Consecințele încrederii oarbe într-o persoană

decembrie 6, 2022

de Li Shuang, Filipine

În noiembrie 2020, niște frați și surori au acuzat-o pe partenera mea, Liliana, că nu face lucrare practică și că este un lider fals. Superiorul nostru a confirmat că este adevărat, după ce a verificat afirmațiile, și a demis-o. După aceea, el m-a întrebat: „Erai partenera ei. Chiar nu știai că Liliana nu făcea lucrare practică?” M-am bâlbâit și nu am putut explica clar, așa că am fost tratată pentru că m-am concentrat numai pe lucrarea mea în datoria mea, ignorând alte lucrări, și pentru că am fost egoistă, vrednică de dispreț și iresponsabilă. Mai târziu, alții au spus că am protejat-o pe Liliana și că am acoperit-o. Pusă în fața unei asemenea situații, am știut că am o lecție de învățat din asta, așa că am început să reflectez asupra mea. Înainte ca Liliana să fie demisă, primisem un raport acuzator. Scrisoarea, redactată de către lucrătorii evanghelici, semnala că ea nu făcea lucrare practică, nu avea părtășie despre adevăr pentru a rezolva probleme, când lucrătorii aveau dificultăți, și abia dacă întreba despre progresul lucrării. Mai mult de atât, rareori întreba despre starea fraților și surorilor care își făceau datoria, iar când o făcea, doar simula asta. La întâlniri, când frații și surorile îi puneau întrebări, spunea câteva vorbe de complezență și pleca fără să rezolve problemele în sine… Nu mi-a venit să cred la momentul respectiv. Cum putea Liliana să nu facă lucrare practică? Nu era responsabilă doar de lucrarea evanghelică, ci și de lucrarea video. Am crezut că poate era ocupată să urmărească lucrarea video, așa că nu avea timp să rezolve problemele fraților și surorilor care făceau lucrare evanghelică. Liliana era responsabilă de multe aspecte ale lucrării, așa că am considerat că e normal să nu se poată ocupa bine de toate sarcinile. Ori de câte ori venea superiorul nostru să întrebe despre progresul lucrării, putea să răspundă cursiv. Cum ar fi putut stăpâni aceste situații, dacă nu făcea lucrare practică? Nu cumva au tratat-o inccorect pe Liliana și n-au avut în vedere greutățile ei? În plus, nu era supraom. Nu putea să facă totul perfect. N-o puteau învinovăți pentru tot. Când am privit astfel lucrurile, n-am băgat prea mult în seamă raportul. Doar i-am spus supraveghetoarei evanghelice despre situație. Mi-a spus mai târziu că, de fapt, conținutul scrisorii era adevărat, dar tot nu l-am luat în serios. Am simțit că nu există lideri sau lucrători fără deviații sau lipsuri în lucrarea lor. Nu era așa o mare problemă, așa că nu era necesar să o tratez ca atare, motiv pentru care am lăsat-o așa. Când mă gândesc la asta acum, e înfricoșător. După ce am primit raportul, de ce n-am investigat și verificat în detaliu? N-am discutat cu colegii cum să-l gestionez și nici superiorului meu nu i-am spus, am pus scrisoarea deoparte în tăcere. Nu înseamnă asta că ai acoperit-o pe Liliana? Cu cât m-am gândit mai mult la asta, cu atât m-am întristat mai mult. M-am și întrebat: „De ce n-am avut principii în acțiunile mele?” O chestiune atât de serioasă, precum raportarea de către frați și surori a unui lider fals, cum am putut s-o trec cu vederea atât de ușor? De ce am fost așa sigură că Liliana putea face lucrare practică? Pe ce mă bazam?

