de Zhao Guang, China

În 1998, vărul meu, Yang, a venit să-mi împărtășească Evanghelia Domnului Isus. Mi-a adus un exemplar al Bibliei și mi-a spus că întreaga Biblie este insuflată de Dumnezeu, că tot ceea ce cuprinde este cuvântul lui Dumnezeu și că înăuntru se află calea către Împărăția lui Dumnezeu și către viața veșnică. Mi-a stârnit imediat curiozitatea să aud că puteam obține viața veșnică și, apoi, am citit Biblia când am avut timp. În scurt timp, am aflat că Domnul Isus era Răscumpărătorul omenirii și L-am acceptat. Pentru că eram pasionat de căutarea lui Dumnezeu, am devenit mai târziu conlucrător și am început să evanghelizez și să predic bisericii. Credeam ferm că Biblia era fundația și îndrumarea pentru credința mea.

După câțiva ani, biserica s-a golit și era din ce în ce mai dificil să simți lucrarea Duhului Sfânt. Majoritatea credincioșilor erau pasivi și slabi, credința li se răcise și mulți chiar s-au reîntors în lumea laică. Confruntarea cu toate acestea m-a făcut să mă simt neliniștit și neajutorat și aveam slăbiciune în inimă. Se putea ca Domnul să ne fi abandonat? Însă, de fiecare dată când mă gândeam că Domnul a spus: „Cel ce va răbda până la sfârşit va fi mântuit” (Matei 10:22), inima îmi devenea mai neclintită. Aveam încredere că Domnul nu îi va trata rău pe aceia care L-au urmat cu o inimă sinceră și am continuat să mă sacrific pentru El. Mă rugam deseori în inima mea și Îi ceream Domnului să ne întărească credința. În acea perioadă a apărut o biserică numită Fulgerul de la Răsărit. Ei mărturiseau că Domnul Se întorsese deja, exprima adevăruri și săvârșea lucrarea de judecată în zilele de pe urmă. Mulți frați și surori întru Domnul s-au convertit la Fulgerul de la Răsărit și acest lucru m-a îndurerat. Ce am considerat în special dificil de acceptat a fost să-i aud pe cei din Fulgerul de la Răsărit spunând că Biblia cuprindea atât cuvintele lui Dumnezeu, cât și ale omului. Mi-am spus: „Biblia afirmă clar că «Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu» (2 Timotei 3:16). Tot ceea ce este cuprins în Biblie este cuvântul lui Dumnezeu, pastorii și prezbiterii spun asta mereu. Așadar, ceea ce spune Fulgerul de la Răsărit nu contrazice Biblia și Îl trădează pe Domnul?” Din această cauză, eram foarte potrivnic față de Fulgerul de la Răsărit. De atunci înainte, la majoritatea adunărilor noastre discutam cum să ne păzim de Fulgerul de la Răsărit și să-i rezistăm și cum să protejăm biserica pentru a nu-și pierde turma. Pentru a-i împiedica pe oamenii din Fulgerul de la Răsărit să ne fure oile, le-am spus fraților mei și surorilor mele: „Biblia este în întregime insuflată de Dumnezeu și toate cuvintele lui Dumnezeu sunt în aceasta. Dacă avem credință în Dumnezeu, nu ne putem abate de la Biblie. Ar fi o erezie să facem acest lucru.” Procedând astfel, speram să-i împiedic să investigheze lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, dar ei continuau să-L accepte pe Dumnezeu Atotputernic.

