de Pinbo, China

M-am convertit la catolicism în 1988. Câțiva ani mai târziu, am fost numit diacon. Indiferent cât de ocupat eram, participam activ la slujbe și țineam Ziua Domnului și zilele sfinte. Treptat, însă, biserica a ajuns să stagneze. Credința enoriașilor s-a diminuat, iar ei nu mai țineau Ziua Domnului. Oamenii chiar sforăiau în timp ce recitam Rozariul la slujbe și mulți credincioși plecau să lucreze și să câștige bani. Nici eu nu mai puteam simți prezența Duhului Sfânt, dar mă forțam să particip la slujbe.

Apoi, în toamna anului 2002, un vecin mi-a mărturisit despre lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic. Mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, am aflat despre cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu, taine ale adevărului despre întrupările Lui și că biserica devenise pustie pentru că lucrarea Duhului Sfânt mersese mai departe, iar Dumnezeu făcea o nouă lucrare. Trebuia să călcăm pe urmele lui Dumnezeu și să-I acceptăm lucrarea de judecată și de mustrare din zilele de pe urmă, pentru a ne elibera de constrângerile păcatului și a avea șansa de a intra în Împărăția Cerurilor. Citind cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, eu și soția mea ne-am convins că El este Domnul întors și am acceptat fericiți lucrarea Lui din zilele de pe urmă. Spre surprinderea mea, o lună mai târziu, diaconii și preotul au început să ne hărțuiască și să ne pună piedici.

Într-o zi, câțiva diaconi au venit acasă la noi, împreună cu tatăl meu. Văzându-le înfățișarea agresivă, m-am neliniștit puțin. Eram sigur că știau că acceptasem noua lucrare a lui Dumnezeu și că veniseră să încerce să mă oprească. Unii dintre ei fuseseră la școala de teologie, iar alții erau profesori. Nu eram la fel de experimentat ca ei în privința cunoștințelor biblice. Abia acceptasem lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu și nu înțelesesem prea mult din adevăr, așa că, dacă ei chiar ar fi făcut presiuni asupra mea, n-aș fi știut cum să gestionez situația. M-am rugat în tăcere lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule, nu știu cum să-i înfrunt! Te rog, îndrumă-mă, dă-mi credință și apără-mă, ca să pot rămâne puternic!” După ce m-am rugat, m-am mai calmat. Apoi, un diacon mai în vârstă mi-a spus: „Ești catolic de mai bine de 10 ani și ești diacon. Nu mi-am închipuit niciodată că vei accepta Fulgerul de la Răsărit! Sunt foarte dezamăgit! Oamenii ăia de la Fulgerul de la Răsărit spun că Domnul S-a întors – L-ai văzut tu? Dacă S-ar fi întors cu adevărat, cum să nu fi aflat preoții? Ei cunosc Biblia foarte bine – și-au petrecut întreaga viață predicând și lucrând pentru Domnul și au suferit foarte mult. Dacă Domnul S-ar fi întors, firește că le-ar fi dezvăluit acest lucru!” În acel moment, mi-am amintit că o soră de la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic avusese părtășie cu mine despre această chestiune. Ea a spus: „Mulți oameni cred că, atunci când Se va întoarce, Domnul Isus le va dezvălui asta mai întâi preoților, însă este corectă această viziune? Există vreo bază pentru asta în cuvintele lui Dumnezeu? A spus vreodată Domnul Isus așa ceva? De fapt, Domnul Isus nu a spus niciodată că le va dezvălui mai întâi preoților când Se va întoarce, nici nu ne-a spus să așteptăm vreo revelație. Și ne-a spus: «Oile Mele îmi vor auzi glasul: iar Eu le cunosc, și ele Mă urmează» (Ioan 10:27). «Iată, stau la poartă și bat. Dacă vreun om va auzi glasul Meu și-Mi va deschide ușa, Eu voi intra la el și voi cina cu el, și el cu Mine» (Apocalipsa 3:20). Cuvintele Domnului sunt foarte clare. Dacă vrem să-L întâmpinăm pe Domnul, cheia este să fim atenți să ascultăm glasul lui Dumnezeu și să căutăm exprimări ale adevărului. Exact ca în Epoca Harului, discipolii nu L-au urmat pe Domnul Isus pentru că au primit o revelație, ci pentru că au auzit adevărurile pe care le-a