de Qin Xin, China

O perioadă de vreme, a trebuit să mă ascund în casa de găzduire pentru a-mi face îndatoririle ca să evit să fiu urmărită de Partidul Comunist Chinez. Într-o zi, după ce supraveghetorul s-a întors de la o adunare, el a avut părtășie despre câteva adevăruri-principii privind discernerea oamenilor. Nu m-am putut abține să nu simt invidie în inima mea, gândindu-mă: „Tot e mai bine să poți să ieși și să faci îndatoriri. Poți să participi la mai multe adunări, să câștigi mai multe adevăruri și să pătrunzi adevărul mai repede, nu ca mine, care fac întreaga zi o datorie bazată pe texte, fără să ies nicăieri. În afară de sarcinile mele curente, interacționez doar cu cuplul de la familia-gazdă și cu câinele lor. Cercul meu social este atât de restrâns, încât abia mă văd cu cineva. Nu există nici măcar o situație în care să-mi pot dezvălui corupția. Cum mă pot cunoaște? Cum pot câștiga mai multe adevăruri?” În acel moment, mi-am zis: „Dumnezeu determină finalurile oamenilor în funcție de faptul dacă au sau nu adevărul. Dacă până la urmă nu câștig adevărul, iar firea mea nu se schimbă, mai pot fi oare mântuită?” Când m-am gândit la asta, nu am mai vrut să-mi fac datoria bazată pe texte. Am vrut să-l rog pe supraveghetor să-mi atribuie o datorie care implică mai multă interacțiune cu oamenii și mai multe adunări. După aceea, am simțit că nu era un lucru rezonabil. Îndatoririle fuseseră atribuite oamenilor pe baza unei evaluări cuprinzătoare a calibrelor și punctelor lor forte. Alegând ce datorie să fac, nu eram ascultătoare. Am stat cu privirea ațintită la calculator, întorcând chestiunea pe toate părțile, neputând să-mi potolesc inima.

În după-amiaza următoare, când l-am văzut pe supraveghetor plecând la o altă adunare, m-am simțit deosebit de invidioasă, gândindu-mă: „Ce minunat e să fii supraveghetor! Nu numai că te întâlnești adesea cu liderii și înțelegi multe adevăruri, dar practici de asemenea rezolvarea problemelor cu ajutorul adevărului în diferite grupuri. Fiecare zi îți aduce câștiguri, iar viața ta progresează atât de repede! Datoria mea mă ține în casă, unde sunt în siguranță, dar, având mai puține adunări, cum pot câștiga adevăruri?” Nu m-am putut abține să nu mă plâng și nu am vrut să continui această datorie. Dar apoi m-am gândit la ceea ce spusese supraveghetorul despre dificultatea de a găsi personal pentru datoriile bazate pe texte. Dacă aș fi spus că nu vreau să fac această datorie, nu aș fi creat probleme bisericii? Așa că nu aveam încotro. Deși am continuat să lucrez, nu aveam niciun simț al poverii în inima mea. În următoarele două zile, computerul meu s-a tot blocat, ceea ce, în combinație cu lipsa mea de dedicare față de îndatoririle mele, a dus la întârzierea lucrării. Supraveghetorul mi-a reamintit să nu caut doar cauze externe, ci să reflectez asupra propriei mele stări. Astfel, i-am împărtășit supraveghetorului ceea ce dezvăluisem în ultima vreme. Supraveghetorul m-a întrebat: „Ai căutat adevărul pentru a-ți clarifica starea? Nu cauți adevărul ca să-ți rezolvi corupția dezvăluită. Nu înveți lecțiile din fața ochilor tăi. Crezi că schimbarea datoriei te va ajuta să le înveți?” Cuvintele supraveghetorului m-au lăsat fără replică. Ceea ce a spus era adevărat. Ar trebui să mă concentrez pe învățarea lecțiilor din problemele curente și să caut adevărul pentru a-mi rezolva corupția.

