de Ai Shan, Birmania

Vara trecută, cercetam pe internet lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Frații și surorile au avut multă părtășie despre adevăr cu mine, spre exemplu, cum Se întoarce Domnul, cum să-L întâmpinăm, cum să ascultăm glasul lui Dumnezeu, cum să-L deosebim pe adevăratul Hristos de cei falși, tainele planului de gestionare de 6.000 de ani al lui Dumnezeu și multe alte aspecte ale adevărului viziunii. Am și citit mult din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic. După două luni de gândire, am văzut cum cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic este adevărul, că aceste cuvinte dezvăluie tainele Bibliei și m-am convins că Dumnezeu Atotputernic e Domnul Isus întors. Am acceptat bucuros lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Abia așteptam să le spun rudelor mele vestea cea bună despre întoarcerea Domnului, ca să le aduc pe toate înaintea lui Dumnezeu. Însă înainte să pot să împărtășesc Evanghelia cu ele, am fost înștiințat că trebuia să mă întorc în armată.

Ulterior, le-am împărtășit Evanghelia la telefon soției și mamei mele. Într-o zi, vorbeam cu soția mea despre modul de a-L întâmpina pe Domnul, iar ea m-a întrebat: „Este Fulgerul de la Răsărit cel în care crezi? Pastorul spune că acei oameni își abandonează familiile. Ar trebui să renunți la această credință.” Când am auzit-o spunând asta, m-am simțit supărat și furios. I-am spus: „Nu fi naivă. Cum poți crede orbește ce spune pastorul? Există vreo bază faptică pentru ceea ce spune? Cred în Dumnezeu Atotputernic de mai mult de patru luni. Te-am abandonat? Nu-mi pasă de familie? Știu doar că PCC arestează și persecută credincioșii cu frenezie, îngreunându-le situația multor frați și surori să se întoarcă acasă, ba chiar destrămând multe familii de credincioși. Cum poate pastorul distorsiona faptele ca să spună că frații și surorile nu își vor familiile? Acestea sunt toate minciuni. Nu trebuie să le-asculți orbește zvonurile și minciunile.” Apoi, am continuat, spunând: „Un om rezonabil ar trebui să cerceteze subiectul venirii Domnului și să vadă dacă acele cuvinte proclamate de Dumnezeu Atotputernic sunt glasul lui Dumnezeu. Și Domnul Isus a spus: «Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează» (Ioan 10:27). Oile lui Dumnezeu Îi aud glasul, deci ar trebui să cercetăm tot ce ține de întoarcerea Domnului și să Îi ascultăm glasul, ca să Îl putem întâmpina. Cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul – sunt puternice și autoritare. Ele n-ar fi putut veni de la orice om. Am stabilit că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors, văzând că toate cuvintele Sale sunt adevărul și glasul lui Dumnezeu.” Dar nu a vrut să asculte deloc. Nu am putut decât să închei apelul. Două săptămâni mai târziu, am sunat-o din nou, dar ea și-a închis telefonul și nu a vrut să-mi răspundă. Apoi, când venise vremea pentru întrunirea de seară, a început să mă sune necontenit. Nu mă puteam liniști la întrunire și nu puteam primi nicio luminare din cuvintele lui Dumnezeu, pentru că eram perturbat. Nu știam ce să fac, așa că m-am rugat lui Dumnezeu să mă îndrume în acea situație. După ce m-am rugat, m-am gândit că, deși nu am înțeles încă voia lui Dumnezeu în aceste chestiuni, trebuia să am credință. Nu trebuia să fiu constrâns de aceste lucruri, ci să mă concentrez la întrunire. M-am simțit mai calm după aceea. Într-o zi, spre surprinderea mea, soția mea m-a sunat din senin și a spus: „Ai cumpărat un telefon mobil ca să asculți Fulgerul de la Răsărit predicând, dar acum, fiul nostru e bolnav și nu mai avem bani pentru tratamentul său. Nu ai grijă de el din cauza credinței tale, ar trebui să te gândești la copilul nostru.” Am înțeles clar că spunea asta numai fiindcă nu voia ca eu să cred în Dumnezeu. În realitate, puteam împrumuta banii dacă aveam nevoie, și copiii se mai îmbolnăvesc, e absolut normal. S-ar fi îmbolnăvit fie că eram sau nu credincios. Și eu vreau ce e mai bun pentru el. Cum a putut soția mea să mă înțeleagă atât de greșit? Când am văzut-o că folosește boala copilului nostru drept scuză ca să mă împiedice să cred, am fost foarte supărat. Înainte să pot spune ceva, a continuat: „Dacă vei continua să crezi în asta, s-ar putea chiar să nu mai fim o familie în viitor.” A fost sfâșietor să o aud pe soția mea spunând asta. Chiar ar vrea să divorțăm când copilul nostru era încă atât de mic? M-am simțit îngrozitor și am închis, fără să mai spun nimic. Dar ceea ce spusese mă deranja în continuare și nu m-am putut abține să nu încep să mă plâng: de ce Dumnezeu nu protejase sănătatea fiului nostru și armonia familiei noastre?

