Menționarea Fulgerului de la Răsărit îi nedumerește pe mulți frați și surori în Domnul: cum se poate ca, deși comunitatea religioasă în ansamblu devine din ce în ce mai pustiită și mai degenerată, în timp ce toate confesiunile devin din ce în ce mai defensive și mai conservatoare în condamnarea și interzicerea Fulgerului de la Răsărit, acesta nu doar că nu se pustiește și nu intră în declin, ci se revarsă ca un val măreț de neoprit, măturând China continentală, iar acum chiar a depășit granițele Chinei către țări și regiuni străine și este acceptat de tot mai mulți oameni din toată lumea? Puși în fața acestui fapt, oamenii religioși sunt de-a dreptul nedumeriți, deși motivul este, de fapt, unul destul de simplu: ceea ce diferitele confesiuni numesc Fulgerul de la Răsărit este Isus Mântuitorul întors în zilele de pe urmă, coborând din Ceruri pe un „nor alb”; este Dumnezeu concret Însuși, care S-a întors în trup! Din acest motiv, în ciuda faptului că toate confesiunile din lume Îl resping, atacă sau condamnă pe Dumnezeu întrupat din zilele de pe urmă sau lucrarea Lui, nu există nicio persoană sau forță care să poată vreodată să împiedice sau să suprime ceea ce Dumnezeu vrea să realizeze. Autoritatea și puterea lui Dumnezeu, atotputernicia și înțelepciunea Lui nu pot fi întrecute de nicio forță a Satanei.

Mulți oameni cred că orice este condamnat de conducătorii religioși sau de partidul aflat la putere nu poate fi adevărata cale, dar oare corespunde acest punct de vedere adevărului? Să ne amintim de Epoca Harului, când Dumnezeu S-a întrupat ca Domnul Isus pentru a-Și începe noua lucrare în Iudeea. De la început până la sfârșit, El a fost condamnat, respins și persecutat de către marii preoți iudei, scribi și farisei. Aceștia L-au judecat pe Domnul Isus pentru că era fiu de tâmplar, au încercat să găsească tot felul de acuzații împotriva Lui și au rostit blasfemii cum că alungă demonii cu ajutorul regelui demonilor. Au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a-L ucide pe Domnul Isus. În cele din urmă, au complotat cu Roma pentru a-L lua prizonier, iar apoi L-au țintuit pe cruce pe milosul Domn Isus. Au inventat tot soiul de zvonuri chiar și despre învierea și înălțarea la Ceruri a Domnului Isus și i-au defăimat pe Ioan, Pavel și ceilalți apostoli și discipoli și au uneltit împotriva lor, numindu-i „secta nazarinenilor”, „eretici” și „cultiști”. Au făcut tot posibilul pentru a-i prigoni și a-i persecuta pe discipolii Domnului Isus. Însă înțelepciunea lui Dumnezeu exploatează și se bazează mereu pe trucurile Satanei; cum ar putea lucrarea Lui să fie împiedicată sau distrusă de către Satana? Dumnezeu S-a folosit de persecuția și expulzarea nestăvilită a iudaismului și de Imperiul Roman pentru a-i constrânge pe discipoli să fugă la cât mai multe națiuni, răspândind astfel mântuirea Domnului Isus în lung și în lat, către toate colțurile pământului. Frați și surori, să ne gândim: conducătorii iudei și guvernul roman I s-au împotrivit și L-au condamnat nebunește pe Domnul Isus și lucrarea Lui. Oare s-a întâmplat așa pentru că Domnul Isus nu era Dumnezeu adevărat? S-a întâmplat oare pentru că Domnul Isus nu aducea adevărata cale? Oare pentru că aceea răspândită de discipolii și apostolii Domnului Isus nu era mântuirea lui Dumnezeu? Oare ceea ce au abandonat și au respins conducătorii religioși și guvernul roman nu era calea lui Dumnezeu? Oare adevărata cale este determinată de conducătorii religioși și de autoritățile politice? Cu toții suntem conștienți de faptul că, dacă aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, chiar dacă întreaga lume și comunitatea religioasă i s-ar opune și s-ar lepăda de ea, lucrarea lui Dumnezeu nu poate fi contestată; nu există excepții. Domnul Isus a spus: „Şi judecata este aceasta: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se expună faptele” (Ioan 3:19-20). „Dacă lumea vă urăşte, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră!” (Ioan 15:18). „Această generaţie este o generaţie rea” (Luca 11:29). În 1 Ioan 5:19 e scris: „lumea întreagă zace în cel rău.” După ce omenirea a fost coruptă de Satana, a căzut până în punctul în care detestă și urăște adevărul și devine dușman al lui Dumnezeu. Întreaga lume este controlată pe deplin de Satana și întreaga comunitate religioasă este controlată de mult de fariseii ipocriți și de antihriști. Totul este condus de Satana. De aceea, atunci când Dumnezeu întrupat apare să Își facă lucrarea, în mod inevitabil, conducătorii religioși și puterile satanice se vor ridica pentru a-L condamna și respinge pe Dumnezeu și lucrarea Lui. În mod evident, este greșit și absurd să evaluăm adevărul în funcție de condamnarea lui de către conducătorii religioși sau regimurile satanice!