Mai târziu, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „În cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărurile pe care omul trebuie să le aibă, lucruri care sunt cele mai benefice și mai utile pentru omenire, întăritorul și hrana de care are nevoie trupul vostru, lucruri care îl ajută pe om să-și recapete umanitatea normală și adevărurile cu care omul ar trebui să fie înzestrat. Cu cât practicați mai mult cuvântul lui Dumnezeu, cu atât mai repede va înflori viața voastră, iar adevărul va deveni mai clar. Pe măsură ce statura voastră crește, veți vedea mai clar lucrurile din tărâmul spiritual și veți avea mai multă putere ca să triumfați asupra Satanei. O mare parte din adevărul pe care nu îl înțelegeți va fi lămurită atunci când veți practica al lui Dumnezeu cuvânt. Cei mai mulți oameni se mulțumesc doar să înțeleagă textul cuvântului lui Dumnezeu și se concentrează pe a se dota cu doctrine, nu pe a-și aprofunda experiența prin practică, dar nu este aceasta calea fariseilor? Așadar, pot ei obține realitatea din propoziția «Cuvântul lui Dumnezeu este viață» făcând asta? Viața unui om nu poate crește doar citind pur și simplu cuvântul lui Dumnezeu, ci numai când acesta este pus în practică. Dacă tu crezi că a înțelege cuvântul lui Dumnezeu este tot ceea ce e necesar pentru a avea viață și statură, atunci înțelegerea ta este greșită. Adevărata înțelegere a cuvântului lui Dumnezeu are loc atunci când practici adevărul, iar tu trebuie să înțelegi că «numai prin practicarea adevărului poate acesta să fie înțeles vreodată». Astăzi, după ce ai citit cuvântul lui Dumnezeu, poți doar să spui că tu cunoști cuvântul lui Dumnezeu, dar nu poți spune că îl înțelegi. Unii spun că mai întâi trebuie să înțelegi adevărul înainte de a-l putea practica, dar acest lucru este doar pe jumătate corect și cu siguranță nu este pe deplin precis. Înainte de a cunoaște un adevăr, tu nu ai experimentat acel adevăr. Să simți că înțelegi ce auzi într-o predică nu înseamnă cu adevărat a înțelege – înseamnă doar a-ți însuși cuvintele textuale ale adevărului, și nu este același lucru cu a înțelege adevărata semnificație a acestuia. A avea doar o cunoaștere superficială a adevărului nu înseamnă că tu chiar îl înțelegi sau că-l cunoști; adevărata semnificație a adevărului vine din a-l fi experimentat. Prin urmare, numai atunci când experimentezi adevărul îl poți înțelege și numai atunci poți pricepe părțile ascunse ale acestuia. A-ți aprofunda experiența este singura modalitate de a pricepe conotațiile și de a înțelege esența adevărului” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Odată ce înțelegeți adevărul, ar trebui să-l puneți în practică”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au făcut să pricep că înțelegerea pe deplin a adevărului necesită practicarea și pătrunderea lui în viața reală, și numai cei care se axează pe practică pot înțelege esența adevărului. Citind pur și simplu cuvintele lui Dumnezeu sau ascultând părtășia altora, fără să te axezi pe practicarea sau pătrunderea lor, poți să înțelegi doar doctrinele, dar nu și adevărul în profunzimea lui. M-am gândit la doi conducători pe care îi cunoscusem înainte. Ei lucrau din zori și până-n seară, organizând adunări și având părtășie pretutindeni cu alți frați și surori. Citeau mult din cuvintele lui Dumnezeu și participau la numeroase adunări cu lideri de nivel superior. Deși înțelegeau multe cuvinte și doctrine, nu se axau pe examinarea propriei corupții dezvăluite sau pe practicarea cuvintelor lui Dumnezeu. Unul dintre conducători se lăuda și mărturisea mereu despre sine, aducând frați și surori înaintea lui, și a devenit, în cele din urmă, un antihrist. Celălalt conducător era obsedat de statut și chinuia pe oricine nu i se supunea sau îi dădea sugestii; în cele din urmă, a fost exclus din biserică pentru multele sale fapte rele. Cu toate acestea, unii frați și surori aveau îndatoriri care nu îi puneau în lumina reflectoarelor și implicau un contact limitat cu ceilalți, dar se concentrau pe introspecție și pe cunoașterea