ei sunt demoni care înghit sufletele oamenilor. Întocmai cum a spus Domnul Isus: «Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi închideți Împărăția Cerurilor în fața oamenilor; nici voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre!» (Matei 23:13).” Li Ping a răspuns: „Dacă Dumnezeu nu S-ar întrupa în zilele de pe urmă, arătându-Se, lucrând, exprimând adevăruri și dezvăluind ipocrizia acestor lideri religioși, noi nu le-am vedea niciodată adevărata față, ipocrizia și răutatea, ci am continua să fim amăgiți de ei. Ce nesăbuință!” Datorită lui Dumnezeu, ea a avut discernământ asupra pastorului ei. Ulterior, Li Ping a citit mult din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și am avut părtășie împreună despre cele trei etape ale lucrării, despre motivul pentru care Dumnezeu S-a întrupat în zilele de pe urmă, despre felul în care să experimentăm judecata lui Dumnezeu ca să fim curățiți și despre alte aspecte ale adevărului.

După ce a căutat și a cercetat o vreme, ea s-a convins că Dumnezeu Atotputernic este întoarcerea Domnului Isus. Însă nu ne așteptam ca pastorul ei să afle, imediat după ce ea s-a convins de lucrarea lui Dumnezeu.

Într-o seară, după ce ne-am așezat, am auzit că cineva bătea cu putere la ușă. Li Ping a văzut mai multe umbre prin crăpătura ușii și a zis, panicată: „O, nu! Au spus că vă vor ucide în bătaie dacă vă prind și că vă vor da pe mâna poliției! Trebuie să vă ascund!” Ne-a ascuns imediat și, după aceea, 7 sau 8 oameni au dat buzna înăuntru. Fumegând de furie și vorbind toți odată, au spus: „Unde sunt? Am văzut doi oameni intrând la tine și nu au plecat. Trebuie să fie aici. Odată ce-i prindem, le vom rupe mâinile și picioarele!” Printr-o crăpătură, le puteam vedea privirile feroce, ca cele ale lupilor. Au început să caute peste tot: în curte, sub paturi, în cocina porcilor și în fiecare ungher. Când au ajuns la ascunzătoarea noastră, am văzut lumina lanternelor și, când au ajuns în fața mea, mi-am simțit inima bătând să-mi spargă pieptul. Dacă ne găseau și ne băteau, ne-ar fi ologit. M-am rugat repede lui Dumnezeu, neîndrăznind să mă îndepărtez nicio clipă de El. Știam că El era sprijinul meu și că orice mi-ar fi făcut ei în ziua aceea era în mâinile Lui. Dacă Dumnezeu n-o permitea, nu-mi puteau face nimic. La gândul acela, nu mi-a mai fost atât de teamă. Ne-au căutat peste tot, dar nu ne-au găsit. Asta era apărarea lui Dumnezeu! Apoi am auzit pe cineva spunând furios: „Ce ciudat! Cu siguranță au intrat doi oameni aici și nu au plecat. De ce nu-i putem găsi?” Li Ping le-a răspuns mânioasă: „Din felul în care vă purtați, văd că nu sunteți credincioși. Au venit să răspândească Evanghelia, dar e ca și cum au intrat în bârlogul lupilor, înfruntând blesteme sau bătaia. Domnul Isus ne-a învățat să ne iubim aproapele ca pe noi înșine. După purtare, nu sunteți nici măcar la fel de buni ca un necredincios. Acum v-am văzut adevărata față. Măcar sunteți creștini? Sunteți farisei!” După ce a spus asta, ei au plecat furioși. Aizhen și cu mine am fost încântate s-o auzim spunând asta. În sfârșit avea discernământ asupra acelor lideri religioși și nu mai era înșelată și tulburată de ei. După ce au plecat, Li Ping a spus emoționată: „După tulburarea pe care au provocat-o, le-am văzut adevărata față. Ei sunt antihriști, dușmani ai lui Dumnezeu. Îl urmez pe Dumnezeu Atotputernic, oricum m-ar hărțui ei.” Când am auzit-o, m-a emoționat și I-am tot mulțumit lui Dumnezeu.

Această experiență m-a făcut să văd clar chipurile demonice ale liderilor religioși care se împotrivesc lui Dumnezeu. Ei nu vor să caute sau să cerceteze deloc lucrarea lui Dumnezeu și se înfurie când aud că cineva mărturisește întoarcerea Domnului și vor să-l ucidă. Ei nu sunt credincioși. Sunt antihriști, farisei care sunt sătui de adevăr și îl urăsc. Am văzut faptele minunate ale lui Dumnezeu, iar asta mi-a întărit credința. Orice dificultăți înfrunt în răspândirea Evangheliei, atât timp cât există un potențial destinatar, ar trebui să mărturisesc pentru lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu, cu iubire și răbdare, ca acela să poată să audă glasul lui Dumnezeu și să-I accepte mântuirea din zilele de pe urmă. Doar astfel îmi pot îndeplini responsabilitatea și datoria.