de Liu Yang, Coreea de Sud

În anul 2010, aveam datoria de redactare în biserica mea. În interacțiunile mele cu un lider de biserică, dra Li, am aflat că fusese aleasă lider la scurt timp după ce-a devenit credincioasă. Ne-a spus deseori: „În ultimii ani, Dumnezeu a fost milostiv cu mine. Liderii mei mă transferă mereu la biserici cu probleme. Uneori, nu vreau să merg, dar știu că e însărcinarea dată de Dumnezeu. Uit de interesele trupului și Îi sunt loială. Așa că accept. La fiecare biserică unde merg, îmi fac rondul, dacă e dezordine, readuc totul la normal, iar viața bisericii și evanghelizarea redevin eficiente. Uneori întâmpin greutăți, dar mă rog și Dumnezeu îmi deschide o cale și totul merge ca pe roate. Văd că lucrarea lui Dumnezeu e minunată…” Pe atunci, experiența drei Li m-a făcut s-o admir. Credeam că poate duce poveri și că e capabilă. Îmi amintesc că odată, înaintea unei întâlniri, în timp ce pălăvrăgeam, dra Li m-a întrerupt ca să spună: „Timpul e prețios aici. Să-l folosim pentru a avea părtășie despre cuvântul lui Dumnezeu.” Auzind-o spunând asta, am fost puțin stânjenită, dar am admirat-o și mai mult. M-am gândit: „De-a lungul anilor, am întâlnit mulți lideri, dar dra Li e prima dintre ei atât de serioasă, pioasă și dedicată urmăririi adevărului.” Am apreciat-o și admirat-o și mai mult. Însă interacționând cu ea mai mult timp, am realizat că, deși părtășia ei era bine motivată, iar ea părea să urmărească adevărul, rar avea părtășie despre cum a ajuns să se cunoască prin cuvântul lui Dumnezeu sau despre experiența ei practică cu acesta. Majoritatea părtășiei ei erau diferite forme de-a se slăvi și lăuda, pentru a-i face pe ceilalți să creadă că era cultivată și importantă în casa lui Dumnezeu și s-o aprecieze. Dar și mai grav era că atunci când erau implicate interesele casei lui Dumnezeu, ea nu practica adevărul și, cu ochii deschiși, mințea, înșela, se ferea de responsabilitate și încerca să se apere. Îmi amintesc că odată, liderul responsabil de munca ei, dl Sun, a comis nelegiuiri în biserică. Și-a însușit jertfele lui Dumnezeu. A fost numit antihrist și-a fost înlăturat. Dra Li știa de mârșăviile dlui Sun și chiar a luat parte la ele. Dar după înlăturarea dlui Sun, am vorbit despre faptele lui rele, iar dra Li nu numai că a negat implicarea ei în mârșăvia lui, ci nici n-a reflectat asupra ei, nici nu s-a căit, descriindu-se ca total nevinovată, de parcă nu știa nimic despre asta și nu era implicată. În acel moment, am descoperit că dra Li spunea un lucru și făcea altul. Era ipocrită. Pentru că știa să se prefacă bine și să înșele cu vorbe mărețe, pe fețele unor frați și surori apăreau expresii de admirație și venerație când auzeau numele ei. Văzând comportamentul și consecințele muncii și părtășiei ei, eu și colega mea am aplicat principiile deslușirii liderilor falși și a antihriștilor, convinse că era un lider fals. Am scris o scrisoare liderilor noștri prin care-am raportat aceste lucruri despre ea.

