Domnul Isus a spus: „Veţi auzi de războaie și vești de războaie. Vedeți să nu vă neliniștiți, căci aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârșitul. Un neam se va ridica împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății. Va fi foamete, vor fi molime și cutremure în diverse locuri. Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor nașterii” (Matei 24:6-8). În zilele noastre au loc din ce în ce mai multe catastrofe în întreaga lume: coronavirusul din Wuhan, lăcustele din Africa, incendiile din Australia și alte calamități s-au petrecut una după alta. De asemenea, au apărut și cele patru luni sângerii. Practic, profețiile venirii Domnului au fost îndeplinite; Domnul trebuie să Se fi reîntors deja. O problemă care preocupă mințile multor credincioși în Domnul este aceasta: cum putem deveni fecioare înțelepte pentru a primi reîntoarcerea Domnului? Domnul Isus a spus odată: „Atunci Împărăția Cerurilor va fi asemănată cu zece fecioare, care și-au luat lămpile și au ieșit în întâmpinarea mirelui. Cinci dintre ele erau nesăbuite, iar cinci erau înțelepte. Cele nesăbuite nu și-au luat cu ele și untdelemn atunci când și-au luat lămpile, dar cele înțelepte, împreună cu lămpile, și-au luat și untdelemn în vase” (Matei 25:1-4). În scripturi putem vedea că fecioarele înțelepte au pregătit untdelemn pentru lampă și au așteptat cu venerație venirea Domnului. În cele din urmă, acestea au putut să-L întâmpine și să participe la sărbătoarea din Împărăția cerurilor. Așadar, mulți frați și surori cred că, atât timp cât vor citi constant scripturile, vor participa la întruniri, vor înfăptui cu sârguință lucrarea Domnului și vor aștepta cu venerație, aceasta înseamnă că au pregătit untdelemnul și că sunt fecioare înțelepte și că vor fi înălțate în Împărăția cerurilor când Domnul va veni. Totuși, aceasta a fost practica noastră timp de mulți ani, iar acum s-au abătut asupra noastră tot felul de catastrofe, dar noi încă nu L-am întâmpinat pe Domnul. Acest fapt nu ne lasă altă opțiune decât să reflectăm și să ne întrebăm: îndeplinirea cu sârguință a lucrării Domnului înseamnă a fi într-adevăr o fecioară înțeleaptă? Vom putea noi să-L primim pe Domnul și să fim înălțați înainte de marele necaz?

Citirea Scripturilor, rugăciunea și îndeplinirea cu sârguință a lucrării Domnului: aceste fapte fac ca o fecioară să fie înțeleaptă?

Să ne aducem aminte de cărturari, de preoții cei mai de seamă și de farisei. Cu toții cunoșteau bine scripturile, iar familiile lor Îl slujiseră pe Dumnezeu de generații întregi. Ei s-au supus cu strictețe legii, au respectat poruncile, au îndeplinit cu sârguință lucrarea și chiar au călătorit în toată lumea pentru a răspândi Evanghelia lui Dumnezeu. S-ar putea spune că au depus foarte mult efort, au îndurat multă suferință și au așteptat cu venerație sosirea lui Mesia. Conform noțiunilor și închipuirilor noastre, ei ar fi trebuit să fie fecioarele înțelepte care au pregătit untdelemnul; ei ar fi trebuit să fie cei mai în măsură dintre toți să-l primească pe Domnul și să câștige mântuirea și harul Său. Dar care sunt faptele? Când Domnul Isus S-a întrupat și a venit să-Și înfăptuiască lucrarea, acești oameni nu numai că nu au reușit să-L recunoască pe Domnul Isus, ci au crezut chiar, pe baza noțiunilor și închipuirilor lor, că „oricine nu se numește ‘Mesia’ nu este Dumnezeu”. Ei au auzit clar că spusele Domnului aveau autoritate și putere și, totuși, pe baza noțiunilor și închipuirilor lor, au dezaprobat lucrarea și cuvintele Domnului Isus, considerându-le ca abateri de la scripturi. Ei au folosit acest lucru ca justificare pentru a nega că Domnul era Dumnezeu Însuși și, de asemenea, au profitat de acest lucru pentru a-L judeca și a-L huli pe Domnul Isus. Nu au avut în inimile lor nicio fărâmă de venerație pentru Dumnezeu; nu au înțeles și nici nu au căutat sau cercetat acest lucru. Aceștia au colaborat chiar cu guvernul roman pentru a-L răstigni pe Domnul Isus pe cruce și, în cele din urmă, au fost pedepsiți de către Dumnezeu. Așadar, se poate spune oare că fariseii erau fecioare înțelepte? Ei au trudit și s-au preocupat doar de îndeplinirea lucrării, de respectarea legilor Vechiului Testament, dar nu Îl cunoșteau absolut deloc pe Dumnezeu; ei au fost incapabili să audă glasul lui Dumnezeu. Aceste persoane ar putea fi numite cele mai nechibzuite dintre fecioare. Atunci, de ce este nevoie cu adevărat pentru a fi o fecioară înțeleaptă? Citiți mai departe pentru a afla mai multe.