Acum, în zilele acestea de pe urmă, Dumnezeu S-a întrupat din nou în China – bastionul de neclintit al ateismului, cuibul marelui dragon roșu – pentru a-Și continua lucrarea de judecată începând de la casa Lui. Dumnezeu emite adevăruri pentru a judeca și curăți omenirea, scopul fiind acela de a mântui omul complet de influența întunecată a Satanei și, în cele din urmă, cei mântuiți vor fi aduși în Împărăția lui Dumnezeu de către El și vor intra în odihnă alături de Dumnezeu. Totuși, tragedia istorică a împotrivirii iudeilor față de Domnul Isus este pusă în scenă din nou. În timp ce Dumnezeu Își face noua lucrare din zilele de pe urmă, care ripostează împotriva noțiunilor pe care oamenii de diferite confesiuni le au, aceștia nu întâmpină întoarcerea Domnului Isus. În schimb, răspândesc tot soiul de erezii și neadevăruri. Îl atacă și Îl defăimează pe Dumnezeu întrupat, Îi condamnă lucrarea ca fiind un „cult malefic” sau o „erezie”. Merg într-atât de departe încât complotează cu guvernul comunist chinez pentru a-i persecuta și aresta pe cei care răspândesc Evanghelia lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Faptele lor nu sunt cu nimic diferite de cele ale comunității religioase iudaice, care L-a persecutat cândva pe Domnul Isus și a uneltit împotriva Lui. Acest fapt a împlinit pe deplin profeția Domnului Isus: „Căci aşa cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului la cealaltă, tot aşa va fi şi cu Fiul Omului (în ziua Sa)! Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie respins de această generaţie” (Luca 17:24-25). Dumnezeu S-a întrupat de două ori printre oameni pentru a cuvânta și a lucra, pentru a răscumpăra și a mântui omenirea, și, de ambele ori, a îndurat condamnări, blasfemii și respingere din partea conducătorilor religioși și a regimurilor aflate la putere; acest fapt în sine este suficient pentru a dovedi că adevărata cale a fost persecutată din cele mai vechi timpuri. Pe cât calea este mai adevărată și pe cât se apropie mai mult de arătarea și de lucrarea lui Dumnezeu, pe atât mai mult îndură respingerea și condamnarea din partea conducătorilor religioși și a regimurilor satanice. Cei deștepți pot deduce din persecutarea lipsită de scrupule și din condamnarea lui Dumnezeu Atotputernic și a lucrării Lui din zilele de pe urmă de către pastorii și bătrânii din lumea religioasă și de către guvernul PCC dacă este sau nu adevărata cale și vor lua, astfel, decizia înțeleaptă.

Așadar, întrucât Fulgerul de la Răsărit este adevărata cale, de ce i se opun conducătorii religioși? Există două motive principale pentru aceasta: 1.) Oamenii nu înțeleg direcția lucrării Duhului Sfânt și nu înțeleg propoziția „Lucrarea lui Dumnezeu avansează mereu”. Ei măsoară lucrarea cea nouă a lui Dumnezeu doar pe baza cunoștințelor și a noțiunilor lor religioase biblice și pe baza a ceea ce Dumnezeu a făcut în trecut. Dacă nu sunt de acord cu ceea ce văd, atunci vor considera că lucrarea cea nouă a lui Dumnezeu este „eretică” sau „cultică”. 2.) Pentru că natura satanică a omenirii este de a disprețui și urî adevărul. Acești conducători religioși se tem că vor fi izolați și respinși după ce credincioșii lor citesc cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic, înțeleg adevărul și se întorc la Dumnezeu Atotputernic; prin urmare, pentru a-și asigura controlul permanent asupra lumii religioase și pentru a-și proteja propriul statut și propria existență, ei Îl condamnă și I se împotrivesc nebunește lui Dumnezeu Atotputernic. Astfel, motivul pentru care toată lucrarea Lui cea nouă întâmpină rezistență din partea oamenilor nu este o eventuală greșeală în noua lucrare a lui Dumnezeu și nici pentru că există vreo greșeală în calea Lui. În schimb, este din cauză că oamenii nu înțeleg lucrarea lui Dumnezeu și pentru că disprețuiesc și urăsc adevărul. Ar fi absurd și ridicol dacă oamenii ar considera că aceasta nu este adevărata cale doar deoarece conducătorii religioși se opun noii lucrări a lui Dumnezeu și se leapădă de ea. Ar fi în detrimentul veșnic al oamenilor dacă ar pierde mântuirea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă ca rezultat al acestei erori iremediabile și, fără îndoială, mortale.