După ce-am trimis-o, am așteptat ca liderii să verifice ceea ce-am spus despre dra Li, dar după o jumătate de lună nu primisem încă niciun răspuns. Am început să ne punem întrebări, iar într-o zi, dra Li a venit bucuroasă cu noi la o întâlnire și-a spus că liderii vor s-o cultive. Nu mi-a venit să cred. M-am gândit: „În loc să fie demis, acest lider fals e cultivat și folosit în roluri importante? Am raportat-o incorect, neînțelegând principiile adevărului și din lipsă de discernământ?” După mai bine de o lună, dra Li a venit din nou să ne spună că biserica va alege noi lideri și că majoritatea o apreciază mult, vrând să o aleagă lider. Când am auzit asta, am fost stupefiată. M-am gândit: „Dra Li e șireată și vicleană. Nu e potrivită pentru a fi lider. Ar trebui să mai scriu o scrisoare ca s-o raportez.” Dar în timp ce mă pregăteam să o scriu, am ezitat. Mulți nu aveau discernământ despre ea și erau înșelați de aparența ei falsă. Dacă voi scrie o scrisoare ca s-o raportez iar și liderii nu vor înțelege situația reală, nu vor crede că am ceva cu ea? În plus, dacă dra Li va afla că eu am scris scrisoarea, nu-i va displăcea, încercând să mă saboteze pe ascuns? Pe deasupra, cărțile despre cuvântul lui Dumnezeu, predicile și părtășia, toate treceau pe la ea, așa că dac-o ofensam, nici nu mai trebuia să ne suprime în mod activ; era suficient să ne ignore pur și simplu ca să ne pună în dificultate. Aceste gânduri m-au contrariat foarte tare. Să o raportez din nou sau să o las baltă? Gândindu-mă la interesele, viitorul și soarta mea, m-am simțit subjugată și constrânsă de o influență întunecată. Ca să nu fiu suprimată de ea, m-am zbătut puțin și în cele din urmă am decis să fac un compromis. Am hotărât să renunț deocamdată la raportarea ei. M-am consolat, spunându-mi: „Cel puțin, acum avem discernământ despre ea și nu ne va mai înșela. Ne-ajunge, deocamdată. Într-o zi, Dumnezeu va dezvălui lucruri și toți vor vedea cine e ea, de fapt. Când va veni acea zi, sigur va fi înlocuită.”

O lună mai târziu, am primit o scrisoare de la două surori. Ne-au scris că deslușiseră că dra Li era un lider fals și voiau s-o raporteze, cerându-ne părerea și sfatul nostru. M-am gândit că nu primiserăm răspuns de când am raportat-o pe dra Li. Dacă o vom o raporta din nou, nu vor spune liderii că am format o clică împotriva ei, perturbând lucrarea bisericii? Dacă s-ar întâmpla asta, probabil că înainte ca ea să fie demisă, noi, cele care am raportat-o, am fi înlocuite și trimise acasă. Cu gândul la asta, eu și colega mea le-am scris celor două surori, spunându-le: „Raportați-o pe cont propriu. Și noi am raportat-o în trecut, dar acum nu o mai facem.” După ce le-am scris, am fost năpădită de remușcări. Mi-am dat seama că evitam responsabilitatea și jonglam ca să mă protejez. Eram lașă și renunțam în fața unei influențe întunecate. Ca să mă scutesc de auto-condamnare, m-am consolat cu aceleași argumente ca înainte: „Deocamdată, prea mulți oameni n-au discernământ despre dra Li. Dacă insistăm s-o raportăm și să fie demisă, frații și surorile nu vor permite asta. Vor încerca s-o apere. Trebuie s-așteptăm ca frații și surorile s-aibă discernământ. La momentul potrivit, va fi înlocuită în mod firesc.” Deși asta gândeam, când vedeam fragmente din cuvântul lui Dumnezeu despre expunerea liderilor falși, aveam mustrări de conștiință. Nerezolvând problema liderului fals din fața mea, nu-l toleram și acopeream pe Satana, de vreme ce perturba