Ce este o fecioară înțeleaptă?

Domnul Isus a spus odată: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează” (Ioan 10:27). „La miezul nopții a răsunat un strigăt: «Iată mirele! Ieșiți-i în întâmpinare!»” (Matei 25:6). În scripturi, putem vedea că fecioarele înțelepte sunt capabile să primească mirele în principal pentru că acordă o importanță deosebită ascultării glasului lui Dumnezeu. Când aud pe cineva care strigă că vine mirele, fecioarele înțelepte iau inițiativa de a ieși să-l primească și ele caută și cercetează. În cele din urmă, ele aud vocea lui Dumnezeu din cuvintele lui Dumnezeu și, astfel, Îl primesc pe Domnul. Este la fel ca atunci când, așa cum este consemnat în scripturi, femeia din Samaria L-a auzit pe Domnul Isus spunând: „Pentru că cinci soți ai avut, iar cel pe care-l ai acum nu-ți este soț. Este adevărat ceea ce ai spus” (Ioan 4:18). Atunci aceasta și-a dat seama că numai Dumnezeu poate ști și vorbi despre lucrurile tăinuite în inima ei. Uimită, ea a strigat oamenilor care erau acolo: „Veniți să vedeți un Om care mi-a spus tot ce am făcut! Ar putea să fie Acesta Cristosul?” (Ioan 4:29). Ea a recunoscut din cuvintele Sale că Domnul Isus era Mesia a cărui venire fusese prevestită. Și apoi a fost Petru - care de-a lungul timpului său petrecut cu Domnul, a văzut că lucrarea înfăptuită de Domnul Isus și cuvintele rostite de către Acesta nu erau lucruri pe care un om normal este capabil să le spună și să le facă. Din cuvintele și lucrarea Domnului, el a recunoscut că Domnul Isus era Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Au mai fost și Natanael, Ioan, Andrei și alții care au auzit cu toții glasul lui Dumnezeu în cuvintele Domnului Isus. Ei și-au dat seama cu certitudine că Domnul Isus este Dumnezeu Însuși și au abandonat totul pentru a-L urma. Numai acești oameni sunt fecioarele înțelepte.

Faptele de mai sus arată în mod clar că nu toate persoanele care citesc scripturile, participă la întruniri, înfăptuiesc cu sârguință lucrarea Domnului și Îl așteaptă cu venerație sunt fecioare înțelepte. Mai presus de toate, fecioare înțelepte sunt persoanele care iau aminte la vocea lui Dumnezeu și, când îi aud pe alții răspândind Evanghelia lui Dumnezeu, sunt capabili să-și stabilească propriile noțiuni și închipuiri și să cerceteze lucrarea lui Dumnezeu cu inimi smerite, iscoditoare. În cele din urmă, aceste persoane câștigă luminarea lui Dumnezeu, recunosc vocea lui Dumnezeu și Îl primesc pe Domnul. Cât despre cei care nu ascultă cu atenție vocea lui Dumnezeu, care nu cercetează nici după ce aud exprimarea adevărului, care sunt lipsiți de discernământ, care se agață cu încăpățânare doar de sensul literal al cuvintelor din scripturi și care cred că trudind, sacrificându-se și aducând ofrande vor putea întâmpina sosirea lui Dumnezeu - toți aceștia sunt fecioare nechibzuite și, în final, vor pierde mântuirea și harul lui Dumnezeu.