O vreme, nu m-am putut liniști înaintea lui Dumnezeu la întruniri și n-am avut nicio luminare pentru părtășia despre cuvântul lui Dumnezeu. Așa că m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeu, statura mea e modestă. Mă simt pesimist și slab de când soția mea a spus acele lucruri. Te rog să rămâi cu mine și să mă îndrumi ca să-Ți înțeleg voia.” În seara aceea, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. „În timp ce sunt supuși încercărilor, este normal ca oamenii să fie slabi, ca negativitatea să sălășluiască în ei sau să fie lipsiți de claritate în ceea ce privește voia lui Dumnezeu sau calea lor de practică. Dar, în orice caz, trebuie să ai încredere în lucrarea lui Dumnezeu și să nu-L tăgăduiești, întocmai ca Iov. Deși Iov a fost slab și a blestemat ziua în care s-a născut, nu a negat că toate lucrurile din viața oamenilor sunt dăruite de Iahve și că El este și Cel care putea să le ia pe toate. Indiferent cum a fost încercat, și-a păstrat această credință. În experiența ta, indiferent la ce rafinare te supun cuvintele lui Dumnezeu, credința și dragostea pentru El sunt, pe scurt, ceea ce îi cere omenirii. Credința, iubirea și aspirațiile oamenilor sunt ceea ce desăvârșește El lucrând în acest fel. Dumnezeu face lucrarea de desăvârșire asupra oamenilor, iar ei nu pot să o vadă, nu pot să o simtă; în astfel de împrejurări, ți se cere să ai credință. Credința oamenilor e necesară atunci când ceva nu poate fi văzut cu ochiul liber, iar credința ta e necesară când nu poți renunța la propriile tale noțiuni. Când lucrarea lui Dumnezeu nu îți este clară, ceea ce ți se cere este să ai credință, să iei o poziție fermă și să fii martor. Când Iov a ajuns în acest punct, Dumnezeu i S-a arătat și i-a vorbit. Adică, doar din credința ta vei putea să-L vezi pe Dumnezeu și, când ai credință, El te va desăvârși. Fără credință, El nu poate să te desăvârșească” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au arătat că drumul credinței și al intrării în Împărăția Sa nu este lin. Sunt tot felul de greutăți și încercări și se vor întâmpla multe lucruri care nu ne plac. Dar trebuie să trecem prin toate astea ca să arătăm dacă avem credință în Dumnezeu și dacă putem să fim mărturii răsunătoare pentru El. Rememorând momentul în care soția mea se împotrivea pentru prima dată credinței mele în Dumnezeu Atotputernic, am avut credința de a continua să-i aduc mărturie. Însă când a început să amenințe cu divorțul și copilul nostru s-a îmbolnăvit, nu m-am putut abține să nu încep să mă plâng. Am simțit că Dumnezeu nu apăra armonia familiei mele, nici nu-l ferea pe copilul meu de boală. Am văzut că nu aveam credință adevărată în Dumnezeu. Câteva lucruri nu ieșiseră cum voisem eu și am început să-L învinovățesc – cum era asta mărturie? Apoi, am început să mă întreb: „De ce mi-aș pierde credința în Dumnezeu în clipa în care i s-a întâmplat ceva familiei mele? De ce nu m-am putut abține să nu-L învinovățesc?”