Atunci, cum diferențiem mai exact între calea adevărată și calea greșită? Cuvântul lui Dumnezeu ne dă principiile după care putem diferenția. Dumnezeu Atotputernic spune: „Cunoașterea lucrării lui Dumnezeu nu este o chestiune simplă. Ar trebui să ai standarde și un obiectiv în căutarea ta, ar trebui să știi cum să cauți calea reală și cum să determini dacă este calea reală sau nu și dacă este lucrarea lui Dumnezeu sau nu. Care este principiul cel mai de bază în căutarea căii adevărate? Trebuie să te uiți dacă lucrarea Duhului Sfânt se află sau nu pe această cale, dacă aceste cuvinte sunt expresia adevărului sau nu, cine este mărturisit și ce îți poate aduce. Distincția între calea reală și cea falsă necesită câteva aspecte ale cunoștințelor de bază, cele mai fundamentale fiind faptul de a putea spune dacă este lucrarea Duhului Sfânt sau nu. Pentru că esența credinței omului în Dumnezeu este credința în Duhul lui Dumnezeu și, chiar credința lui în Dumnezeu întrupat, este deoarece acest trup este întruchiparea Duhului lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că o astfel de credință este totuși credința în Duh. Există diferențe între Duh și trup, dar pentru că acest trup vine de la Duh și este Cuvântul întrupat, în ceea ce crede omul este totuși esența inerentă a lui Dumnezeu. Și, astfel, în deosebirea dintre calea adevărată și cea falsă, trebuie, mai presus de toate, să te uiți dacă este lucrarea Duhului Sfânt sau nu, după care trebuie să te uiți dacă există sau nu adevăr în această cale. Acest adevăr este firea vieții umanității normale, adică, ceea ce i-a cerut Dumnezeu omului atunci când l-a creat la început, cu alte cuvinte, întreaga umanitate normală (inclusiv simțul uman, înțelegerea, înțelepciunea și cunoștințele de bază de a fi om). Altfel spus, trebuie să te uiți dacă această cale poate sau nu să îl ducă pe om într-o viață de umanitate normală, dacă adevărul rostit este sau nu necesar în conformitate cu realitatea umanității normale, dacă acest adevăr este sau nu practic și real și dacă este sau nu cel mai oportun. Dacă există adevăr, atunci poate purta omul în experiențe normale și reale; omul, mai mult, devine și mai normal, simțul uman al omului devine și mai complet, viața omului în trup și viața spirituală devin și mai organizate, iar emoțiile omului devin și mai normale. Acesta este cel de-al doilea principiu. Mai există un principiu și anume dacă omul are sau nu tot mai multe cunoștințe despre Dumnezeu, dacă experimentarea unei astfel de lucrări și a unui astfel de adevăr pot inspira sau nu dragostea de Dumnezeu în el și îl pot aduce și mai aproape de Dumnezeu. Prin acestea se poate determina dacă este sau nu calea reală. Cel mai important este dacă această cale este realistă, mai degrabă decât supranaturală și dacă poate oferi sau nu viață omului. Dacă se conformează acestor principii, se poate concluziona că aceasta este calea adevărată” („Doar cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și lucrarea Sa Îl pot mulțumi” din Cuvântul Se arată în trup). Sunt trei lucruri principale pe care trebuie să le înțelegem din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic pentru a distinge dacă ceva este adevărata cale:

În primul rând, trebuie să verificăm dacă acesta conține lucrarea Duhului Sfânt, ceea ce este un punct crucial. Dacă este adevărata cale, atunci este lucrarea lui Dumnezeu Însuși, ceea ce înseamnă că trebuie să conțină lucrarea Duhului Sfânt. Motivul pentru care oamenii cred în Dumnezeu întrupat este pentru că acest trup este încarnarea Duhului Sfânt, astfel încât tot ce face El este lucrarea Duhului Sfânt și poartă confirmarea Duhului Sfânt. De aceea, oamenii cred în El și Îl urmează. Este la fel ca atunci când Domnul Isus Și-a realizat lucrarea: deși la suprafață poate părea că era un om de rând, obișnuit, prin cuvântul și lucrarea Lui omul vedea lucrarea Duhului Sfânt. Aceasta deoarece toată omenirea putea vedea că lucrarea și cuvintele Domnului Isus sunt pline de autoritate și de putere. El putea să facă un orb să vadă, putea să facă o persoană paralizată să meargă și putea să vindece leproșii. Putea să folosească cinci pâini și doi pești pentru a hrăni cinci mii de oameni. Putea chiar să învie morții. Putea să vadă până în străfundul inimii oamenilor și să le dezvăluie cele mai întunecate secrete. Mai mult decât atât, putea să vorbească omenirii despre misterele Cerului. După ce L-au urmat, oamenii au primit pace și bucurie în inimi. Motivul pentru care oamenii L-au urmat pe Domnul Isus și au recunoscut că El este Mesia este pentru că tot ceea ce face El este lucrarea Duhului Sfânt. Putem vedea că, atât timp cât este adevărata cale, va conține lucrarea Duhului Sfânt. Prin urmare, când analizăm dacă o cale este adevărata cale, trebuie să verificăm mai întâi dacă aceasta conține lucrarea Duhului Sfânt.

Al doilea aspect care trebuie cântărit când ne gândim dacă o cale este adevărata cale este să verificăm dacă ea conține adevăr și dacă poate schimba treptat firea vieții unei persoane pentru a face umanitatea acesteia din ce în ce mai normală. Știm cu toții că Dumnezeu este adevărul, calea și viața și că fiecare nouă etapă a lucrării Lui se bazează pe adevărul că Dumnezeu înaintează înspre oameni, indicându-le calea spre practica din noua epocă. Dumnezeu se asigură că oamenii au uneltele de care au nevoie în viață, astfel încât să poată să trăiască treptat o umanitate normală și să se întoarcă treptat la asemănarea originală de când Dumnezeu l-a creat pe om. Aceasta este o caracteristică evidentă a adevăratei căi. La fel s-a întâmplat și când Domnul Isus Și-a început lucrarea în Epoca Harului. În vremea aceea, El a emis multe adevăruri pe care oamenii să le pună în practică și i-a învățat să-i iubească pe alții așa cum se iubesc pe ei înșiși, să poarte crucea, să se lepede de ei înșiși și să îi ierte pe ceilalți de șaptezeci de ori câte șapte. Domnul Isus i-a îndemnat pe oameni să se închine la Dumnezeu în duh și adevăr. Orice credincios adevărat putea să obțină o schimbare în comportamentul lui exterior prin învățăturile Domnului Isus. Prin Domnul Isus, ei se puteau comporta umil și răbdător și, astfel, aveau o anumită asemănare cu o persoană normală. Așadar, atât timp cât este adevărata cale, va exista o expresie a adevărului. Aceasta, la rândul ei, va face umanitatea și rațiunea să devină din ce în ce mai normale, iar omul va deveni mai asemănător cu modul în care ar trebui să fie o persoană reală.

