La ce duce adulația

martie 29, 2022

de Song Yu, Țările de Jos

În 2019, mă pregăteam pentru o funcție de conducere, lucrând cu Wang. De-a lungul interacțiunilor noastre, am aflat că slujise în calitate de lider mai mulți ani în China și se ocupase de multe proiecte. După ce a venit în străinătate, a fost promovat imediat la conducere și a devenit responsabil de mai multe biserici. Am simțit că sigur avea un calibru destul de bun și pricepea bine principiile și că trebuia să înțeleagă adevărul. Altfel, cum s-ar putea ocupa de îndatoriri atât de importante? Nu m-am putut stăpâni să nu-l admir într-un fel. Îmi spuneam că eu doar mă puneam la punct și nu cunoșteam multe dintre principii. Nu percepeam bine lucrurile și aveam toate șansele să fiu derutată de problemele complicate. Fiind parteneră cu cineva care cunoștea principiile, a trebuit să învăț de la el și să pricep principiile cât mai repede, ca să pot face bine lucrarea bisericii.

Cu trecerea timpului, la adunările cu Wang, l-am auzit vorbind despre o datorie pe care o avusese în China continentală. Câteva biserici nu o duceau prea bine, așa că a fost desemnat să răspundă de ele. La început, a simțit că va fi o slujbă grea, așa că nu a vrut să meargă, dar după ce a mâncat și băut cuvintele lui Dumnezeu și s-a rugat, a acceptat datoria. După ce a preluat-o, au existat câteva probleme reale, dar după o perioadă de muncă asiduă, lucrurile au început să ia avânt în lucrarea bisericilor. Auzindu-l cum descrie asta, am simțit că avea calibru bun și chiar își asuma o povară și respecta voia lui Dumnezeu, revigorând proiecte care erau practic moarte. Trebuia s-aibă lucrarea Duhului Sfânt și îndrumarea și binecuvântările lui Dumnezeu. Nu m-am putut stăpâni să nu-l admir și mai mult. Pe măsură ce ne-am continuat cooperarea, am avut grijă să-i ascult atent părtășia. A vorbit despre cum și-a lăsat familia în urmă, renunțând la sentimentele personale pentru a-și face datoria, cum familia a încercat să-i stea în cale, cum a biruit șiretlicurile Satanei și a fost martor, cum discernuse antihriști, pas cu pas, și cum i-a alungat apoi din biserică, protejându-i pe frați și surori. A vorbit și despre cum i-a sprijinit pe lideri care se zbăteau cu lucrarea lor, luându-i de mână ca să-i ajute să învețe principiile. Ascultându-i toate poveștile, am simțit că, deși eram parteneri, el era pe o treaptă mai înaltă decât noi, oamenii de rând, că avea o perspectivă mai largă asupra lucrurilor, iar noi eram foarte departe de el. De-a lungul timpului, am observat atent cum își făcea datoria. La adunări, începea cu o părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu, iubirea Lui pentru om și despre cum să respectăm voia Lui, cum lucrează Dumnezeu în noi și ne mântuiește, cât har ne dăruiește și cum ar trebui să-I răsplătim iubirea. Apoi, avea părtășie despre cum să facem lucrare practică și cum, pe când era în China, s-a implicat peste tot ca să facă lucrare adevărată, ca să obțină rezultate. După toate astea, dacă observa că sunt probleme într-o anumită zonă, îi trata și analiza pe acei lideri pentru că n-au făcut lucrare practică, spunând că le lipsea umanitatea și conștiința, că erau iresponsabili și nepăsători față de voia lui Dumnezeu și că de aceea nu aveau îndrumarea lui Dumnezeu și nu puteau obține rezultate. Apoi, vorbea despre lucrarea lui din China, cum s-a bizuit pe Dumnezeu ca să obțină lucrarea Duhului Sfânt și să rezolve toate problemele și greutățile. Apoi, le-a spus acelor lideri să se bazeze pe Dumnezeu când rezolvă probleme. După o vreme, la adunări, a început să le pună întrebări detaliate și în unele locuri aveau mai mult succes în lucrarea de evanghelizare. Acest stil de lucru era complet nou pentru mine. Fiecare fază se lega de următoarea și era foarte metodică. Vorbea și lucra hotărât și încrezător și mulți frați și surori îl admirau cu adevărat. M-am gândit că slujise ca lider mult timp și acumulase multă experiență, așa că era mai bun decât mine când gestiona probleme și lua măsuri corective. Stilul său de lucru părea foarte elevat și mă întrebam când aș putea fi ca el. M-am gândit că dacă încep să fac lucrurile ca el, aș putea obține și eu rezultate bune, iar ceilalți ar putea să mă admire.