Ulterior, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu care m-a făcut să-mi înțeleg părerile despre căutarea din credința mea. Dumnezeu Atotputernic spune: „Astăzi, tu nu crezi cuvintele pe care le spun și nu le dai atenție; când vine ziua ca această lucrare să se răspândească și o vezi în întregime, vei regreta și, în acel moment, vei fi uluit. Există binecuvântări, totuși tu nu știi să te bucuri de ele, și există adevărul, totuși tu nu îl urmărești. Nu te faci singur demn de dispreț? Astăzi, deși următorul pas al lucrării lui Dumnezeu încă trebuie să înceapă, nu există nimic excepțional în privința cerințelor care îți sunt adresate și a ceea ce ți se cere să trăiești. Există atât de multă lucrare și atât de multe adevăruri; nu sunt ele demne să fie cunoscute de tine? Nu pot mustrarea și judecata lui Dumnezeu să îți trezească duhul? Nu pot mustrarea și judecata lui Dumnezeu să te facă să te urăști pe tine însuți? Ești mulțumit să trăiești sub influența Satanei, cu pace și bucurie și puțin confort trupesc? Nu ești tu cel mai josnic dintre toți oamenii? Nu e nimeni mai nesăbuit decât aceia care au zărit mântuirea, dar nu urmăresc să o câștige; aceștia sunt oamenii care se îmbuibă cu trupul și se bucură de Satana. Speri că a ta credință în Dumnezeu nu va presupune nicio provocare și niciun necaz și nici cea mai mică greutate. Întotdeauna urmărești acele lucruri care sunt lipsite de valoare și nu acorzi valoare vieții, în schimb, pui propriile tale gânduri extravagante înaintea adevărului. Ești așa de lipsit de valoare! […] Ceea ce urmărești tu este să fii capabil să câștigi pacea după ce ai crezut în Dumnezeu, pentru ca ai tăi copii să nu se îmbolnăvească, pentru ca soțul tău să aibă o slujbă bună, pentru ca fiul tău să-și găsească o soție bună, pentru ca fiica ta să-și găsească un soț decent, pentru ca boii și caii tăi să are pământul bine, pentru un an de vreme bună pentru recoltele tale. Asta e ceea ce cauți tu. Ce urmărești tu e doar să trăiești în confort, pentru ca niciun accident să nu se întâmple familiei tale, pentru ca vânturile să te ocolească, pentru ca fața ta să nu fie atinsă de praf, pentru ca recoltele familiei tale să nu fie inundate, pentru ca tu să nu fii afectat de vreun dezastru, să trăiești în îmbrățișarea lui Dumnezeu, să trăiești într-un cuibușor confortabil. Un laș ca tine, care întotdeauna urmărește trupul – ai o inimă, ai un duh? Nu ești o fiară? Îți ofer calea adevărată fără a cere nimic în schimb, și tu tot nu cauți. Ești tu unul dintre aceia care cred în Dumnezeu? Îți acord viața umană reală, și tu tot nu cauți. Nu ești tu la fel cu un porc sau un câine? Porcii nu urmăresc viața omului, ei nu urmăresc să fie curățiți și nu înțeleg ce este viața. În fiecare zi, după ce mănâncă pe săturate, ei doar dorm. Eu ți-am dat calea adevărată și tu tot nu ai câștigat-o: ești cu mâinile goale. Ești dispus să continui în această viață, viața unui porc? Care este însemnătatea existenței unor astfel de oameni? Viața ta este demnă de dispreț și josnică, trăiești în mijlocul murdăriei și desfrâului și nu urmărești niciun scop; nu este viața ta cea mai josnică dintre toate? Ai tupeul de a te uita la Dumnezeu? Dacă tu continui să experimentezi în acest mod, nu-i așa că nu vei obține nimic? Adevărata cale ți-a fost oferită, dar dacă poți sau nu să o câștigi depinde de propria ta căutare personală” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că scopul și perspectivele din credința mea erau greșite, că nu erau ca să caut