de Joy, Filipine

Înainte, îi tratam mereu pe oameni pe baza emoțiilor. Câtă vreme oamenii erau amabili cu mine, eram amabilă cu ei. Nu aveam discernământ în privința oamenilor și, în plus, nu aveam principii. Asta până când am trăit unele lucruri care m-au făcut să înțeleg că principiile după care mă înțelegeam cu oamenii și îi priveam pe ceilalți erau greșite.

În februarie 2021, buna mea prietenă Emma m-a invitat la o întrunire a Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic. Citind cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și ascultând părtășia la adunări, am devenit sigură că Dumnezeu Atotputernic este a doua venire a Domnului Isus și am acceptat cu bucurie lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Câteva luni mai târziu, am fost aleasă diacon de udare al bisericii.

Într-o zi, am observat că, într-un grup din cadrul adunării, Emma răspândea din senin zvonuri și sofisme care Îl puneau la îndoială pe Dumnezeu și atacau biserica, precum și prejudecăți despre lideri și diaconi. Cuvintele ei erau pline de nemulțumire și zeflemea. În plus, spunea că aceste lucruri nu erau opiniile ei personale, ci ale altora, și că spera să se poată organiza o ședință astfel încât conducătorii să răspundă acestor întrebări. Am avut un șoc după ce am citit despre zvonurile și sofismele trimise de Emma. În același timp, am fost și îngrijorată, fiindcă toți oamenii din acel grup erau frați și surori care abia acceptaseră lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. Trimiterea unor asemenea mesaje grupului sigur avea să provoace o tulburare și ar fi putut chiar să-i facă să șovăie pe cei cu o temelie superficială și lipsiți de discernământ. M-am simțit foarte stânjenită – nu știam de ce Emma făcea asta. Dacă ea chiar voia răspunsuri la întrebările sale, ar fi putut să le trimită direct conducătoarei. De ce răspândea aceste lucruri printre nou-veniți? Curând, exact cum mă temusem, zvonurile răspândite de Emma au provocat confuzii și tulburări în biserică și au influențat câțiva frați și câteva surori, făcându-i să aibă prejudecăți față de conducători și de diaconi și să se simtă potrivnici. Unul dintre liderii de grup m-a întrebat: „Sunt adevărate lucrurile pe care le-a spus Emma?” Văzând această situație, am devenit și mai agitată. Așadar, m-am grăbit să o găsesc pe Emma ca să o întreb de unde se auzeau aceste zvonuri. Emma mi-a zis: „Acestea nu sunt întrebări pe care le-am adus eu în discuție. Vreau doar ca liderii să organizeze o întâlnire ca să-mi dea răspunsuri.” Am întrebat-o încă o dată cine îi trimisese zvonurile acelea, dar Emma tot nu mi-a zis. Am raportat problema asta conducătoarei care, la rândul ei, voia să știe exact cine adusese în discuție acele chestiuni, pentru a rezolva rapid problema de la rădăcină. Emma însă nu i-a zis nimic. Ulterior, după cercetări, s-a descoperit că niciunul dintre ceilalți frați și surori nu pusese aceste întrebări și că Emma era cea care avea idei greșite despre lucrarea lui Dumnezeu. Adunase niște zvonuri de pe Internet și le formulase ca întrebări, dar refuza să recunoască. După ce a aflat adevărul chestiunii, conducătoarea a organizat repede o întrunire și a avut părtășie ca să răspundă la fiecare dintre zvonurile și sofismele Emmei, oferindu-le astfel fraților și surorilor discernământ în privința lucrurilor spuse de Emma. Cu toate astea, Emma nu și-a conștientizat și nici nu și-a regretat deloc acțiunile.