Odată, după ce m-am întors acasă după o adunare de la biserică, mi-am văzut soția frământând aluat, iar lângă ea ședea o femeie de vreo șaizeci de ani, care ținea o carte în mână și avea părtășie cu ea. Imediat, am ghicit că aceasta credea în Dumnezeu Atotputernic, privirea mi-a devenit sumbră și am spus: „Tu respingi și ai abandonat Biblia, dar tot pretinzi că ai credință în Dumnezeu? Ieși afară de aici!” Sora mi-a spus răbdătoare: „Frate, nu te enerva. Nu trage orbește concluzii pripite. Și noi citeam Biblia și consideram că versetul «Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu» (2 Timotei 3:16) înseamnă că toate cuvintele din Biblie sunt cuvintele lui Dumnezeu. Doar mai târziu ne-am dat seama că această interpretare este inexactă.” „Ce dovadă ai?”, am întrebat-o disprețuitor. Sora mi-a spus: „De exemplu, Evanghelia după Luca spune: «Fiindcă mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au împlinit printre noi, aşa cum ni le-au încredinţat cei ce au fost de la început martori oculari şi care au ajuns slujitori ai Cuvântului» (Luca 1:1-2). Nu înseamnă asta că Evanghelia după Luca a fost scrisă de acesta din experiența și investigațiile sale? Luca doar a notat unele dintre faptele pe care le-a văzut și le-a auzit la acel moment. Aceasta este o carte scrisă de om, așadar cum putem spune că reprezintă în întregime cuvântul lui Dumnezeu? Nu este nevoie ca lucrurile care sunt insuflate de Dumnezeu să fie experimentate de om sau amestecate cu idei omenești. Aceste două lucruri sunt clar diferite.” Am fost cumva surprins de cuvintele surorii: chiar există o diferență între cuvintele insuflate de Dumnezeu și cele scrise de oameni în baza a ceea ce văd sau aud. Nu am putut găsi nicio hibă în spusele ei. Am tras aer în piept și am măsurat-o din priviri pe soră cu coada ochiului, spunându-mi: „Este bătrână și nu pare să aibă cine știe ce educație, cu toate acestea știe astfel de lucruri. De necrezut!” Pentru o clipă, nu m-am putut gândi la un răspuns la ceea ce spusese și m-am înroșit la față. Eram îngrijorat că voi fi dus în eroare dacă mai ascultam ce avea de spus, așa că am tușit și i-am zis: „Destul, avem convingeri diferite. Să nu mai vii aici.” Spunând acestea, am împins-o pe soră pe ușă afară. Ea m-a sfătuit în mod repetat să citesc cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic pentru a stabili dacă Domnul S-a întors, însă mi-am închis inima față de ea. Nu voiam să ascult. Cu lacrimi în ochi, mi-a spus sincer: „Frate, te rog să te gândești mai bine în privința asta!” Auzindu-i sinceritatea cuvintelor, văzându-i expresia onestă din ochi și silueta firavă în vântul iernii, am simțit un junghi puternic în inimă și nu am recunoscut ce era acel sentiment. Dar mi-am adus aminte că toate cuvintele din Biblie sunt de la Dumnezeu și orice altceva nu reprezintă credință în Dumnezeu. Ceea ce predicau ei depășea Biblia, totuși veneau la biserica noastră pentru a fura oi. Nu puteam asculta ce predicau ei și trebuia să rămân neclintit în poziția mea. După aceasta, am fost în continuare împăcat cu raționamentul și acțiunile mele și nu am precupețit niciun efort în a „proteja” turma. În ciuda acestor lucruri, de fiecare dată când vedeam pe cineva de la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, mă simțeam neliniștit. Părtășia lor avea logică și era greu de infirmat. Nu era altceva de făcut decât să adoptăm o abordare inflexibilă și să implementăm o politică de a nu-i asculta, de a nu le citi cărțile și de a nu interacționa cu ei.

