De ce mă tem că voi greși?

ianuarie 6, 2023

de Qian Yi, Filipine

Făcând grafică pentru biserică, la început am avut dificultăți, dar, bazându-mă pe Dumnezeu și colaborând cu ceilalți, performanțele mi s-au îmbunătățit. Ulterior, din senin, am fost informată că surorii Lisa i-a fost dată o altă datorie, pentru că schițele ei erau pline de erori și trebuiau adesea refăcute. Cu toate atenționările repetate, părtășia și sprijinul celorlalți, ea nu s-a îndreptat, ceea ce a afectat grav lucrarea bisericii. După ce Lisa a fost transferată, mi-am spus că trebuie să fiu mai precaută în lucrare și să evit să greșesc. Dacă greșeam și mă dovedeam nepotrivită pentru post, în scurt timp aș fi fost transferată. Lucrasem doar ca designer în biserică și nu aveam alte abilități, dacă eram transferată și nu puteam face alte îndatoriri, mai puteam fi mântuită? Apoi, pentru fiecare schiță făcută, dădeam trei sau patru variante, dar erau prea rudimentare și practic inutilizabile. De fapt, două versiuni sunt suficiente, dar încercam să fiu isteață, gândindu-mă că, dacă le dau mai multe, probabil vor accepta una. Astfel, devenind tot mai precaută, făceam tot mai multe greșeli în schițe. Conducătorul de echipă m-a atenționat să fiu mai sârguincioasă în lucrare, să mă străduiesc să asigur calitatea fiecărei schițe și să nu lucrez mecanic. Când conducătorul mi-a spus asta, n-am reflectat asupra problemelor mele, n-am evaluat abaterile din lucrare, doar m-am temut că mă va considera nepotrivită pentru lucrare și mă va transfera. Ulterior, mi-a fost și mai teamă să nu greșesc în schițele mele. Uneori, când nu eram de acord cu sugestiile altor frați și surori, voiam să discut cu ei despre cum să fac o treabă mai bună, dar credeam că, dacă vorbesc prea mult, s-ar putea crede că sunt superficială și nu vreau să fac revizuiri. Dacă făceam o impresie proastă, eram la un pas de a fi transferată. Trebuia să fiu mai precaută, să le arăt tuturor că pot accepta sugestii, că sunt sârguincioasă, responsabilă. Așa că mi-am ținut gura. În acea perioadă, temându-mă că voi fi transferată, am făcut și mai multe greșeli. O schiță a fost returnată de câteva ori, întârziind lucrarea. Am reușit să fac doar un sfert din ce făceam în mod normal într-o săptămână. Văzând că performanțele îmi erau afectate, conducătorul de echipă m-a tratat, spunând: „Schițele tale au fost sub așteptări în ultima vreme, sunt mereu returnate și ești cam ineficientă. Te concentrezi pe lucrarea ta, sau nu? Care este problema? Ai reflectat?” Criticile conducătorului m-au afectat profund. Am realizat că încetineam progresul lucrării, iar acum toți puteau vedea cum sunt cu adevărat. Sigur urma să fiu transferată, la câte probleme aveam. Am intrat în depresie și nu mai eram motivată în lucrare. Așteptam ziua în care conducătorul avea să-mi spună că fusesem transferată.