lucrarea bisericii? Văzând cum o admirau pe dra Li frații și surorile care ne găzduiau, dacă am fi expus comportamentele ei de lider fals, nu doar că n-ar fi avut discernământ, ci ne-ar fi și detestat și blamat, crezând c-o atacăm în mod deliberat. Când am văzut că acest lider fals înșelase amarnic oameni, neștiind câți frați și surori din biserică i-au căzut victime, am simțit și mai mult că liderii falși sunt o piedică pentru intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. În acel moment, nu-mi doream decât s-o văd pe dra Li înlocuită urgent, dar n-am avut curajul s-o raportez din nou. Ca să nu-i ofensez pe frații și surorile care ne găzduiau, n-am îndrăznit să expun comportamentul ei. Dar în inima mea, m-am condamnat și acuzat. M-am întrebat cum pot fi atât de lașă și de inutilă. Am văzut un lider fals tulburând lucrarea bisericii și n-am îndrăznit să-l raportez, nici să spun adevărul. Nu eram înrobită de Satana? M-am gândit la un fragment din cuvântul lui Dumnezeu: „Toți spuneți că sunteți atenți la povara lui Dumnezeu și că veți apăra mărturia Bisericii, dar cine dintre voi a fost cu adevărat atent la povara lui Dumnezeu? Întreabă-te: ești cineva care a arătat considerație pentru povara Lui? Poți să practici dreptatea pentru El? Poți să te ridici și să vorbești pentru Mine? Poți să pui statornic adevărul în practică? Ești suficient de îndrăzneț să lupți împotriva tuturor faptelor Satanei? Ai fi capabil să îți dai emoțiile la o parte și să-l expui pe Satana, de dragul adevărului Meu? Poți să permiți ca intențiile Mele să fie împlinite în tine? Ți-ai oferit inima în cele mai importante momente? Ești cineva care face voia Mea? Întreabă-te și gândește-te des la asta” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 13). Ceea ce a dezvăluit cuvântul Lui m-a stânjenit și rușinat. De obicei, eram bună să strig lozinci, spunând că voi fi atentă la voia lui Dumnezeu, mărturisind ferm pentru El, și deseori mă rugam, spunând că vreau să-L iubesc și mulțumesc, dar când se întâmpla ceva cu adevărat și eram chemată să apăr interesele casei lui Dumnezeu, mă retrăgeam în carapace. Am știut că dorința lui Dumnezeu e să-i izgonească pe liderii falși și pe antihriști, iar eu aveam discernământ despre dra Li, dar de teamă să nu fiu suprimată și demisă, i-am permis să continue să facă rău și să-i înșele pe cei de la biserică și n-am îndrăznit s-o raportez. Și mai grav a fost faptul că, atunci când i-am văzut înșelați de dra Li pe cei care m-au găzduit, nu m-am gândit cum să-i ajut să obțină discernământ despre liderul fals. În schimb, am făcut compromisuri. De teamă că se vor supăra și că nu ne vor mai găzdui dacă o expun pe dra Li, ca să mă asigur că interesele mele trupești nu vor avea de suferit, am tăinuit comportamentele de lider fals ale drei Li. M-am gândit la comportamentelor mele și-am văzut că eram egoistă și demnă de dispreț. Pentru a mă proteja, am permis unui lider fals s-aibă putere în biserică și să-i perturbe lucrarea, fără să intervin. M-am bucurat de aprovizionarea de la Dumnezeu, am fost găzduită și îngrijită de frați și surori, dar n-am protejat lucrarea casei lui Dumnezeu. M-am purtat de parcă n-aveam nicio legătură cu asta, de parcă nu era responsabilitatea mea. Aveam conștiință sau rațiune? Am reflectat asupra stării și comportamentului meu. Am simțit vină și rușine. Am văzut că, de fapt, eram egoistă, josnică, vicleană și înșelătoare. Nu meritam să trăiesc înaintea lui Dumnezeu!