Timpul a trecut pe nesimțite și era deja la începutul toamnei anului 2004. Vărul meu, Yang, m-a sunat și mi-a spus că avea nevoie de mine pentru ceva urgent. M-am grăbit să mă duc la el și vărul meu mi l-a prezentat pe fratele Wang Chuanyang. Mi-a spus că Chuanyang era predicator și ne-a cerut să purtăm un dialog despre înțelegerea noastră cu privire la Domnul. Am fost foarte fericit și, după ce am salutat, vărul meu mi-a dat o Biblie și a scos două cărți groase cu copertă cartonată. M-am uitat și pe copertă scria: „Cuvântul Se arată în trup”. Acestea erau cărți de la Fulgerul de la Răsărit! Am sărit în picioare și am spus: „Yang, ai acceptat Fulgerul de la Răsărit?” Vărul meu a chicotit și mi-a spus: „Așa este. Te-am chemat aici astăzi pentru că voiam să am părtășie cu tine. Sper că vei arunca o privire asupra lucrării lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă.” În acel moment, mi-am adus aminte că pastorii și prezbiterii spuneau întotdeauna că Biblia este insuflată de Dumnezeu în întregime și că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt incluse în ea. Învățăturile Fulgerului de la Răsărit depășeau Biblia, deviau de la învățăturile Domnului. În niciun caz nu ar trebui să le ascultăm. Cel mai bun răspuns al nostru era să îi evităm. Așa că m-am scuzat spunând că am acasă ceva de care trebuia să mă ocup. Vărul meu mi-a spus netulburat: „De ce fugi de fiecare dată când vezi pe cineva care crede în Dumnezeu Atotputernic? Dacă știi adevărul, de ce te temi să nu fii dus în eroare? Dacă tot ești aici, de ce nu-ți calmezi inima și nu cauți puțin?” N-am avut de ales decât să mă întorc în scaunul meu, dar gândurile mi se învălmășeau în minte: cum ar trebui să tratez această situație de astăzi? M-am rugat în tăcere Domnului în inima mea: „O, Doamne! Îți încredințez Ție această situație. Te rog, protejează-mă și îndrumă-mă.” Apoi, vărul meu a luat „Cuvântul Se arată în trup” și a citit un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic: „Vă sfătuiesc să umblați cu grijă pe calea credinței în Dumnezeu. Nu trageți concluzii pripite; mai mult, nu fiți superficiali sau necugetați în credința voastră în Dumnezeu. Ar trebui să știți, cel puțin, că aceia care cred în Dumnezeu ar trebui să fie smeriți și să aibă inimi cu frică de Dumnezeu. Cei care au auzit adevărul și totuși strâmbă din nas, sunt nesăbuiți și ignoranți. Cei care au auzit adevărul și totuși trag concluzii pripite fără grijă sau îl condamnă, sunt plini de aroganță. Nimeni dintre cei care cred în Isus nu este în măsură să blesteme sau să-i condamne pe alții. Ar trebui să fiți toți persoane cu rațiune și care acceptă adevărul. Poate că, auzind calea adevărului și citind cuvântul vieții, crezi că numai unul din 10000 dintre aceste cuvinte se aliniază convingerilor tale și Bibliei, și atunci ar trebui să continui să cauți în cel de-al 10000-lea dintre aceste cuvinte. Încă te sfătuiesc să fii smerit, să nu fii prea încrezător și să nu te înalți pe tine însuți prea mult. Cu o părticică din inima ta cu frică de Dumnezeu, vei dobândi mai mare lumină. Dacă examinezi cu atenție și contempli în mod repetat aceste cuvinte, vei înțelege dacă ele reprezintă sau nu adevărul, și dacă sunt sau nu sunt viață” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul”). Stăteam acolo, aparent neimpresionat, dar, în realitate, cuvintele din carte mă impresionaseră. Toate aceste cerințe corespundeau cuvintelor Domnului Isus. Domnul a spus: „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția Cerurilor!” (Matei 5:3). Cei care cred în Dumnezeu ar trebui să aibă o atitudine de umilință și căutare. Eu am condamnat și am judecat orbește Fulgerul de la Răsărit, fără a căuta sau a cerceta. Eram cu adevărat arogant și neprihănit de sine. M-am simțit vinovat și mi-am spus: „Aceste cuvinte sunt ceva special, sunt similare învățăturilor