Am apelat la Dumnezeu în rugăciune și-n căutare: De ce mă temeam mereu că voi greși și voi fi transferată? Într-o zi, am văzut cuvintele lui Dumnezeu. „Un antihrist vede faptul de a fi binecuvântat ca fiind mai măreț decât cerurile însele, mai măreț decât viața, mai important decât urmărirea adevărului, schimbarea firii sau mântuirea personală și mai important decât a-și îndeplini bine datoria și de a fi o ființă creată care corespunde standardelor. Ei cred că a fi o ființă creată care e conform așteptărilor, își face bine datoria și e mântuită sunt lucruri neînsemnate care nu merită menționate, în timp ce dobândirea binecuvântărilor este singurul lucru din întreaga lor viață ce nu poate fi uitat niciodată. Indiferent ce situație înfruntă, indiferent cât de importantă sau neînsemnată este, ei o pun pe seama faptului că sunt binecuvântați de Dumnezeu și sunt incredibil de precauți și atenți și-și lasă întotdeauna o cale de scăpare. Așa că, atunci când datoria le este ajustată, dacă e o promovare, un antihrist va crede că are speranță să fie binecuvântat. Dacă este o retrogradare, de la conducător de echipă la asistent de conducător de echipă, de la asistent la membru obișnuit al echipei, sau dacă nu au nicio datorie, simt că este o problemă majoră și că speranța lor de a câștiga binecuvântare este slabă. Ce fel de perspectivă este aceasta? Este una adecvată? Categoric nu. Este o părere absurdă. Faptul că o persoană obține sau nu aprobarea lui Dumnezeu nu se bazează pe datoria pe care o îndeplinește, ci pe măsura în care deține adevărul, pe faptul că ascultă sau nu cu adevărat de Dumnezeu și pe faptul că este sau nu loială. Acestea sunt cele mai importante lucruri. Pe parcursul mântuirii omenirii de către Dumnezeu, oamenii trebuie să îndure numeroase încercări. Mai ales în îndeplinirea datoriei lor, ei trebuie să treacă prin multe eșecuri și piedici, dar, în cele din urmă, dacă înțeleg adevărul și au ascultare autentică față de Dumnezeu, vor fi persoane care au aprobarea lui Dumnezeu. În ceea ce privește transferul în datoria lor, se poate observa că antihrisții nu înțeleg adevărul și că nu au deloc capacitatea de a primi adevărul” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul doisprezece: Vor să se retragă atunci când nu există nicio funcție și speranța de a câștiga binecuvântări”). „Judecând după atitudinea și perspectiva unui antihrist cu privire la schimbarea datoriei sale, în ce constă problema lui? Este aceasta o problemă serioasă? (Este.) Cea mai mare greșeală a lui este că nu ar trebui să facă o legătură între schimbarea datoriei sale și primirea binecuvântărilor; acesta este un lucru pe care, cu siguranță, nu ar trebui să-l facă. De fapt, nu există nicio legătură între cele două, dar pentru că inima antihristului este plină de dorințe de a fi binecuvântat, indiferent de datoria pe care o îndeplinește, el o pune în legătură și în relație cu faptul de a fi sau nu binecuvântat. Ca atare, este incapabil să-și îndeplinească datoria cum se cuvine și poate fi doar dat în vileag și alungat; aceasta este vina lui, singur s-a pornit pe această cale disperată” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul doisprezece: Vor să se retragă atunci când nu există nicio funcție și speranța de a câștiga binecuvântări”). Cuvintele Lui au expus că antihriștii au o fire rea și o înțelegere absurdă a adevărului. Ei privesc ceva normal, precum un transfer, prin prisma câștigării sau pierderii de binecuvântări și se tem că, dacă vor fi transferați sau suspendați, își vor pierde destinația finală. Ca atare, ei fac tot ce pot pentru a-și asigura viitorul. Meditând la cuvintele lui Dumnezeu, am reflectat asupra mea. Aveam comportamentul unui antihrist. Îmi vedeam datoria ca pe o sursă de binecuvântări și mă temeam că dacă eram transferată, îmi pierdeam șansa la mântuire. Când am auzit că Lisa fusese transferată, m-am temut că voi fi transferată și eu. Îmi consideram datoria un scut și mă gândeam că dacă o pierd, nu voi obține mântuirea. Apoi, am devenit calculată și am dat mai multe versiuni pentru fiecare schiță, ca să nu fie toate respinse. Dar nu m-am axat pe îmbunătățirea calității schițelor și așa au apărut tot mai multe probleme în lucrarea mea, iar numărul schițelor mele aprobate a scăzut. Am devenit mai reticentă în interacțiunile cu ceilalți și n-am fost dispusă să-mi discut ideile cu ei, ca să nu creadă că nu le accept sugestiile, să mă evalueze negativ și să fiu transferată. Eram mereu precaută față de frați și surori și mă prefăceam. Mereu preocupată să obțin binecuvântări, nu m-am putut concentra asupra lucrării și nu m-am sinchisit să-mi evaluez problemele, să caut adevărul și principiile. Astfel, am greșit întruna, devenind ineficientă și împiedicând lucrarea. Și eram tot mai deprimată. După ce conducătorul m-a tratat și emondat, nu m-am mai sinchisit să reflectez asupra mea, doar am devenit negativă și potrivnică. Mi-am zis: „Acum am încurcat-o, conducătorul de echipă crede că nu-mi fac datoria cu sârguință și greșesc mereu. Sigur voi fi transferată.” M-am afundat în negativism, luând decizii pripite, nefiind motivată în datorie. Dumnezeu îmi dăduse ocazia să-mi fac datoria, ca eu să caut adevărul, să lucrez conform principiilor și să pot obține mântuirea Sa. Dar n-am mers pe calea cea dreaptă, n-am dat importanță căutării adevărului și acționării după principii. Oricând apărea o problemă, doar mă temeam că voi fi transferată și voi pierde șansa de a obține binecuvântări. Vedeam datoria ca pe un mijloc de a obține binecuvântări: mă gândeam că dacă nu făceam greșeli în datorie și nu eram transferată, sigur puteam obține mântuirea și intra în Împărăția cerurilor, la încheierea lucrării lui Dumnezeu. Am văzut că îmi făceam datoria doar pentru binecuvântări. Datoria îmi era „colac de salvare”, folosindu-L și înșelându-l pe Dumnezeu. Asta L-a făcut să mă deteste, să mă disprețuiască. Simțeam vinovăție și regrete, așa că m-am rugat, fiind gata să mă căiesc.