Pentru a evita să devenim fecioare nechibzuite și să fim abandonați și eliminați de Dumnezeu pe fondul unor catastrofe, în acest moment crucial când urmează să fie primită venirea Domnului, ar trebui să devenim fecioare înțelepte și să ne concentrăm pe a încerca să auzim glasul lui Dumnezeu. Este scris în Cartea Apocalipsei: „Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!” (Apocalipsa 2:7). „Iată, Eu stau la ușă și bat! Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el și voi mânca cu el, și el cu Mine” (Apocalipsa 3:20). Aceste profeții arată că, atunci când Domnul se va reîntoarce la sfârșitul veacurilor, El va rosti cuvinte. Deci, cum putem desluși vocea lui Dumnezeu? În continuare, haideți să avem părtășie în legătură cu alte câteva principii.

1) Cuvântările ținute de către Dumnezeu posedă autoritate și putere și ele sunt o expresie a firii lui Dumnezeu

După cum știm cu toții, la început, Dumnezeu a folosit cuvântări pentru a crea lumea. Cuvântările lui Dumnezeu posedă autoritate și putere; de îndată ce o cuvântare este proclamată de către Dumnezeu, aceasta se îndeplinește în realitate. Este exact așa cum a spus Dumnezeu în Cartea Genezei: „«Să fie lumină!» Și a fost lumină” (Geneza 1:3). „Să se adune la un loc apele care sunt sub cer și să apară uscatul! Și așa a și fost” (Geneza 1:9). Iahve i-a vorbit lui Moise: „Vorbește tuturor congregațiilor copiilor Israelului și spune-le: Vei fi sfânt: căci Eu, Iahve Dumnezeu, Dumnezeul tău sunt sfânt” (Leviticul 19:2). Mai există, de asemenea, cuvintele Domnului Isus, care i-au demascat pe farisei: „Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi închideți Împărăția Cerurilor în fața oamenilor; nici voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre!” (Matei 23:13).

Odată ce am auzit cuvintele lui Dumnezeu, devenim conștienți că nici un om obișnuit nu le-ar putea rosti. Cuvintele lui Dumnezeu pot hotărî toate lucrurile, care sunt formate și desăvârșite prin cuvintele Lui. Toți cei care I se împotrivesc și Îl nesocotesc pe Dumnezeu pot fi, de asemenea, blestemați de cuvintele Lui. Este impresionant pentru noi să auzim aceste cuvine și simțim că firea lui Dumnezeu nu jignește niciun om, că spusele lui Dumnezeu reprezintă pe deplin statutul și autoritatea Lui și că, în zilele de pe urmă, trebuie să ne d[m seama dacă ceea ce auzim este sau nu glasul Domnului reîntors. Astfel putem câștiga discernământ.

După cum știm cu toții, Domnul Isus întrupat a dezlegat multe mistere în perioada când a venit pentru a-Și înfăptui lucrarea. El a spus: „Pocăiți-vă, pentru că Împărăția Cerurilor este aproape!” (Matei 4:17), precum și „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 7:21). Doar pentru că Domnul ne-a dezvăluit misterele care învăluie intrarea în Împărăția cerurilor, noi știm că numai cei care se căiesc cu adevărat și devin oameni care fac voia Tatălui ceresc sunt capabili să intre în Împărăția cerurilor. Noi nu am fi știut niciodată acest fapt dacă Domnul Isus nu ne-ar fi dezlegat acest mister.