Domnului. Chiar ar putea fi acestea cuvinte rostite de Domnul întors?” M-am gândit și la toate dățile în care interacționasem cu oameni din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic: erau demni și integri, răspândeau Evanghelia cu multă iubire, erau răbdători, iar explicațiile lor la întrebări erau deosebit de bine fundamentate și convingătoare. Cum puteau să realizeze acest lucru singuri, fără lucrarea Duhului Sfânt? Asta arăta că era, cu siguranță, specială calea lui Dumnezeu Atotputernic. Dacă Dumnezeu Atotputernic era cu adevărat Domnul Isus întors, iar eu nu căutam sau cercetam, nu aș rata șansa de a primi sosirea Domnului și aș ajunge să fiu respins de El? Mi-am spus: „Ar trebui să nu mai fiu încăpățânat. De ce nu încerc să caut astăzi dacă Domnul chiar S-a întors sau nu? Atunci voi fi câștigat claritate.” M-am gândit un moment, apoi am spus hotărât: „Cuvintele pe care le-ai citit au fost bune, cu siguranță, și foarte speciale. Dar nu înțeleg. Biblia este canonul creștinătății. Timp de peste două mii de ani, lumea religioasă a crezut întotdeauna că Biblia este în întregime insuflată de Dumnezeu și că tot ce a fost consemnat în Biblie este cuvântul lui Dumnezeu și, așadar, Biblia Îl reprezintă pe Domnul. În toți anii de când sunt creștin, am acceptat că acest lucru este adevărat, dar acum tu spui că Biblia cuprinde atât cuvintele lui Dumnezeu, cât și ale omului. Nu este asta în contradicție cu Biblia? Asta înseamnă să-L respingi pe Domnul, să-I întorci spatele și este o blasfemie abominabilă!” Chuanyang a spus cu răbdare: „A spune că Biblia este în întregime insuflată de Dumnezeu corespunde realității? Ce cuvinte ale Domnului avem drept dovadă? Domnul Isus nu a spus niciodată că Biblia a fost în întregime insuflată de Dumnezeu și nici Duhul Sfânt nu a mărturisit acest lucru. Ceea ce a spus Pavel reprezintă doar propria lui înțelegere despre Biblie și nu Îl reprezintă în niciun caz pe Dumnezeu.” Eram șocat. Ceea ce spunea era logic – cum de nu-mi dădusem seama de asta niciodată? Apoi, Chuanyang a întrebat: „Pavel a spus: «Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu» (2 Timotei 3:16). Când spune «Scriptura», se referă, de fapt, la întreaga Biblie sau doar la o parte din aceasta?” Mi-am spus în sinea mea: „S-a referit la întreaga Biblie, bineînțeles.” Chuanyang a continuat: „De fapt, Pavel a scris 2 Timotei la peste 60 de ani după ce a venit Domnul și, la acel moment, Noul Testament nu fusese compilat încă, ci doar Vechiul Testament. La peste 90 de ani după venirea Domnului, Ioan a notat viziunile pe care le-a avut pe insula Patmos, scrieri care au devenit mai târziu Apocalipsa. La peste 300 de ani după venirea Domnului, la o întâlnire ce a avut loc la Niceea, liderii religioși din diferite țări au selectat cele patru Evanghelii și alte câteva epistole dintr-un număr mare de scrisori de la discipoli și, împreună cu Apocalipsa după Ioan, le-au compilat formând Noul Testament. Apoi, au combinat Vechiul și Noul Testament într-o singură carte, care este cartea întreagă a Vechiului și Noului Testament pe care o citim în prezent. Noul Testament a fost compilat după anul 300 d. Hr., iar Pavel a scris 2 Timotei după anul 60 d. Hr., respectiv cu peste 200 de ani înainte ca Noul Testament să fie compilat. Din acestea, putem vedea că, atunci când Pavel a spus: «Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu», Scriptura la care se referea el nu includea Noul Testament.” După ce am auzit acest lucru, nu m-am putut abține să nu dau afirmativ din cap și să spun: „Dacă Scriptura despre care vorbea Pavel nu includea Noul Testament, atunci cu siguranță se referea la Vechiul Testament.” Chuanyang a spus: „Da, dar chiar și Vechiul Testament nu a fost în întregime insuflat de Dumnezeu. Va fi clar odată ce vom citi cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic.”