Cel de-al treilea aspect pe care trebuie să îl luăm în considerare când cercetăm adevărata cale este să vedem dacă această cale le oferă oamenilor o cunoaștere mai profundă a lui Dumnezeu, dacă inspiră o dragoste față de Dumnezeu în ei și îi aduce mai aproape de El. Cu toții știm că, de vreme ce este adevărata cale, este lucrarea lui Dumnezeu Însuși și că lucrarea Lui exprimă în mod inevitabil firea Lui, precum și tot ceea ce Dumnezeu are și ce este. Când oamenii cunosc lucrarea lui Dumnezeu, ajung în mod normal la o înțelegere sinceră a lui Dumnezeu, creând, astfel, în ei o inimă iubitoare pentru Dumnezeu. La fel s-a întâmplat și în Epoca Legii, când Iahve Dumnezeu a emis legi pentru a îndruma viețile oamenilor pe pământ. Din experiența lor cu lucrarea Lui, ei au realizat că Iahve Dumnezeu este singurul Dumnezeu adevărat. Mai mult decât atât, ei au recunoscut măreția și mânia lui Dumnezeu și și-au dat seama că firea Lui nu trebuie ofensată, iar, astfel, s-a creat în ei o inimă smerită pentru Dumnezeu. În Epoca Harului, Dumnezeu întrupat a venit pe pământ pentru a realiza o etapă a lucrării cu scopul de a mântui omenirea. Prin experiența lor cu lucrarea Domnului Isus, oamenii au recunoscut firea iubitoare și miloasă a lui Dumnezeu. Oamenii au văzut, de asemenea, că Dumnezeu nu este doar un Duh, ci și că poate lua umila formă umană și că poate să săvârșească minuni, să vindece boli și să alunge demoni.... Și toată această lucrare pe care a realizat-o Domnul Isus i-a făcut pe oameni să ajungă să Îl înțeleagă pe Dumnezeu într-un nou mod, iar, astfel, a inspirat în inimile oamenilor o adorare față de Dumnezeu. Așadar, dacă aceasta este adevărata cale, ea îi va face pe oameni să înțeleagă mai multe despre Dumnezeu și va inspira o mai profundă înțelegere a firii Lui.

Deși lucrarea lui Dumnezeu avansează mereu, atât timp cât este lucrarea lui Dumnezeu Însuși și adevărata cale, ea va deține și va exprima cu siguranță cele trei însușiri menționate anterior. Aceasta înseamnă că adevărata cale va conține cu siguranță lucrarea Duhului Sfânt, va emite adevărul și îi va face pe oameni să obțină o înțelegere mai profundă a lui Dumnezeu, aducându-i mai aproape de El. Așadar, dacă distingem adevărata cale cântărind aceste trei standarde, atunci vom fi capabili să distingem ce este adevărat sau mincinos, astfel încât să ținem pasul cu lucrarea actuală a lui Dumnezeu într-un mod potrivit, să obținem adevărul, calea și viața și să dobândim promisiunile și binecuvântările mai mari ale lui Dumnezeu.

În zilele acestea de pe urmă, Dumnezeu Își realizează iar o nouă lucrare, ceea ce înseamnă că Își rostește cuvintele pentru a-Și face lucrarea de judecată și de curățare a omenirii corupte. Această lucrare se face conform planului Lui și este bazată pe nevoile actuale ale oamenilor din zilele de pe urmă. Este o lucrare nouă, mai măreață, bazată pe fundamentele lucrării Domnului Isus. Dacă noi cercetăm și studiem cu atenție și cu o inimă tăcută, vom vedea că această etapă a noii lucrări a lui Dumnezeu nu doar conține lucrarea Duhului Sfânt, dar exprimă și adevărul și ne permite să avem o înțelegere mai autentică, mai cuprinzătoare și mai practică asupra firii lui Dumnezeu și a tot ceea ce Dumnezeu are și ce este. Mai jos, vom împărtăși experiențele și înțelegerea noastră asupra lucrării lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, bazate pe aceste trei standarde pe care le-am discutat anterior cu privire la evaluarea adevăratei căi.