adevărul, ci mai degrabă ca familia mea să fie bine și în siguranță și ca s-avem vieți ușoare. Voiam doar să trăiesc în îmbrățișarea lui Dumnezeu și să mă bucur de harul Său. Când am avut binecuvântările Lui, am avut credința de a-L urma, dar când au fost probleme acasă și când copilul meu a fost bolnav, L-am învinovățit pe Dumnezeu pentru absența protecției Sale. Mi-am pierdut credința, ba chiar m-am simțit nedreptățit de ceea ce mi se întâmpla, simțind că Dumnezeu ar trebui să mă binecuvânteze pentru credința mea și să mă ferească să întâmpin astfel de lucruri. Apoi, am realizat că toată credința mea era construită numai pe primirea binecuvântărilor și pur și simplu nu rezista să fie testată. Să ai credință și să-L venerezi pe Dumnezeu e drept și normal. La fel cum copiii sunt devotați părinților – n-ar trebui să facem tranzacții cu Dumnezeu. Însă, eu încercam mereu să scot lucruri de la Dumnezeu, să obțin harul și binecuvântările Sale. N-aveam deloc conștiință, nici rațiune. Nu eram exact felul de om descris de Dumnezeu – fără inimă sau spirit? Cum putea o astfel de credință să fie în acord cu voia Sa? În acel moment, am văzut că aceste lucruri nedorite se întâmplaseră cu permisiunea lui Dumnezeu. Am trecut prin toate astea ca să-mi fie expuse perspectivele greșite despre credință, permițându-mi să reflectez și să mă cunosc prin cuvintele lui Dumnezeu, să-mi schimb ideile greșite și să câștig credință adevărată în Dumnezeu. Erau purificarea și mântuirea Lui pentru mine. Am dobândit credință odată ce am înțeles voia lui Dumnezeu. Nu voiam să mai urmăresc pacea, harul și binecuvântările familiale. Trebuia să continui să particip la întruniri. Am hotărât că, orice s-ar întâmpla pe viitor, voi continua întotdeauna să caut adevărul.

După aceea, am citit în timpul devoționalelor mele alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. „La ce se referă acest cuvânt, «credință»? Credința este încrederea adevărată și inima sinceră pe care ar trebui să le aibă oamenii când nu pot să vadă sau să atingă ceva, când lucrarea lui Dumnezeu nu se aliniază noțiunilor umane, când este de neatins pentru oameni. Aceasta este credința despre care vorbesc. Oamenii au nevoie de credință în vremea greutăților și rafinării, iar credința este urmată de rafinare; rafinarea și credința nu pot fi separate. Indiferent cum lucrează Dumnezeu și indiferent de mediul tău, ești capabil să urmărești viața, să cauți adevărul și cunoașterea lucrării lui Dumnezeu, să-I înțelegi acțiunile și să acționezi potrivit adevărului. A proceda astfel înseamnă a avea credință adevărată și asta arată că nu ți-ai pierdut credința în Dumnezeu. Poți să ai credință adevărată în Dumnezeu doar dacă poți să stărui în căutarea adevărului prin rafinare, dacă poți să-L iubești cu adevărat pe Dumnezeu și să nu începi să ai îndoieli în ceea ce-L privește, dacă indiferent ce face El tu tot practici adevărul pentru a-L mulțumi și dacă poți să-I cauți în profunzime voia și să fii atent la aceasta” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am învățat că indiferent dacă o situație este favorabilă sau nedorită, nu ne putem îndoi de Dumnezeu sau nu-L putem învinui. Trebuie să căutăm voia lui Dumnezeu, să stăm de partea Lui și să practicăm conform cuvintelor Sale. Trebuie să fim capabili să-L urmăm pe Dumnezeu și să practicăm adevărul pentru a-L mulțumi, oricât de mult suferim. Doar asta este credință adevărată. Această înțelegere mi-a oferit o cale de practică și credința de a-L urma pe Dumnezeu.