exprimat El și și-au dat seama că El era Mesia care urma să vină și au dobândit mântuirea lui Dumnezeu. Însă conducătorii evrei au refuzat să accepte adevărurile exprimate de Domnul Isus. Ei I-au condamnat, calomniat și judecat lucrarea și, în final, au pus să fie răstignit. Acest lucru a ofensat firea lui Dumnezeu, iar ei au fost blestemați de Domnul Isus. Acum, Domnul Isus S-a întors drept Dumnezeu Atotputernic, Hristos al zilelor de pe urmă, exprimând foarte multe adevăruri, care sunt cuvintele Duhului Sfânt. Asta împlinește profeția: «Cine are urechi, să audă ceea ce spune bisericilor Duhul!» (Apocalipsa 3:6). Mulți frați și surori care sunt credincioși adevărați au citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și au recunoscut aceste cuvinte ca fiind adevărul, glasul lui Dumnezeu, și L-au întâmpinat pe Domnul. Totuși, câți preoți au avut inițiativa de a cerceta lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu? Nu numai că nu au căutat și cercetat, dar au și condamnat și judecat lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu și i-au împiedicat pe credincioși să accepte adevărata cale. Nu au vrut deloc să caute adevărul. Nu au ascultat glasul lui Dumnezeu și nu L-au întâmpinat pe Domnul pe baza cuvintelor Lui, ci au spus că El le va dezvălui mai întâi lor întoarcerea Sa. Cum se poate așa ceva?” Apoi, am împărtășit această interpretare cu diaconii, dar nici n-am deschis bine gura, că unul dintre ei a țâșnit în picioare, m-a arătat cu degetul și a spus: „E posibil să știi destul de multe acum! Dar nu uita ce spune în Evanghelia lui Matei, capitolul 24, versetele 23-24: «Atunci, dacă vă va spune cineva: uitați, aici este Hristos, sau acolo, să nu-L credeți. Căci vor apărea falși hristoși și falși profeți și vor face mari semne și minuni, în așa fel încât să-i înșele (dacă e posibil) chiar și pe cei aleși.» Preotul a spus că toate afirmațiile cum că Domnul a venit sunt false și că toate afirmațiile cum că S-a întrupat sunt false. Ai fost profund indus în eroare – mai bine te-ai mărturisi și te-ai căi de-ndată! Dacă nu te întorci, riști să fii exclus și atunci va fi prea târziu pentru regrete!”

Am fost dezgustat de ce a spus. M-am gândit: „Acești diaconi petrec toată ziua interpretând Scriptura pentru alții, dar nu vor să caute sau să cerceteze un lucru atât de important ca venirea Domnului și chiar condamnă, judecă orbește și încearcă să mă împiedice să cercetez adevărata cale. Nu fac același lucru ca fariseii?” Prin urmare, i-am spus: „E adevărat că Biblia spune că, în zilele de pe urmă, vor apărea hristoși falși, dar Domnul a profețit de mult că Se va întoarce cu siguranță – acesta este un fapt. Conform spuselor tale, toate afirmațiile despre venirea Domnului sunt false, așadar, nu este asta pur și simplu o condamnare categorică a întoarcerii Domnului? Atunci, cum să-L întâmpinăm? De fapt, Domnul Isus ne spunea principiile pentru discernerea hristoșilor falși. Hristoșii falși sunt spirite rele deghizate, care nu au esența lui Dumnezeu, așa că nu pot exprima adevărul și nu pot face lucrarea de mântuire a omenirii. Nu pot decât să imite lucrarea anterioară a Domnului Isus, arătând câteva semne și minuni pentru a-i induce în eroare pe oameni.” M-am gândit la câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, pe care mi le citiseră înainte frații și surorile: „Dacă, în prezent, ar fi să apară o persoană capabilă să arate semne și să facă minuni, să alunge demoni, să vindece bolnavii și să săvârșească multe miracole, iar dacă această persoană pretinde că este Isus care a venit atunci ar fi vorba despre un fals, produs de duhurile rele, care Îl imită pe Isus. Reține! Dumnezeu nu repetă aceeași lucrare. Etapa lucrării lui Isus a fost deja finalizată, iar Dumnezeu nu va relua niciodată acea etapă a lucrării” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăzi”). „Dumnezeu care S-a întrupat