Mai întâi, adevărata cale conține lucrarea Duhului Sfânt. Dumnezeu Atotputernic a venit și a înființat Epoca Împărăției, a realizat o nouă lucrare de judecată începând de la casa lui Dumnezeu, a rostit cuvântul Lui pentru a judeca și a curăța oamenii și a oferit omenirii noile provizii pentru viață. Cei credincioși din cadrul tuturor confesiunilor s-au întors, pe rând, către Dumnezeu Atotputernic sub numele Lui. Indiferent de cât de mult s-au împotrivit oamenii sau de ce piedici au apărut, Evanghelia lui Dumnezeu din zilele de pe urmă s-a revărsat precum valurile oceanului și s-a răspândit în toată China continentală. Șuvoaie de oameni din toate popoarele se duc la muntele sfânt, sărbătorind cu bucurie. Deși provenim cu toții din diferite confesiuni, suntem, totuși, capabili să trăim în armonie unii cu alții și să ne ajutăm reciproc. Aici nu există clici, iar viața bisericească debordează de vitalitate. Frații și surorile de aici simt că întâlnirile noastre nu sunt niciodată suficiente, există imnuri de cântat care ne bucură și rugăciuni care ne luminează. De fiecare dată când ne întâlnim, putem primi cu toții noi provizii prin cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic, putem să ne recunoaștem neajunsurile și, prin cuvântul lui Dumnezeu, găsim calea spre practică. Putem coexista normal și ne putem iubi unii pe alții, conform cuvântului lui Dumnezeu. Când ne confruntăm cu opinii diferite, suntem cu toții capabili să ne punem deoparte propriile opinii și să ascultăm cu atenție ideile altor oameni. Când se expune corupția, putem să reflectăm și să ne analizăm pe noi înșine pe baza cuvântului lui Dumnezeu. Când facem lucruri care dăunează intereselor bisericii, avem curajul de a ne confrunta cu adevărul faptelor, de a accepta emondarea și tratarea și ne supunem autorității adevărurilor cuvintelor lui Dumnezeu în Biserică; frații și surorile noastre debordează de credință, își asumă însărcinarea dată de Dumnezeu cu devotament și renunță la plăcerile trupești pentru a participa la lucrarea de răspândire a Evangheliei Împărăției lui Dumnezeu din toată inima. Indiferent cum suntem tratați de diferite confesiuni sau dacă suntem respinși, persecutați, bătuți sau blestemați, suntem dispuși să îndurăm orice vitregie și continuăm ca întotdeauna să împlinim voința lui Dumnezeu și să propovăduim Evanghelia lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Astăzi, aleșii lui Dumnezeu au cunoscut judecata și mustrarea lui Dumnezeu timp de câțiva ani, firile vieții lor s-au schimbat în diferite măsuri, iar mulți dintre aleșii lui Dumnezeu au scris articole și imnuri în care au documentat adevărata experiență a ceea ce au câștigat prin propria lor cunoaștere a lucrării lui Dumnezeu și le-au publicat pe internet ca mărturii despre Dumnezeu, multe dintre acestea fiind adaptate sub formă de filme și clipuri video. Aceste articole, imnuri și filme mărturisesc adevărata schimbare a firii vieții în rândul aleșilor lui Dumnezeu și mărturisesc înțelegerea pe care aleșii lui Dumnezeu o au asupra adevărului și cunoașterea lor sinceră față de Dumnezeu. Ele sunt mărturii ale biruitorilor. Oare numărul tot mai mare al unor astfel de mărturii nu este efectul lucrării de judecată și de mustrare realizate de Dumnezeu? Cine ar putea obține astfel de rezultate fără lucrarea Duhului Sfânt? Putem vedea autoritatea și puterea lui Dumnezeu Atotputernic în aceste experiențe și mărturii ale fraților și surorilor noastre. Lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic conține lucrarea Duhului Sfânt. Și, totuși, pentru diversele confesiuni care nu au ținut pasul cu noua lucrare a lui Dumnezeu, cei care propovăduiesc nu au predici, credincioșii sunt pesimiști și slabi, iar credința lor este rece. Aceștia sunt invidioși și arțăgoși, formează clici și, deși poate fac aceeași lucrare, ei nu o fac din aceleași motive. Aceasta dovedește că deja comunității religioase îi lipsește lucrarea Duhului Sfânt. Întrucât Biserica lui Dumnezeu Atotputernic conține lucrarea Duhului Sfânt, ea se prezintă, așadar, ca fiind plină de vitalitate, în timp ce diferitele confesiuni sunt sumbre, pustiite și au pierdut lucrarea Duhului Sfânt, aflându-se într-un contrast puternic față de Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. De aceea, este evident care este adevărata cale și care este vechea cale.