Apoi, am văzut un fragment din cuvântul Lui. „Familia lui Dumnezeu nu le permite celor care nu practică adevărul să rămână, precum nu le permite să rămână nici acelora care dărâmă în mod intenționat biserica. Totuși, acum nu este momentul pentru a face lucrarea de expulzare; astfel de persoane vor fi pur și simplu date în vileag și eliminate în final. Nu se va mai face nicio lucrare inutilă pentru acești oameni; cei care aparțin Satanei nu pot să stea de partea adevărului, în timp ce aceia care caută adevărul pot sta de partea acestuia. Oamenii care nu practică adevărul nu sunt demni să audă calea adevărului și nu sunt demni să fie martori pentru adevăr. Pur și simplu, adevărul nu este pentru urechile lor; mai degrabă, e adresat celor care îl practică. Înainte ca sfârșitul fiecărei persoane să fie dezvăluit, cei care deranjează biserica și întrerup lucrarea lui Dumnezu vor fi primii lăsați de-o parte acum, pentru a fi tratați mai târziu. Odată ce lucrarea este finalizată, toți acești oameni vor fi dați în vileag și, apoi, eliminați. Deocamdată, cât adevărul este oferit, vor fi ignorați. Când întreg adevărul va fi dezvăluit oamenilor, acei oameni ar trebui eliminați; acela va fi momentul când toți oamenii vor fi clasificați după felul lor. Trucurile josnice ale celor fără discernământ îi vor conduce la distrugerea de mâinile celor răi și îi vor ispiti să se îndepărteze și să nu se mai întoarcă niciodată. Pentru că nu iubesc adevărul, pentru că sunt incapabili să stea de partea adevărului, pentru că-i urmează pe oamenii răi și stau de partea lor și pentru că uneltesc cu oamenii răi și Îl sfidează pe Dumnezeu, acesta este tratamentul pe care îl merită. Ei știu foarte bine că acei oameni răi radiază răutate și, totuși, își împietresc inimile și întorc spatele adevărului ca să îi urmeze. Oare nu fac răul toți acești oameni care nu practică adevărul, ci, în schimb, fac lucruri distructive și abominabile? Deși printre ei sunt cei care se prezintă ca regi și alții care îi urmează, oare naturile lor sfidătoare de Dumnezeu nu sunt toate la fel? Ce scuză pot să aibă ca să afirme că Dumnezeu nu îi mântuiește? Ce scuză pot să aibă ca să pretindă că Dumnezeu nu este drept? Oare nu propriul lor rău este cel care îi distruge? Oare nu propria lor răzvrătire este cea care îi trage în jos, în iad? În final, oamenii care practică adevărul vor fi mântuiți și desăvârșiți datorită adevărului. În final, aceia care nu practică adevărul vor aduce asupra lor distrugerea din cauza adevărului. Acestea sunt sfârșiturile care îi așteaptă pe cei care practică adevărul și pe cei care nu o fac” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”). Citind cuvântul lui Dumnezeu, am văzut că nu practic adevărul dezvăluit de el. Eram ceea ce Dumnezeu disprețuiește. În toate, am încercat să mă feresc și să mă protejez. În fața unui lider fals, n-am îndrăznit să practic adevărul, raportându-l. Nu îngenuncheam în fața Satanei și nu unelteam cu el împotriva lui Dumnezeu? Nu păream să fiu de partea drei Li și nu o protejam, dar am văzut un lider fals și nu l-am expus sau raportat. I-am permis să deruteze și să-nșele frați și surori de la biserică și să tulbure și să perturbe lucrarea bisericii. Făcând asta, eram de partea Satanei și ajutam forțele lui rele. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Ei știu foarte bine că acei oameni răi radiază răutate și, totuși, își împietresc inimile și întorc spatele adevărului ca să îi urmeze. Oare nu fac răul toți acești oameni care nu practică adevărul, ci, în schimb, fac lucruri distructive și abominabile?