Dumnezeu Atotputernic spune: „Trebuie să știți câte părți conține Biblia; Vechiul Testament conține Geneza, Exodul… și mai sunt și cărțile pe care le-au scris proorocii. Vechiul Testament se termină cu Cartea lui Maleahi. […] Aceste cărți profetice erau destul de diferite de celelalte cărți ale Bibliei; erau cuvinte rostite sau scrise de cei cărora li se dăduse Duhul profeției – de cei care primiseră viziuni sau rostiri de la Iahve. În afara acestor cărți profetice, tot restul scrierilor din Vechiul Testament este format din consemnări făcute de oameni după ce Iahve Își terminase lucrarea. Aceste cărți nu pot ține locul prezicerilor făcute de proorocii ridicați de Iahve, tot astfel cum Cartea Genezei și Exodul nu pot fi comparate cu Cartea lui Isaia și Cartea lui Daniel. Profețiile au fost rostite înainte ca lucrarea să fi avut loc; restul cărților au fost scrise după ce lucrarea se terminase, lucru care le stătea în putere oamenilor” [Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre Biblie (1)”]. „Nu tot ce conține Biblia reprezintă o consemnare a cuvintelor rostite personal de către Dumnezeu. Biblia documentează pur și simplu cele două etape anterioare ale lucrării lui Dumnezeu, dintre care o parte este o consemnare a prevestirii profeților, iar cealaltă cuprinde experiențele și cunoștințele notate de către oamenii folosiți de Dumnezeu de-a lungul veacurilor. Experiențele umane sunt întinate de opiniile și cunoștințele oamenilor, și acest lucru este ceva inevitabil. În multe dintre cărțile Bibliei există noțiuni omenești, prejudecăți omenești și înțelegeri denaturate ale oamenilor. Desigur, majoritatea cuvintelor sunt rezultatul luminării și iluminării Duhului Sfânt și sunt înțelegeri corecte – dar, totuși, nu se poate spune că ele exprimă adevărul cu acuratețe deplină. Opiniile lor asupra anumitor lucruri nu sunt decât cunoaștere derivată din experiența personală sau iluminare de la Duhul Sfânt. Prevestirea profeților a fost poruncită de Dumnezeu Însuși: profețiile celor ca Isaia, Daniel, Ezra, Ieremia și Ezechiel au fost poruncite direct de Duhul Sfânt; acești oameni au fost proroci, ei primiseră Duhul profeției și toți au fost profeți ai Vechiului Testament. În timpul Epocii Legii, acești oameni, care au primit inspirația lui Iahve, au rostit multe profeții, furnizate direct de Iahve” [Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre Biblie (3)”]. Apoi, Chuanyang a avut următoarea părtășie: „Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt foarte clare. Prorocirile profeților au fost indicate personal de Duhul Sfânt și transmise de profeți. Acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu și Îi transmit exact înțelesul. Cuvintele insuflate de Dumnezeu sunt întotdeauna marcate clar în Biblie; de exemplu, la începutul lui Isaia, aceasta spune: «Viziunea pe care a avut-o Isaia, fiul lui Amoţ» (Isaia 1:1). La începutul lui Ieremia, spune: «Cuvântul Domnului a venit la el» (Ieremia 1:2). Oamenii trebuie doar să fie atenți ca să fie siguri care cuvinte sunt insuflate de Dumnezeu. În afară de cărțile profetice, restul Bibliei reprezintă relatări scrise de oameni după ce au avut experiența lucrării lui Dumnezeu. Majoritatea acestora sunt consemnări ale unor amintiri, iar aceste experiențe și cuvinte sunt toate de la oameni. Nu putem spune că sunt cuvintele lui Dumnezeu, așa că este greu să se evite denaturarea lor de înțelesuri umane. După cum spune în 2 Samuel 24:1: «Domnul s-a aprins de mânie din nou împotriva lui Israel şi l-a stârnit pe David împotriva lor, spunându-i: „Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda!”» Însă, în 1 Cronici 21:1 spune: «Satan s-a ridicat împotriva lui Israel şi l-a stârnit pe David ca să facă numărătoarea lui Israel.» Amândouă aceste versete consemnează momentul în care David a făcut numărătoarea lui Israel. Într-un loc se spune că Iahve Dumnezeu l-a stârnit pe David să facă numărătoarea lui Israel, iar în celălalt se spune că Satana l-a stârnit pe David. Dacă a fost insuflată de Dumnezeu, cum de poate exista o discrepanță atât de mare? Dacă tot Vechiul Testament a fost insuflat de Dumnezeu, oare Dumnezeu ar fi făcut o greșeală când a insuflat o poveste despre același eveniment?” După ce am auzit cuvintele lui Chuanyang, mi s-a deschis mult mintea și apărările mele mentale încăpățânate au început să se năruiască. Am spus: „Dacă Vechiul Testament nu a fost insuflat în întregime de Dumnezeu, atunci nu putem considera nici Noul Testament ca fiind în întregime cuvântul lui Dumnezeu, pentru că toate sunt consemnări de la apostoli.” Chuanyang a spus fericit: „Slavă lui Dumnezeu, înțelegerea ta este corectă. De fapt, în Noul Testament, doar cuvintele Domnului Isus și profeția din Apocalipsa sunt cuvintele lui Dumnezeu. Restul sunt cuvinte de la discipoli, de la farisei, de la oameni obișnuiți, de la soldați și de la diavol. Nu este absurd să spui că tot din Biblie este cuvântul lui Dumnezeu? Nu este asta o blasfemie?”