Într-o zi, am sunat-o pe mama și am întrebat dacă soția mea era bine. A spus: „Își petrecere zilele la părinții ei și nu se ocupă de lucrurile de acasă. Pare cu totul altă persoană.” Mama mea mi-a mai spus: „Pastorul zicea că ești pe calea greșită, că această credință a ta în Dumnezeu Atotputernic este o trădare a Domnului Isus. Mi-a spus să te fac să te întorci la biserică și să renunți la Fulgerul de la Răsărit.” Când am auzit asta, m-am înfuriat tare și m-am gândit: „De ce ar spune membrii clerului acele cuvinte? Din cauza zvonurilor lor înșelătoare, soția mea s-a opus credinței mele în Dumnezeu. Nu-i pot lăsa să mă constrângă. Nu-i voi asculta, indiferent ce vor spune.” După ce am chibzuit la asta, am îndemnat-o pe mama mea: „Nu da ascultare lucrurilor spuse de cler. Dumnezeu Atotputernic a rostit atât de multe adevăruri, iar glasul Lui este cel al lui Dumnezeu Însuși. Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors. El și Domnul Isus sunt același Dumnezeu, deci credința mea în Dumnezeu Atotputernic nu e o trădare a Domnului Isus. Înseamnă să calc pe urmele Mielului și să întâmpin sosirea Domnului.” După aceea, nu mi-a răspuns nimic.

Apoi, într-o seară, am sunat-o pe soția mea. A spus furioasă: „De ce mă suni? Credeam că nu mai vrei sa ai familie. Alege. Fulgerul de la Răsărit sau familia noastră? E în regulă dacă nu te gândești la mine, dar trebuie să te gândești la copilul nostru. Are doar opt luni.” Chiar a fost foarte supărător să o aud pe soția mea spunând asta. M-am gândit: „Doar merg la întruniri și citesc cuvintele lui Dumnezeu. Sunt pe calea cea bună. Nu am spus niciodată că nu-mi doresc familia sau că nu-mi pasă de ea și de fiul nostru. De ce mă forțează să fac o astfel de alegere?” Apoi, mi-a venit în minte: „Ea nu știe ce este credința în Dumnezeu Atotputernic și nu mă va asculta orice îi spun. Dar pur și simplu nu este posibil să mă facă să renunț la credința mea. Deja sunt sigur că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors, deci știu că voi continua să-L urmez pe Dumnezeu Atotputernic, indiferent de cee ce spune ea.” Când a văzut că nu răspund, a închis pur și simplu. Deși atunci lucrurile spuse de soția mea au fost tulburătoare pentru mine, știam că nu puteam să mă plâng și să-L învinovățesc pe Dumnezeu ca înainte. Trebuia să am credință, să mă bazez pe El pentru a trece peste asta. Apoi, am auzit un imn al cuvintelor lui Dumnezeu numit: „Ar trebui să te lepezi de tot pentru adevăr”. „Trebuie să suferi greutăți pentru adevăr, trebuie să te dai pe tine însuți adevărului, trebuie să înduri umilințe pentru adevăr, și pentru a câștiga mai mult din adevăr trebuie să înduri mai multă suferință. Aceasta este ceea ce ar trebui să faci. Trebuie să nu renunți la adevăr de dragul unei vieți liniștite de familie și nu trebuie să pierzi demnitatea și integritatea vieții tale pentru o desfătare de moment. Ar trebui să urmărești tot ceea ce este bun și frumos și ar trebui să urmărești o cale în viață care este mai semnificativă. Dacă duci o asemenea viață vulgară și nu urmărești niciun obiectiv, nu îți irosești tu viața? Ce poți câștiga dintr-o asemenea viață? Ar trebui să abandonezi toate desfătările trupului pentru un singur adevăr și nu ar trebui să renunți la toate adevărurile pentru un pic de desfătare. Oamenii de genul acesta nu au integritate sau demnitate; nu există nicio semnificație în existența lor!” („Urmați Mielul și cântați cântări noi”). Cuvintele Lui mi-au întărit credința. Știam că, în calitate de credincios, căutarea adevărului e singurul mod de viață semnificativ și că nu-mi puteam pierde credința din cauza unor necazuri acasă sau a unui disconfort trupesc. Lipsa credinței și a venerării lui Dumnezeu ar însemna o viață fără sens sau valoare. Nu ar trebui să fiu constrâns de familia mea. Familia mea și sănătatea copilului meu erau ambele în mâinile lui Dumnezeu, deci ar trebui să-I încredințez aceste lucruri lui Dumnezeu și să mă supun suveranității și rânduielilor Sale. Ar trebui să caut adevărul și să-mi fac datoria pe cât de bine puteam.