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”). Cuvintele lui Dumnezeu au dezvăluit exact ce am făcut. M-am gândit cum Domnul Isus a spus: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine risipeşte” (Matei 12:30). În lupta dintre Dumnezeu și Satana, a nu fi de partea lui Dumnezeu înseamnă a fi de partea Satanei. Nu există cale de mijloc. Dar am vrut să fiu abilă, neutră, să mă protejez. Cu ce era diferit de a fi de partea Satanei și de a-L trăda pe Dumnezeu? În trecut, am crezut că mulți n-aveau discernământ despre dra Li, dar că odată ce Dumnezeu o va expune complet, va fi înlocuită în mod firesc. În aparență, părea o idee rezonabilă, dar, de fapt, evitam responsabilitatea. Nu era decât o scuză pentru a evita practicarea adevărului. În esență, am tolerat răul și perturbarea unui lider fals în biserică. Atunci, am văzut că frații și surorile mele puteau fi înșelați și controlați de lideri falși și antihriști și că nu se pot elibera trăind sub influența întunecată a Satanei. Acest rău comis de lideri falși și antihriști e comis și de noi, cei care avem discernământul liderilor falși și al antihriștilor, dar nu îi raportăm sau expunem. N-ar fi exagerat să spunem c-am fost complicele unui lider fals. M-am simțit groaznic gândindu-mă la asta. M-am detestat pentru că eram atât de egoistă și slabă. Am fost inutilă, nevrednică! N-am fost deloc mărturie în războiul împotriva răului. Am devenit ceea ce Dumnezeu detestă! M-am rugat și căit înaintea lui Dumnezeu. I-am cerut putere ca să-nving forțele întunecate ale liderilor falși și ale antihriștilor, ca să fiu cu adevărat de partea lui Dumnezeu și să spun „nu” forțelor Satanei. Atunci, am vrut s-o scriu și s-o raportez pe dra Li, după ce-am avut mai multe dovezi. Dar înainte să apuc, biserica a investigat și-a stabilit că dra Li era un lider fals aflat pe calea unui antihrist și a fost înlocuită în îndatoririle ei. Doar atunci am aflat că scrisoarea noastră fusese interceptată și reținută de un alt lider fals. A fost și el înlocuit pentru că nu înfăptuise lucrare practică. Atunci, ne-am bucurat să auzim aceste vești, dar m-am simțit și vinovată, îndatorată, pentru că eșuasem să apăr lucrarea casei lui Dumnezeu sau să mărturisesc ferm în acest mediu.

După ce dra Li a fost înlocuită, un alt lider a preluat munca de la biserică și am crezut c-am terminat cu toate astea, dar nu a fost deloc așa. Într-o zi, cam după o lună, sora care-mi era colegă a venit de afară și mi-a spus că dra Li continua și după ce-a fost înlocuită. Încă răspândea noțiuni printre frați și surori ca să-i înșele și cucerească și își forma o clică în jurul ei, pentru a-l destitui pe noul lider și a-și relua poziția. Când am auzit asta, am rămas mută. Ce aș puteam să fac? Trebuia să găsesc o cale de a-i informa pe lideri de comportamentele rele ale drei Li. Din fericire, am avut ocazia să ne întâlnim cu noii lideri de biserică. Și ei voiau să raporteze liderilor lor situația drei Li și încercau să decidă cum să explice totul limpede. Le-am spus că nouă ne-ar fi ușor să scriem scrisoarea și s-o lase în seama noastră, iar ei au acceptat bucuroși. A doua zi, după ce eu și colega am terminat scrisoarea și ne pregăteam să o trimitem liderilor spre verificare, colega mea a spus brusc: „Treci și numele noastre în scrisoare.” Am fost uimită când am auzit-o. Mă gândisem doar să-i ajut să scrie scrisoarea, nu și s-o semnez cu numele meu. Când colega mea a spus asta, dorința mea de-a mă proteja a încolțit din nou. M-am gândit: „Dra Li și clica ei sunt răi, perfizi și înșelători. Dacă de data asta nu reușim să-i izgonim și Li reușește cumva să redevină lider de biserică, ce se va-ntâmpla cu noi? Dat fiind c-a abuzat de putere pentru a-i înlătura pe cei nesuferiți de ea, dacă ar reajunge la putere, sigur ne-ar înlocui, ne-ar trimite acasă sau chiar înlătura. Atunci, nu voi fi crezut în Dumnezeu în van? Voi mai fi vreodată mântuită? Dar fără să semnăm scrisoarea nu va fi credibil, pentru că am scris-o ca locțiitoare.” M-am gândit o clipă și apoi i-am spus colegei mele: „Hai să semnăm în calitate de locțiitoare.” Adevărul e că voiam să păstrez distanța față de această problemă, ca să mă pot proteja dacă temerile mele s-ar adeveri. Chiar dacă aș fi suprimată, n-ar fi atât de aspru. În acel moment, colega mea m-a tratat: „De ce e atât de greu să-ți treci numele pe scrisoare? Ești foarte vicleană!” Acea remarcă mi-a străpuns adânc inima. Mi-am dat seama că Dumnezeu o folosește pe colega mea ca să mă trateze și să-mi amintească să nu mă mai protejez sau să fiu vicleană și că trebuie să practic adevărul și să fiu cinstită.