Mai târziu, după ce am citit un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles mai bine chestiunea. „Cum poți judeca dacă un conducător își îndeplinește îndatoririle sau este un conducător fals? Cea mai elementară metodă este să vezi dacă este capabil să facă lucrare reală, dacă are sau nu acest calibru. În al doilea rând, vezi dacă face, de fapt, lucrare reală. Ignora ce spune gura sa si ce fel de înțelegere a adevărului are; când face o lucrare superficială, nu te concentra asupra faptului că are sau nu calibru, este sau nu talentat și înzestrat, face această lucrare bine sau nu – aceste lucruri nu sunt importante. Crucial este dacă poate să îndeplinească cum se cuvine cea mai importantă lucrare a bisericii, dacă este capabil să rezolve probleme folosind adevărul, dacă poate să conducă oamenii în realitatea adevărului. Această lucrare este cea mai importantă și e esențială. Dacă este incapabil să facă această lucrare reală, atunci indiferent cât de bun este calibrul său, cât de talentat este, cât de capabil să îndure greutăți și să plătească un preț, el este, totuși, un conducător fals. Unii oameni spun: «Uită că n-a făcut nicio lucrare reală. Are calibru bun și este capabil. Instruiește-l pentru o vreme și cu siguranță va putea să facă lucrare reală. În plus, nu a făcut nimic greșit, nici nu a comis vreun rău, nici nu a provocat întreruperi și interferențe – cum poți spune că este un conducător fals?» Cum să explic asta? Uită cât de talentat ești, cât de bun îți e calibrul sau cât de bine educat ești; ceea ce contează este dacă faci sau nu lucrare reală și dacă îți îndeplinești sau nu responsabilitățile de conducător. În timpul mandatului tău de conducător, ai participat la fiecare lucrare în parte din sfera responsabilității tale, câte probleme care au apărut în timpul lucrării ai rezolvat efectiv, câți oameni, datorită lucrării tale, conducerii tale, îndrumării tale, au ajuns să înțeleagă principiile adevărului, în ce măsură a avansat și a progresat lucrarea bisericii? Acestea sunt lucrurile care contează. Uită cât de multe mantra poți repeta, câte cuvinte și doctrine stăpânești, uită câte ore ai petrecut trudind în fiecare zi, cât de epuizat ești și uită cât timp ai petrecut pe drum, câte biserici ai vizitat, câte riscuri ți-ai asumat, cât de mult ai suferit – uită de toate acestea. Uită-te doar la cât de eficientă a fost lucrarea din sfera responsabilităților tale, dacă a obținut vreun rezultat, câte dintre rânduielile casei lui Dumnezeu și dintre țintele pe care ar trebui să le atingi ai reușit să împlinești, câte dintre ele ai dus la bun sfârșit, cât de bine le-ai dus la bun sfârșit, cât de bine au fost urmărite, câte probleme legate de omisiuni, abateri sau încălcări ale principiilor care au apărut în lucrare ai rezolvat, rectificat, compensat și câte probleme legate de resurse umane, administrație sau diverse sarcini de specialitate ai ajutat să fie rezolvate și dacă le-ai rezolvat conform principiului și cerințelor casei lui Dumnezeu și așa mai departe – acestea toate reprezintă standardele prin care se verifică dacă un conducător sau lucrător își îndeplinește responsabilitățile(Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor). După ce m-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că, pentru a evalua dacă un lider e calificat, cel mai important principiu e să văd dacă poate să facă lucrare practică, dacă chiar face lucrare practică, dacă lucrarea lui poate să le dea oamenilor o cale și dacă poate rezolva probleme practice din intrarea-n viață a altora și din datoria lor. Dacă nu poate face asta, oricât de înalt ar fi calibrul și înzestrările lui sau cât de bine știe să vorbească, e lider fals și trebuie înlăturat. Referitor la Liliana, deși a făcut lucrare practică în trecut, după ce-a crescut volumul de muncă, a început să-și răsfețe trupul și să tânjească după confort. Ea n-a îndrumat, de fapt, niciodată lucrarea fraților și surorilor și, deși întreba despre lucrare din când în când, doar simula că-și dă interesul. Nu se axa pe găsirea problemelor, abia dacă-ntreba despre progresul lucrării, așa că, atunci când apăreau probleme și deviații în lucrările fraților și surorilor, ea nu le înțelegea deloc. Când aveau dificultăți și negativitate în îndatoririle lor, rareori le oferea ajutor sau părtășie, afectând în mod direct progresul lucrării evanghelice. Când câțiva frați și surori au scos la iveală firi corupte și-au cerut ajutor de la ea, răspunsurile ei erau superficiale, n-o interesau problemele lor, nu încerca să le rezolve și n-au câștigat niciodată nimic de la ea. Judecând după comportamentul Lilianei, ea voia să facă doar lucruri care o puneau într-o lumină bună. Dar când era nevoie să sufere, să plătească un preț și să rezolve probleme reale evita totul. Chiar nu făcea lucrare practică. Am judecat-o-n baza evaluărilor și impresiilor mele precedente despre ea. Am trăit cu noțiuni și închipuiri. Am fost nesăbuită.