După o vreme, a trebuit să mă întorc acasă pentru a-mi reînnoi buletinul, pentru că era pe cale să expire. Eram foarte încântat, deoarece simțeam că era o ocazie bună de a împărtăși Evanghelia cu familia mea. Dar eram și îngrijorat, fiindcă soția și mama mea erau amândouă împotriva credinței mele în Dumnezeu Atotputernic și toți cei din orașul meu natal știau că aveam credință în El. Dacă membrii clerului local aflau că m-am întors, cu siguranță ar încerca să-mi stea în cale. Nu știam ce se putea întâmpla odată ce mă întorceam. Așa că m-am rugat lui Dumnezeu, spunând: „O, Dumnezeule! În această călătorie pe care o fac acasă, vreau să împărtășesc Evanghelia cu familia mea, dar au intervenit membrii clerului, iar familia mea mi se opune. Mi-e teamă că nu-mi vor asculta părtășia. Dumnezeule, Te rog să fii cu mine și să-mi deschizi o cale.” Apoi, am auzit un imn al cuvintelor lui Dumnezeu: „Cu fiecare persoană, chestiune și lucru pe care le întâlnești, cuvântul lui Dumnezeu îți va apărea în orice moment, îndrumându-te să acționezi conform voii Sale. Fă toate lucrurile după cuvântul lui Dumnezeu, iar El te va conduce înainte în fiecare dintre acțiunile tale; nu te vei rătăci niciodată și vei putea trăi într-o lumină nouă, cu și mai multe și noi luminări. Nu poți să folosești noțiunile umane ca să te gândești la ce să faci; ar trebui să te supui îndrumării din cuvântul lui Dumnezeu, să ai o inimă senină, să fii liniștit înaintea lui Dumnezeu și să cugeți mai mult. Nu te agita după soluții pentru lucruri pe care nu le înțelegi; adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră. Să crezi că Dumnezeu este atotputernicul tău. Trebuie să ai o dorință arzătoare pentru Dumnezeu, să cauți cu râvnă în timp ce refuzi scuzele, intențiile și trucurile Satanei. Nu dispera. Nu fi slab. Caută din toată inima; așteaptă cu toată inima. Cooperează activ cu Dumnezeu și scapă de piedicile lăuntrice” („Urmează cuvintele lui Dumnezeu și este imposibil să te rătăcești” din Urmați Mielul și cântați cântări noi). Ascultând acest imn, am înțeles că această călătorie spre casă era voia lui Dumnezeu. Doar că aveam puțină credință în Dumnezeu și nu-I înțelegeam voia. Dar trebuia să mă bazez pe Dumnezeu ca să răzbesc. Partea din cuvintele lui Dumnezeu: „Să crezi că Dumnezeu este atotputernicul tău” chiar mi-a rămas în minte. Cuvintele lui Dumnezeu mi-au întărit credința. Orice întâmpin zilnic este ceea ce permite Dumnezeu. Cât timp mă bazez pe Dumnezeu cu adevărat și mă întorc spre El, cred că mă va îndruma prin cuvintele Sale să înfrunt totul.

Chiar când am ajuns acasă, soția mea pur și simplu m-a ignorat. Știam că era doar din cauza influenței înșelătoare a pastorului asupra ei. Trebuia să găsesc o ocazie să fiu martor pentru ea despre lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, ca să știe adevărul și să nu mai fie indusă în eroare de pastor. M-am rugat lui Dumnezeu, cerându-I îndrumarea. Apoi, i-am împărtășit câteva cuvinte din inimă. Am spus: „Tu și mama chiar ar trebui să cercetați lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă și să-I ascultați cuvintele. Apoi, veți putea fi sigure că acesta este glasul lui Dumnezeu, că sunt cuvintele Lui pentru omenire. Dacă nu cercetați și nu ascultați propriul glas al lui Dumnezeu, ci ascultați zvonurile și minciunile clerului, cum Îl veți întâmpina pe Domnul? Domnul Isus a spus cândva: «Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide!» (Matei 7:7). Domnul este de încredere. Atât timp cât căutăm cu adevărat, vom fi capabili să auzim glasul Domnului și să întâmpinăm întoarcerea Lui.” Soția mea nu a răspuns nimic. Am văzut că doar asculta calmă și nu mai părea la fel de potrivnică și arțăgoasă ca înainte. I-am mulțumit din inimă lui Dumnezeu, aceasta era îndrumarea Lui și mi-a dat încrederea să le mai spun despre lucrarea Lui.