se numește Hristos, iar astfel Hristosul care le poate da oamenilor adevărul se numește Dumnezeu. Nu există nimic exagerat în această privință, deoarece El are esența lui Dumnezeu și are firea lui Dumnezeu, și înțelepciune în lucrarea Lui, care sunt nerealizabile de către om. Aceia care se numesc hristoși pe ei înșiși și totuși nu pot săvârși lucrarea lui Dumnezeu, sunt escroci. Hristos nu este numai manifestarea lui Dumnezeu pe pământ, ci și trupul special asumat de Dumnezeu în timp ce Își săvârșește și completează lucrarea printre oameni. Acest trup nu poate fi înlocuit de orice om, ci este un trup care poate purta în mod adecvat lucrarea lui Dumnezeu pe pământ și poate exprima firea lui Dumnezeu și Îl reprezintă bine pe Dumnezeu, furnizându-i omului viață. Mai devreme sau mai târziu, cei care se dau drept Hristos vor cădea cu toții, pentru că, deși susțin că sunt hristos, ei nu dețin nimic din esența lui Hristos. Și astfel, spun că autenticitatea lui Hristos nu poate fi definită de om, ci i se răspunde și e decisă de Dumnezeu Însuși” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”). Cuvintele lui Dumnezeu clarifică felul în care să-i distingem pe hristoșii falși de adevăratul Hristos. Așadar, le-am spus: „Hristos este Duhul lui Dumnezeu înveșmântat în trup. La prima vedere, Hristos arată exact ca o persoană obișnuită, dar în El rezidă Duhul lui Dumnezeu – El este întruchiparea Duhului lui Dumnezeu, așa că are esență divină și poate să exprime adevărul oriunde, oricând, arătând firea lui Dumnezeu și ceea ce are El și ceea ce este. Poate face lucrarea de răscumpărare și de mântuire a omenirii. În afară de Hristos, nimeni nu poate să exprime adevărul, cu atât mai puțin să mântuiască omenirea. Nu există nicio îndoială în privința asta. Și, astfel, cheia deosebirii adevăratului Hristos de cei falși este de a vedea dacă pot exprima adevărul și dacă pot îndeplini lucrarea de mântuire. Aceasta este cheia, principiul fundamental. E exact la fel ca atunci când Domnul Isus a venit să lucreze în Epoca Harului. A exprimat adevăruri și le-a arătat oamenilor calea pocăinței, a săvârșit multe semne și minuni și lucrarea de răscumpărare a întregii omeniri. Acceptând lucrarea Domnului Isus, mărturisindu-ne și căindu-ne Lui, păcatele ne-au fost iertate, iar noi am dobândit un sentiment de pace și de bucurie în inimile noastre. Lucrarea și cuvintele Domnului Isus erau pline de putere și de autoritate. El a dezvăluit firea lui Dumnezeu și ceea ce are El și ceea ce este. Știm cu toții, din inimile noastre, că El a fost Hristos întrupat, că a fost arătarea lui Dumnezeu. Acum, Dumnezeu Atotputernic, Hristos al zilelor de pe urmă, a venit, făcând lucrarea de judecată și exprimând toate adevărurile care curățesc și mântuiesc omenirea. Nu numai că a dezvăluit foarte multe taine ale adevărului, precum cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu și întrupările Lui, dar a și expus rădăcina corupției omenirii de către Satana. Datorită judecății și expunerii din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, putem să înțelegem rădăcina păcatelor noastre și să ne vedem clar naturile satanice, să ne disprețuim din inimă și să ne căim lui Dumnezeu, și, în final, să ne eliberăm de păcat, să fim pe deplin mântuiți și să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu. În afară de Însuși Dumnezeu, cine ar putea face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă? Cine ar putea exprima toate adevărurile care curățesc și mântuiesc omenirea? Niciun om nu ar putea face asta. Aceste fapte dovedesc că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors, arătarea lui Hristos al zilelor de pe urmă. Toți credeți că am fost indus în eroare, dar de ce nu vă uitați dacă acele cuvinte ale lui Dumnezeu Atotputernic sunt adevărul? De ce nu cercetați lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic de a mântui omenirea?”

