De Siyuan

Originile Crăciunului

În fiecare an, pe măsură ce se apropie Crăciunul, magazinele de pe străzi pregătesc o expunere impresionantă de cadouri de Crăciun, cu Moș Crăciun și cu brazi de Crăciun și așa mai departe. Luminițe multicolore sunt atârnate în copaci și pe clădiri, orașe întregi sunt decorate cu lumini și cu ornamente colorate și peste tot este bucurie și entuziasm. Pentru creștinism, Crăciunul este o sărbătoare foarte specială și, cu câteva luni înainte de Crăciun, multe biserici vor începe să se ocupe de pregătirea a tot ce este necesar sărbătorii Crăciunului. În ziua de Crăciun, bisericile sunt pline, iar frații și surorile participă la festivități, luând masa de Crăciun, organizând concerte, închinându-se Domnului Isus și așa mai departe. Fericirea se citește pe fața fiecăruia. Totuși, când ne strângem laolaltă în adunări vesele pentru a sărbători nașterea Domnului Isus, înțelegem noi oare semnificația Crăciunului? Poate că frații și surorile vor spune: „Domnul Isus a fost răstignit pe cruce pentru a răscumpăra întreaga omenire, iar creștinii au înființat Crăciunul pentru a-și aminti și a celebra nașterea Domnului Isus. Deși ziua exactă în care S-a născut Domnul Isus nu este consemnată în Biblie, Crăciunul a devenit treptat o sărbătoare universală în urma răspândirii Evangheliei lui Isus Hristos.” Probabil că știam acest lucru, dar cunoaștem noi oare dragostea lui Dumnezeu și voia Lui pentru noi, care era, de fapt, ascunsă în spatele nașterii Domnului Isus? Și cum ar trebui să abordăm Crăciunul într-un mod care este după inima Domnului?

Domnul Isus S-a născut datorită dragostei lui Dumnezeu și pentru mântuirea omenirii

La început, Iahve a lucrat în forma Duhului printre oameni, l-a folosit pe Moise pentru a proclama legile și poruncile Lui, a călăuzit omenirea referitor la felul în care să trăiască pe pământ, i-a înștiințat pe oameni referitor la ceea ce e bine și rău și la modul în care să se închine lui Dumnezeu, și așa mai departe. Dar când Epoca Legii se apropia de sfârșit, din cauză că umanitatea era tot mai profund coruptă de Satana, oamenii nu puteau respecta legile și nu mai existau destule jertfe de păcat pe care le puteau face care să le poată ispăși păcatele; lumea se confrunta cu pericolul de a fi oricând judecată și condamnată la moarte prin lege. Dumnezeu nu a putut suporta să vadă omenirea, pe care El a creat-o cu propriile Sale mâini, distrusă într-un asemenea mod. De aceea, pentru a permite supraviețuirea omenirii, Dumnezeu a coborât din ceruri și S-a întrupat în persoana Domnului Isus Hristos, S-a arătat și Și-a îndeplinit lucrările, a exprimat ce înseamnă: „Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor este aproape” (Matei 4:17), i-a învățat pe oameni să fie toleranți, răbdători, să-și iubească dușmanii și să-și ierte aproapele de șaptezeci de ori câte șapte. De asemenea, El a vindecat bolnavii, a scos afară demonii și a făcut multe semne și minuni, iar, la sfârșit, a fost răstignit pe cruce, răscumpărând astfel omenirea din păcatele ei. Atâta timp cât Îl acceptăm pe Domnul Isus ca Mântuitor al nostru și ne rugăm cu sinceritate Domnului, mărturisindu-ne păcatele și pocăindu-ne, păcatele ne sunt iertate și ne putem bucura de pace, bucurie și de toată abundența de har care vine de la Domnul. Se poate spune că doar datorită faptului că Domnul Isus S-a născut și Dumnezeu Însuși S-a întrupat pentru a îndeplini lucrarea de răscumpărare, omenirea a putut fi salvată de la condamnare și de lanțurile legii, nemaifiind astfel supusă judecății sau condamnării la moarte. Doar datorită faptului că Domnul Isus S-a născut, cei care L-au urmat au putut să se bucure de o pace și bucurie reale. Chiar mai mult de atât, doar datorită faptului că Domnul Isus S-a născut și Duhul lui Dumnezeu S-a materializat într-un trup obișnuit, folosind limbajul omenirii pentru a-Și rosti cuvântările, cunoaștem mai clar, din cuvintele Domnului, voia lui Dumnezeu și cerințele Lui față de om, putem avea o trăire reînnoită și mai adâncă, iar relația noastră cu Dumnezeu poate fi și mai apropiată. Motivația venirii Domnului Isus pe pământ, exprimarea adevărului de către El și îndeplinirea lucrării de răstignire au avut la bază eforturile asidue ale lui Dumnezeu de a salva umanitatea – motivația a fost dragostea și mila lui Dumnezeu față de umanitatea coruptă!