Mai mult decât atât, Dumnezeu este un Dumnezeu care analizează în amănunt profunzimea inimilor oamenilor. Dumnezeu are o înțelegere aprofundată a noastră; numai Dumnezeu ne poate da în vileag corupția și ceea ce se află în inimile noastre. De exemplu, Domnul Isus a vorbit despre întâmplarea lui Natanael de sub smochin, permițându-i lui Natanael să-și dea seama de faptul că Domnul Isus era Mesia a cărui venire fusese prevestită. A mai fost și Matei, vameșul, care și-a dat seama că Domnul Isus era Dumnezeu deoarece Isus a vorbit despre conținutul rugăciunilor sale. Aici putem vedea că spusele lui Dumnezeu nu numai că dezleagă mistere, ci și demască faptele de corupție și secretele omenirii; aceasta este, de asemenea, o modalitate prin care putem desluși vocea lui Dumnezeu.

Domnul Isus a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața: nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). Dumnezeu Însuși este adevărul; Dumnezeu este capabil să exprime adevărul pentru susținerea omenirii în conformitate cu nevoile ei, în orice moment și în orice loc. Pe durata Epocii Legii, omenirea nu știa cum să trăiască sau cum să Îl slăvească pe Dumnezeu, așa că Dumnezeu, prin Moise, a promulgat legea după care oamenii să-și conducă viețile. Așa cum se spune în cele Zece Porunci: „Eu sunt Iahve, Dumnezeul tău, care te-a adus afară din țara Egiptului, din casa robiei. Nu vei avea alți dumnezei în afară de Mine” (Deuteronom 5:6-7). „Să nu ucizi! Să nu comiți adulter! […] Să nu depui mărturie falsă împotriva semenului tău! […] Să nu o poftești pe soția semenului tău […]” (Deuteronom 5:17-21). După ce au auzit cuvintele lui Dumnezeu, oamenii din acea vreme au știut cum ar trebui să trăiască și cum ar trebui să Îl slăvească pe Dumnezeu. Apoi, când Domnul Isus a venit să-Și înfăptuiască lucrarea și să răspândească Evanghelia Împărăției cerurilor, El a început să-i învețe pe oameni că trebuie să-și mărturisească păcatele și să se căiască, că trebuie să fie toleranți și răbdători, că trebuie să-și iubească aproapele ca pe ei înșiși, că ei trebuie să fie sarea și lumina pământului și multe altele. La fel ca atunci când Petru a pus această întrebare Domnului Isus: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui față de mine? Până la șapte ori?” (Matei 18:21), Isus i-a spus lui Petru direct: „Eu nu-ți zic să-l ierți până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte” (Matei 18:22). După ce a auzit aceste cuvinte de la Domnul, Petru a înțeles că iertarea este un lucru pe care trebuie să-l respectăm; iertarea nu este condiționată sau limitată la un anumit număr de ori. Petru a avut atunci o cale de a practica.

Așadar, dacă cineva ne dă acum vestea bună că Domnul s-a reîntors și este martor că Duhul Sfânt vorbește bisericilor, putem asculta și evalua dacă această cale ne poate oferi o susținere a nevoilor noastre actuale. Cu toții trăim acum într-o stare în care comitem păcate și apoi le mărturisim, din care nu ne putem elibera. Dacă spusele pe care cineva le împărtășește pot evidenția o cale de a ne elibera de păcat și de a dobândi puritate, aceasta înseamnă că Domnul Isus S-a reîntors. Putem desluși vocea lui Dumnezeu pe baza acestui singur principiu.

Vă oferă această părtășie o cale pentru a deveni o fecioară înțeleaptă și pentru a-L primi pe Domnul? Sper că veți împărtăși aceste spuse cu alții, dacă v-au fost utile. Dorința mea este ca toți să devenim fecioare înțelepte, deschizându-ne inimile către căutarea și ascultarea atentă a glasului Domnului. Fie ca noi să întâmpinăm în curând întoarcerea Domnului și să participăm la sărbătoare împreună cu El!