În clipa aceea, un alt diacon a spus: „Preotul a subliniat de nenumărate ori să nu citiți cartea Fulgerului de la Răsărit, pentru că învățăturile sale sunt foarte elevate și multe oi bune și oi conducătoare din toate confesiunile s-au convertit la Fulgerul de la Răsărit după ce au citit cartea aceea. De asta nu putem să citim cartea Fulgerului de la Răsărit și nici să le ascultăm predicile, ca să nu ne rătăcim.” Așadar, le-am spus următoarele: „Înainte, eram de aceeași părere cu voi toți. De teamă să nu fiu indus în eroare, nu ascultam, nu citeam, nici nu aveam contact cu nimic legat de venirea Domnului, dar apoi cineva mi-a împărtășit Evanghelia. Am citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și am văzut că asta era abordarea greșită. Dumnezeu Atotputernic spune: «Întoarcerea lui Isus este o mare mântuire pentru cei care sunt capabili să accepte adevărul, dar pentru cei care nu pot să accepte adevărul, este un semn al condamnării. Ar trebui să vă alegeți calea proprie și să nu blasfemiați împotriva Duhului Sfânt și să respingeți adevărul. Nu ar trebui să fiți persoane ignorante sau arogante, ci cineva care se supune călăuzirii Duhului Sfânt, care tânjește după adevăr și îl caută; numai în acest fel veți beneficia. Vă sfătuiesc să umblați cu grijă pe calea credinței în Dumnezeu. Nu trageți concluzii pripite; mai mult, nu fiți superficiali sau necugetați în credința voastră în Dumnezeu. Ar trebui să știți, cel puțin, că aceia care cred în Dumnezeu ar trebui să fie smeriți și să aibă inimi cu frică de Dumnezeu. Cei care au auzit adevărul și totuși strâmbă din nas, sunt nesăbuiți și ignoranți. Cei care au auzit adevărul și totuși trag concluzii pripite fără grijă sau îl condamnă, sunt plini de aroganță. Nimeni dintre cei care cred în Isus nu este în măsură să blesteme sau să-i condamne pe alții. Ar trebui să fiți toți persoane cu rațiune și care acceptă adevărul. […] Poate că, citind numai câteva propoziții, unii oameni vor condamna orbește aceste cuvinte, spunând: „Asta nu este nimic mai mult decât o luminare din partea Duhului Sfânt” sau: „Este un hristos fals venit să-i inducă în eroare pe oameni.” Cei care spun asemenea lucruri sunt orbiți de ignoranță! Înțelegi prea puține din lucrarea și înțelepciunea lui Dumnezeu, iar Eu te sfătuiesc să începi din nou, de la zero! Nu trebuie să condamnați orbește cuvintele exprimate de Dumnezeu din cauza arătării hristoșilor mincinoși în zilele de pe urmă și nu trebuie să fiți unii care blasfemiază împotriva Duhului Sfânt pentru că vă temeți să nu fiți induși în eroare. Nu ar fi acesta un mare păcat?» (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am aflat că nu putem face presupuneri orbești despre ceva atât de important precum întoarcerea Domnului. Înainte, când Domnul Isus a venit să lucreze, a exprimat foarte multe adevăruri și a săvârșit multe semne și minuni, dar fariseii nu au căutat și nu au cercetat asta, nici nu au ascultat învățăturile Domnului. I s-au împotrivit și L-au condamnat frenetic. Drept urmare, au ofensat firea lui Dumnezeu și au ajuns să fie blestemați și pedepsiți de El. În zilele de pe urmă, dacă nu avem o inimă iscoditoare față de întâmpinarea Domnului, ci doar judecăm și condamnăm orbește, e posibil să ajungem pe calea fariseilor, împotriva lui Dumnezeu. Dumnezeu ne spune să fim oameni raționali, care tânjesc să caute adevărul. Dacă nu căutăm deloc, ci doar îi ascultăm pe preoți, fără să gândim, și nu-L întâmpinăm pe Domnul pe baza cuvintelor Lui, este posibil să ajungem să ne împotrivim lui Dumnezeu și să fim pedepsiți.” Un diacon a răspuns, mânios: „Catolicismul este singura cale adevărată. Biblia este singurul lucru de care avem nevoie pentru credința noastră în Domnul!” Tatăl meu a intervenit cu o privire aspră: „Toată lumea și-a făcut griji că ai fost indus în eroare. În plus, suntem o familie de catolici de generații întregi. Cum ar putea fi greșit? De ce ești atât de neascultător?” I-am spus: „Nu-i nimic în neregulă cu credința în Domnul, dar acum El face lucrare nouă. Vom fi dați deoparte dacă nu ținem pasul cu ea. A ține pasul cu noua lucrare a lui Dumnezeu este singura noastră șansă de a intra în Împărăția Cerurilor.” Însă, indiferent ce am spus, au rămas surzi la toate. Mi-am dat seama că, deși aveau statut și cunoștințe biblice, nu înțelegeau deloc glasul lui Dumnezeu și nu-și doreau deloc să caute. Nu m-am mai obosit să spun nimic. Văzând cât de hotărât eram în credința mea în Dumnezeu Atotputernic, pur și simplu au ieșit val-vârtej din casă.