Apoi, am văzut cuvintele lui Dumnezeu. „Spune-Mi, dacă cineva care a făcut o greșeală este capabil de înțelegere adevărată și este dispus să se pocăiască, casa lui Dumnezeu nu i-ar acorda această șansă? Pe măsură ce planul de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu se apropie de sfârșit, sunt atât de multe îndatoriri care trebuie îndeplinite. Însă dacă oamenii nu au conștiință sau rațiune și sunt delăsători în lucrarea lor, dacă au câștigat oportunitatea de a îndeplini o datorie, dar nu știu să o prețuiască, nu urmăresc câtuși de puțin adevărul, lăsând momentul optim să treacă, atunci vor fi dați în vileag. Dacă ești în mod constant neglijent și superficial în îndeplinirea datoriei tale și nu te supui deloc atunci când te confrunți cu emondarea și tratarea, te va mai folosi casa lui Dumnezeu pentru îndeplinirea unei datorii? În casa lui Dumnezeu, adevărul este cel care domnește, nu Satana. Dumnezeu are ultimul cuvânt asupra tuturor lucrurilor. El este Cel care face lucrarea de mântuire a omului, Cel care domnește asupra tuturor lucrurilor. Nu este nevoie de analiza ta cu privire la ce este corect și greșit; este de datoria ta doar să auzi și să asculți. Atunci când te confrunți cu emondarea și tratarea, trebuie să accepți adevărul și să fii capabil să-ți corectezi greșelile. Dacă faci asta, casa lui Dumnezeu nu te va priva de statutul tău de a îndeplini o datorie. Dacă ți-e mereu teamă să nu fii alungat, vii întotdeauna cu scuze, te justifici mereu, aceasta este o problemă. Dacă îi lași pe ceilalți să vadă că nu accepți câtuși de puțin adevărul și că ești insensibil la rațiune, ai dat de necaz. Biserica va fi obligată să ți se adreseze” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). „Antihriștii păstrează aceste lucruri în adâncul inimii lor și se dojenesc: «Prudența este părintele siguranței; cuiul care se ridică cel mai sus este bătut până la capăt și este singuratic în vârf.» Ei nu cred că sunt adevărul cuvintele lui Dumnezeu și nu cred că firea Lui este dreaptă și sfântă. Ei judecă toate acestea prin prisma noțiunilor și închipuirilor umane și abordează lucrarea lui Dumnezeu cu perspectivele și gândurile umane și viclenia umană, folosind gândirea umană și metodele umane, apelând la logica și gândirea Satanei pentru a descrie firea, identitatea și esența lui Dumnezeu. Evident, antihriștii nu doar că nu acceptă și nici nu recunosc pur și simplu firea, identitatea și esența lui Dumnezeu, dar sunt plini de noțiuni, împotrivire și răzvrătire față de El și nu au nici măcar un grăunte de cunoștințe reale despre El. Definiția antihriștilor pentru lucrarea, firea și iubirea lui Dumnezeu este un semn de întrebare – o incertitudine, iar ei sunt plini de scepticism, negare și denigrare față de aceasta; așadar, cum rămâne atunci cu identitatea Lui? Firea lui Dumnezeu reprezintă identitatea Sa; cu o astfel de părere ca a lor asupra firii lui Dumnezeu, opinia lor privind identitatea lui Dumnezeu este evidentă – negare directă. Aceasta este esența antihriștilor” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul zece: Ei disprețuiesc adevărul, sfidează principiile în mod public și ignoră rânduielile casei lui Dumnezeu (Partea a șasea)”). Cuvintele lui Dumnezeu dezvăluie că antihriștii nu cred că ele sunt adevărate și nu văd lucrurile în lumina cuvintelor Sale, ci cântăresc totul după perfidia și logica lor satanică. Firea lor e cu adevărat rea. Privindu-mă în lumina cuvintelor Lui, am realizat că eu vedeam lucrurile exact ca un antihrist. Când Lisa a fost transferată, n-am privit chestiunea prin prisma adevărului și principiilor, ci am adoptat ideea satanică „Prudența este părintele siguranței,” gândind c-ar fi bine să fiu mai precaută, că n-ar trebui să fac nicio greșeală. Dacă făceam prea multe greșeli și eram transferată, mi-am zis că voi fi expusă pe deplin și alungată. Făcându-mi datoria, chiar am ezitat să-mi exprim gândurile în timpul schimburilor regulate cu ceilalți, nefiind dispusă să am părtășie despre ideile mele, de teamă că, spunând sau făcând ceva greșit, aș fi transferată. După ce conducătorul m-a tratat și m-a atenționat să fiu sârguincioasă în datorie, am devenit precaută, crezând că, dacă am fost tratată, sigur voi fi transferată și-mi voi pierde șansa de a obține mântuirea. Am realizat că practicasem credința mult timp, citind mult cuvintele lui Dumnezeu, dar n-am căutat adevărul și n-am privit lucrurile potrivit cuvintelor Lui, ci I-am judecat lucrarea după logica și convingerile satanice, crezând că Dumnezeu era precum conducătorii lumii care nu erau corecți și drepți. În datorie, simțeam că-s într-o situație critică și puteam fi expusă, alungată, fără nicio șansă să mă căiesc dacă făceam sau spuneam ceva greșit. În convingerile mele, negam dreptatea lui Dumnezeu și Îl blasfemiam! În biserică, Dumnezeu și adevărul dețin puterea. Alungarea și transferarea oamenilor se face mereu potrivit principiului. Biserica nu va condamna și nu va alunga pe nimeni pe baza unui incident izolat, ci mai degrabă pe baza atitudinii acestuia față de adevăr, a comportamentului lui general, a naturii și substanței lui. Lisa își făcea mereu datoria mecanic, ceea ce dăuna lucrării bisericii. Ceilalți au avut părtășie despre adevăr cu ea, au sprijinit-o, au expus-o și au tratat-o, dar ea nu a dat niciun semn de căință și, în final, a fost transferată. Și transferarea ei nu însemna că avea să fie alungată definitiv. Dacă reflecta asupra ei, căuta adevărul, se căia cu adevărat și se transforma, mai avea o șansă să obțină adevărul și mântuirea lui Dumnezeu. Dar dacă tot nu se căia și nu accepta adevărul după ce avea parte de părtășie și sprijin și era tratată în mod repetat, atunci avea să fie expusă pe deplin și alungată. Mi-am amintit cum i-a tratat pe niniveni. Când Dumnezeu a descoperit corupția, răul și păcatul ninivenilor, l-a trimis pe Iona să-i avertizeze, ca în 40 de zile să se căiască. Ninivenii s-au îmbrăcat în saci și au șezut în cenușă, căindu-se sincer. Dumnezeu le-a văzut sinceritatea și i-a iertat de păcate. Povestea arată că nu toți cei ce comit fărădelegi sunt alungați. Dumnezeu vede dacă oamenii se căiesc și sunt sinceri. N-am căutat adevărul, n-am privit situația conform cuvintelor Lui, alegând să fiu precaută și să înțeleg greșit. M-am împotrivit, sfidându-L pe Dumnezeu și, dacă nu mă căiam, aș fi fost expusă și alungată.