După acest incident, conducătoarea m-a întrebat-o: „Ce vei face dacă Emma nu e o persoană potrivită? Vei fi capabilă să o tratezi conform adevărurilor-principii?” Confruntându-mă cu întrebările conducătoarei, nu am știut cum să răspund. Ulterior, conducătoarea și cu mine am citit împreună un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu: „Pe baza cărui principiu cuvintele lui Dumnezeu le cer oamenilor să-i trateze pe ceilalți? Să iubească ce iubește Dumnezeu și să urască ce urăște El: acesta este principiul la care ar trebui să se adere. Dumnezeu îi iubește pe cei care urmează adevărul și care-I pot respecta voia; aceștia sunt oamenii pe care și noi ar trebui să-i iubim. Cei care nu pot urma voia lui Dumnezeu, cei care-L urăsc pe Dumnezeu și se răzvrătesc împotriva Lui – acești oameni sunt disprețuiți de Dumnezeu și ar trebui să-i disprețuim și noi. Asta le cere Dumnezeu oamenilor. […] În timpul Epocii Harului, Domnul Isus a spus: «Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei?» «Căci oricine face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră și mamă.» Aceste cuvinte existau deja în Epoca Harului, iar acum cuvintele lui Dumnezeu sunt și mai clare: «Să iubească ce iubește Dumnezeu și să urască ce urăște El.» Aceste cuvinte pun punctul pe «i», însă oamenii sunt adeseori incapabili să le priceapă adevăratul sens” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin recunoașterea propriilor păreri nechibzuite se poate obține cu adevărat o transformare”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, I-am înțeles un pic mai bine voia. Dumnezeu ne cere să-i tratăm principial pe oameni și să iubim ce iubește Dumnezeu și să urâm ce urăște El. În orice chestiune de principiu și indiferent cine ar fi, trebuie să-l tratăm pe baza cuvintelor lui Dumnezeu: „Să iubească ce iubește Dumnezeu și să urască ce urăște El.” Emma răspândise în mod voit aceste zvonuri și sofisme și le dăduse oamenilor idei greșite, neînțelegeri despre Dumnezeu și bulversându-i în legătură cu lucrarea Lui. Asta perturbase viața bisericii, lucru rău prin natura sa. Dumnezeu îi urăște pe răufăcători. Oamenii ar trebui să stea de partea lui Dumnezeu, să-i respingă pe răufăcători și să le oprească faptele ticăloase, ca să-i împiedice să tot perturbe adunările normale ale celorlalți și lecturile din cuvântul lui Dumnezeu. Odată ce am înțeles asta, i-am spus conducătoarei: „Deși mi-e greu să accept faptul că Emma a făcut rău, asta e realitatea. Nu voi fi perturbată sau constrânsă de ea. O voi trata conform principiilor date de Dumnezeu. Dacă biserica decide să o izoleze, voi lăsa la o parte sentimentele mele pentru ea și nu voi da vina pe Dumnezeu.” Conducătoarea mi-a: „În acest tip de situație, pentru a-i proteja pe frați și surori și pentru a nu mai fi înșelați de Emma, biserica a hotărât să o izoleze pe Emma, ca să poată să reflecteze asupra ei.” Deși mă îngrijora situația neplăcută a Emmei, eram și conștientă că Emma se purtase ca slujitorul Satanei, tulburând și perturbând viața bisericii și că rânduiala conducătoarei avea scopul de a-i apăra pe frați și surori, ca să nu fie perturbați de zvonuri și sofisme, așa că nu am mai zis nimic. După câteva zile, Emma a venit la mine și mi-a spus că își făcea griji că avea să fie înlăturată din grupul adunărilor. Eu i-am spus: „Ai greșit. Dacă într-adevăr vrei