După aceasta, Chuanyang mi-a citit un alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. „Astăzi, oamenii cred că Biblia este Dumnezeu și că Dumnezeu este Biblia. Și mai cred că toate cuvintele din Biblie au fost singurele cuvinte rostite de Dumnezeu, că toate acestea au fost spuse de Dumnezeu. Cei care cred în Dumnezeu chiar susțin că, deși toate cele șaizeci și șase de cărți ale Vechiului și Noului Testament au fost scrise de oameni, totuși, toate au fost dăruite prin inspirația lui Dumnezeu și sunt o consemnare a cuvântărilor Duhului Sfânt. Aceasta este înțelegerea denaturată a oamenilor, care nu este în totalitate conformă cu faptele. În realitate, în afară de cărțile profetice, cea mai mare parte a Vechiului Testament este o consemnare istorică. Unele dintre epistolele Noului Testament provin din experiențele oamenilor, iar altele provin din iluminarea Duhului Sfânt; epistolele lui Pavel, de pildă, s-au născut din lucrarea unui om, toate au fost rezultatul iluminării Duhului Sfânt, au fost scrise pentru biserici și au fost cuvinte de îndemn și încurajare pentru frații și surorile din biserici. Nu au fost cuvinte rostite de Duhul Sfânt – Pavel nu a putut vorbi în numele Duhului Sfânt, nu a fost profet și cu atât mai puțin nu a avut viziunile pe care le-a avut Ioan. Epistolele lui au fost scrise pentru bisericile din Efes, Corint, Galatia și altele. […] Dacă oamenii văd epistolele sau cuvintele precum cele ale lui Pavel ca declarații ale Duhului Sfânt, venerându-le ca și cum ar fi Dumnezeu, atunci nu se poate spune decât că sunt profund lipsiți de discernământ. Mai aspru spus, oare nu e asta pur și simplu o blasfemie? Cum ar putea un om să vorbească în numele lui Dumnezeu? Și cum ar putea oamenii să se închine înaintea consemnărilor din epistolele sale și înaintea cuvintelor sale ca și cum ar fi o carte sfântă sau o carte cerească? Ar putea cuvintele lui Dumnezeu să fie rostite la întâmplare de către un om? Cum ar putea un om să vorbească în numele lui Dumnezeu?” [Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre Biblie (3)”]. Cu cât ascultam mai mult, cu atât înțelegeam mai mult. M-am plâns: „Înainte, nu înțelegeam contextul în care Pavel a rostit aceste cuvinte. Am crezut că Biblia este în întregime insuflată de Dumnezeu, că toate cuvintele sale sunt ale lui Dumnezeu și că a crede în Biblie înseamnă să crezi în Dumnezeu. Această interpretare a fost atât de absurdă! Am insistat să iau cuvintele oamenilor din Biblie drept ale lui Dumnezeu și le-am folosit drept bază a credinței mele. Nu se abate asta de la calea Domnului?”