Apoi, am văzut două pasaje care mi-au arătat mai bine intențiile Lui. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Unii oameni vor ajunge să spună: «Am făcut atât de multă lucrare pentru Tine și, deși s-ar putea să nu fi avut nicio realizare memorabilă, totuși, am fost sârguincios în eforturile mele. Nu mă poți lăsa pur și simplu în rai să mănânc fructul vieții?» Trebuie să știi ce tip de oameni doresc Eu; cei care sunt impuri nu au permisiunea de a intra în împărăție, cei care sunt impuri nu au permisiunea de a spurca pământul sfânt. Deși probabil că ai săvârșit o lucrare mare și ai lucrat mulți ani, în cele din urmă, dacă ești jalnic de murdar, atunci legea Raiului nu va tolera dorința ta de a intra în Împărăția Mea! De la crearea lumii și până în prezent, nu le-am oferit niciodată acces facil în împărăția Mea celor care încearcă să se pună bine cu Mine. Aceasta este o lege cerească și nimeni nu o poate încălca! Trebuie să cauți viața. În prezent, cei care vor fi desăvârșiți sunt de aceeași speță cu Petru: ei sunt cei care caută schimbările în propria lor fire și care sunt dispuși să fie mărturie pentru Dumnezeu și să-și îndeplinească datoria în calitate de creatură a lui Dumnezeu. Doar astfel de oameni vor fi desăvârșiți. Dacă tot ceea ce cauți sunt recompensele și nu încerci să-ți schimbi propria fire a vieții, atunci toate eforturile tale vor fi în zadar – acesta este un adevăr care nu poate fi schimbat!” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Succesul sau eșecul depinde de cărarea pe care umblă omul”). „De fapt, îndeplinirea de către om a datoriei sale este realizarea a tot ceea ce e inerent omului, cu alte cuvinte, a ceea ce este posibil pentru om. Doar atunci este îndeplinită datoria sa. Defectele omului în timpul acestei slujiri sunt reduse treptat prin experiență progresivă și prin procesul prin care îndură judecata; acestea nu împiedică sau afectează datoria omului. Cei care încetează a mai sluji sau cedează și dau înapoi de teamă că ar putea exista obstacole în slujirea lor sunt cei mai lași dintre toți oamenii” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Diferența dintre lucrarea de slujire a lui Dumnezeu întrupat și datoria omului”). Meditând la cuvintele Lui, am realizat că El determină destinația finală a oamenilor nu după datoria lor, cât de mult au suferit sau ce capital au acumulat, ci după loialitatea în datorie și supunerea lor față de El, după mărturia practicării adevărului și reușita lor în a-și transforma firea. Și tot ce le cere El oamenilor în îndatoririle lor e practic. El nu le cere oamenilor să atingă perfecțiunea și să nu greșească niciodată, ci mai degrabă să-și folosească pe deplin abilitățile în lucrarea lor, să se străduiască să nu-și facă treaba mecanic, să nu fie alunecoși. Făcându-și astfel datoria, îl mulțumesc pe Dumnezeu. M-am gândit cum, deși unii oameni își îndeplinesc datoria nefăcând greșeli majore sau nefiind tratați sau emondați, ei nu caută adevărul, fac totul mecanic, sunt iresponsabili în îndatoriri și nu obțin rezultate pe termen lung. În final, asemenea oameni sunt expuși și alungați, iar în cazuri grave, pot fi chiar îndepărtați din biserică. Dar unii frați și surori trădează firi corupte în îndatoririle lor, sau în lucrarea lor apar abateri pentru că nu înțeleg principiile și astfel sunt emondați și tratați. Totuși, ei reflectă asupra lor, caută adevărul ca să-și înlăture firile corupte, își evaluează greșelile, caută principiile adevărului și, în final, performanțele lor se îmbunătățesc și fac progrese în viață. Aceste fapte mi-au arătat că obținerea mântuirii nu ține de datoria pe care o îndeplinești. Cel mai important e ca, în cursul unei datorii, să cauți și să practici adevărul pentru a putea acționa după principii. Numai asta e calea cea dreaptă. M-am gândit cum, în aparență, îmi făceam datoria, dar când am fost expusă și am dat greș, doar m-am îngrijorat. Nu am căutat realmente adevărul ca să-mi rezolv problemele. Am văzut că eram într-o situație precară. Apoi, am venit în fața lui Dumnezeu ca să reflectez – de ce mereu greșeam, leneveam în datorie și eram ineficientă? În final, am realizat că nu-mi prețuiam parteneriatul cu frații și surorile. Dacă, înainte să-mi încep schița, aș fi putut să le spun celorlalți raționamentul meu, să ajungem la un consens și să stabilim o direcție clară pentru schiță, pe baza principiilor, aș fi avut o idee mai limpede și aș fi putut evita respingerea lucrării și întârzierea progresului. Și nici n-am încercat să devin mai bună în datorie, mulțumindu-mă cu nivelul meu curent. Nu m-am preocupat să-mi evaluez problemele în lucrarea mea, să caut principiile, să identific domeniile de studiat. Așa că au mai apărut probleme, iar calitatea și eficiența lucrării de design au fost compromise. Reflectând la toate astea, am realizat în sfârșit cât de multe probleme aveam în abordarea lucrării. Conducătorul echipei doar a semnalat problemele și m-a ajutat să le recunosc și rectific rapid. Dar, în schimb, eu m-am ferit de frații și surorile mele, n-am reușit să-mi recunosc problemele, ba chiar am devenit negativă și potrivnică. Eram foarte irațională! Simțeam vinovăție și regrete și am hotărât să-mi rezolv problemele cât mai rapid.