Mai târziu, am reflectat asupra mea. M-am întrebat de ce când era vorba de interesele casei lui Dumnezeu și exprimarea opiniei mele, m-am temut, am dat înapoi și am încercat să mă protejez? Ce natură mă controla când am făcut asta? Dumnezeu Atotputernic spune: „Satana îi corupe pe oameni prin educație și influența guvernelor naționale, a celor celebri și măreți. Cuvintele lor diavolești au devenit viața natură a omului. «Fiecare pentru sine, iar pentru ceilalți, diavolul» este o binecunoscută zicală satanică care a fost insuflată în fiecare și care a devenit viața omului. Există alte câteva cuvinte ale filosofiilor de viață care sunt, de asemenea, ca acestea. Satana folosește cultura tradițională a fiecărei națiuni pentru a educa, înșela și corupe oamenii, determinând omenirea să cadă și să fie înghițită de un abis nemărginit al distrugerii și, în final, oamenii sunt distruși de Dumnezeu pentru că ei îl slujesc pe Satana și I se opun lui Dumnezeu. Imaginează-ți că îi adresezi unei persoane active în societate vreme de câteva decenii următoarea întrebare: «Dat fiind că trăiești de atâta timp în lume și ai atâtea realizări, care sunt principalele zicale celebre după care trăiești?» El ar putea să spună: «Cea mai importantă este: „Funcționarii nu îngreunează lucrurile pentru cei care vin cu daruri, iar cei ce nu lingușesc nu obțin nimic.”» Nu sunt oare aceste cuvinte reprezentative pentru natura acelei persoane? Folosirea fără scrupule a oricărui mijloc pentru a obține o poziție a devenit natura sa, iar oficialitatea și succesul în carieră sunt viața sa. Există încă multe otrăvuri satanice în viața oamenilor, în comportamentul și în conduita lor; aproape că nu au nicio fărâmă de adevăr. De exemplu: toate filosofiile lor de viață, modurile lor de a face lucrurile și maximele lor sunt pline de otrăvurile marelui balaur roșu și toate vin de la Satana. Așadar, toate lucrurile care curg prin oasele și sângele oamenilor sunt toate lucrurile Satanei. […] Omul a fost corupt prea profund de Satana. Veninul Satanei curge prin sângele fiecărei persoane, iar natura omului este vizibil coruptă, rea și reacționară, plină de filosofiile Satanei și cufundată în ele – este în totalitate o natură răzvrătită împotriva lui Dumnezeu. Iată de ce oamenii I se împotrivesc lui Dumnezeu și I se opun” („Cum să cunoști natura omului” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Citind cuvântul lui Dumnezeu, mi-am dat seama că n-am îndrăznit să confrunt lideri falși și antihriști pentru că natura mea era plină de logică, legi și filosofii lumești satanice, precum: „Fiecare om pentru el însuși și diavolul îl ia pe cel mai din spate”, „Cu cât mai puține probleme, cu atât mai bine” și „Păstrează liniștea pentru auto-protecție și caută doar să nu faci greșeli.” Mai e și: „Fiecare om mătură zăpada propriului său prag al casei; pe el nu-l interesează gheața de pe acoperișul vecinului său.” Urmând aceste otrăvuri satanice, am fost mai ales egoistă, lașă și înșelătoare. În toate, mă gândeam mai întâi la ce aveam de câștigat și de pierdut. Îmi amintesc cum n-am îndrăznit s-o raportez prima dată pe dra Li, vrând să mă protejez. Acum, ea forma o clică în biserică pentru a acapara puterea, a perturba și tulbura lucrarea bisericii și tot n-am avut curajul să iau atitudine și să practic adevărul. M-am retras în carapace ca o broască țestoasă, îngrozită că, atunci când îmi voi scoate capul, voi fi pedepsită dacă voi fi descoperită de liderul fals. Voia lui Dumnezeu a fost ca aceste tipuri satanice și acești demoni antihriști