să rezolvi aceste probleme, poți să i le prezinți conducătoarei, iar ea poate să te ajute să le rezolvi, în loc să răspândești aceste zvonuri și sofisme printre frați și surori și să-i tulburi.” Am vrut să o determin pe Emma să se căiască, dar ea nu mi-a răspuns. A zis doar că nu vrea să fie înlăturată din grup și că, dacă ar fi înlăturată, ar crea pur și simplu un cont fals, cu informații false și o adresă falsă ca să intre din nou în biserică în calitate de persoană care cercetează adevărata cale, ceea ce ar fi însemnat ca ea să fie desemnată să meargă la o altă biserică. Auzind cuvintele Emmei, am fost foarte surprinsă. Emma nu avea absolut nicio intenție să se căiască. Ba chiar voia să creeze un cont fals ca să se infiltreze în biserică, să perturbe și să saboteze. Nu era ea doar un slujitor al Satanei? Acțiunile Emmei arătau și că ea nu era un om cinstit. Plănuia să înșele frații, surorile și biserica. Atunci, m-am gândit la responsabilitatea diaconului de udare: „După ce descoperă o problemă, ar trebui s-o abordeze imediat căutând adevărul; problemele grave trebuie rezolvate prin părtășie cu liderii de biserică. Faptele adevărate nu trebuie ascunse” (Rânduielile de lucru). Am considerat că, în calitate de diacon de udare, trebuia să respect adevărurile-principii și să-mi apăr frații și surorile, ca să nu fie perturbați și induși în eroare. Așadar, i-am povestit asta conducătoarei și i-am trimis capturi de ecran cu discuția noastră. Însă apoi m-am gândit că Emma a fost cea care mi-a împărtășit pentru prima dată Evanghelia și la faptul că eram prietene, așa că am întrebat-o pe conducătoare dacă ar fi posibil să-i permit Emmei să rămână în grupul ei. Astfel, nu avea să seînregistreze cu un cont fals ca să perturbe alte biserici. Conducătoarea mi-a zis: „Dacă nu face rău și nu provoacă perturbări, poate rămâne. Însă în momentul acesta, nu-și înțelege deloc faptele rele și perturbarea pe care a provocat-o. Tot vrea să amăgească, să mintă, să înșele și să se infliltreze în altă biserică. Asta arată că nu s-a căit! Dacă ea chiar are esența unui răufăcător, nu se va căi, nu se va schimba și nu va înceta să facă rău.” Cuvintele conducătoarei au fost un avertisment pentru mine și abia atunci mi-am dat seama că acționam împinsă de emoții, dorindu-mi să o păstrez pe Emma în biserică. Emma nu se cunoștea deloc. Era imposibil să-ți dai seama când ar fi putut să mai facă rău și să perturbe biserica. Pledoaria mea pentru Emma era lipsită de principii.

Ulterior, conducătoarea a cercetat și a aflat că, atunci când Emma avea idei greșite, nu căuta adevărul ca să le înlăture. În schimb, profita voit de lucruri ca să-L atace pe Dumnezeu, denatura faptele, răspândea zvonuri și sofisme, și-i inducea în eroare pe frați și surori, ca să-i facă să aibă noțiuni despre lucrarea lui Dumnezeu. În plus, adesea spunea la adunări că liderii de grup și conducătorii nu erau la înălțimea lucrării lor, ca să atace pozitivitatea îndeplinirii îndatoririlor acestora, făcându-i să fie negativi, lucru care afecta rezultatele îndatoririlor lor. Acțiunile Emmei perturbau grav biserica, iar ea nu se căia, așa că era, într-adevăr, un răufăcător. În cele din urmă, biserica a exclus-o pe Emma conform principiilor îndepărtării oamenilor, iar eu nu am mai apărat-o pe Emma, însă ceea ce s-a întâmplat după aceea m-a îndurerat profund.