Apoi, am găsit acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. „Să poți fi integru și direct înseamnă să fii o persoană onestă. Înseamnă o persoană care are inima și spiritul complet deschise față de Dumnezeu, fără nimic de ascuns și nimic de care să se ascundă. Inimile acestor tipuri de oameni sunt date lui Dumnezeu și arătate în totalitate Lui. Cu alte cuvinte, tot ceea ce reprezintă ei Îi este dat lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu spune că ei sunt răi, o recunosc. Dacă Dumnezeu spune că sunt aroganți și neprihăniți de sine, o recunosc și o acceptă complet. Pot doar să o recunoască și apoi să o lase așa? Ei tot trebuie să se căiască, să tindă să atingă principiul adevărului, să corecteze greșelile de care află și să caute cauza greșelilor lor. Apoi, înainte să-și dea seama, și-au corectat tot felul de comportamente greșite de-ale lor, iar modurile în care înșală, păcălesc, trec cu ușurință peste lucruri și sunt neglijenți față de ele se diminuează din ce în ce mai mult. Cu cât trăiesc mai mult astfel, cu atât devin mai cinstiți și direcți și ajung mai apropiați de obiectivul de a fi o persoană onestă. Asta înseamnă să trăiești în lumină. […] Cei care trăiesc în lumină pot accepta examinarea de către Dumnezeu? Se poate ca încă să-și ascundă inimile de Dumnezeu? Încă mai folosesc vreun mic truc? Au secrete? (Nu.) Inimile le sunt larg deschise către Dumnezeu. Cu alte cuvinte, absolut nimic nu este ascuns, spun orice fără să se rușineze și nu au de ce să-și plece capul de rușine. Ei Îi dau totul lui Dumnezeu – și Dumnezeu știe totul. Când oamenii pot realiza acest lucru, ei trăiesc ușor și facil și trăiesc liber” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Cuvintele Lui mi-au arătat că trebuie să fii onest pentru a face bine o datorie. Cel mai valoros aspect al unui om onest e să poată accepta adevărul și cercetarea lui Dumnezeu. Indiferent dacă e expus sau întâmpină eșecuri, el e capabil să-și recunoască lipsurile, să caute adevărul, să reflecteze asupra sa, să rectifice greșelile din lucrarea sa. Asemenea oameni au șansa să obțină luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu, rezultatele lor în îndatoriri îmbunătățindu-se continuu. Când oamenii investesc energie în calea cea dreaptă, văd că devin mai buni și toate grijile și temerile dispar de la sine.