Care sunt voia și cerințele Domnului Isus pentru noi

Când Domnul Isus a terminat lucrarea de răscumpărare, El a înviat și S-a înălțat la cer; cu toate acestea, mulți oameni, pentru a-și aminti de nașterea Lui, organizează petreceri în seara de Crăciun și pun în scenă concerte, sărbătorind astfel nașterea Domnului Isus. Am fost, însă, vreodată conștienți de semnificația Crăciunului și de voia și cerințele Domnului Isus pentru noi? Ce ar trebui, mai exact, să facem pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și pentru a dobândi lauda Lui?

Domnul Isus a spus: „Că vine ceasul când nu vă veţi mai închina Tatălui nici pe muntele acesta şi nici în Ierusalim. […] Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când adevăraţii închinători I se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; căci astfel de închinători caută Tatăl” (Ioan 4:21, 23). Înțelegem din cuvintele Domnului Isus că Domnul speră ca noi să ne închinăm lui Dumnezeu în duh și în adevăr și nu să respectăm în mod rigid tot felul de formalități sau să ne implicăm în activități. Fariseii, marii preoți și cărturarii de la templu din vremurile de altădată se concentrau doar asupra implicării în diverse ceremonii religioase și asupra respectării regulilor. În fiecare zi, ei aduceau jertfe de închinare lui Dumnezeu, dar nu acordau multă atenție punerii în practică a cuvintelor lui Dumnezeu și nici nu urmau poruncile lui Iahve, până într-acolo încât chiar au abandonat poruncile lui Dumnezeu și s-au alipit exclusiv de tradițiile omenești. În cele din urmă, nu numai că nu au dobândit lauda lui Dumnezeu, ci au și fost urâți și blestemați de Domnul Isus. Faptul că bisericile organizează astăzi ample festivități de Crăciun este doar o afișare temporară de entuziasm; toți ne strângem laolaltă cu bucurie și fericire, dar nu ne închinăm cu adevărat Domnului și nu folosim această oportunitate pentru a înțelege voia Lui sau a dobândi cunoașterea Lui și, astfel, nu vom primi aprobarea Domnului Isus. De fapt, din momentul în care Domnul Isus Și-a început oficial lucrarea până în momentul în care Și-a încheiat lucrarea de răscumpărare, El a exprimat multe adevăruri și a stabilit multe cerințe. Voia Domnului e să nădăjduim ca noi toți să ne concentrăm atenția asupra punerii în aplicare a cuvintelor Lui și să ne ținem strâns de învățăturile Lui tot timpul și în orice loc, indiferent de problemele sau de oamenii care ar putea să ne iasă în cale. Aceasta este ceea ce Domnul cere de la noi și este cel mai fundamental principiu de practică pentru aceia dintre noi care credem în Dumnezeu. După cum a spus Domnul Isus: „Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, atunci sunteţi într-adevăr ucenicii Mei” (Ioan 8:31), „Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu” (Ioan 15:14). Se poate vedea, deci, că în viața noastră obișnuită și în relațiile noastre cu alți oameni, este de maximă importanță să ne concentrăm asupra practicii în concordanță cu spusele Domnului, fiindcă aceasta este ceva pe care aceia care cred cu adevărat în Dumnezeu și I se închină lui Dumnezeu trebuie să îndeplinească mai presus de orice.

Ne închinăm noi cu adevărat Domnului?