După aceea, la adunările cu frații și surorile, începeam cu pasaje despre cum să respectăm voia lui Dumnezeu, aveam părtășie despre cum lucrează Dumnezeu în noi și ne mântuiește, cum ar trebui să-I răsplătim iubirea, cum să punem suflet în datoria noastră și să facem lucrare practică. Când echipa de evanghelizare nu obținea rezultate bune, imitam stilul de vorbire al lui Wang, emondându-i și tratându-i, spunând că lipsa lor de rezultate sigur era cauzată de faptul că nu-și asumau o povară în datorie, iar astfel de oameni nu au conștiință nici umanitate deloc, fiind doar niște făcători de servicii. La fiecare adunare, le puneam întrebări detaliate despre rezultatele evanghelizării lor. Când lucrurile nu arătau bine, eram disprețuitoare față de ei, gândindu-mă că și după atât de multă părtășie nu puteau obține rezultate bune, pentru că nu depuneau niciun efort pentru asta. Apoi, aveam părtășie despre cum să facă lucrare practică în datoria lor, cum să pună suflet în ea și să nu fie neglijenți. Îi emondam și tratam prin părtășia mea. Dar și după aceea, eficiența lor tot nu s-a îmbunătățit. Eram foarte confuză – am urmat propria metodă de lucru a lui Wang, așadar, de ce nu vedeam rezultate? Doar mai târziu am reflectat asupra mea, când o soră mi-a spus ceva. Discutam despre cum ne simțeam în datoria noastră și despre provocările avute, iar ea mi-a vorbit deschis, spunând că se simțise foarte presată și constrânsă lucrând cu mine, că luam o atitudine superioară și o certam la fiecare adunare și, după aceea, ea se înarma cu curaj și se târa fie și pentru a bifa lucruri de pe o listă. Se temea să nu fie tratată dacă n-o făcea bine și era atât de presată încât n-a mai vrut să fie la adunări cu mine. Mi-a spus și că nu împărtășeam multe despre corupția și defectele mele, ci vorbeam doar despre problemele celorlalți, așa că oamenii nu-mi vedeau sufletul și se simțeau distanți față de mine. Plângea în timp ce mi-a spus asta. M-am supărat auzind asta – am simțit că într-adevăr o nedreptățisem. Nu am știut că îi răneam pe ceilalți atât de tare făcându-mi datoria așa. Am vrut doar să-mi fac bine datoria și să îmbunătățesc rezultatele lucrării noastre. În schimb, nu numai că nu mi-am făcut bine datoria, ci i-am și făcut pe frați și surori să se simtă constrânși. Unde anume greșeam? Am venit înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, cerându-I să mă îndrume să-mi înțeleg problema.

În devoționalele mele, am văzut acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă, în calitate de conducător sau lucrător al bisericii, trebuie să-i conduci pe aleșii lui Dumnezeu să pătrundă în realitatea adevărului și să fie mărturie cuviincioasă lui Dumnezeu, foarte important este să-i îndrumi pe oameni să petreacă mai mult timp citind cuvintele lui Dumnezeu și având părtășie despre adevăr, astfel încât aleșii lui Dumnezeu să poată avea o cunoaștere mai profundă a scopurilor lui Dumnezeu în mântuirea omului și a scopului lucrării Sale și să poată înțelege voia Sa și diferitele Sale cerințe pentru om, permițându-le astfel să înțeleagă adevărul. […] Poți să-i faci pe oameni să înțeleagă adevărul și să pătrundă în realitatea lui, dacă doar îi tratezi și le faci morală? Dacă adevărul despre care ai părtășie nu este real, dacă nu reprezintă nimic