Mai târziu, am reflectat asupra mea și m-am întrebat de ce am putut să cred în mine și în Liliana atât de mult. Care era sursa acestei probleme? Am citit un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Falșii conducători nu se vor interesa de supraveghetorii care nu fac lucrare reală sau care își neglijează responsabilitățile. Ei cred că trebuie doar să aleagă un supraveghetor și totul va fi bine; după aceea, supraveghetorul se va ocupa de toate chestiunile lucrării, iar tot ceea ce trebuie să facă ei este să organizeze o adunare din când în când, nu va fi nevoie să verifice lucrarea sau să întrebe cum merge, pot să nu-și mai bată capul cu ea. Dacă cineva raportează o problemă cu un supraveghetor, falsul conducător va spune: «Este doar o problemă minoră, este în regulă. Vă puteți descurca singuri. Nu mă întrebați pe mine.» Persoana care raportează problema spune: «Acel supraveghetor este un lacom leneș. Nu face altceva decât să mănânce și să se distreze și este extrem de leneș. Nu vrea să îndure nici măcar puține greutăți în datoria lui și găsește întotdeauna modalități de a trișa și de a inventa scuze pentru a-și evita lucrarea și responsabilitățile. Nu este calificat să fie supraveghetor.» Falsul conducător va răspunde: «Era bun atunci când a fost ales ca supraveghetor. Ceea ce spui nu este adevărat sau, chiar dacă este, reprezintă doar o manifestare temporară.» Falsul conducător nu încearcă să afle mai multe despre situația supraveghetorului, ci judecă și determină această chestiune pe baza impresiilor lui din trecut despre persoana respectivă. Indiferent cine raportează probleme cu supraveghetorul, falsul conducător le ignoră. Supraveghetorul este depășit de situație, nu este suficient de competent pentru a-și finaliza lucrarea și este deja pe cale să strice totul – însă falsului conducător nu îi pasă. Este deja destul de rău că atunci când cineva raportează problemele supraveghetorului, el închide ochii. Dar care este cel mai josnic lucru dintre toate? Atunci când oamenii îi spun despre probleme cu adevărat grave pe care le are supraveghetorul, el nu încearcă să le rezolve și chiar vine cu tot felul de scuze: «Îl cunosc pe acest supraveghetor, el crede cu adevărat în Dumnezeu, nu ar avea niciodată probleme. Chiar dacă ar avea, Dumnezeu l-ar proteja și l-ar disciplina. Dacă face vreo greșeală, aceasta este între el și Dumnezeu – nu trebuie să ne îngrijorăm.» Acesta este modul în care lucrează falșii conducători: după propriile noțiuni și închipuiri. Ei pretind că înțeleg adevărul și că au credință – prin urmare, fac o harababură în lucrarea bisericii sau chiar o țin în loc, în timp ce se prefac ignoranți. Nu sunt ei doar birocrați? Falșii conducători sunt incapabili să facă lucrare reală și nici nu abordează cu seriozitate lucrarea conducătorilor de grup și a supraveghetorilor. Viziunea lor asupra oamenilor se bazează doar pe propriile impresii și închipuiri. Văzând pe cineva lucrând bine pentru un timp, ei cred că această persoană va fi bună pentru totdeauna, că nu se va schimba; ei nu cred pe nimeni care spune că există o problemă cu această persoană, ignoră atunci când cineva scoate în evidență ceva referitor la persoana respectivă. […] Falșii lideri sunt prea îngâmfați, nu-i așa? Iată ce cred ei: «Nu m-am înșelat când am reperat această persoană; nimic nu ar putea merge prost; cu siguranță nu e un om care trândăvește, căruia îi place să se distreze și care urăște munca grea. Categoric este de nădejde și demn de încredere. Nu se va schimba; dacă ar face-o, ar însemna că m-am înșelat în privința lui, nu-i așa?» Ce fel de logică este asta? Ești vreun soi de expert? Ai vedere cu raze X? Aceasta e abilitatea ta specială? Ai putea să trăiești cu această persoană un an sau doi, dar ai fi în stare să vezi cine este cu adevărat, fără un mediu potrivit care să-i dezvăluie întru totul natura și esența? Dacă nu ar fi dată în vileag de Dumnezeu, ai putea trăi alături de ea trei sau chiar cinci ani, și tot te-ai lupta să vezi exact ce fel de natură și esență are. Și cu cât mai mult este adevărat acest lucru, când o vezi rar, când rareori ești cu ea? Ai încredere în ea, cu inima ușoară, în funcție de o impresie trecătoare sau bazându-te pe aprecierea pozitivă făcută de altcineva și îndrăznești să încredințezi lucrarea bisericii unor astfel de oameni. În acest caz, nu ești extrem de orb? Nu ești pripit? Și oare falșii lideri nu sunt extrem de iresponsabili când lucrează astfel?(Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor). Din cuvântul lui Dumnezeu, am văzut că liderii falși adesea judecă oamenii pe baza noțiunilor și închipuirilor proprii. Aceștia au încredere în oameni numai pe baza comportamentului lor de moment, după care le predau acestora în totalitate lucrarea evanghelică și încep să se detașeze, timp în care nu caută niciodată principiile adevărului și nici nu ascultă de alții care semnalează probleme. Doar cred în ei înșiși și țin cu dinții de propriile lor păreri. Sunt extrem de aroganți și sunt complet iresponsabili. Nu a fost și comportamentul meu așa cum a dezvăluit Dumnezeu? M-am gândit că Liliana era responsabilă pentru multe sarcini și era ocupată în fiecare zi, totuși putea să răspundă ușor când superiorul nostru întreba despre lucrare, așa că am tras concluzia că făcea lucrare practică. Când frații și surorile au raportat-o, nu am luat asta în serios. Mi s-a părut că cereau prea multe de la ea și aruncau întreaga vină asupra ei. Mai târziu, am aflat că Liliana într-adevăr dădea semne că nu făcea lucrare practică, dar mi-am zis: „Nimeni nu e perfect, așa că sigur are motive bune pentru care unele sarcini nu sunt făcute bine, și nu e cine știe ce.” Din cauza aroganței, neprihănirii de sine și siguranței de sine de care am dat dovadă, problema Lilianei a stat nerezolvată un timp îndelungat, lucru care a îngreunat lucrarea bisericii și a afectat intrarea-n viață a fraților și surorilor. Când L-am văzut pe Dumnezeu revelând că falșii lideri sunt vanitoși și-i judecă pe alții pe baza noțiunilor lor, am fost devastată. Chiar am fost prea vanitoasă. Mi-au lipsit realitățile adevărului, n-am știut să deosebesc oamenii și, mai mult, n-am văzut esența oamenilor. În plus, n-am supravegheat și n-am verificat vreodată lucrarea Lilianei, cum a implementat sau cum a urmărit diversele sarcini de la biserică, dacă problemele reale erau rezolvate sau dacă făcea cu adevărat lucrare practică. Nu știam nimic despre aceste lucruri și rareori întrebam despre ele. Cum am putut să mă încred în ea în mod nechibzuit? Chiar și înainte când i-am cerut prietenei să mă ajute să cumpăr lucruri, nu eram liniștită. Mă temeam că, atunci când mă ajuta să aleg diverse obiecte, nu verifica cu grijă calitatea obiectelor. Dacă poate cumpăra produse defecte, care nu rezistau prea mult? Așadar, i-am dat nenumărate avertismente. Când a venit înapoi cu obiectele, tot le-am verificat cu atenție. Dacă erau neconforme, voiam să le returnez de îndată ca să evit să sufăr vreo pierdere. Când venea vorba de interesele mele personale, nu îndrăzneam să mă încred ușor în cineva. Dar în chestiunea majoră a raportării de către frații și surorile mele a unui fals lider, am avut încredere oarbă în Liliana pe baza părerii mele de moment despre ea. Nu m-am îngrijit deloc de lucrarea ei și n-am luat în serios acuzațiile la adresa ei. Am fost prea iresponsabilă cu lucrarea bisericii. Dacă eram responsabilă și purtam o povară în lucrarea bisericii, aș fi supravegheat și inspectat lucrarea Lilianei, în loc s-ascult lucrurile bune pe care le spunea, s-o cred orbește și să pun deoparte raportul despre ea. În timpul acestui proces, nici măcar nu m-a interesat să caut adevărul. Am fost arogantă și irațională să cred numai și numai în propriile-mi opinii. Am tratat cu iresponsabilitate lucrarea bisericii.