Apoi, Chuanyang a avut următoarea părtășie: „Biblia este doar o mărturie a lucrării lui Dumnezeu. Este o carte istorică și o consemnare a lucrării lui Dumnezeu din Epocile Legii și Harului. Cum poate fi pusă la același nivel cu Dumnezeu? Așa i-a mustrat Domnul Isus pe farisei, spunându-le: «Voi cercetați Scripturile deoarece credeți că în ele aveți viață veșnică, dar tocmai acestea sunt cele care depun mărturie despre Mine! Și totuși nu vreți să veniți la Mine ca să aveți viață!» (Ioan 5:39-40). Biblia este doar o mărturie pentru Dumnezeu, nu deține viața veșnică. Doar Dumnezeu le poate acorda oamenilor viață veșnică!” Îmi aduc aminte că vărul meu a avut și el părtășie că, citind Biblia, înțelegem lucrarea lui Dumnezeu din Epocile Legii și Harului, aflăm că totul din univers a fost creat de Dumnezeu, cum Dumnezeu a promulgat legea pentru a conduce omenirea și cum ar trebui să trăim pe pământ și să-L venerăm pe Dumnezeu. Știm ce este păcatul și felul de oameni pe care Dumnezeu îi binecuvântează sau îi blestemă. De asemenea, știm cum ar trebui să ne mărturisim păcatele și să ne căim înaintea Domnului, cum să fim umili, răbdători, iertători și cum să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul. Vedem compasiunea și dragostea infinită a Domnului Isus pentru noi și înțelegem că doar crezând în Domnul Isus și venind înaintea Lui ne putem bucura de harul și adevărul abundent al lui Dumnezeu. Însă, în ceea ce privește ce adevăruri exprimă Dumnezeu în zilele de pe urmă, modul în care Dumnezeu va judeca și va curăți corupția omului și va înlătura originea păcatului nostru, nu avem nici cea mai mică idee, pentru că aceste adevăruri nu au fost consemnate în Biblie. Pe baza lucrării de răscumpărare a Domnului Isus, Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă a săvârșit lucrarea de judecată începând de la casa lui Dumnezeu, a exprimat toate adevărurile despre purificarea omenirii și a dezvăluit firea și natura satanică a omenirii corupte, astfel încât corupția noastră să fie purificată și noi să devenim oameni care Îl iubesc pe Dumnezeu și I se supun, iar noi suntem făcuți să recunoaștem că firea lui Dumnezeu este sfântă și dreaptă și nu permite ofensă. Aceste cuvinte sunt adevărata cale spre viața veșnică și îndeplinesc pe deplin profeția Domnului Isus: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul” (Ioan 16:12-13). Această carte, „Cuvântul Se arată în trup”, este cuvântul profețit în Apocalipsa pe care Duhul Sfânt îl adresează tuturor bisericilor. Este sulul deschis de Miel. Citind cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, adevărații credincioși în Dumnezeu din lumea religioasă au recunoscut glasul lui Dumnezeu, s-au întors spre Dumnezeu Atotputernic și au pășit pe urmele Mielului.

După ce vărul meu a spus asta, Chuanyang a citit alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. „Hristos al zilelor de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a adevărului. Acest adevăr este cărarea prin care omul dobândește viața și este singura cărare prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de Dumnezeu. Dacă nu cauți calea vieții oferită de Hristos al zilelor de pe urmă, atunci nu vei obține niciodată aprobarea lui Isus și nu te vei califica niciodată să intri pe porțile Împărăției cerurilor, deoarece tu ești atât o marionetă, cât și un prizonier al istoriei. Cei care sunt controlați de reglementări, de cuvinte și sunt încătușați de istorie, nu vor fi niciodată capabili să dobândească viața, nici să câștige calea veșnică a vieții. Asta deoarece tot ceea ce au ei este o apă tulbure de care s-au agățat timp de mii de ani, în loc de apa vieții care se revarsă din tron. Cei cărora nu li se dau provizii din apa vieții vor rămâne pentru eternitate cadavre, jucării ale Satanei și fii ai iadului. Atunci cum pot ei să-L privească pe Dumnezeu? Dacă doar încerci să te agăți de trecut, doar încerci să menții lucrurile așa cum sunt stând