A doua zi, le-am adus mărturie atât mamei, cât și soției mele despre apariția și lucrarea lui Dumnezeu. Am spus: „Știți de ce am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă? Fiindcă am citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și am văzut că sunt tot adevărul și glasul lui Dumnezeu și m-am convins că El este Domnul Isus întors. În zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic a rostit milioane de cuvinte, dezvăluindu-ne toate tainele planului Său de gestionare de 6.000 de ani și ale Bibliei, cât și felul în care omenirea s-a dezvoltat până în ziua de azi, cum ne-a corupt Satana, cum lucrează Dumnezeu pas cu pas pentru a mântui omenirea, cum ne determină finalurile și destinațiile finale, ce fel de om poate fi mântuit pe deplin și intra în Împărăția cerurilor și cine va fi pedepsit. Dumnezeu Atotputernic ne-a spus toate aceste taine, tot acest adevăr și multe altele. Dumnezeu Atotputernic ne-a spus și adevărul despre felul în care omul a ajuns să fie corupt de Satana și despre rădăcina împotrivirii noastre față de Dumnezeu. În plus, ne-a arătat calea de a ne curăți complet păcatele. Fiecare cuvânt este adevărul și toate sunt atât de puternice și autoritare. Dumnezeu Atotputernic a proclamat toate acestea pentru a ne purifica și transforma, pentru a ne mântui complet de influența Satanei.” „Cine credeți că poate exprima adevăruri și dezvălui taine? Cine poate purifica și mântui oameni? Numai Dumnezeu poate! Oamenii nu dețin adevărul. Doar Hristos este calea, adevărul și viața. Ar trebui să citiți atent cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, apoi, veți vedea că El spune adevărul, că este glasul lui Dumnezeu și că El este Domnul Isus întors! Dacă auziți pe cineva retransmițând că Domnul S-a întors și nu cercetați, ci doar îl judecați și condamnați nepăsător din cauza a ceea ce spune pastorul, vă veți distruge șansa de a-L întâmpina pe Domnul și veți pierde mântuirea veșnică a lui Dumnezeu. Ar fi mare păcat!” Când a auzit asta, mama mea a spus: „Da, ai dreptate. Dumnezeu a creat omenirea, așa că ar trebui să ascultăm ce spune Dumnezeu, nu ceilalți oameni.” Când am auzit-o spunând asta, I-am mulțumit lui Dumnezeu. Apoi, a continuat, spunându-mi: „Odată, i-am cerut pastorului să se roage pentru ceva din familia noastră, dar el a spus: «Fiul tău nu ascultă de noi. Nu i-am dat permisiunea să-L urmeze pe Dumnezeu Atotputernic. Nu ne luați deloc în seamă, așa că nu ne mai cereți ajutorul în chestiunile voastre de familie, ocupați-vă voi înșivă de ele.»” Auzind asta, am spus furioasă: „În calitate de membri ai clerului, ar trebui să-i îndemne pe frați și surori să cerceteze orice veste despre întoarcerea Domnului. Nu numai că refuză să facă asta, dar ne și amenință și ne împiedică să auzim glasul lui Dumnezeu și să-L întâmpinăm pe Domnul. Care sunt adevăratele lor motive? Oare nu încearcă doar să-i țină pe toți sub controlul lor strict? Domnul Isus a blestemat fariseii: «Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi închideți Împărăția Cerurilor în fața oamenilor; nici voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre!» (Matei 23:13). Când Domnul Isus S-a arătat și a lucrat, fariseii au născocit zvonuri, I s-au opus și L-au condamnat cu sălbăticie, ca să-și poată păstra statutul și traiul. I-au indus în eroare pe credincioși și i-au împiedicat să-L urmeze pe Domnul și, în cele din urmă, au ajuns să-L răstignească pe Domnul Isus, după care au fost blestemați și pedepsiți de Dumnezeu. Membrii clerului de azi sunt exact ca fariseii. Se tem să nu ajungă credincioșii să creadă în Dumnezeu Atotputernic și că își vor pierde statutul și traiul, așa că fac tot ce le stă în putință pentru a-i împiedica pe credincioși să nu audă cuvântul Domnului și să nu-L întâmpine. Se comportă ca dușmanii lui Dumnezeu! În cele din urmă, și ei vor fi blestemați și pedepsiți.”