Mai târziu, am citit un alt pasaj din cuvântul lui Dumnezeu. „Dacă în inima ta chiar înțelegi adevărul, atunci vei ști cum să practici adevărul și să asculți de Dumnezeu și vei porni în mod firesc pe calea urmăririi adevărului. Dacă este corectă calea pe care mergi și în conformitate cu voia lui Dumnezeu, atunci lucrarea Duhului Sfânt nu te va părăsi – caz în care vor fi din ce în ce mai puține șanse să-L trădezi pe Dumnezeu. Fără adevăr, este ușor să faci rău și o vei face în pofida felului tău de a fi. De exemplu, dacă ai o fire arogantă și îngâmfată, atunci a ți se spune să nu te împotrivești lui Dumnezeu nu schimbă deloc situația, nu te poți abține, este dincolo de controlul tău. Nu ai face-o intenționat; ai face-o sub stăpânirea naturii tale arogante și vanitoase. Aroganța și vanitatea ta te-ar face să-L disprețuiești pe Dumnezeu și să-L vezi ca neavând nicio importanță; te-ar determina să te înalți pe tine însuți, să te expui în mod constant; te-ar face să-i disprețuiești pe alții, n-ar lăsa pe nimeni în inima ta decât pe tine însuți; ar fura locul lui Dumnezeu din inima ta și, în cele din urmă, te-ar face să stai în locul lui Dumnezeu și să ceri ca oamenii să ți se supună și să te facă să-ți venerezi propriile gânduri, idei și noțiuni drept adevăr. Atât de mult rău este făcut de oameni sub dominația naturii lor arogante și îngâmfate!(Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin urmărirea adevărului poți obține schimbări în firea ta”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, mi-a fost foarte rușine. Eu eram persoana arogantă revelată de cuvântul lui Dumnezeu. Când se ocupă de rapoarte, o persoană rațională, cu frică de Dumnezeu, ar fi precaută, ar privi problema dintr-o perspectivă corectă și justă, fără-ncredere oarbă-n vreuna dintre părți și fără să judece arbitrar vreun caz. Ar verifica și ar confirma problema expusă de frați și surori, apoi s-ar ocupa de situație conform principiilor. Dar, după ce am primit raportul, n-am căutat principiile de gestionare a rapoartelor și n-am intrat în detalii ca să aflu dacă probleme raportate erau adevărate. În schimb, am luat partea Lilianei și i-am judecat pe cei care au scris acuzațiile. Chiar și când superiorul a aflat că problemele raportate erau adevărate. Iar faptele erau clare ca lumina zilei, am ignorat și am refuzat cu dispreț cele confirmate de alții. Am fost arogantă și încăpățânată. N-am avut niciun fel de teamă de Dumnezeu. Am crezut atât de mult în mine, încât am dosit cu nesăbuință scrisoarea fără s-o verific sau s-o gestionez. Nu însemna asta oare să fiu de partea unei lidere false, ca s-o protejez? Frații șl surorile mele avuseseră curajul să raporteze un fals lider. Ei au avut simțul dreptății și au sprijinit lucrarea bisericii. În calitate de lider, trebuia să-i fi susținut și să le verific raportul conform principiilor, iar dacă ar fi reieșit că Liliana era un lider fals, ar fi trebuit s-o transfer sau s-o demit imediat. Dar am considerat că acest raport întemeiat cerea prea multe de la lideri și de la lucrători. În esență, apăram un lider fals. N-am făcut oare la fel ca oficialii marelui balaur roșu, care se apără unul pe altul? În lumea de afară, unde oficialii conduc și iau deciziile, oamenii de rând n-au dreptul să vorbească. Nici măcar nu îndrăznesc să le spună „nu” liderilor, de teamă că viețile lor vor deveni un chin. În cazuri grave, oamenii ajung chiar să fie torturați. Dar, în casa lui Dumnezeu, adevărul domnește, iar Dumnezeu deține puterea. Casa lui Dumnezeu tratează oamenii conform principiilor. Indiferent de statutul unui om, dacă nu face lucrare practică sau dacă nu practică adevărul, biserica va verifica, cerceta și gestiona subiectul conform principiilor. Asta dovedește că Dumnezeu e drept, lucru complet diferit de lumea exterioară. Dar eu, ca lideră, nu m-am ocupat de raport și nu l-am soluționat după ce l-am primit. În schimb, în aroganța mea, am apărat pe cine am vrut și n-am urmat principiile adevărului. Era un comportament de lider fals. Gândul m-a făcut să tremur de frică. Pentru că am acționat fără principii, frații și surorile au trăit sub un lider fals, situațiile și greutățile lor n-au putut fi rezolvate și au trăit în durere și întuneric. Nu cumva le făceam rău fraților și surorilor mele? Eram cu adevărat detestabilă! Am venit înaintea lui Dumnezeu și m-am rugat: „Dumnezeule, nu mai vreau să fac lucrurile după voia mea. Te rog, ghidează-mă să-mi înlătur această fire arogantă.”