În zilele noastre, mulți frați și surori vin la biserică de Crăciun pentru a sărbători nașterea Domnului Isus, pentru a se ruga împreună, pentru a citi Biblia împreună și pentru a cânta împreună laudele Domnului. Dar în restul timpului, suntem ocupați cu propriile noastre slujbe și cariere sau cu interacționarea cu alți oameni. Foarte rar ne liniștim înaintea Domnului și ne rugăm citind cuvintele Sale sau căutăm să înțelegem voia Lui. Unii frați și unele surori participă frecvent la adunări, însă rareori practică și trăiesc cuvintele Domnului în viața lor, încă trăiesc în păcat, iar păcatele lor cresc vertiginos. De exemplu, Domnul Isus ne cere să fim umili și blânzi, dar pe măsură ce înaintăm și lucrăm împreună cu colegii și cu frații și surorile din biserică, suntem dominați de înclinațiile noastre arogante, considerăm propriile noastre opinii și idei ca fiind perfecte și ne protejăm pe noi înșine, fiind incapabili să trăim în mod pașnic cu ceilalți. Domnul Isus ne cere să învățăm să-i iertăm pe ceilalți și să-i iubim la fel cum ne iubim pe noi înșine. Însă atunci când alții ne încalcă interesele, ne simțim atât de răniți, încât acționăm după înclinațiile otrăvitoare ale Satanei, judecându-i și condamnându-i. Domnul Isus cere ca noi să ne despărțim de oamenii lumești, dar în goana noastră după faimă, statut și plăceri fizice, urmăm tendințele rele ale lumii, trăim în păcat și ne înstrăinăm tot mai mult de Domnul. Acestea sunt doar câteva exemple ale modului în care eșuăm în a trăi conform cerințelor Domnului. Deși acordăm o mare importanță respectării ceremoniilor religioase și ne concentrăm să fim recunoscători pentru mântuirea Domnului, lăudându-L pe El în zilele specifice ale diverselor sărbători, totuși, nu urmăm calea Domnului și trăim adeseori în păcat. Este acesta modul în care ne închinăm noi Domnului Isus? Poate Domnul să ne laude cu adevărat pentru acest lucru? Să luăm drept exemplu situația în care părinții își cresc copilul pentru a fi adult. În cazul în care copilul este cu adevărat înțelept și filial, el va avea grijă să afle ce le place și ce nu le place părinților lui și ori de câte ori va face ceva pentru părinții lui, el va ști întotdeauna ce să facă pentru a-i mulțumi. Dar dacă el nu face altceva decât să dea o petrecere mare de ziua de naștere a părinților lui și doar spune: „Vă iubesc, mamă și tată!”, iar când părinții lui au într-adevăr nevoie de el, este prea ocupat cu propria lui viață pentru a-și îndeplini responsabilitățile filiale, se poate spune că este el cu adevărat filial?

Cum să ne supunem voii lui Dumnezeu și să-I câștigăm lauda

Dacă vrem să devenim oameni care se închină cu adevărat lui Dumnezeu și câștigă lauda Lui, cheia este să trăim în conformitate cu vorbele lui Dumnezeu, să-L înălțăm pe Dumnezeu în inimile noastre, să ne concentrăm să urmăm calea Domnului în toate lucrurile, să punem cuvintele Domnului pe primul loc și să folosim ceea ce realmente trăim pentru a fi o mărturie pentru Dumnezeu și pentru a-L glorifica pe El. Desigur, unii frați și unele surori ne adunăm împreună de Crăciun pentru a cânta imnuri și a-L lăuda pe Domnul, pentru a împărtăși unii cu alții experiențele noastre și cunoștințele pe care le avem despre practicarea cuvintelor Domnului în viața noastră, pentru a ne sprijini și a ne ajuta unii pe alții să rezolvăm probleme din viața noastră spirituală și pentru a elimina distanța dintre noi și Dumnezeu, iar aceste lucruri sunt, de asemenea, în concordanță cu voia lui Dumnezeu. În plus, există în zilele noastre multe țări occidentale care, în perioada Crăciunului, organizează evenimente caritabile pentru creștinii persecutați și persoanele fără locuință și care adună oameni în căutarea unui adăpost și refugiați creștini persecutați din toată lumea, pentru ca aceștia să poată împărtăși experiențe unii cu alții, permițându-le astfel să simtă căldura lui Dumnezeu în frigul rece al iernii. Acestea, de asemenea, sunt lucruri pe care Dumnezeu Și le va aminti. Pe scurt, sărbătoarea în sine nu este importantă și diversele ceremonii nu sunt importante. Cele mai importante sunt cuvintele Domnului Isus și lucrurile pe care El le cere de la noi. Să putem avea o inimă temătoare de Dumnezeu și să căutam voia Domnului în toate lucrurile, să practicăm cuvintele Domnului și să-L mulțumim pe Domnul îndeplinind cerințele Lui – aceasta este ceea ce contează cel mai mult. Doar trăind în acest mod ne închinăm cu adevărat Domnului Isus și Îi câștigăm lauda.

Mulțumiri fie aduse luminării și călăuzirii lui Dumnezeu și El să fie cu noi toți!