Credeam că nu mă vor mai deranja, dar, spre surprinderea mea, un diacon superior din satul nostru a pus paie pe foc, spunându-le părinților mei că eu și soția mea mergeam pe calea greșită și zicându-le să se gândească la o modalitate de a ne aduce înapoi în rândurile lor. Mama l-a ascultat și apoi m-a sfătuit: „Numai tu și soția ta credeți în Dumnezeu Atotputernic în satul acesta. Preoții cunosc Biblia mai bine decât voi doi, așa că de ce nu s-au convertit? Renunță la credința aceea!” A continuat la nesfârșit, apoi a început să plângă. Indiferent cum am avut părtășie, mama pur și simplu n-a vrut să asculte. După aceea, a tot venit la noi plângând, o dată la câteva zile. Odată, pe la miezul nopții, am fost trezit brusc de o bătaie în ușă. Deschizând, am văzut-o pe mama, plângând și strigând: „De când ați început să credeți în Dumnezeu Atotputernic, pur și simplu nu am mai putut să dorm! Te-am crescut atâția ani – de ce nu mă asculți? Ascultă-mă și întoarce-te la credința în Domnul!” I-am spus: „În Biserica Catolică, credeam în Domnul Isus, iar acum credem în întoarcerea Domnului Isus. Este același Dumnezeu. Lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus doar ne-a iertat păcatele, nu ne-a scăpat de natura noastră păcătoasă. Lucrarea Lui nu ne-a mântuit pe deplin de păcat. Domnul Isus S-a întors în zilele de pe urmă ca Dumnezeu Atotputernic. El exprimă adevăruri și face lucrarea de judecată, pe baza lucrării de răscumpărare a Domnului, pentru a-l curăți și mântui complet pe om. Să acceptăm lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă este singura noastră șansă de a fi purificați, pe deplin mântuiți, și de a intra în Împărăția Cerurilor. Am mers pe urmele Mielului, L-am ajuns din urmă și am găsit calea spre Împărăția Cerurilor. Nu mă întorc la biserică.” Însă mama pur și simplu nu voia să asculte. Realizând că, indiferent ce ar fi spus, eram ferm în credința mea în Dumnezeu Atotputernic, a început să plângă în hohote. Văzând-o cât de mult suferea, m-am simțit îngrozitor! Fusesem mereu foarte apropiat de părinții mei, dar acum pur și simplu nu puteau să mă înțeleagă, iar diaconii mă oprimau și mă hărțuiau. De ce este această cale a credinței atât de dificilă? Cum să merg pe ea? Apoi, mi-am amintit ceva ce a spus Dumnezeu Atotputernic: „Nu fi descurajat, nu fi slab, iar Eu îți voi lămuri lucrurile. Drumul spre Împărăție nu este atât de neted; nimic nu e atât de simplu! Vrei ca binecuvântările să vină ușor, nu-i așa? Astăzi, toți vor avea încercări amare de înfruntat. Fără astfel de încercări, inima iubitoare pe care o aveți pentru Mine nu se va întări și nu veți avea iubire adevărată față de Mine. Chiar dacă aceste încercări constau numai în circumstanțe minore, fiecare trebuie să treacă prin ele; doar că dificultatea încercărilor va fi diferită de la persoană la persoană. […] Cei ce-Mi împărtășesc amărăciunea, Îmi vor împărtăși cu siguranță și dulceața. Aceasta este promisiunea și binecuvântarea Mea pentru voi” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 41). Cuvintele lui Dumnezeu m-au făcut să-mi fie rușine. Sperasem că va fi lină credința în Dumnezeu, că puteam fi mântuit fără să sufăr deloc, dar nu asta este realitatea. Calea spre Împărăția Cerurilor nu este lină, vom experimenta tot felul de opresiuni, încercări, necazuri și suferințe. Însă Dumnezeu va folosi aceste situații dificile pentru a ne desăvârși credința și iubirea pentru El. Aceasta este binecuvântarea lui Dumnezeu pentru noi. M-am gândit la discipolii care Îl urmaseră pe Domnul Isus, cu mult timp în urmă. Ei nu auziseră atât de multe adevăruri, dar, când s-au confruntat cu opresiuni și cu greutăți, au fost capabili să-și păstreze credința în Domnul. Aveam norocul de a întâmpina întoarcerea Domnului, de a citi adevărurile exprimate de Dumnezeu în zilele de pe urmă și de a găsi calea spre mântuirea deplină. Nu puteam să renunț la adevărata cale și să-mi pierd șansa de a dobândi adevărul și viața, doar din cauza piedicilor din partea mamei mele.

După aceea, mama plângea tot timpul în fața mea și spunea că va rupe orice legătură cu mine dacă îmi păstram credința în Dumnezeu Atotputernic și că vom merge fiecare pe drumul lui. Era foarte dureros pentru mine să o văd în halul acela. Nu-i fusese ușor să mă crească. Fusese foarte afectuoasă cu mine, având mereu grijă de mine și fiind foarte îngrijorată în privința mea. Avea deja 66 de ani și o sănătate precară. Nu numai că nu eram filial față de ea, dar îi și provocam foarte multă suferință tot timpul. Dacă s-ar fi îmbolnăvit, conștiința mea nu ar fi putut suporta acest lucru. Gândindu-mă la asta, m-am simțit cam slab și foarte îndatorat față de ea. M-am destăinuit fraților și surorilor cu privire la starea mea, iar ei mi-au citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Trebuie să suferi greutăți pentru adevăr, trebuie să te sacrifici pentru adevăr, trebuie să înduri umilințe pentru adevăr, și pentru a câștiga mai mult din adevăr trebuie să înduri mai multă suferință. Aceasta este ceea ce ar trebui să faci. Trebuie să nu renunți la adevăr de dragul de a te bucura de o viață de familie armonioasă și nu trebuie să pierzi demnitatea și integritatea de o viață de dragul desfătărilor de moment. Ar trebui să urmărești tot ceea ce este bun și frumos și ar trebui să urmărești o cale în viață care este mai plină de înțeles” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”). Așa e. Știam foarte clar că spusele lui Dumnezeu sunt adevărul și că ar trebui să renunț la tot pentru urmărirea mea, dar, văzând lacrimile și durerea mamei, am fost reținut. M-am gândit că, în calitate de fiu al ei, să o las să fie atât de tristă însemna că nu-i eram filial. Însă, de fapt, deși mama m-a crescut până la maturitate, m-a iubit și a avut grijă de mine, iar eu ar trebui să îi fiu devotat și să am grijă de ea în viața de zi cu zi, însăși viața mea mi-a fost dată de Dumnezeu și numai El mă putea mântui. Acum, am avut norocul de a auzi glasul lui Dumnezeu, de a primi harul Lui în zilele de pe urmă și de a avea această șansă la mântuire. Ar trebui să-L urmez pe Dumnezeu și să-I răsplătesc iubirea. Domnul Isus a spus: „Dacă vine cineva la Mine și nu urăște pe tatăl său, pe mama sa, pe soția sa, pe copiii săi, pe frații săi, pe surorile sale și chiar viața sa, nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 14:26). Nu puteam să renunț la adevărata cale și să-L trădez pe Dumnezeu ca să mă bucur temporar de o viață de familie tihnită. Realizând asta, nu am mai fost atât de supărat.

Ulterior, am citit un alt fragment din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „În fiecare stadiu al lucrării pe care Dumnezeu o face în interiorul oamenilor, la exterior pare că sunt interacțiuni între oameni, ca și cum s-ar fi născut din aranjamente sau tulburări umane. Dar, în spatele scenei, fiecare etapă a lucrării și tot ceea ce se întâmplă reprezintă un pariu făcut de Satana în fața lui Dumnezeu și cere oamenilor să rămână fermi în mărturia lor față de Dumnezeu. Luați ca exemplu pe Iov, când a fost încercat: în spatele scenei, Satana făcea un pariu cu Dumnezeu și ceea ce i s-a întâmplat lui Iov au fost faptele și tulburarea oamenilor. În spatele fiecărui pas al lucrării pe care Dumnezeu o face în voi este pariul Satanei cu Dumnezeu – în spatele acestui tot este o luptă” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”). După ce am citit acest fragment, mi-am dat seama că, la prima vedere, părea că mama îmi punea piedici, dar, în spatele acestui lucru, erau perturbările și manipulările Satanei. Satana mă ataca prin intermediul pietății mele filiale față de mama, ca să mă facă să-L trădez pe Dumnezeu și să-mi pierd șansa la mântuire. Avusesem părtășie cu ea de nenumărate ori despre lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic, dar ea nu a căutat-o, nici nu a cercetat-o niciodată. Doar adora statutul și puterea și îi asculta pe preoți și pe diaconi. Acum, era atât de nefericită pentru că îi lipsea discernământul și credea orbește ce spuneau alții. Nu era din cauza credinței mele. Această constatare a fost foarte eliberatoare, iar eu am văzut clar cât de rău și de abject este Satana. Lucrarea lui Dumnezeu îi mântuiește pe oameni, dar Satana încearcă tot ce-i stă în putință pentru a-i ademeni să stea departe de Dumnezeu, să-L trădeze. Nu puteam să mă las păcălit de el, ci trebuia să rămân ferm în mărturia mea.

Ulterior, am mers acasă la un prieten din biserică pentru a împărtăși Evanghelia, dar, surprinzător, preotul era acolo. Văzându-mă, m-a apucat de ambele brațe și mi-a spus, sumbru: „Încă predici Fulgerul de la Răsărit. Dacă nu te căiești, te duc la poliție!” Tot nu m-am lăsat. Apoi a zis, mieros: „Plănuisem să te cultiv pentru o funcție importantă. Voiam să te ocupi de toate bisericile din regiunea nordică. Nu m-am gândit niciodată că vei trece la Fulgerul de la Răsărit. Ce dezamăgire! Dacă te întorci acum, tot mă voi gândi să te numesc diacon principal. Dacă nu-ți vii în fire, te voi da afară din biserică imediat și le voi spune celorlalți enoriași să rupă legăturile cu tine! Toate eforturile tale din trecut, tot ce-ai făcut va fi în zadar.” Când a spus asta, m-am gândit că nu mai vorbise niciodată despre cultivarea mea, așa că de ce ar face-o acum, că acceptasem lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu? Preotul voia să mă mituiască, promițându-mi statut, ca să-L trădez pe Dumnezeu. Acesta era șiretlicul Satanei! Dacă renunțam la adevărata cale și-L trădam pe Dumnezeu pentru o funcție, îmi pierdeam șansa de a fi mântuit și de a intra în Împărăția Cerurilor. În acest caz, chiar dacă aș fi dobândit statut, ce însemnătate ar fi avut? În cele din urmă, aș fi fost eliminat și pedepsit! I-am spus toate acestea preotului, lucru care l-a înfuriat foarte tare. Incapabil să dezmintă ce spusesem, a început să mă alunge: „Pleacă de aici! Să nu mai predici pe aici sau te voi denunța la poliție!” Spunând asta, m-a împins pe ușă afară. Pe drum spre casă, m-am gândit: ca preot, dacă nu caută sau nu cercetează un lucru atât de important precum întoarcerea Domnului și e primul care condamnă, se împotrivește și îi împiedică pe credincioși să cerceteze, amenințându-mă chiar cu arestarea, nu este un credincios adevărat. Ulterior, când a văzut cât de fermi eram în credința noastră, mama nu a mai încercat să ne stea în cale și ne-a spus că, în tot acest timp, ne pusese piedici pentru că un diacon superior îi spusese să facă asta. M-am înfuriat! Mi-am amintit cum i-a condamnat Domnul pe farisei: „Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi; pentru că închideţi Împărăţia cerurilor în fața oamenilor, căci voi înșivă nu intraţi şi nici pe cei care vor să pătrundă nu-i lăsaţi. […] Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți, căci străbateți mările și pământul ca să faceți un prozelit, iar după asta, de două ori mai mult decât voi îl sortiți să ajungă-n iad” (Matei 23:13, 15). Mai este și un fragment din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, care spune: „Există cei care citesc Biblia în bisericile grandioase și o recită cât e ziua de lungă și, totuși, niciunul dintre ei nu înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu. Niciunul dintre ei nu e capabil să-L cunoască pe Dumnezeu; cu atât mai puțin poate vreunul dintre ei să fie în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Sunt cu toții oameni fără valoare, ticăloși, fiecare crezându-se la înălțime ca să-I dea lecții lui Dumnezeu. Ei I se împotrivesc voit lui Dumnezeu chiar și în timp ce Îi poartă stindardul. Pretinzând credința în Dumnezeu, ei tot mănâncă trupul și beau sângele omului. Toți oamenii ca aceștia sunt diavoli care devorează sufletul omului, demoni șefi care intenționat îi tulbură pe cei care încearcă să umble pe calea cea dreaptă și obstacole care îi împiedică pe cei ce Îl caută pe Dumnezeu. Pot părea să aibă «o constituție zdravănă», dar cum să știe adepții lor că ei nu sunt alții decât antihriști care îi conduc pe oameni să se împotrivească lui Dumnezeu? Cum să știe adepții lor că aceștia sunt diavoli vii dedicați devorării sufletelor umane?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Toți oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu”). Din expunerea cuvintelor lui Dumnezeu, am văzut că actualii conducători din lumea religioasă sunt exact la fel ca fariseii. În esență, sunt antihriști care urăsc adevărul și-L fac pe Dumnezeu dușmanul lor. Înainte, fariseii au născocit frenetic tot felul de zvonuri, i s-au împotrivit Domnului Isus și L-au condamnat și i-au indus în eroare pe credincioși, împiedicându-i să-L urmeze. Au făcut asta ca să-și poată păstra statutul și sursa de venit. Acum, conducătorii din lumea religioasă văd că tot ce exprimă Dumnezeu Atotputernic este adevărul și că, de îndată ce-l citesc, adevărații credincioși recunosc glasul lui Dumnezeu. Se tem că toată lumea Îl va urma pe Dumnezeu și nu-i va mai adora și sprijini. Așadar, nu vor ezita să răstălmăcească Scriptura doar pentru a-și proteja statutul și traiul și răspândesc aberații, spunând că toate afirmațiile cum că Domnul a venit sunt false, că orice predicare despre întruparea lui Dumnezeu este falsă, astfel încât credincioșii să nu-i asculte, să nu-i creadă și să nu intre în contact cu aceia care predică venirea Domnului. De îndată ce o persoană acceptă noua lucrare a lui Dumnezeu, ei fac tot ce le stă în putință să o oprească, ajungând chiar să-i dea pe mâna regimului satanic pe aceia care împărtășesc Evanghelia. Acești conducători religioși nu numai că nu-L întâmpină pe Domnul ei înșiși, dar îi mențin și pe credincioși în strânsoarea și sub controlul lor ferm, astfel încât toți să-i urmeze ca să I se împotrivească lui Dumnezeu, prăbușindu-se în dezastre și fiind pedepsiți. Sunt atât de siniștri și de răutăcioși! Ei sunt antihriștii zilelor de pe urmă dezvăluiți de Dumnezeu și merită osândirea din partea Lui! După aceea, indiferent cum m-au hărțuit sau cum mi-au pus piedici, am rămas puternic în credința mea și am continuat să răspândesc Evanghelia.

În perioada în care mi s-au pus piedici în credința mea, am putut simți iubirea lui Dumnezeu. Cuvintele Lui m-au îndrumat să depășesc ispitele și tulburările Satanei de fiecare dată. De asemenea, am văzut clar cum acești preoți și diaconi sunt antihriști împotriva lui Dumnezeu, cum sunt obstacole care îi împiedică pe oameni să intre în Împărăția Cerurilor. I-am respins din inimă și am rămas ferm în credința mea de a-L urma de Dumnezeu Atotputernic.