Apoi le-am adus mărturie despre felul în care trebuie să ascultăm glasul Domnului pentru a-L întâmpina și le-am spus că este singura cale de a fi o fecioară înțeleaptă și de a-L întâmpina pe Domnul. Apoi, le-am îndemnat: „Chiar sper să cercetați și să ascultați cu grijă cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și să vedeți dacă sunt cu adevărat glasul lui Dumnezeu. N-aș vrea să vă văd induse în eroare și controlate de cler. Trebuie să învățați să aveți discernământ.” Apoi, mama mea a zis: „Ai dreptate. Înainte, ascultasem mereu doar clerul, de teamă că tu o luai pe calea greșită. De aceea am încercat să te împiedic să crezi în Dumnezeu Atotputernic. Însă văd că părtășia ta coincide cu Biblia, iar lucrurile chiar nu stau așa cum le-a descris clerul. Voi cerceta acest lucru.” Soția mea ascultase cu atenție, în tot acest timp. După aceea, le-am citit multe cuvinte ale lui Dumnezeu Atotputernic, am avut părtășie despre lucruri precum diferența dintre a-L urma pe Dumnezeu și a-l urma pe om, de ce Dumnezeu Își face acum în trup lucrarea de judecată din zilele de pe urmă și semnificația lucrării Lui de judecată din zilele de pe urmă. După câteva sesiuni de părtășie, au acceptat amândouă lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. I-am mulțumit lui Dumnezeu când le-am văzut pe amândouă venind înaintea Lui. Totul era iubirea Lui.

Odată, soția mi s-a destăinuit. A spus: „Înainte, am fost opresivă cu tine și chiar te-am împins spre divorț, totul fiindcă l-am ascultat pe pastor. De fiecare dată când mergeam la biserică, îmi spunea că erai pe calea greșită și-mi cerea să te îndemn să te întorci. Credeam că era adevărat ceea ce spunea, așa că mă certam tot timpul cu tine și nu voiam să te ascult deloc. Dar de când am citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și ți-am auzit părtășia, am văzut că e total diferit de ce îmi spusese pastorul. Când mă gândesc în urmă la atitudinea mea față de noua lucrare a lui Dumnezeu, chiar mă sperii. Luptam împotriva lui Dumnezeu și era să-mi pierd șansa de a întâmpina venirea Domnului. N-ar fi trebuit să cred ceea ce îmi spunea pastorul și n-ar fi trebuit să te oprim. Chiar îmi pare rău.” Când am auzit-o pe soția mea spunând asta, am fost foarte emoționat. Aproape am început să plâng şi I-am mulțumit lui Dumnezeu Atotputernic din adâncul inimii!

Trecând prin toate astea, am experimentat eforturile sincere ale lui Dumnezeu de a mântui omenirea. El a permis să mi se întâmple lucruri dificile pentru a-mi expune corupția și neajunsurile și a-mi desăvârși credința în El. Deși uneori am suferit și m-am simțit slab și chinuit, Dumnezeu mi-a fost mereu alături și m-a îndrumat întotdeauna prin cuvintele Lui. Asta m-a ajutat să-mi înțeleg părerile greșite despre credință, să văd uneltirile perturbările Satanei și să aflu câteva adevăruri. Asta mi-a întărit credința în Dumnezeu. Totul a fost îndrumarea Lui! Slavă lui Dumnezeu!