Într-o dimineață, din senin, Emma mi-a trimis un mesaj în care mă întreba de ce îi fac asta și mi-a spus că i-am distrus încrederea în mine și că am făcut ca situația să devină groaznică. Mai târziu, mi-am dat seama că era furioasă din cauza contului fals. Conținutul capturilor de ecran pe care le trimisesem conducătoarei fusese scris în limba noastră locală, pe care conducătoarea nu o înțelegea, așa că rugat o altă soră să-i traducă mesajele. Însă, din întâmplare, sora aceasta era una dintre prietenele Emmei și i-a povestit totul despre asta. Acesta era motivul pentru care Emma îmi trimitea mesaje și mă lua la întrebări. Am plâns de mai multe ori în acea dimineață. Am simțit că prietenia mea cu Emma era pe sfârșite. Am început să-mi amintesc momentele petrecute cu Emma. Emma m-a ajutat să găsesc idei când aveam dificultăți și deseori ne împărtășeam gândurile. […] Însă acum, nu știam cum să-i fac față Emmei. Nu-mi puteam liniști inima. Nici măcar nu mă puteam concentra suficient de mult ca să găzduiesc întruniri. M-am tot învinovățit: „Chiar am făcut ca totul să fie groaznic? Poate există o cale mai bună s-o împiedic să-și facă un cont fals și să perturbe biserica.” Am început să mă îndoiesc de corectitudinea deciziei mele. Am fost foarte tulburată. Ba chiar am vrut să-mi dezactivez contul, să-mi evit frații și surorile și să fug de toate, dar știam că nu puteam renunța la îndatoririle mele, că nu ar trebui să fug de probleme și că ar trebui să caut proactiv soluții. Așadar, i-am spus conducătoarei despre starea mea. Conducătoarea mi-a trimis un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu: „Trebuie să intri de pe latura pozitivității; fii activ, iar nu pasiv. Trebui să nu te lași clintit de nimeni și de nimic, în nicio situație, și nu trebuie să fii influențat de cuvintele nimănui. Trebuie să ai o fire stabilă; indiferent ce spun oamenii, trebuie să pui imediat în practică ceea ce știi că este adevărul. Trebuie să ai întotdeauna cuvintele Mele și lucrarea Mea înăuntrul tău, indiferent cu cine te confrunți; trebuie să fii capabil să rămâi ferm în mărturia ta pentru Mine și să arăți considerație față de poverile Mele. Nu trebuie să fii de acord orbește cu alții, fără a avea propriile idei; dimpotrivă, trebuie să ai curajul de a te ridica și de a obiecta față de lucrurile care nu sunt în conformitate cu adevărul. Dacă știi clar că ceva nu e în regulă, dar totuși îți lipsește curajul de a expune acel lucru, atunci nu ești o persoană care practică adevărul. Vrei să spui ceva, dar nu îndrăznești să ieși în față cu acest lucru, așa că te învârți în jurul cozii și apoi schimbi subiectul; Satana este în interiorul tău, trăgându-te înapoi, făcându-te să vorbești fără nici un efect și să nu poți persevera până la sfârșit. Încă mai porți frica în inima ta și nu cumva acest lucru se întâmplă pentru că inima ta e încă plină de ideile Satanei?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 12). După ce am citit cuvântul lui Dumnezeu, conducătoarea a avut părtășie cu mine: „Cuvintele lui Dumnezeu sunt foarte clare. Dacă descoperi ceva care afectează lucrarea bisericii și care-i rănește pe frații și surorile tale sau dacă există o perturbare de la Satana, ar trebui să iei atitudine, să ai curajul de a o dezvălui, de a o opri, și de a apăra lucrarea bisericii. Numai acesta este un om care practică adevărul. Dacă știm că un lucru e greșit, dar totuși suntem constrânși de emoțiile noastre, ne temem să nu rupem relațiile cu ceilalți și nu putem adera la adevărurile-principii, atunci suntem de partea Satanei, iar asta e contrar voii lui Dumnezeu! Ai descoperit că prietena ta răspândea sofisme, ai dezvăluit-o și ai oprit-o, protejându-ți de rău frații și surorile. Ai făcut alegerea corectă și nu-i nevoie să te învinovățești sau să fii tristă.” După ce am citit cuvântul lui Dumnezeu și am ascultat părtășia surorii, am văzut că statura mea era încă prea mică și că-mi lipsea discernământul. În mod clar acționasem conform principiului, dar atunci când Emma s-a plâns și m-a acuzat, asta m-a zguduit, iar eu m-am întrebat dacă nu cumva greșisem. Acum știu că alegerea și practica mea fuseseră corecte. În chestiuni ce implică lucrarea bisericii și viețile fraților și surorilor mele, trebuie să am principii și să adopt o poziție fermă. Trebuia să învăț să discern binele de rău și să nu fiu constrânsă de emoții.