de sine în conformitate cu cuvintele lui Dumnezeu, iar viața lor a crescut în timp. Unii chiar au scris articole despre mărturii bazate pe experiență. M-am gândit, de asemenea, la Petru din Epoca Harului. El a auzit multe predici de la Domnul Isus, dar nu s-a mulțumit doar să le asculte. El reflecta adesea asupra cuvintelor Domnului și se axa pe punerea lor în practică în viața de zi cu zi. Prin practicarea adevărului, el a primit luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu, și, experimentând treptat în acest fel, adevărul a devenit viața sa, iar el a câștigat realitatea de a fi supus lui Dumnezeu, de a se teme de Dumnezeu și de a-L iubi pe Dumnezeu. La fel, până acum auzisem o mulțime de cuvinte ale lui Dumnezeu și multe predici și părtășii despre pătrunderea în viață, dar pentru că nu urmărisem adevărul sau nu mă concentrasem să reflectez asupra mea atunci când se întâmpla ceva și căutasem rareori adevărul în timp ce făceam ceva, câștigurile mele fuseseră minime. De aici, am văzut că a te axa doar pe înzestrarea cu doctrine, indiferent cât de mult înțelegi, nu înseamnă că înțelegi adevărul. M-am gândit că înainte citisem adesea despre adevărul supunerii față de Dumnezeu și înțelesesem că, în orice împrejurare, trebuie să țin cu dinții de datoria mea și să mă supun orchestrării și rânduielilor lui Dumnezeu, dar când mediul stabilit de Dumnezeu nu se potrivise cu noțiunile mele, am văzut că îmi lipsise realitatea supunerii. Gândindu-mă că această datorie nu era în concordanță cu dorințele mele, mă împotrivisem în a o face și nu fusesem dispusă să mă supun. Am văzut că, oricât de multe părtășii aș fi ascultat, nu însemna că înțelesesem sau că dobândisem adevărul. Ceea ce înțelesesem erau doar cuvinte și doctrine, iar dacă nu mă concentram pe practicarea adevărului, tot nu aș fi putut să-l câștig cu adevărat, iar viața-fire nu mi s-ar fi schimbat.

Am continuat să caut în funcție de starea mea și am găsit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu, care spune: „Transformarea unei firi corupte nu are loc peste noapte. O persoană trebuie să reflecteze asupra ei și să se examineze continuu în toate chestiunile. Trebuie să-și examineze acțiunile și comportamentele în lumina cuvintelor lui Dumnezeu, să încerce să se înțeleagă pe sine și să găsească calea de a practica adevărul. Acesta este modul de a aborda o fire coruptă. E necesar să reflecteze asupra firilor corupte care se dezvăluie în viața de zi cu zi și să le exploreze, să practice disecarea și discernământul pe baza propriei înțelegeri a adevărului și să avanseze treptat, astfel încât să fie capabilă să practice adevărul și să-și alinieze toate acțiunile la adevăr. Printr-o astfel de urmărire, de practică și de înțelegere de sine, aceste dezvăluiri de corupție încep să se reducă și există speranță că firea sa va fi în cele din urmă transformată. Aceasta este calea. Transformarea firii unei persoane este o chestiune de creștere în viața sa. Trebuie să înțeleagă adevărul și să îl practice. Doar prin practicarea adevărului poate aborda problema unei firi corupte. Dacă o fire coruptă continuă să se dezvăluie în mod constant, chiar până într-atât încât să se dezvăluie în fiecare acțiune și cuvânt, înseamnă că firea sa nu a fost transformată. Orice chestiuni legate de o fire coruptă ar trebui să fie analizate în amănunt și explorate cu seriozitate. O persoană ar trebui să caute adevărul pentru a scoate la iveală și a aborda cauzele fundamentale ale unei firi corupte. Acesta e singurul mod de a rezolva complet problema unei firi corupte. Odată ce ai găsit această cale, există speranță pentru o transformare în firea ta. Acestea nu sunt chestiuni lipsite de fond; sunt relevante pentru viața reală. Cheia este dacă indivizii se pot dedica din toată inima și cu sârguință adevărurilor-realități și dacă pot practica adevărul. Atâta vreme cât sunt capabili să practice adevărul, ei pot începe treptat să se elibereze de firea lor coruptă. Apoi, se pot comporta conform cerințelor lui Dumnezeu și conform poziției lor. Găsindu-și