Mai târziu, am căutat o cale de practică pentru a-mi înlătura firea arogantă prin cuvântul lui Dumnezeu. În cuvântul lui Dumnezeu am citit: „Cum ar trebui să reflectezi asupra-ți și să încerci să te cunoști, când ai făcut ceva ce încalcă principiile adevărului și nu este pe placul lui Dumnezeu? Când ai fost pe cale să faci acel lucru, te-ai rugat Lui? Te-ai gândit vreodată: «A face lucrurile în acest mod este în acord cu adevărul? Cum ar privi Dumnezeu acest lucru dacă ar fi adus înaintea Lui? Ar fi fericit sau enervat dacă ar ști despre asta? L-ar detesta sau ar fi dezgustat?» Nu ai cercetat acest fapt, nu-i așa? Chiar dacă ceilalți ți-ar fi adus aminte, tot ai fi crezut că problema nu este mare, că nu se împotrivea niciunui principiu și nu era un păcat. Drept urmare, ai ofensat firea lui Dumnezeu și I-ai stârnit mânia, chiar până în punctul de a te disprețui. Acest lucru este provocat de răzvrătirea oamenilor. Prin urmare, ar trebui să cauți adevărul în toate lucrurile. Asta este ceea ce trebuie să urmezi. Dacă poți să vii în mod sincer înaintea lui Dumnezeu ca să te rogi dinainte și apoi să cauți adevărul conform cuvintelor lui Dumnezeu, nu vei da greș. S-ar putea să ai câteva abateri în timp ce practici adevărul, dar este un lucru greu de evitat și vei fi capabil să practici corect după ce câștigi o oarecare experiență. Totuși, dacă știi cum să te porți în conformitate cu adevărul, dar tot nu îl practici, problema este faptul că nu îți place adevărul. Cei care nu iubesc adevărul nu îl vor căuta niciodată, orice li s-ar putea întâmpla. Doar cei care iubesc adevărul au inimi temătoare de Dumnezeu, iar când se întâmplă lucruri pe care nu le înţeleg, sunt capabili să caute adevărul. Dacă nu poți să înțelegi voia lui Dumnezeu și nu știi cum să practici, atunci ar trebui să cauți adevărul prin părtășie cu cineva care-l înțelege. Dacă nu poți găsi pe cineva care înțelege adevărul, ar trebui să găsești câțiva oameni împreună cu care să te rogi lui Dumnezeu cu un singur cuget și o singură inimă, să cauți de la Dumnezeu, să aștepți timpul Său și ca Dumnezeu să-ți deschidă o cale. Atâta vreme cât toți tânjiți după adevăr, îl căutați și aveți părtășie despre el împreună, s-ar putea să vină momentul când unul dintre voi găsește o soluție bună. Dacă toți o considerați potrivită și este o cale bună, atunci asta s-ar putea să fi fost datorită luminării și iluminării Duhului Sfânt. Dacă apoi continuați să aveți părtășie împreună pentru a găsi o cale și mai potrivită de practică, aceasta va fi cu siguranță în acord cu principiile adevărului(Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Cuvântul lui Dumnezeu mi-a arătat calea de practică. Pentru a ne face datoria așa cum vrea Dumnezeu, trebuie să avem o inimă temătoare de Dumnezeu. Când facem ceva, trebuie să fim în stare să căutăm și să ne dăm seama dacă are o bază în cuvântul lui Dumnezeu, dacă e în conformitate cu principiile și cu voia lui Dumnezeu. Astfel, examinându-ne adesea, putem evita să acționăm pe cont propriu și să facem lucruri care perturbă lucrarea bisericii. În plus, trebuie să fim în stare să ne înfrânăm și să ascultăm cu mintea deschisă sugestiile fraților și surorilor noastre. Mai ales în ceea ce privește aspectele care nu ne sunt clare și care implică lucrare bisericească importantă, trebuie să căutăm, să avem părtășie cu colegii și să acționăm în virtutea principiilor, după ce ajungem la un consens. Dacă credem orbește în noi înșine și facem ce vrem, e ușor să facem lucruri care Îl ofensează pe Dumnezeu. Datorită acestui eșec, am văzut că n-am realitățile adevărului și că nu pot să discern oamenii. Când ulterior mi s-au întâmplat lucruri, n-am mai îndrăznit să-mi susțin orbește propriile păreri și am reușit să mă neg în mod conștient și să caut principiile adevărului.