altceva decât cuvinte doctrinare, atunci, oricât de mult i-ai trata și le-ai face morală, nu vei avea niciun rezultat. Crezi că faptul că oamenii se tem de tine și fac ceea ce le spui și nu îndrăznesc să obiecteze este același lucru cu a înțelege adevărul și a fi ascultători? Aceasta este o greșeală majoră; intrarea în viață nu este atât de simplă. Unii conducători sunt ca noii directori care încearcă să lase o impresie puternică; ei încearcă să-și impună nou găsita autoritate asupra aleșilor lui Dumnezeu, astfel încât toți să li se supună, gândindu-se că asta le va ușura munca. Dacă îți lipsește realitatea adevărului, atunci adevăratul tău caracter va fi dezvăluit în scurt timp, adevărata ta statură va fi expusă și, la fel de bine, ai putea fi eliminat. În unele lucrări administrative, un pic de tratare, un pic de emondare și un pic de disciplină sunt acceptabile. Dar dacă nu ești în stare să oferi adevărul – dacă ești capabil doar să ții morală oamenilor și nu faci decât să te înfurii – atunci aceasta este firea ta coruptă care se dezvăluie, iar tu ți-ai arătat urâta față a corupției. Odată cu trecerea timpului, aleșii lui Dumnezeu nu vor putea primi provizia vieții de la tine, nu vor câștiga nimic real și, astfel, vei fi respingător și dezgustător pentru ei, iar ei se vor feri de tine. […] Unii lideri și lucrători sunt incapabili să comunice adevărul pentru a rezolva problemele. În schimb, doar se ocupă orbește de alții și își etalează puterea, astfel încât ceilalți să ajungă să se teamă de ei și să îi asculte – acestea sunt metodele obișnuite ale falșilor lideri și ale antihriștilor. Faptele demonstrează că aceia a căror fire nu s-a schimbat nu sunt potriviți să fie lideri și lucrători, și cu atât mai puțin calificați să-L slujească pe Dumnezeu și să mărturisească pentru El” („Doar cei cu realitatea adevărului pot conduce” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Tot ce a descris Dumnezeu mi se potrivea perfect, ca o mănușă. La adunări cu frați și surori, când am observat că nu obțineau rezultate, nu am încercat să le înțeleg adevăratele greutăți sau motivele pentru care nu răspândeau bine Evanghelia și nu am făcut niciun efort să am părtășie despre adevăr ca să-i ajut cu problemele lor. Doar i-am emondat și tratat, certându-i de sus, criticându-i că nu duceau o povară, că le lipsea umanitatea. Apoi, frații și surorile s-au simțit constrânși, le-a fost frică de mine și s-au îndepărtat. I-am certat de sus, i-am stresat și am făcut pe grozava, în loc să am părtășie despre adevăruri ca să-i ajut. Dacă aș continua, aș putea deveni un lider fals sau un antihrist. Când am văzut ce problemă gravă era, am venit înaintea lui Dumnezeu și m-am rugat: „Dumnezeule, am abuzat de putere și i-am tratat pe oameni orbește. Nu m-am descurcat bine în datoria mea și i-am rănit pe frați și surori. Vreau să mă căiesc înaintea Ta. Te rog, îndrumă-mă.” Apoi, am găsit o cale de practicare în câteva cuvinte de-ale lui Dumnezeu. De atunci încolo, la adunări, le-am cerut fraților și surorilor să vorbească mai întâi de greutățile lor, apoi le-am spus cum vedeam eu problemele și am avut părtășie după cuvintele lui Dumnezeu. Așa, ceilalți nu s-au simțit constrânși și au primit puțin ajutor. M-am simțit mult mai bine după ce am procedat așa o perioadă.