locul, rămânând fermi în rolul lor de ființe create și devenind persoane care se supun cu adevărat lui Dumnezeu și Îl venerează, ei vor fi aprobați de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Principiile care ar trebui să ghideze conduita unei persoane”). Cuvintele lui Dumnezeu au arătat foarte clar că firile corupte ale omului sunt dezvăluite zilnic. În orice chestiune și cuvânt rostit, se pot afla firi corupte și se pot amesteca gânduri și percepții eronate. Oamenii trebuie să caute adevărul ca să recunoască și să rezolve aceste probleme. În cele din urmă, dacă cineva poate câștiga adevărul și își poate schimba firea depinde de faptul dacă urmărește și practică adevărul. Nu e vorba că dezvălui cu atât mai multă corupție cu cât este mai mare numărul de oameni cu care interacționezi, sau că, dacă nu ieși și interacționezi cu mai puțini oameni, dezvălui mai puțină corupție. Aceasta era noțiunea și închipuirea mea. În realitate, chiar dacă cineva are o datorie care implică puțină interacțiune cu ceilalți, atât timp cât poartă o povară pentru propria pătrundere în viață, acordă atenție punctelor de vedere și gândurilor dezvăluite în orice chestiune, le examinează cu atenție și caută adevărul în timp util pentru a rezolva orice corupție descoperită, acea persoană poate încă să câștige adevărul și să experimenteze schimbarea. Gândindu-mă la mine, deși datoria mea de atunci implica o interacțiune limitată cu oamenii, dezvăluisem totuși multă corupție în lucrarea mea. Uneori, când eram ocupată cu lucrarea și trebuia să muncesc până târziu, eram îngrijorată că îmi suprasolicitam ochii din cauza unei probleme oculare minore, și mi-era teamă că, dacă mă lăsa vederea, nu voi putea să-mi fac datoria în continuare și să fiu mântuită, așa că devenisem delăsătoare și întârziasem lucrarea. Alteori, îmi făcusem datoria în mod superficial, fără să verific detaliile lucrării, ceea ce dusese la o reluare a lucrării și la întârzieri în progresul acesteia. Am văzut că natura mea ticăloasă era ceva grav. Mi-am amintit, de asemenea, că înainte, când aveam o datorie care presupunea întâlnirea cu oamenii și participarea zilnică la adunări, deși dezvăluisem multă corupție, mă folosisem de faptul că eram ocupată cu îndatoririle ca o scuză pentru a evita să reflectez asupra mea, rareori căutând adevărul ca să-mi rezolv corupția. Trecusem prin multe experiențe și dezvăluisem multă stricăciune, dar nu câștigasem prea mult adevăr. Acum, făcându-mi datoria ca la carte, mă concentram în fiecare zi numai la realizarea lucrurilor, rareori venind înaintea lui Dumnezeu ca să reflectez la corupția mea. Pe lângă îndeplinirea datoriei, mintea mea era adesea goală sau mă gândeam la bucuriile trupului, la afecțiunea familiei, la faimă și la statut, la toate lucrurile acestea care nu au legătură cu adevărul. Nu exista niciun progres în intrarea mea în viață. Am văzut că dobândirea adevărului nu depindea de îndeplinirea datoriei. Punctul-cheie era dacă o persoană se axează pe introspecție și dacă depune într-adevăr eforturi pentru a-și rezolva stricăciunea dezvăluită. Dacă nu căuta adevărul și nu reflecta asupra sa, chiar dacă ar fi devenit supervizor, nu ar fi câştigat adevărul şi nu ar fi putut fi mântuită Confruntându-mă cu faptele acestea, am văzut cât de eronate și absurde fuseseră părerile mele! Pentru că nu înțelesesem adevărul, vedeam lucrurile din perspective false, vrând mereu să abandonez această datorie și să nu mă supun suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu. De asemenea, îmi făcusem datoria fără tragere de inimă și, dacă aș fi continuat așa, asta n-ar fi făcut decât să întârzie lucrarea și să-L determine pe Dumnezeu să mă disprețuiască și să mă respingă. Mi-am dat seama cât de important era să ai păreri și gânduri corecte când urmărești adevărul. Când am înțeles asta, nu am mai fost capricioasă în privința datoriei mele, ci am fost gata să profit de ocazie ca să-mi fac datoria, să fiu atentă la părerile și gândurile mele când se întâmpla ceva și să caut adevărul ca să găsesc rapid soluția.