În al doilea rând, adevărata cale conține adevărul, le poate indica oamenilor calea spre practică în epoca cea nouă și le poate permite oamenilor să câștige noi provizii pentru viață. Firea vieții lor se supune treptat schimbării, iar umanitatea lor devine din ce în ce mai normală. În lucrarea Lui din zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic exprimă multe adevăruri în diferite domenii. Acestea includ adevăruri despre înțelegerea lucrării lui Dumnezeu și, de asemenea, adevăruri despre cum să practicăm și să pătrundem în epoca nouă. De exemplu, ele includ: scopul gestionării lui Dumnezeu; principiile din spatele lucrării Lui; adevărurile intrinsece ale lucrării lui Dumnezeu din Epoca Legii și Epoca Harului; cum Își realizează Dumnezeu lucrarea de judecată; semnificația întrupării lui Dumnezeu; cum s-a dezvoltat omenirea până în prezent; cum corupe Satana omenirea; cum mântuiește Dumnezeu omenirea; care va fi viitoarea destinație a omenirii; care va fi sfârșitul pentru diferitele tipuri de oameni; ce fel de perspective ar trebui să aibă credincioșii; cum să îți faci datoria cu credință; cum să fii o persoană onestă; cum ar trebui trăită umanitatea normală; cum să Îl slujim pe Dumnezeu într-un mod care să corespundă intențiilor Lui; și cum să obținem ascultarea adevărată și iubirea față de Dumnezeu. Exprimarea de către Dumnezeu Atotputernic a acestor adevăruri le permite oamenilor să aibă o înțelegere mult mai bună asupra lucrării lui Dumnezeu și a firii Sale, precum și o mai bună înțelegere a naturii și esenței lor și a realității corupției lor. În plus, aceste adevăruri le permit oamenilor să vadă clar calea pe care trebuie să o urmeze pentru a-și schimba firea. Cunoscând judecata și mustrarea lui Dumnezeu Atotputernic, oamenii ajung să înțeleagă într-un final aspectele încâlcite ale vechii lor credințe și să realizeze că, deși au primit răscumpărarea lui Dumnezeu și vastul Său har, ei continuă, totuși, să tânjească profund să uneltească pentru a obține plăceri fizice mai mari și binecuvântări materiale de la Dumnezeu și să-și dobândească averile și visurile prin Dumnezeu. Mai mult, deși se spetesc muncind pentru Dumnezeu, fac acest lucru cu scopul de a fi binecuvântați și încoronați. Fac acest lucru în numele faimei personale și al câștigului. Nu îl fac pentru a-și îndeplini datoria ca ființe create. Indiferent de cât de mult har sau cât de multe binecuvântări primesc oamenii de la Dumnezeu, dacă orice face Dumnezeu se deosebește câtuși de puțin de așteptările lor, ei se împotrivesc imediat lui Dumnezeu și I se plâng Lui. Merg într-atât de departe încât se angajează într-un antagonism public față de Dumnezeu sau chiar Îl abandonează. Acum mult timp, oamenii și-au pierdut conștiința inițială și abilitatea de a gândi rațional în prezența lui Dumnezeu. Oamenii erau atât de corupți de Satana încât și-au pierdut în totalitate înfățișarea umană. Adevărurile exprimate de Dumnezeu Atotputernic le permit oamenilor să aibă o înțelegere adevărată asupra propriei lor corupții și le arată că sunt egoiști, vrednici de dispreț și că le lipsește umanitatea. În același timp, ei ajung să înțeleagă semnificația lucrării de mântuire pe care Dumnezeu o realizează asupra lor, precum și intențiile bine cugetate și binevoitoare ale lui Dumnezeu și efortul dureros și prețul plătit pentru a-i mântui pe oameni. Duhurile oamenilor încep, astfel, să se trezească puțin câte puțin, iar conștiința lor și abilitatea de a gândi rațional încep să fie restaurate zi de zi. Oamenii nu mai caută să își satisfacă propriul trup și nu mai fac înțelegeri cu Dumnezeu. În schimb, ei caută doar să satisfacă intențiile lui Dumnezeu și îi oferă lui Dumnezeu tot ceea ce au. În acest fel, oamenii, în calitate de ființe create, redobândesc treptat o relație normală cu Creatorul. Ei devin din ce în ce mai iubitori față de Dumnezeu, mai supuși și mai adoratori și, în cele din urmă, încep să arate mai mult așa cum ar trebui să arate un om. Pe scurt, Dumnezeu Atotputernic ne dă adevărurile de care avem nevoie atât de urgent pentru a înțelege cum putem obține mântuirea în credința noastră în Dumnezeu. El ne arată direcția căii în epoca cea nouă și ne permite să dobândim cele mai reale provizii de care avem nevoie pentru viață. Toate acestea dovedesc că această cale a lui Dumnezeu Atotputernic este adevărata cale.