Înțelegând voia lui Dumnezeu, am practicat conștient această cale în datorie. Apoi, când am lucrat la o schiță împreună cu Alicia, versiunea mea a fost respinsă pentru că nu am înțeles principiul și m-am temut iar că, dacă fac prea multe greșeli, voi fi transferată. Dar, imediat ce am simțit asta, am realizat că mă gândeam iar la perspectivele mele de viitor. M-am rugat lui Dumnezeu, gata să adopt atitudinea corectă, să nu mă feresc de El, să accept perspectiva corectă asupra neajunsurilor mele, să-mi evaluez abaterile, să caut principiile pe care trebuie să le pătrund. Apoi, i-am destăinuit Aliciei starea mea și ea nu m-a certat, ci mi-a oferit părtășie despre căile de aplicat pentru lipsurile mele. Schițele meu au devenit mai bune. De atunci, această problemă a apărut mult mai rar în lucrarea mea. Fiind pozitivă față de intrare, am fost mai puțin precaută față de Dumnezeu, nu m-am mai temut de transfer și m-am putut axa pe căutarea adevărului și pe introspecție. În timp, am progresat în datorie și am greșit tot mai puțin. Am și câștigat mult în intrarea în viață, fiind împăcată și liniștită.

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Lecția de ascultare

de Yang Mingzhen, Canada Numele meu este Yang Mingzhen și sunt șapte ani de când Îl urmez pe Dumnezeu Atotputernic. În ultimii câțiva ani,...

Nu-L voi mai delimita pe Dumnezeu

de Shi Qi, Taiwan De mică, mi-am practicat credința în Domnul Isus, alături de mama și m-am bucurat de harul Lui abundent. Asta m-a făcut...

Lasă un răspuns

Contactează-ne pe Messenger