Reflectând, mi-am dat seama că incapacitatea de a mă supune datoriei mele actuale nu era numai din vina părerilor mele false, ci și din vina dorinței mele de a căpăta binecuvântări. Crezusem că, făcând datoria aceasta, aș câștiga mai puține adevăruri, ceea ce însemna că aveam puține șanse să primesc binecuvântări, așa că nu-mi dorisem să o îndeplinesc. Am văzut că intenția mea de a crede în Dumnezeu și de a îndeplini îndatoriri fusese greșită. Am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Oamenii cred în Dumnezeu pentru a fi binecuvântați, răsplătiți, încoronați. Nu există acest lucru în inima fiecăruia? Este cert că există. Deși oamenii nu vorbesc deseori despre asta, ba chiar își ascund motivul și dorința de a obține binecuvântări, această dorință și acest motiv din adâncul inimilor oamenilor au fost întotdeauna de nezdruncinat. Indiferent câtă teorie spirituală înțeleg oamenii, ce experiență sau cunoștințe experiențiale au, ce datorie pot să îndeplinească, câtă suferință îndură sau cât de mare e prețul pe care-l plătesc, ei nu renunță niciodată la motivația pentru binecuvântări adânc ascunsă în inimile lor și întotdeauna trudesc în tăcere în folosul ei. Nu este acesta lucrul cel mai adânc îngropat în inimile oamenilor? Fără această motivație de a primi binecuvântări, cum te-ai simți? Cu ce atitudine ți-ai îndeplini datoria și L-ai urma pe Dumnezeu? Ce ar deveni oamenii dacă s-ar descotorosi de această motivație de a primi binecuvântări care este ascunsă în inimile lor? E posibil ca mulți oameni să devină negativi, în vreme ce unii ar deveni demotivați în îndatoririle lor. Și-ar pierde interesul în credința lor în Dumnezeu, de parcă sufletul lor ar fi dispărut. Ar părea că le-a fost smulsă inima. De aceea spun că motivația pentru binecuvântări este ceva ascuns adânc în inimile oamenilor” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Șase indicatori ai progresului în viață”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au expus starea. Crezând în Dumnezeu, renunțând la lucruri, consumându-mă și muncind din greu, scopul meu fusese doar acela de a primi binecuvântări. Dacă nu puteam primi binecuvântări, îmi pierdeam motivația de a-mi face datoria și nu eram entuziasmată de nimic. De când am început să cred în Dumnezeu, mi-am făcut mereu datoria cu entuziasm, renunțând la slujbă și la căsătorie, fiind dispusă să sufăr și să plătesc un preț în datoria mea. Când mi s-a atribuit datoria bazată pe texte, am crezut că această datorie implica puține adunări în afara casei și mai puține ocazii de a câștiga adevărul, ceea ce mi-ar împiedica mântuirea. Așa că am vrut ca supraveghetorul să îmi dea o altă datorie și m-am plâns că datoria care îmi fusese atribuită era nepotrivită. Am început să-mi fac datoria superficial, trândăvind și făcând lucrarea să întârzie. Am văzut că sacrificiile și eforturile pe care le făceam pentru îndeplinirea îndatoririlor mele erau motivate de dorința mea de a primi binecuvântări. În credința mea, țineam cont doar de propriile mele interese, tratându-mi datoria ca pe un mijloc de a obține binecuvântări. Dacă o datorie mi se părea benefică pentru a câștiga binecuvântări, eram dornică să o fac; dacă nu, deveneam negativă și potrivnică să o fac. Nu urmăream să mă supun lui Dumnezeu și să-L mulțumesc, și nici nu-mi făceam datoria ca ființă creată cu sinceritate față de Dumnezeu. Continuând în acest fel, n-aș fi făcut decât să atrag disprețul lui Dumnezeu, ajungând, în cele din urmă, să fiu eliminată de El. Ar trebui să mă supun rânduielilor bisericii, să-mi fac îndatoririle cu sârguință și conștiinciozitate, să mă axez pe introspecție în toate aspectele pentru a învăța lecții și să urmăresc o schimbare a firii.