Mai târziu, am început să ud nou-veniți și am fost pusă responsabilă de lucrarea unui grup. Odată, liderul m-a rugat să monitorizez și să inspectez lucrarea unor frați și surori. Îi cunoșteam pe toți acești oameni și erau cu toții cu picioarele pe pământ, așa că mi-am zis că nu va fi nevoie să-i verific chiar așa des și că n-ar trebui să fie probleme majore. Dar apoi mi-am zis: „N-am investigat și n-am urmărit lucrarea, dar sunt destul de sigură că nu vor fi probleme. Asta nu-nseamnă că-mi fac datoria tot din firea mea arogantă?” Apoi, după ce am investigat cu adevărat, am descoperit că încă erau multe probleme și deviații în lucrare, dar, prin părtășie și rezolvarea problemelor, lucrarea s-a îmbunătățit treptat. Asta m-a făcut să realizez că numai ignorându-mi firea arogantă și reușind să caut principiile adevărului în toate am putut obține rezultate în datoria mea.

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!

Conținut similar

Mântuirea lui Dumnezeu

de Yi Chen, China Dumnezeu Atotputernic spune: „Fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu – fie că sunt cuvinte dure ori judecată sau mustrare...

O bătălie spirituală

de Yang Zhi, Statele Unite Dumnezeu Atotputernic spune: „Din momentul credinței lor în Dumnezeu până astăzi, oamenii au nutrit în ei multe...

Lasă un răspuns

Contactează-ne pe Messenger