După ce am înțeles voia lui Dumnezeu, m-am calmat și m-am concentrat asupra datoriei mele. Însă lucrurile nu s-au sfârșit acolo. Din senin, Emma mi-a trimis un mesaj, spunându-mi: „Am fost dată afară din grup. Acum ești mulțumită? Totul datorită ție. Îți mulțumesc foarte mult!” În acele cuvinte era batjocură și sarcasm. O vreme, nu am știut cum să-i răspund Emmei. În clipa aceea, am știut că prietenia noastră se sfârșise și m-am întristat foarte mult. Relația noastră era atât de bună și ea a fost cea care mi-a predicat Evanghelia, dar acum, i-am raportat problema conducătoarei. Oare nu am trădat-o? Ce va crede despre mine? Ce ar trebui să fac acum? Oare ar trebui să-mi cer iertare? I-am distrus încrederea în mine? Oare n-am reușit să prețuiesc prietenia noastră? Oare chiar am făcut ce trebuia? În confuzia și durerea mea, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Comportamentul care nu Mi se poate supune în mod absolut înseamnă trădare. Comportamentul care nu poate fi loial față de Mine înseamnă trădare. A Mă înșela și a folosi minciuni pentru a Mă înșela înseamnă trădare. A nutri multe noțiuni și a le răspândi peste tot este trădare. A fi incapabili să-Mi sprijiniți mărturiile și interesele este trădare. A afișa zâmbete false dacă în inimi sunteți departe de Mine este trădare. Acestea sunt toate acte de trădare de care voi ați fost întotdeauna capabili și sunt ceva obișnuit printre voi. Poate că niciunul dintre voi nu se gândește la asta ca la o problemă, dar Eu nu cred asta. Nu pot trata faptul că o persoană Mă trădează ca pe o chestiune măruntă și cu siguranță nu o pot ignora” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „O problemă foarte serioasă: trădarea (1)”). După ce am citit cuvântul lui Dumnezeu, m-am luminat. Crezusem întotdeauna că eu eram cea care își trădase prietena. De ce nu m-am gândit dacă părerile și purtarea mea sunt conform adevărului sau dacă eu Îl trădez pe Dumnezeu? N-ar trebui să-mi fac griji în privința sentimentelor prietenei mele și să ignor atitudinea lui Dumnezeu. Cuvintele lui Dumnezeu sunt foarte clare: „A fi incapabili să-Mi sprijiniți mărturiile și interesele este trădare.” Emma răspândise noțiuni despre lucrarea lui Dumnezeu, îi înșelase pe frați și surori și perturbase viața bisericii. În plus, voia să creeze un cont fals ca să-i înșele pe ceilalți. Toate acestea sunt acțiuni ale Satanei și distrug lucrarea bisericii. Dacă aș fi ales să stau de partea Emmei și să nu practic adevărul, asta ar fi însemnat că stăteam de partea Satanei și-L trădam pe Dumnezeu! M-am gândit și la cuvintele lui Dumnezeu: „Fi-Mi loial orice s-ar întâmpla și mergi mai departe cu curaj; Eu sunt stânca ta puternică, deci bizuie-te pe Mine!” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 10). Ar trebui să mă rog sincer lui Dumnezeu, să am încredere în El și să cred că Dumnezeu avea să mă îndrume ca să deosebesc binele de rău, să învăț să discern oamenii și să mă împiedice să-mi pierd principiile și poziția în această chestiune.