În zilele care au urmat, m-am axat pe însușirea de lecții din situațiile cu care mă confruntam. Fratele de la casa de găzduire își făcea datoria cu entuziasm, dar nu acorda prea multă atenție intrării în viață. În trecut, l-am ajutat, îmboldită de intenții bune, încercând mereu să-l determin să se cunoască pe sine în urma situațiilor întâlnite, ceea ce i-a provocat împotrivire și repulsie, iar eu m-am simțit nedreptățită de asta, întrebându-mă de ce bunele mele intenții nu erau apreciate. Reflectând, mi-am dat seama că aveam o fire arogantă și îi forțam pe ceilalți să mă asculte. De asemenea, îmi lipseau principiile necesare pentru ajutorarea celorlalți. Mai târziu, am citit „Principiile ajutorării altora cu afecțiune” și am înțeles că a-i ajuta pe alții ar trebui cel puțin să nu-i facă să se poticnească, ci să le aducă beneficii și că ar trebui să-i tratez pe ceilalți în funcție de statura lor, îndrumându-i cu răbdare și blândețe, fără a-i forța să accepte opiniile mele. Mai mult, cu ceva timp în urmă, mulți frați și surori au plecat din oraș pentru a predica Evanghelia. Din anumite motive, eu nu am putut merge, și m-am simțit negativă și abătută, lamentându-mă cu privire la motivul pentru care Dumnezeu a permis să mi se întâmple asta. Mai târziu, m-am axat pe căutarea adevărului și, citind cuvintele lui Dumnezeu și reflectând asupra mea, mi-am recunoscut părerile greșite și scopul de a căuta binecuvântări. Am crezut că părăsirea orașului pentru a face îndatoriri mi-ar fi oferit mai multe ocazii de a practica și, astfel, o mai mare speranță de a dobândi adevărul și mântuirea. Când acest obiectiv nu a fost atins, am devenit negativă și m-am plâns. Am realizat că, în calitate de ființă creată, trebuie să mă supun orchestrării și rânduielilor Creatorului și am înțeles că șansa cuiva de a câștiga adevărul depinde de faptul dacă se străduiește și plătește un preț pentru adevăr, nu de locul în care își îndeplinește îndatoririle. Ar trebui să țin cu dinții de datoria mea, să urmăresc adevărul și să învăț lecții în mediul meu actual și să-mi fac bine datoria. Asta era ceea ce trebuia să urmăresc.

Reflectând asupra experiențelor mele din această perioadă, am înțeles că, în credința în Dumnezeu, dacă cineva poate sau nu câștiga adevărul nu depinde de datoria pe care o face, ci de faptul dacă iubește și practică adevărul. Dacă o persoană tratează cu seriozitate problemele zilnice care apar, concentrându-se să reflecteze asupra corupției ei și căutând adevărul pentru a o rezolva, depunând eforturi pentru a-și schimba firea, va avea de câștigat în fiecare zi. Acum, nu mă mai simt potrivnică să fac această datorie bazată pe texte și pot să mă supun. De asemenea, sunt dispusă să prețuiesc această datorie și să depun eforturi pentru a urmări adevărul.