care au luptat pentru faimă, perturbând lucrarea bisericii să fie înlăturați din ea, astfel încât aleșii lui Dumnezeu să nu mai fie înșelați, nici lucrarea, perturbată. Dar eu eram tot timpul îngrijorată. Niciuna din grijile mele n-a inclus voia lui Dumnezeu. M-am gândit doar cum să nu-mi fie afectate propriile interese. Am fost foarte egoistă și demnă de dispreț! Cu numele, credeam în Dumnezeu și-L urmam, dar nu avea niciun loc în inima mea. Ba chiar am confundat casa Lui cu societatea, cu un loc lipsit de cinste și dreptate, în care trebuia tot timpul să mă feresc și să mă protejez, altfel, riscând să fiu suprimată și pedepsită. De aceea am ales să mă protejez urmând filosofiile Satanei. Dar această viziune a fost doar o blasfemie! Casa lui Dumnezeu nu e lumea de afară. Mârșavii conduc lumea, răul e de nestăvilit, iar cei buni sunt doar terorizați și oprimați, dar casa lui Dumnezeu e condusă de Hristos, adevăr și dreptate. Liderii falși și antihriștii nu-și au locul în casa lui Dumnezeu și, pe măsură ce aleșii lui Dumnezeu obțin înțelegerea adevărului și discernământ, aceștia sunt dezvăluiți, raportați, expuși, izgoniți și eliminați. Asta e dreptatea lui Dumnezeu. Cuvintele Lui spun: „Păcătoșii cu siguranță vor fi pedepsiți” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei răi cu siguranță vor fi pedepsiți”). Cuvântul lui Dumnezeu e adevărul și dovada practică a lucrării Sale. Gândindu-mă la asta jumătate de an, văzusem și exemple reale de lideri falși și antihriști înlocuiți și înlăturați. Nu era asta dreptatea lui Dumnezeu? Dar atunci, am fost complet oarbă. M-am gândit doar la interesele mele. Am crezut în Dumnezeu, dar nu și în cuvântul, loialitatea și dreptatea Lui. Ba chiar l-am privit prin prisma necredincioșilor. Am văzut că nu eram decât o necredincioasă, iar ceea ce-am făcut a ofensat firea lui Dumnezeu. Dac-aș continua să urmez aceste filosofii și legi satanice, să nu urmăresc schimbarea firii și să nu practic adevărul, în final aș fi condamnată și eliminată de Dumnezeu. Gândindu-mă la asta, mi-am dat seama c-ar trebui să-mi îndeplinesc îndatoririle la maximum și, chiar dacă într-o zi voi fi suprimată și înlăturată de lideri falși și antihriști, va fi o lecție de-nvățat și va cuprinde bunele intenții ale lui Dumnezeu. Odată ce-am înțeles asta, am semnat scrisoarea cu toată sinceritatea. În acel moment, m-am simțit în siguranță și liniștită, dar și foarte mândră. Am simțit că, în sfârșit, luasem atitudine și devenisem o persoană decentă.

Cam după o lună, am primit în sfârșit vestea bună pe care o așteptam. Dra Li făcuse multe mârșăvii și refuzase să se schimbe, așa c-a fost considerată antihrist și înlăturată din biserică. Au fost înlăturați și răufăcătorii care au urmat-o în faptele ei rele, perturbând lucrarea bisericii. Cei care au avut exprimări ale căinței n-au fost socotiți răufăcători. Li s-a permis să rămână-n biserică, având șansa să se căiască. Un haos care ținuse câteva luni s-a terminat în sfârșit, iar biserica a revenit la o viață normală. Am fost foarte fericită de acest rezultat, dar am simțit și remușcări și regret, pentru c-am eșuat să mărturisesc ferm când ar fi trebuit să-l raportez pe liderul fals. Am expus doar firi satanice viclene, egoism și dorința de-a mă proteja. Ba chiar m-am îndoit de dreptatea lui Dumnezeu și de domnia adevărului în casa Lui. Încă eram în mare parte o necredincioasă. Am văzut că eram profund coruptă și că Îi datoram multe lui Dumnezeu. Așadar, am jurat solemn că data viitoare când se mai întâmplă așa ceva, voi fi de partea Lui.