nemișcat și nu încerci să schimbi starea de fapt și să renunți la istorie, atunci nu vei fi mereu împotriva lui Dumnezeu? Pașii lucrării lui Dumnezeu sunt uriași și puternici, precum valurile furtunoase și tunetele care bubuie – totuși, tu stai și aștepți pasiv pieirea, agățându-te de nebunia ta, fără să faci nimic. În felul acesta, cum poți fi considerat cineva care urmează pașii Mielului? Cum poți justifica Dumnezeul de care te agăți ca pe un Dumnezeu mereu nou și niciodată vechi? Și cum pot cuvintele din cărțile tale îngălbenite să te poarte către o nouă epocă? Cum pot ele să te conducă pentru a căuta pașii lucrării lui Dumnezeu? Și cum te pot duce ele sus la cer? Ceea ce ții în mâinile tale sunt cuvinte care pot oferi doar o consolare temporară, nu adevăruri care sunt capabile să dea viață. Cuvintele Scripturilor pe care le citești pot doar să îți îmbogățească limbajul și nu sunt cuvinte filosofice care te pot ajuta să cunoști viața oamenilor, cu atât mai puțin căile care te pot conduce către desăvârșire. Oare aceste discrepanțe nu îți oferă un motiv de a reflecta? Oare nu te fac să înțelegi tainele conținute în interior? Ești capabil să te oferi cerului pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu pe cont propriu? Fără venirea lui Dumnezeu, te poți ridica în cer să te bucuri de fericirea în familie cu Dumnezeu? Încă mai visezi acum? Îți sugerez atunci să te oprești din visare și să te uiți la cine lucrează acum – uită-te să vezi cine săvârșește acum lucrarea de mântuire a omului în zilele de pe urmă. Dacă nu faci asta, nu vei obține niciodată adevărul și nu vei obține niciodată viața” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”). După ce am auzit aceste cuvinte, am fost profund zguduit. Lucrarea lui Dumnezeu avansează mereu, iar cuvântul lui Dumnezeu este fără limite. Cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu nu pot fi delimitate de Biblie. Dacă mă agățam de propriile păreri religioase, în cele din urmă eu aș fi cel care ar avea de pierdut. M-am gândit la cât de multe cunoștințe despre Biblie am adunat în anii de când sunt creștin și, cu toate acestea, abia aveam o înțelegere despre adevăr sau despre Dumnezeu. Dimpotrivă, deveneam din ce în ce mai arogant. Domnul Se întorsese, dar eu nu doar că nu am cercetat, ci chiar am folosit cuvinte din Biblie pentru a mă opune arătării și lucrării lui Dumnezeu Atotputernic și pentru a le judeca. Eram precum fariseii care I s-au opus Domnului Isus. Eram cu adevărat orb și nu-L cunoșteam pe Dumnezeu! Nu doar că m-am agățat de noțiunile mele, ba chiar i-am împiedicat pe alții să cerceteze. Nu provoca asta o perturbare? Dacă alții nu-L puteau întâmpina pe Domnul sau nu-I puteau urma noua lucrare, își vor fi pierdut șansa de a intra în Împărăția lui Dumnezeu. Îi târam pe alții în iad și mă opuneam lui Dumnezeu! Comisesem un astfel de rău, însă Dumnezeu tot mi-a arătat compasiune și m-a lăsat să-I aud glasul. Asta era cu adevărat mântuirea lui Dumnezeu! După aceasta, am continuat să avem părtășie despre Biblie. Am discutat, de asemenea, despre motivul pentru care biserica din Epoca Harului devenise pustiită, cum mântuiește Dumnezeu omenirea prin trei etape ale lucrării și multe altele.

În perioada care a urmat, am citit multe din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Cu cât citeam mai mult, cu atât deveneam mai convins că acesta este glasul lui Dumnezeu, că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors și că El este Hristos din zilele de pe urmă. Într-adevăr, calea pentru a intra în Împărăția Cerurilor nu se găsește în Biblie – doar Dumnezeu Atotputernic îi poate da omului calea spre viața veșnică. Am acceptat cu bucurie lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Mai târziu, și soția mea a acceptat-o. Împreună, am răspândit Evanghelia și am adus câțiva dintre membrii credincioși ai bisericii noastre în casa lui Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu!