de Song Yu, Țările de Jos

Într-o zi, în luna iulie care a trecut, sora Li mi-a raportat că liderul de echipă, fratele Chen, fusese foarte arogant. În timp ce comunica, le cerea mereu celorlalți să-l asculte, iar când ceilalți frați și surori aveau sugestii rezonabile, el refuza să le asculte sau să le accepte, ceea ce a dus la întârzierea progresului lucrării video. Mi-am amintit că mai fusesem în contact cu fratele Chen. Era, într-adevăr, neprihănit de sine și îi plăcea să facă lucrurile în felul său. Când nu credea că sugestiile celorlalți erau potrivite, nu voia să le accepte. Nu mi-am imaginat niciodată că ar fi tot la fel. Dacă el continua să insiste să facă totul în felul său și refuza să se schimbe, atunci nu ar fi potrivit drept lider de echipă. Așadar, i-am spus surorii Li că o să cercetez problema. Însă apoi m-am gândit în sinea mea: „Lucrarea video este, în mare parte, responsabilitatea partenerei mele, sora Zhang. Nu e treaba mea să determin dacă acest lider de echipă este potrivit și să aflu cum progresează lucrarea. În plus, dacă intervin prea mult, s-ar putea să par irațională. Așa că ar trebui să o pun pe sora Zhang să cerceteze și să se ocupe de asta. Trebuie să-mi dedic timpul și energia responsabilității mele principale, lucrarea de evanghelizare.” Așadar, i-am spus surorii Zhang despre problemele fratelui Chen și i-am amintit să fie atentă la felul în care acesta își îndeplinește datoria. După aceea, am simțit că îmi îndeplinisem responsabilitatea, așa că nu am mai urmărit și investigat acest lucru.

După un timp, am observat că progresul lucrării video încă era foarte lent și am aflat de la frații și surorile mele că fratele Chen nu numai că insista în felul lui și refuza să accepte sfaturile celorlalți, dar era și iresponsabil în datoria sa. De îndată ce a dat de dificultăți, s-a eschivat și nu a avut atitudinea de a accepta astfel de provocări și a făcut și foarte puține progrese în îndeplinirea datoriei lui. M-am gândit: „Cum i se poate permite unui om ca el să fie lider de echipă? Oare nu ar trebui să găsim pe altcineva să-l înlocuiască?” I-am spus surorii Zhang despre asta. După câteva luni, am fost surprinsă când ceilalți frați și surori mi-au raportat problemele fratelui Chen. Spuneau că era arogant și neprihănit de sine și cerea să se facă lucrurile cum voia el și că atunci când frații și surorile îi dădeau sfaturi, folosea mereu motive precum: „Nu cred că este o problemă” sau „Nu am aptitudinile necesare” ca să le respingă sugestiile, ceea ce i-a făcut pe frații și surorile lui să se simtă constrânși și să nu îndrăznească să-i mai dea sfaturi. Ei au spus și că progresul lucrării video era extrem de lent și că erau câteva videoclipuri care tot erau trimise înapoi la editare, chiar și după atât timp. Am fost puțin șocată după ce am auzit ce au raportat. Chiar și după atât timp, de ce nu fuseseră rezolvate problemele cauzate de fratele Chen? Așadar, i-am spus imediat surorii Zhang despre asta. După ce a apreciat că el nu este un lider de echipă potrivit, a fost demis.

După doar câteva zile, sora Li a venit la mine și mi-a zis că a fost prea târziu să-l demită pe fratele Chen. A spus: „Îți raportasem problemele fratelui Chen cu luni în urmă, așadar, de ce era înlocuit abia acum?” Am răspuns repede: „Știi că nu sunt direct responsabilă de lucrarea fratelui Chen. A trebuit să îi spun mai întâi surorii Zhang despre problemele lui, ca să vadă dacă să-l demită sau nu, trebuia să se gândească la asta și să decidă. Nu l-am putut demite direct și, dacă aș fi făcut-o, aș fi părut irațională. Totuși, sora Zhang era direct responsabilă de lucrarea fratelui Chen și ea vorbea des cu el. Problemele fratelui Chen erau foarte evidente, iar eu i-am spus ei de mai multe ori, dar nu l-a demis, așa că, acum, întârzierea lucrării este, în mare parte, responsabilitatea ei. Totuși, la acea vreme, abia i-am spus surorii Zhang despre aceste probleme, fără să le urmăresc sau să aflu rezultatul, așa că și eu eram de vină.” După ce m-a auzit spunând asta, sora Li a rămas tăcută. Mai târziu, m-am simțit puțin vinovată. De fapt, fusesem pe deplin conștientă de problemele fratelui Chen, iar frații și surorile mele îmi raportaseră problemele lui de multe ori. Dar eu nu am urmărit problema și nu am încercat să mă ocup de ea. În mod clar fusesem iresponsabilă, totuși am venit cu tot felul de motive și scuze să scap basma curată și am aruncat toată vină pe sora Zhang, ca să-i fac pe ceilalți să creadă că ea era cea iresponsabilă și că întârzierile în lucrarea video nu aveau nicio legătură cu mine. Am fost atât de egoistă și înșelătoare! Mi-am amintit că oamenii, chestiunile și lucrurile pe care le întâlnim zi de zi sunt permise de Dumnezeu. Era voia lui Dumnezeu ca sora Li să vină să-mi pună această întrebare. În chestiunea demiterii fratelui Chen, nu am căutat sau reflectat asupra lecțiilor pe care ar fi trebuit să le învăț sau dacă dezvăluisem în mine vreo fire coruptă de care nu știusem încă. Așadar, m-am rugat lui Dumnezeu, cerându-I să mă îndrume să reflectez asupra mea și să mă cunosc.

În timpul devoționalelor mele, am citit cuvântul lui Dumnezeu care revela aspectele egoiste și josnice ale antihriștilor, lucru care mi-a oferit puțină înțelegere în privința stării mele. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Cum se manifestă egoismul și ticăloșia umanității antihriștilor? Când un lucru are legătură cu statutul sau reputația sa, se tot frământă ce să facă sau să spună, nu se codește să alerge peste tot și îndură cu bucurie greutăți mari. Dar față de ceea ce are legătură cu lucrarea casei lui Dumnezeu și cu principiul – chiar și atunci când oamenii răi întrerup, se amestecă și comit tot felul de rele și afectează grav lucrarea bisericii – rămâne impasiv și nepăsător, ca și cum acest lucru nu ar avea nimic de-a face cu el. Și dacă cineva descoperă acest lucru și îl dezvăluie, el spune că nu a văzut nimic și simulează ignoranța. […] Indiferent ce lucrare întreprinde, genul de persoană care este un antihrist nu se gândește niciodată la interesele casei lui Dumnezeu. Se gândește doar dacă propriile interese vor fi afectate, doar la sarcinile care sunt chiar sub nasul lui. Lucrarea casei lui Dumnezeu și biserica reprezintă doar ceva de care se ocupă în timpul său liber și trebuie îndemnat să facă totul. Protejarea propriilor interese este adevărata sa vocație, iar lucrurile pe care le face cu plăcere, adevărata afacere. În ochii lor, orice este rânduit de casa lui Dumnezeu sau legat de intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu nu are importanță. Indiferent ce dificultăți întâmpină alți oameni în munca lor, ce probleme au identificat și raportat antihriștilor, cât de sincere le sunt cuvintele, antihriștii nu acordă atenție, nu se implică, de parcă asta nu are nicio legătură cu ei. Sunt extrem de indiferenți față de treburile bisericii, oricât de importante ar fi acestea. Chiar și atunci când problema se află înaintea lor, ei doar o abordează fără tragere de inimă și superficial. Numai atunci când sunt tratați direct de cei de mai sus și li se ordonă să rezolve o problemă, vor face, în silă, puțină lucrare reală și vor oferi celor de mai sus ceva de văzut; curând după aceea, își vor vedea de propria treabă. Față de lucrarea bisericii, față de lucrurile importante ale contextului mai larg, ei sunt dezinteresați, ignoranți. Ba chiar ignoră problemele pe care le descoperă, fiind evazivi când sunt întrebați, abordându-le doar cu mare reticență. Aceasta este manifestarea egoismului și ticăloșiei, nu-i așa?” („Rezumând caracterul antihriștilor și esența firii lor (Partea întâi)” în Demascarea antihriștilor). („Rezumând caracterul antihriștilor și esența firii lor (Partea întâi)” în Demascarea antihriștilor). „Cum să nu poată fi numite casa lui Dumnezeu acele locuri în care frații și surorile există și unde Dumnezeu lucrează? În ce fel nu sunt acestea biserici? Însă antihriștii se gândesc doar la lucrurile din propria lor sferă de influență. Nu le pasă de alte locuri. Chiar dacă descoperă o problemă, nu le pasă. Mai grav este că, atunci când ceva merge rău sau cauzează pierderi, ei nu acordă atenție acelui lucru. Când sunt întrebați de ce-l ignoră, oferă sofisme absurde, spunând: „Fiecare om trebuie să-și vadă de treburile sale.” Cuvintele lor sună rațional, ei par să înțeleagă limitele în ceea ce fac și, par să nu aibă probleme externe, dar care este esența? Este o manifestare a naturii egoiste și demne de dispreț a oamenilor de acest fel. Fac lucrurile doar pentru ei înșiși, doar pentru propria faimă, avere și statut. Nu-și îndeplinesc deloc îndatoririle. Aceasta este o altă caracteristică arhetipală a umanității antihriștilor: ei sunt egoiști și josnici” („Rezumând caracterul antihriștilor și esența firii lor (Partea întâi)” în Demascarea antihriștilor). Prin cuvântul lui Dumnezeu, am realizat că antihriștii, pentru a-și proteja reputația și funcția, vor face numai lucrarea de care sunt responsabili, în vreme ce nu le-ar putea păsa deloc de lucrare în ansamblul ei. Atât timp cât nu este responsabilitatea lor principală și nu are legătură cu interesele lor, oricât ar suferi lucrarea casei lui Dumnezeu, ei n-o vor lua niciodată în serios și nu vor încerca să rezolve problema. Am văzut că antihriștii sunt egoiști și josnici, că le lipsește conștiința și rațiunea, le pasă doar de propria reputație și statut și nu țin cont în niciun fel de interesele casei lui Dumnezeu. Mi-am dat seama că fusesem la fel. Crezusem că lucrarea video nu era responsabilitatea mea, așa că atunci când frații și surorile mi-au raportat că fratele Chen avea probleme, deși am promis să rezolv problema, „soluția” mea nu a fost decât să-i amintesc surorii Zhang despre asta și să-i cer să investigheze și să o rezolve ea. Cât despre rezultatul final, dacă fratele Chen era transferat sau înlocuit, am fost indiferentă și nu am urmărit detaliile. Când am văzut că lucrarea video nu avea rezultate, tot ce am făcut a fost să îi amintesc pur și simplu surorii Zhang, dar nu am simțit nicio presiune văzând lipsa rezultatelor. Pe de altă parte, fusesem foarte atentă cu lucrarea de evanghelizare, care era responsabilitatea mea, și fusesem mereu foarte atentă la stările fraților și surorilor, ca să văd dacă aveau probleme sau greutăți în predicarea Evangheliei, iar dacă aveau, atunci mergeam imediat la supraveghetori, ca să le rezolvăm împreună. Când descopeream supraveghetori și lideri de echipă care erau iresponsabili în îndatoririle lor sau când aceștia erau în stările greșite, atunci aveam repede părtășie cu ei, fiindcă mă temeam că, dacă stările lor ar fi rămas nerezolvate, atunci, lucrarea de evanghelizare ar fi fost împiedicată. Drept urmare, liderii mei ar fi crezut că aveam calibru slab, că eram incompetentă și nu puteam face lucrare practică, lucru care mi-ar fi pus funcția în pericol. Ambele chestiuni erau lucrarea casei lui Dumnezeu, dar exista o diferență enormă cu privință la importanța pe care o acordam celor două sarcini. Mi-am sfărâmat creierii să-mi protejez reputația și statutul, în vreme ce am neglijat total lucrarea de care nu răspundeam direct. Chiar eram egoistă și josnică! În plus, foloseam expresia „Nu comenta ce nu te privește” drept scuză, spunând că lucrarea video era responsabilitatea surorii Zhang, că ea trebuie să se ocupe de orice transferuri de personal și că dacă aș fi intervenit direct în acea lucrare, aș fi ajuns să par irațională. În acest mod, mi-am găsit o justificare ca să ignor problema. Era clar că îmi îndeplinisem datoria în mod iresponsabil și nu rezolvasem această problemă practică, ducând la afectarea lucrării bisericii. În final, am folosit „raționalitatea” drept scuză pentru a mă sustrage de la responsabilitate. Chiar am fost prea vicleană și înșelătoare! M-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „Cum să nu poată fi numite casa lui Dumnezeu acele locuri în care frații și surorile există și unde Dumnezeu lucrează? În ce fel nu sunt acestea biserici?” Este perfect adevărat. Indiferent de natura lucrării, toată este lucrarea casei lui Dumnezeu. Dar mie nu îmi păsa de lucrarea casei lui Dumnezeu, ci numai de reputația și statutul meu. Nu aveam deloc umanitate!

Ulterior, am citit câteva cuvinte ale lui Dumnezeu: „Unii oameni nu înțeleg multe adevăruri; Ei nu înțeleg principiile a nimic din ceea ce fac, iar atunci când întâmpină probleme, nu știu care este calea potrivită de a le gestiona. Ce trebuie făcut, în acest caz? Cel mai coborât standard este de a acționa în funcție de conștiință; aceasta este baza Cum ar trebui să acționezi în funcție de conștiință? Particularitățile sunt că, atunci acționezi, trebuie să faci acest lucru bazându-te pe o inimă sinceră și să fii vrednic harul și bunătatea lui Dumnezeu, de faptul că Dumnezeu ne-a dat această viață și de această ocazie dată de Dumnezeu pentru a dobândi mântuirea. Asta înseamnă să acționezi în funcție de conștiință? Odată ce ai îndeplinit aceste standarde minime, vei fi obținut protecția și nu vei mai comite greșeli grave. Apoi, nu vei face atât de ușor lucruri ca să te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu sau ca să te eschivezi de la responsabilitățile tale, și nici nu vei fi atât de predispus să acționezi într-o manieră superficială. De asemenea, nu vei fi atât de predispus să uneltești pentru propria poziție, faimă, avere și pentru propriul viitor. Acesta este rolul pe care conștiința îl joacă. Conștiința și rațiunea ar trebui să fie amândouă componente ale umanității unei persoane. Acestea sunt ambele fundamentale și extrem de importante. Ce fel de persoană este aceea care nu are conștiință și nu are rațiunea umanității normale? În general, este o persoană lipsită de umanitate, una cu umanitate extrem de săracă. Discutând mai amănunțit, cum se manifestă o persoană cu umanitate pierdută? Încercați să analizați ce trăsături se regăsesc în astfel de oameni și ce manifestări specifice prezintă. (Ei sunt egoiști și demni de dispreț.) Oamenii egoiști și demni de dispreț sunt superficiali în acțiunile lor și sunt rezervați față de orice lucru care nu îi privește personal. Ei nu iau în considerare interesele casei lui Dumnezeu și nici nu arată considerație pentru voia lui Dumnezeu. Nu-și asumă povara de a mărturisi pentru Dumnezeu sau de a-și îndeplini datoriile și nu au niciun simț al responsabilității. La ce se gândesc de fiecare dată când fac ceva? Primul lor gând este: «Va ști Dumnezeu dacă fac asta? Este vizibil pentru alți oameni? Dacă alți oameni nu văd că am făcut tot acest efort și că am lucrat cu asiduitate și dacă nici Dumnezeu nu vede, atunci nu are niciun rost să fac acest efort și să sufăr pentru asta.» Nu este un lucru extrem de egoist? În același timp, este un tip de intenție infamă. Când ei gândesc și acționează astfel, conștiința lor joacă vreun rol? Este conștiința lor acuzată în asta? Nu. Există unii oameni care nu își asumă nicio responsabilitate, indiferent de datoria pe care o îndeplinesc. Nici ei nu raportează superiorilor lor problemele pe care le descoperă. Când văd că oamenii sunt băgăreți și distrugători, închid ochii. Când văd oameni răi săvârșind rele, nu încearcă să-i oprească. Ei nu acordă nici cea mai mică atenție intereselor casei lui Dumnezeu și nici datoriei și responsabilității lor. Când își îndeplinesc datoria, oamenii ca aceștia nu fac nicio lucrare reală; sunt lachei ahtiați după confort; vorbesc și acționează doar pentru vanitatea, imaginea, statutul și interesele personale și sigur își dedică timpul și efortul oricărui lucru le aduce beneficii” („Oferă-ți inima sinceră lui Dumnezeu și poți dobândi adevărul” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). După ce am citit cuvântul lui Dumnezeu, am simțit o durere străpungătoare în inimă. Un om cu conștiință și rațiune ține cont de povara lui Dumnezeu, împărtășește grijile și neliniștile lui Dumnezeu și face tot ce poate pentru interesele casei lui Dumnezeu. Când ceva tulbură lucrarea casei lui Dumnezeu sau îi afectează interesele, el iese în față și preferă să-și lase interesele să sufere de dragul de a le apăra pe cele ale bisericii. Asta înseamnă să fii un membru al casei lui Dumnezeu. Dar în cazul meu, când am văzut că fratele Chen era nepotrivit drept lider de echipă și că progresul lucrării fusese afectat, nu am încercat să lucrez cu sora Zhang pentru a rezolva situația, în schimb, am permis ca lucrarea să fie întârziată. Dacă nu ar fi fost frații și surorile care să raporteze din nou sau dacă lucrarea video n-ar fi fost deja grav afectată, atunci nu aș fi îndemnat-o pe sora Zhang să-l demită imediat pe fratele Chen. Acum, fratele Chen fusese demis, dar după întârzieri de mai multe luni, cum ar fi putut fi recuperată pierderea de forță de muncă și resurse? Dumnezeu îmi dăduse șansa să-mi îndeplinesc datoria, să practic în calitate de lider, în speranța că aș putea să urmăresc adevărul, să fiu responsabilă și loială în datoria mea, să descopăr și să rezolv repede diverse probleme din lucrarea bisericii și să îndeplinesc lucrare practică. Dar eu am trăit după otrăvuri satanice precum: „Lasă lucrurile să treacă, dacă ele nu te afectează direct”, „Fiecare cu treaba lui”, și „Cu cât mai puține probleme, cu atât mai bine”. Mă preocupasem doar de lucrarea de care eram responsabilă. Când venea vorba despre chestiuni care nu aveau legătură cu interesele, reputația și statutul meu, nu voiam să mă ocup de ele deloc. În datoria mea, mi-am apărat doar reputația și statutul, fără nicio grijă pentru lucrarea casei lui Dumnezeu, și nu mi-a păsat deloc și nu am încercat să ajut când am văzut că interesele casei lui Dumnezeu aveau de suferit. Am fost foarte egoistă și indiferentă și nu am avut deloc conștiință și rațiune! De fapt, chiar dacă am făcut lucrarea care era în mod clar sarcina mea și mi-am îndeplinit responsabilitățile, tot ce am făcut nu a fost să practic adevărul, să-L mulțumesc pe Dumnezeu sau să îndeplinesc datoria unei ființe create, ci să-mi protejez reputația, statutul și interesele personale. În final, Dumnezeu nu ar accepta sau nu ar admite că am fost un membru al casei lui Dumnezeu. Dacă nu mă căiam și nu mă schimbam, mai devreme sau mai târziu, aș fi fost respinsă și alungată de Dumnezeu. Odată ce am realizat asta, m-am rugat lui Dumnezeu, spunând că vreau să mă căiesc.

Ulterior, m-am gândit la părtășia lui Dumnezeu despre responsabilitățile liderilor. Una dintre ele este: „Țineți-vă la curent cu situația persoanelor responsabile de diverse lucrări și a personalului responsabil de diverse sarcini importante și realocați-i sau înlocuiți-i la timp pentru a evita sau reduce pierderile cauzate de angajarea necorespunzătoare și pentru a asigura progresul eficient și lin al lucrării” (Identificarea liderilor falși (1)). Mai erau două pasaje din cuvântul lui Dumnezeu care m-au impresionat puternic. Dumnezeu spune: „Diferiți supraveghetori ai lucrării și personalul responsabil pentru o lucrare importantă: este efectul lor asupra lucrării casei lui Dumnezeu esențial și de mare importanță? (Da.) Deci, este potrivit să includem acest lucru în obligațiile liderilor și lucrătorilor? (Da.) Obținerea unei înțelegeri exacte a situației principalilor supraveghetori responsabili de diferite lucrări și efectuarea unor ajustări adecvate este precum a sta de veghe pentru fiecare program de lucru. Este echivalentul îndeplinirii responsabilității și datoriei. Cu toate acestea, dacă acești angajați nu sunt dispuși în mod corect și apare o problemă, activitatea bisericii va fi foarte afectată. Dacă acești angajați sunt de bună umanitate și de încredere și, chiar mai bine, sunt capabili să urmărească adevărul și să aibă o întemeiere, atunci, punându-i în frunte, înmânându-le această lucrare, lucrurile vor deveni mult mai ușoare. Ceea ce este important este ca lucrarea să poate progresa fără probleme și să fie extrem de eficientă și eficace. Dar dacă supraveghetorii nu sunt de încredere și au un caracter prea slab și o umanitate scăzută – și, în plus, nu urmăresc adevărul și sunt predispuși să provoace tulburări – atunci ei nu vor fi singurii care vor fi răniți. Deoarece ei sunt responsabili, personalul din sfera lor de muncă și lucrarea în sine vor fi afectați, într-o măsură mare sau mică. Dacă sunt doar neserioși sau își neglijează obligațiile, acest lucru ar putea cauza întârzieri în lucrare; viteza progresului va fi oarecum mai lentă, iar lucrarea oarecum mai puțin eficientă. Cu toate acestea, dacă sunt antihriști, problema este gravă: nu e vorba doar de faptul că lucrarea este puțin ineficientă și ineficace – ei vor deteriora, vor tulbura și vor paraliza lucrarea ca întreg. Așadar, o astfel de lucrare nu e o obligație de la care conducătorii și lucrătorii să se poată sustrage – este o lucrare foarte serioasă și importantă. Dacă liderii și lucrătorii se pot ține la curent cu umanitatea diferiților supraveghetori și a personalului de relevanță și cu atitudinea lor față de adevăr, precum și cu starea și condiția lor în fiecare etapă și pot ajusta sau aborda aceste lucruri neîntârziat în funcție de circumstanțe, atunci lucrarea se poate derula constant. Dimpotrivă, dacă acești oameni o iau razna și nu fac o lucrare reală, iar liderii nu sunt prompți în a identifica acest lucru și a face ajustări, și ajung să aștepte până când lucrarea este grav afectată și toate tipurile de probleme clare au fost deja expuse înainte de a fi identificate, încercând încet să ajusteze, să rectifice și să salveze situația, atunci acești lideri au eșuat cu desăvârșire în obligațiile lor. Ei sunt lideri falși” (Identificarea liderilor falși (3)). „Conducătorii falși nu se informează niciodată și nu țin evidența cu privire la situația reală a supraveghetorilor la nivel de grup, nici nu se informează, nu țin evidența și nu încearcă să priceapă situația privitoare la intrarea în viață, nici atitudinea față de muncă și datorie și diversele atitudini față de Dumnezeu și credința în Dumnezeu ale supraveghetorilor la nivel de grup și ale personalului responsabil pentru munca importantă; conducătorii falși nu se informează despre transformările lor, despre progresele lor sau despre diversele probleme care apar în timpul activității lor, în special când vine vorba despre efectul asupra lucrării bisericii și asupra aleșilor lui Dumnezeu pe care-l au greșelile și abaterile survenite în timpul diverselor etape ale lucrării. Falșii conducători nu știu nimic despre asta. Neștiind nimic despre aceste detalii, ei devin pasivi când apar probleme. Atunci când falșii conducători lucrează, nu le pasă de aceste detalii. Pur și simplu organizează supraveghetorii de grup și apoi presupun că sarcina lor se termină după ce predau lucrarea. Ei cred că, prin asta, treaba lor este făcută și eventualele probleme ulterioare nu au nicio legătură cu ei. Pentru că nu reușesc să supravegheze, să îndrume și să verifice supraveghetorii fiecărui grup, pentru că nu reușesc să-și îndeplinească responsabilitățile în aceste domenii, lucrarea este ruinată. Asta înseamnă să fii neglijent în calitate de conducător sau lucrător. Dumnezeu are puterea de a vedea în inima omului; omul nu are această putere. De aceea, omul trebuie să muncească mai mult, trebuie să nu fie leneș și trebuie să termine munca prompt. Evident, neîndeplinirea de către conducătorii falși a responsabilității lor când efectuează această muncă este o abatere gravă de la datorie, una care a făcut ca anumiți supraveghetori să prezinte diverse probleme și să rămână în funcțiile lor în ciuda faptului că sunt incompetenți, în cele din urmă ducând la întârzieri repetate ale muncii, precum și la perpetuarea și rămânerea nerezolvată a tot felul de probleme. Acestea sunt problemele care rezultă din faptul că acești conducători falși nu se informează și nu țin evidența cu privire la supraveghetori. Există probleme cu privire la faptul dacă este probabil că supraveghetorii comit neglijențe sau dacă fac muncă practică sau nu. În ceea ce privește aceste probleme, din cauză că acești conducători falși nu efectuează inspecții, nu se păstrează informați adesea cu privire la ce se întâmplă sub coordonarea lor și nu au o înțelegere actualizată privind situația, nu își dau seama cât de bine lucrează supraveghetorii, ce progrese înregistrează și dacă fac muncă practică sau doar strigă mantra și folosesc anumite fenomene superficiale pentru a se ocupa expeditiv de cel de mai sus. Când sunt întrebați despre munca unui anumit supraveghetor sau în ce muncă mai exact este implicat acesta, ei răspund: «Nu știu – în orice caz, nu a menționat niciodată altceva când am discutat despre muncă.» Aceasta este măsura cunoștințelor conducătorilor falși; ei cred în mod eronat că, dacă supraveghetorul nu s-a eschivat de la responsabilitățile sale și este constant la datorie, atunci aceasta este o demonstrație practică a faptului că nimic nu este problematic în legătură cu ei. Acesta este modul în care lucrează conducătorii falși; este un indiciu de falsitate? Își îndeplinesc responsabilitățile sau nu? Aceasta este o abatere gravă de la datorie” (Identificarea liderilor falși (3)). Din cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles că una dintre sarcinile principale ale liderilor și lucrătorilor este să pună persoana potrivită la conducerea fiecărui proiect, fiindcă doar atunci când persoana potrivită este responsabilă, poate fiecare proiect să se desfășoare fără probleme. Asta înseamnă să ne îndeplinim responsabilitatea și datoria. Dacă persoana de la conducere are un calibru slab, nu poate face lucrare practică sau rezolva probleme practice sau dacă are ceva calibru, dar își neglijează îndatoririle, nu merge pe calea cea bună sau nu-și face datoria cum trebuie, atunci asta va împiedica lucrarea casei lui Dumnezeu, iar frații și surorile din sfera lui de responsabilitate vor fi, de asemenea, afectați. Dacă cel de la conducere este un răufăcător sau un antihrist și nu este înlocuit la timp, atunci, în cele din urmă, doar va cauza tulburări grave și daune lucrării casei lui Dumnezeu sau chiar va paraliza complet lucrarea. Așadar, după ce liderii și lucrătorii îi aleg pe oamenii responsabili, ei trebuie să urmărească și să supravegheze lucrarea lor cu regularitate, să afle despre abaterile și problemele din îndatoririle lor și să ofere părtășie la timp despre principiile adevărului și să-i ajute să rezolve aceste probleme, pentru a reduce impactul asupra lucrării cauzat de abateri și probleme. Cei responsabili care nu sunt potriviți ar trebui, de asemenea, să fie transferați sau demiși cu promptitudine pentru a se asigura progresul normal al lucrării. Aceasta este responsabilitatea unui lider. Dacă un lider așteaptă până când persoana responsabilă nepotrivită a provocat stricăciuni grave lucrării, înainte să o demită, atunci și-ar fi abandonat datoria. Retrospectiv, am realizat că, deși nu fusesem direct responsabilă de lucrarea fratelui Chen, în calitate de lider de biserică, de vreme ce frații și surorile îmi raportaseră probleme în legătură cu el, aveam responsabilitatea să cercetez și să urmăresc situația, pentru a apăra lucrarea casei lui Dumnezeu. Totuși, eu păstrasem o atitudine iresponsabilă și am ignorat situația, lucru care a întârziat rezolvarea ei și a făcut ca lucrarea să aibă de suferit. Oare nu era acesta întocmai comportamentul unui lider fals? În același timp, mi-am amintit de sora Zhang. Ea fusese responsabilă de lucrarea fratelui Chen și vorbise tot timpul cu el. În această perioadă, i-am amintit de câteva ori că fratele Chen avea probleme. Dar a urmărit ea și a cercetat situația fratelui Chen? Dacă ar fi făcut-o, ar fi trebuit să vadă că fratele Chen nu era potrivit să fie lider de echipă, deci de ce nu îl înlocuise? Dacă a știut că fratele Chen avea probleme și nu l-a înlocuit, oare nu era ea unul dintre liderii falși dezvăluiți de Dumnezeu? Așadar, am întrebat-o pe sora Zhang despre situație. Dar ea a pretins că nu avea discernământ cu privire la fratele Chen și că atunci când îi amintisem, în trecut, ea nu a luat asta în serios, nici nu a cercetat în detaliu performanța fratelui Chen. Am realizat că sora Zhang nu avea nicio responsabilitate pentru îndeplinirea datoriei ei, nici nu a rezolvat nicio problemă practică. Era o neglijență gravă. Atunci, liderii mi-au trimis două evaluări ale surorii Zhang de la un frate și de la o soră. Ei raportau că ea își îndeplinea îndatoririle fără vreun simț al poverii, uneori ațipea în timpul întrunirilor cu frații și surorile și nu urmărea lucrarea la timp, lucru care a afectat grav progresul lucrării. Când au apărut aceste probleme, nu a reflectat asupra sa. După ce am citit aceste evaluări, am simțit și mai mult că sora Zhang era un lider fals. Știam că fusesem egoistă, josnică și iresponsabilă în privința situației fratelui Chen, iar eșecul meu de a-l demite la timp provocase întârzieri în lucrarea video. Acum că problemele surorii Zhang erau atât de evidente, nu mai puteam ignora această chestiune.

M-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „Indiferent de datoria pe care o îndeplinești, numai când perseverezi în a acționa conform principiilor adevărului îți vei fi îndeplinit cu adevărat responsabilitatea. A face ceva mecanic după maniera umană de a face lucrurile înseamnă să fii superficial și nepăsător; numai respectând principiile adevărului poți să-ți faci datoria și să-ți îndeplinești responsabilitatea cum se cuvine. Iar când îți îndeplinești responsabilitatea, nu este aceasta o manifestare a loialității? Este manifestarea loialității față de datoria ta. Numai când ai acest simț al responsabilității, iar această voință și această dorință se regăsesc în manifestarea loialității tale față de propria datorie, Dumnezeu te va aproba și te va privi aprobator. Dacă tu n-ai nici măcar acest simț al responsabilității, Dumnezeu te va trata ca pe un leneș, un nerod și te va detesta. Din punct de vedere omenesc, înseamnă că nu te va trata cu respect, nu te va lua în serios și te va disprețui” (Identificarea liderilor falși (8)) „Dacă liderii și lucrătorii pot să lucreze energic și proactiv, să fie puțin mai sârguincioși și să lucreze într-un ritm puțin mai rapid, atunci rezolvarea problemelor perturbărilor și tulburărilor cauzate de răufăcători nu ar avea loc mai devreme? Viteza cu care sunt rezolvate nu ar fi mai mare? Dacă viteza ar fi mai mare și timpul ar fi mai devreme, nu se vor reduce într-o anumită măsură diversele daune pe care acești oameni le aduc casei lui Dumnezeu? Nu asta ar trebui să facă liderii și lucrătorii? (Ba da.) Casa lui Dumnezeu nu-ți cere să tratezi problemele imediat, instantaneu și chiar în imediata secundă în care se ivesc. Nu îți cere să faci asta. Cere ca, atunci când situațiile încep să se dezvolte, când apar semne, când lucrurile sunt raportate, să iei măsuri, să faci ceva și să creezi o soluție pentru a le rezolva. Această soluție include interogarea fraților și surorilor care au relevanță pentru a înțelege situația, discutarea și comunicarea cu persoanele responsabile, șefii de grup, liderii și lucrătorii bisericii unde apare problema și apoi planificarea modului de rezolvare a acesteia. Dacă întâmpini dificultăți în a ajunge la o rezoluție finală sau în a înțelege principiile exacte după care să tratezi problema, atunci poți să apelezi la cel de mai sus” (Identificarea liderilor falși (26)). Cuvintele lui Dumnezeu sunt foarte clare. Doar despre cei cu atitudini serioase și responsabile față de datoria lor, care o îndeplinesc cu sârguință, se poate spune că își tratează îndatoririle cu loialitate și că sunt demni de încredere. Unii oameni slujesc în calitate de lideri, dar nu fac lucrare practică, sunt iresponsabili în tot ce fac, acționează neglijent și sunt delăsători. Astfel de oameni nu numai că au o umanitate rea, ci sunt și lipsiți de credibilitate. Nu sunt deloc de încredere, iar Dumnezeu disprețuiește astfel de oameni. Din cuvintele lui Dumnezeu, am găsit și o cale de practică. Atunci când întâmpin diverse probleme în lucrarea bisericii, ar trebui să le cercetez cu promptitudine, să le înțeleg clar, să mă ocup de ele conform principiilor și să-mi îndeplinesc responsabilitățile și îndatoririle în mod proactiv. Asta este în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Mai recent, frații și surorile raportaseră că sora Zhang nu făcea lucrare practică. Dacă era adevărat, atunci nu numai că ar afecta progresul lucrării dacă ar rămâne lider, ci ar și dăuna intrării în viață a fraților și surorilor mele. Trebuia să aflu repede despre modul obișnuit în care sora Zhang își îndeplinea îndatoririle și să evaluez dacă era calificată să fie lider, pe baza principiilor. Așadar, am mers să discut problema cu liderii mei, care tocmai aflaseră și ei despre comportamentele surorii Zhang. Împreună, am verificat rapoartele și am tras concluzia că rapoartele despre problemele ei erau adevărate. Sora Zhang era un lider fals care eșuase constant să facă lucrare practică, așa că am demis-o din îndatoririle ei chiar în acea zi. După ce am practicat în felul acesta, m-am simțit în special liniștită.

Prin această experiență, am văzut că natura mea fusese foarte egoistă. În îndatoririle mele, nu eram în acord cu Dumnezeu, țineam seama de interesele proprii în toate și eram încă atât de departe de a îndeplini cerințele lui Dumnezeu. Fără judecata cuvântului lui Dumnezeu și fără ceea ce expuseseră faptele, nu mi-aș fi văzut niciodată neajunsurile și deficiențele, nici nu aș fi obținut niciodată căință și schimbare reale. În același timp, am înțeles și că numai dacă suntem responsabili și loiali în îndatoririle noastre și dacă apărăm interesele casei lui Dumnezeu, se poate spune despre noi că avem conștiință și umanitate, câștigând astfel aprobarea lui Dumnezeu, și că doar în felul acesta putem simți pace și bucurie adevărate. Slavă Ție, Dumnezeule!