În al treilea rând, adevărata cale le dă oamenilor o înțelegere nouă și practică asupra lui Dumnezeu și îi determină să Îl iubească pe Dumnezeu din ce în ce mai mult. Frați și surori, dacă puteți citi personal cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și puteți lua efectiv legătura cu aceia ce au acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, nu este dificil să descoperiți că frații și surorile din cadrul Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic au dobândit noi cunoștințe și o înțelegere mai nuanțată asupra lui Dumnezeu prin modul în care cercetează adevărurile lui Dumnezeu Atotputernic. Cunoscând judecata și mustrarea lui Dumnezeu Atotputernic, oamenii înțeleg firea dreaptă a lui Dumnezeu și văd că firea inerentă a lui Dumnezeu conține nu doar dragoste și milă, ci și măreție și mânie, iar firea Lui nu tolerează nicio ofensă din partea omenirii. Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic, oamenii văd că Dumnezeu mântuiește omenirea nu doar exprimând adevărul pentru a-i judeca pe oameni, ci și prin aranjarea situațiilor și contextelor de toate felurile pentru a-i dezvălui pe oameni și, în cele din urmă, prin folosirea de dezastre pentru a-i rafina și purifica pe oameni. În același timp, oamenii pot vedea, de asemenea, cum Dumnezeu îi dezvăluie pe antihriști, pe răufăcători și pe necredincioșii din biserică și cum îl manevrează pe marele dragon roșu spre a face servicii pentru a-i desăvârși pe aleșii Lui. Astfel, oamenii obțin anumite cunoștințe practice despre atotputernicia, înțelepciunea, minunăția și caracterul de nepătruns al lui Dumnezeu. În plus, ei obțin și o înțelegere mai practică asupra intențiilor bune ale lui Dumnezeu privind mântuirea omenirii, a dragostei sale autentice față de omenire și asupra esenței Lui de sfințenie și frumusețe. Cunoașterea lucrării lui Dumnezeu Atotputernic și a cuvântului Lui ajută la desființarea multor concepții greșite pe care oamenii le au despre Dumnezeu și îi ajută pe aceștia să realizeze că Dumnezeu nu este doar Dumnezeu al israeliților, ci și al tuturor celorlalte neamuri și al tuturor ființelor create. Oamenii înțeleg și că lucrarea lui Dumnezeu este mereu nouă și niciodată veche și că nu este constrânsă de nicio regulă. În multe feluri, oamenii văd că există multe aspecte demne de iubit ale lui Dumnezeu, că dragostea lui Dumnezeu pentru omenire este măreață și practică, după care în inimile lor se formează o dragoste sinceră față de Dumnezeu, ei doresc să urmărească adevărul și se străduie din răsputeri să își îndeplinească datoria în calitate de ființe create și să Îl mulțumească pe Dumnezeu. Din aceasta, știm că lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă le pot da oamenilor o înțelegere mai profundă despre Dumnezeu decât a fost posibil în timpul Epocii Harului; este o înțelegere mai practică și mai cuprinzătoare. Relația dintre Dumnezeu și om devine tot mai strânsă pe măsură ce înțelegerea omului față de Dumnezeu se aprofundează. Doar lucrarea proprie a lui Dumnezeu poate avea acest efect și doar Dumnezeu Însuși poate să transmită omenirii firea Lui și tot ceea ce El are și ce este. Calea lui Dumnezeu Atotputernic este fără îndoială adevărata cale.

Pe scurt, Fulgerul de la Răsărit, care a fost respins și condamnat de către conducătorii religioși, este Domnul Isus, care S-a întrupat în zilele de pe urmă – este Însuși unicul Dumnezeu. De aceea, indiferent de modul în care diferite confesiuni i se împotrivesc și îl atacă și indiferent de modul în care guvernul PCC inventează zvonuri pentru a-l condamna și a-i înscena cazuri, toate acestea nu au fost în stare să împiedice câtuși de puțin extinderea lucrării lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. În doar aproximativ douăzeci de ani, Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu Atotputernic s-a răspândit în toată China continentală. Cuvântul și numele lui Dumnezeu s-au răspândit în sute de milioane de gospodării. În rândul diferitelor confesiuni, cei ce urmăresc adevărul și Îl vor cu adevărat pe Dumnezeu s-au întors spre Dumnezeu Atotputernic. Milioane de oameni se bucură de cuvântul lui Dumnezeu, primind judecata, curățirea, mântuirea și desăvârșirea lui Dumnezeu și preamărind minunatele fapte ale Sale. Dumnezeu a format un grup de biruitori în China și a câștigat un grup de oameni care sunt cu inima și mintea alături de El. Lucrarea lui Dumnezeu se va finaliza în curând prin glorificarea Lui și avansează rapid din est – China – spre lumea occidentală, iar Biserica lui Dumnezeu Atotputernic a înființat filiale în zeci de țări, ceea ce împlinește pe deplin profeția Domnului Isus: „Căci aşa cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului” (Matei 24:27). Colegii mei spirituali, renunțați rapid la noțiunile voastre închipuite și căutați în schimb să auziți glasul lui Dumnezeu, vă rog să veniți cu adevărat în fața lui Dumnezeu: Dumnezeu Atotputernic așteaptă întoarcerea voastră!