Ulterior, m-am întrebat: „Când am aflat că Emma făcea ceva greșit, am raportat asta conducătoarei. A fost, clar, un mod de-a apăra lucrarea bisericii. De ce îmi pare mereu rău pentru Emma?” Mai târziu, cuvântul lui Dumnezeu mi-a oferit un răspuns la întrebarea mea. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Dacă nu ai o relație normală cu Dumnezeu, atunci, indiferent ce faci pentru a-ți păstra relațiile cu ceilalți oameni, indiferent cât lucrezi din greu sau câtă energie investești, totul va aparține unei filosofii omenești de viață. Îți vei proteja poziția printre oameni și vei dobândi lauda lor prin perspective și filosofii umane, mai degrabă decât să stabilești relații interpersonale normale, conform cuvântului lui Dumnezeu. Dacă nu te concentrezi la relațiile tale cu oamenii și, în schimb, păstrezi o relație normală cu Dumnezeu, dacă ești dornic să-ți dăruiești inima Lui și să înveți să asculți de El, atunci relațiile tale interpersonale vor deveni normale în mod natural. […] Relațiile interpersonale normale se stabilesc pe baza întoarcerii inimii unei persoane către Dumnezeu, nu printr-un efort omenesc. Dacă Dumnezeu lipsește din inima unei persoane, atunci relațiile ei cu alți oameni sunt doar relații ale trupului. Ele nu sunt normale, sunt desfătări imorale și sunt urâte și detestate de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Este foarte important să stabilim o relație normală cu Dumnezeu”). „În tot ceea ce faci și în tot ceea ce spui, fii capabil să-ți îndrepți inima și fii drept în acțiunile tale, fără să fii condus de emoții sau să acționezi potrivit voinței tale. Acestea sunt principiile conform cărora trebuie să se comporte credincioșii în Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum este relația ta cu Dumnezeu?”). Din cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles că îmi păsa prea mult să-mi protejez relațiile cu ceilalți, că îmi neglijasem relația normală cu Dumnezeu și că trăiam în emoții trupești. Adevărul e că menținerea relațiilor cu ceilalți este doar de dragul protejării intereselor, imaginii și statutului personal. Toate aceste lucruri au legătură cu trupul. Este și un lucru întinat cu emoții și intenții personale și nu este conform adevărurilor-principii. Mi-am dat seama că eram influențată în această chestiune cu Emma și nu luam poziție fiindcă eram constrânsă de emoții, ceea ce mă împiedica să fac ce trebuia. Mă gândeam numai cum să-mi mențin prietenia, imaginea și locul în inimile oamenilor și, drept urmare, eram prizoniera emoțiilor. Așadar, nu puteam trata oamenii după adevărurile-principii și cu atât mai puțin să țin cont de interesele bisericii. Ba chiar îmi dorisem să renunț la datoria mea, să mă distanțez de frați și de surori și să-L trădez pe Dumnezeu. Abia atunci am văzut că emoțiile sunt egoiste. Satana le folosește ca să-i controleze pe oameni, făcându-i să trădeze adevărul și pe Dumnezeu. Mi-am dat seama și că, de fapt, atunci când Emma mi-a predicat Evanghelia și m-a invitat la adunare, acestea erau rânduielile suverane ale lui Dumnezeu. Ar fi trebuit să-I fiu recunoscătoare Lui, nu Emmei. Odată ce am înțeles aceste lucruri, m-am simțit foarte ușurată și mult mai puțin chinuită.

Ulterior, la o întrunire, am citit un fragment din cuvântul lui Dumnezeu, care mi-a permis să văd mai clar natura-esență a Emmei. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Aceia dintre frați și surori care întotdeauna dau frâu liber negativității sunt lacheii Satanei și deranjează biserica. Astfel de oameni trebuie într-o zi să fie expulzați și alungați. Dacă oamenii, în credința lor în Dumnezeu, nu au o inimă cu frică de Dumnezeu, dacă nu au o inimă supusă lui Dumnezeu, nu numai că nu vor putea face vreo lucrare pentru El, ci, din contră, vor deveni cei care-I tulbură lucrarea și care Îl sfidează. A crede în Dumnezeu, dar a nu-L asculta sau a nu te teme de El, ci, în schimb, a te împotrivi Lui, este cea mai mare rușine pentru un credincios. Dacă ei, credincioșii, vorbesc