După 4 ani, am fost surprinsă când s-a întâmplat ceva similar. Liderii bisericii mele, dl Wang și încă doi, pentru că vorbeau despre slove și doctrine, fără lucrare practică, au fost numiți lideri falși și au fost demiși, iar casa lui Dumnezeu ne-a trimis alți doi lideri în locul lor. Când cele două surori au venit, dl Wang a spus că biserica n-acceptă „ajutoare de pomană”. Voia să spună că el n-accepta ca acele două surori din afară să ne fie lideri și că dorea să revină la putere. El și alți câțiva diaconi au căutat scuze ca să-i atace pe cei doi lideri noi și i-au atras și pe alți frați și surori de partea lor, raportându-i pe noii lideri. Mai târziu, mi-au cerut și mie să-i raportez. Când am citit scrisoarea lor de raportare, am văzut că așa-numitele lor dovezi de mârșăvii erau, de fapt, exemple normale de expunere a corupției, nicidecum mârșăvii. Altele, erau pur și simplu exagerări, iar unele erau pure acuzații false și minciuni care distorsionau adevărul. Acuzațiile lor din scrisoare erau exagerate, nesăbuite și răutăcioase. Atunci, mi-am dat seama că adevăratul scop al scrisorii lor nu era să protejeze casa lui Dumnezeu sau să-i izgonească pe liderii falși, ci s-acapareze puterea, să-și reia pozițiile și să controleze biserica și aleșii lui Dumnezeu. După aceea, bazându-mă pe principiile deslușirii antihriștilor, am stabilit că erau antihriști. La început, n-am vrut să mă bag, deoarece, pe lângă liderii înlocuiți, ceilalți implicați în redactarea scrisorii slujeau ca diaconi și lideri de grup, în vreme ce eu eram o credincioasă de rând fără niciun statut grăitor. Nu-mi permiteam să ofensez astfel de oameni. Dar când m-am gândit cum a fost raportată și izgonită dra Li și cum eu n-am fost mărturie, am decis să nu mă mai ascund sau să dau înapoi. Așadar, am avut părtășie cu frații și surorile mele, ca să-nțeleagă și ei clar adevăratele intenții ale celor care au scris scrisoarea și s-aibă discernământ despre ei. După aceea, am expus faptele lor rele pentru acapararea puterii și le-am raportat casei lui Dumnezeu. Apoi, aceasta a investigat și verificat situația, a stabilit că erau antihriști și i-a înlăturat din biserică. Când am văzut dovezile mele pe înștiințarea de înlăturare a acestui grup de antihriști, am fost foarte fericită și împăcată. M-am simțit onorată pentru că mi-am îndeplinit responsabilitatea.

Această experiență mi-a permis să văd minunata înțelepciune a lucrării lui Dumnezeu! Dumnezeu aranjează lideri falși și antihriști ca s-obținem discernământ. Odată ce înțelegem clar cum aceștia îi înșală pe ceilalți pentru a acapara puterea, cum perturbă și distrug lucrarea casei lui Dumnezeu și cum sunt dezvăluiți și înlăturați, pas cu pas, obținem o anumită cunoaștere a firii drepte a lui Dumnezeu, vedem cum casa Lui e condusă de Hristos și de adevăr și că dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu nu suportă nicio ofensă, iar inimile noastre prind frică de Dumnezeu. Eșecul lor e și un avertisment pentru noi să nu urmăm calea antihristului, dar, și mai important, când apar lideri falși și antihriști, ar trebui să practicăm adevărul și să protejăm lucrarea casei lui Dumnezeu.