și se poartă cu aceeași nepăsare și nestăpânire ca necredincioșii, atunci sunt mai răi decât necredincioșii; sunt demoni arhetipali. Cei care, în biserică, dau frâu liber cuvintelor lor veninoase și răutăcioase, care răspândesc zvonuri, instigă la lipsa de armonie și formează clici în rândul fraților și surorilor, ar fi trebuit să fie alungați din biserică. Dar, pentru că acum este o epocă diferită a lucrării lui Dumnezeu, acești oameni sunt îngrădiți, întrucât în mod hotărât urmează să fie alungați. Toți cei care au fost corupți de Satana au firi corupte. Unii au doar o fire coruptă, în timp ce alții sunt diferiți: nu numai că au firi corupte satanice, dar natura lor este și extrem de malițioasă. Nu numai că vorbele și acțiunile lor le dezvăluie firile corupte satanice, dar, mai mult, acești oameni sunt adevăratul diavol Satana. Comportamentul lor tulbură și perturbă lucrarea lui Dumnezeu, perturbă intrarea în viață a fraților și surorilor și distruge viața normală a bisericii. Mai devreme sau mai târziu, acești lupi în haine de oi trebuie să fie alungați; față de acești lachei ai Satanei ar trebui adoptată o atitudine necruțătoare, de respingere. Doar acest lucru înseamnă a sta de partea lui Dumnezeu, iar cei care nu reușesc să facă asta se tăvălesc în noroi cu Satana” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”). Acest pasaj este avertismentul lui Dumnezeu pentru oameni. Înțeleg faptul că aceia care nu practică adevărul, care mereu răspândesc zvonuri și seamănă discordie sunt oameni care se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și I se opun. Astfel de oameni nu sunt aleșii lui Dumnezeu, ci, mai degrabă, slujitorii Satanei și răufăcători. Tot ce fac ei Îi este ostil lui Dumnezeu și, conform regulilor bisericii, astfel de oameni trebuie excluși. Slavă lui Dumnezeu! Acum, inima mea este luminată și eu am discernământ. Pe baza comportamentului Emmei, sunt sigură că e un răufăcător. Mi-am amintit și că, în „Principiile tratării celorlalți conform esențelor lor”, se spune: „(4) Când se confirmă că un om e o persoană rea, un spirit rău, un antihrist sau un non-credincios, el trebuie să fie îndepărtat sau exclus, conform hotărârii bisericii. (5) Oamenii înșelători, care dezvăluie des păreri greșite, care au adesea noțiuni despre Dumnezeu și sunt defensivi față de El, se numără printre non-credincioși. Trebuie să fie îndepărtați sau excluși” (170 de principii ale practicării adevărului, „132. Principiile tratării celorlalți conform esențelor lor”). Conform principiilor, răufăcătorii trebuie alungați din biserică, pentru a-i împiedica să provoace tulburări în biserică, astfel încât ceilalți să nu fie perturbați atunci când se întrunesc sau își fac îndatoririle. Am înțeles și că Dumnezeu le permite răufăcătorilor să perturbe biserica, astfel încât aleșii lui Dumnezeu să poată înțelege adevărul, să învețe să discearnă oamenii și să-i trateze conform cuvântului lui Dumnezeu. În același timp, asta ne permite și să ne cunoaștem adevărata statură și să învățăm să practicăm adevărul și să apărăm interesele bisericii. Dându-mi seama de aceste lucruri, I-am fost recunoscătoare lui Dumnezeu. Fără protecția lui Dumnezeu și îndrumarea cuvintelor Sale, încă aș fi constrânsă de emoții, aș vorbi pentru un răufăcător și aș fi înșelată de Emma. Acesta este un lucru destul de periculos! Odată ce am recunoscut aceste lucruri, n-am mai fost tulburată de această chestiune și m-am simțit foarte ușurată.

După aceea, Emma m-a contactat de mai multe ori, dar eu nu am mai fost influențată sau perturbată de ea. Trecând prin această experiență, am fost plină de recunoștință față de Dumnezeu. Dumnezeu a fost Cel Care m-a îndrumat să înțeleg unele adevăruri, să dobândesc un anumit discernământ și să mă eliberez de constrângerile emoțiilor. Adevărul este extrem de important pentru oameni. Doar când privim oamenii și lucrurile pe baza adevărului putem să avem principii și să nu fim induși în eroare și folosiți de Satana. Slavă lui Dumnezeu!