Am crezut că-mi învățasem deja bine acea lecție, până când am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu, care m-a ajutat să înțeleg de ce copiam metodele de lucru ale lui Wang și calea pe care o luam în credința mea în Dumnezeu. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Oricare ar fi nivelul conducătorilor și lucrătorilor dintr-o biserică, dacă vă închinați lor mereu, dacă privirea vă e întotdeauna ațintită asupra lor, îi adorați și vă bazați pe ei în toate și sperați că acest lucru vă va permite să obțineți mântuirea, atunci totul va fi un eșec, pentru că acest impuls este greșit în sine: când oamenii cred în Dumnezeu, pot să-L adore și să-L urmeze doar pe Dumnezeu. Oricare ar fi rangul lor între cei de la conducere, ei sunt tot oameni obișnuiți și dacă îi vezi drept superiorii tăi, dacă simți că sunt mai sus ca tine, că sunt mai măreți sau mai competenți decât tine, că ar trebui să te conducă și că sunt în toate privințele mai presus decât oricine altcineva, atunci acest lucru este greșit – este iluzia ta. Și care sunt consecințele la care duce această iluzie? Această iluzie, această înțelegere găunoasă te va face să-ți evaluezi în mod inconștient conducătorii pe baza unor cerințe care nu sunt conforme cu realitatea; în același timp, fără să știi, vei fi de asemenea profund atras de așa-zisul lor fler, de darurile și talentele lor, astfel încât, înainte să-ți dai seama, te vei închina lor și vor deveni dumnezeii tăi. Acea cale, din momentul în care încep să devină idolii tăi, obiectele venerației tale și până în momentul în care devii unul dintre adepții lor, este una care te va conduce, în mod inconștient, departe de Dumnezeu. Și chiar și în timp ce te îndepărtezi treptat de Dumnezeu, tot vei crede că Îl urmezi pe Dumnezeu, că te afli în casa lui Dumnezeu, în prezența lui Dumnezeu. Însă, în realitate, ai fost îndepărtat de un om care este de-al Satanei sau un antihrist, și nici măcar nu vei simți – ceea ce este o stare de fapt foarte periculoasă. Pentru a rezolva această problemă trebuie să înțelegi cu acuratețe și să discerni diferitele firi ale antihriștilor și felurile în care operează ei, precum și natura acțiunilor lor și metodele și trucurile pe care le place să le folosească; de asemenea, trebuie să începeți prin a lucra asupra voastră înșivă. Să crezi în Dumnezeu, dar totuși să te închini omului nu este calea corectă. Unii ar putea spune: «Ei bine, am motive să mă închin conducătorilor – cei cărora mă închin sunt în conformitate cu noțiunile mele.» De ce insiști să te închini omului deși crezi în Dumnezeu? Până la urmă, cine te va mântui? Cine te iubește și te apără cu adevărat – chiar nu poți vedea? Îl urmezi pe Dumnezeu și Îi asculți cuvântul și, dacă cineva vorbește și acționează corect și este în conformitate cu principiile adevărului, nu este în regulă să te supui adevărului? De ce ești atât de ticălos? De ce insiști să găsești pe cineva căruia i te închini pentru a-l urma? De ce îți place să fii sclavul Satanei? De ce să nu fii în schimb un slujitor al adevărului? Acest lucru arată dacă o persoană are rațiune și demnitate. Ar trebui să începi prin a lucra asupra ta, înzestrându-te cu adevărurile care diferențiază oameni și evenimente diferite, dezvoltând capacitatea de a discerne între diverse chestiuni și variatele lucruri manifestate în diferiți oameni, știind îcare este substanța lor și ce și firi sunt dezvăluite; de asemenea, trebuie să înțelegi ce fel de om ești, ce fel de oameni sunt cei din jurul tău și ce fel de oameni te conduc. Trebuie să fii capabil să-i privești corect. […] Dacă nu urmărești adevărul și trăiești mereu în mijlocul unui anumit tip de închipuiri și întotdeauna depinzi orbește de alți oameni, îi venerezi și-i flatezi, dacă nu mergi pe calea urmăririi adevărului, atunci care va fi consecința finală? Toată lumea poate să te păcălească. Nu ești în stare să vezi pe nimeni așa cum e cu adevărat – nici măcar pe cei mai aroganți antihriști, care te tulbură cu manipularea lor; cu toate acestea, încă îi admiri pentru abilitățile lor, dansând pe melodia lor în fiecare zi. Este aceasta o persoană care Îl urmează pe Dumnezeu și ascultă de El?” („Ei se poartă într-un mod tainic și individualist, sunt despotici și dictatoriali, nu au niciodată părtășie cu ceilalți și îi forțează pe alții să li se supună” în Demascarea antihriștilor). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că, deși aveam credință, eram pe o cale în care îi veneram și îi urmam pe oameni. Am știut din interacțiunile mele cu Wang că fusese lider mulți ani, așa că am crezut că urma adevărul și chiar l-am adulat. Știind că fusese responsabil de lucrarea mai multor biserici și că revigorase lucrurile când mergeau slab, l-am admirat și mai mult. Am simțit că avea îndrumarea Duhului Sfânt și binecuvântările lui Dumnezeu ca să facă toată acea lucrare, că Dumnezeu sigur îl iubea. Și, auzindu-l vorbind despre cum respecta el voia lui Dumnezeu, plus metodele lui de lucru și rezultatele sale, am simțit că, dintre toți acei lideri și lucrători, Wang avea cel mai bun calibru și cele mai bune capacități, o statură măreață. Înainte să-mi dau seama, avea o imagine magnifică în mintea mea. Am început să-l idolatrizez. Am crezut că, dacă voiam să fiu un lider calificat, trebuia să învăț din stilul lui de lucru. La adunări, nu prea ascultam ce spuneau ceilalți oameni. Am simțit că părtășia lor nu avea niciun efect asupra mea, dar când Wang începea să vorbească, mă concentram numai la el. Uneori, luam notițe despre aspectele esențiale menționate de el, de teamă să nu ratez ceva important. În acea perioadă, nu veneam deloc înaintea lui Dumnezeu să mă rog și să caut și nu căutam principiile din cuvintele Lui despre cum ar trebui să lucreze liderii. Doar puneam în practică cuvintele și stilul de lucru al lui Wang de parcă erau adevărul. Ba chiar îi imitam gesturile cotidiene, modurile în care predica și se purta. Avea un loc mult prea măreț în inima mea. Îmi afecta felul în care procedam și îmi făceam datoria. Devenise idolul meu. Teoretic, credeam în Dumnezeu și-L urmam, dar în realitate, îl urmam pe Wang, iar Dumnezeu își pierduse locul din inima mea. Adulam și urmam o persoană, ceea ce însemna, de fapt, că-l urmam pe Satana, îndepărtându-mă de Dumnezeu și trădându-L. Domnul Isus a spus odată: „Domnului, Dumnezeul tău, să te închini și numai Lui să-I slujești!” (Matei 4:10). Dumnezeu e un Dumnezeu gelos și nu le permite credincioșilor Lui să se închine altor idoli. Dumnezeu Atotputernic spune: „De vreme ce te-ai hotărât deja să-Mi slujești, nu te voi lăsa să pleci. Sunt un Dumnezeu gelos și sunt un Dumnezeu gelos pe omenire. De vreme ce ți-ai așezat deja cuvintele pe altar, nu îți voi îngădui să fugi chiar dinaintea ochilor Mei și nu voi tolera să servești la doi stăpâni” („Caracterul vostru, al tuturor, este atât de infam!” din Cuvântul Se arată în trup). Am văzut că firea lui Dumnezeu nu tolerează ofensă. Nu-I plac oamenii care au credință doar cu numele, și nu-L au în inimă, care cred în Dumnezeu, dar Îl trădează, urmându-l pe om. Dumnezeu e dezgustat de aceștia – îi urăște. Văzând că urmam o persoană și că eram deja pe o cale greșită, m-am speriat foarte tare. I-am și mulțumit lui Dumnezeu pentru îndrumarea Lui care mi-a arătat că aveam o problemă gravă. Chiar mi-am dorit să nu îl mai adulez pe Wang.

Am mai citit un pasaj: „Ceea ce admiri tu nu este umilința lui Hristos, ci acei falși păstori cu o reputație proeminentă. Nu adori frumusețea sau înțelepciunea lui Hristos, ci pe acei libertini care se tăvălesc în mizeria lumii. Râzi de durerea lui Hristos care nu are loc unde să-Și plece capul, dar admiri acele cadavre care vânează jertfele și trăiesc în depravare. Nu ești dispus să suferi alături de Hristos, dar te arunci cu bucurie în brațele acelor antihriști nesăbuiți, deși ei îți furnizează doar trup, cuvinte și control. Chiar și acum inima ta încă se întoarce către ei, către reputația lor, către statutul și către influența lor. Și, totuși, continui să păstrezi o atitudine prin care percepi lucrarea lui Hristos ca fiind greu de crezut și nu ești dispus să o accepți. Acesta este motivul pentru care spun că îți lipsește credința de a-L recunoaște pe Hristos. Motivul pentru care L-ai urmat până în ziua de astăzi este doar pentru că nu ai avut altă opțiune. O serie de imagini grandioase se înalță întotdeauna în inima ta; nu poți uita fiecare cuvânt și fiecare faptă a lor, nici cuvintele și mâinile lor influente. Ei sunt, în inima voastră, întotdeauna superiori și întotdeauna eroi. Dar aceasta nu este astfel pentru Hristos Cel de astăzi. El este întotdeauna nesemnificativ în inima ta și întotdeauna nedemn de slavă. Căci este prea obișnuit, are prea puțină influență și este departe de a fi grandios” („Ești tu oare un adevărat credincios în Dumnezeu?” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au arătat de ce urmam o persoană. Adoram statutul și puterea, iar acestea erau lucruri pe care le iubeam prin natura mea. Odată ce-am știut că Wang avusese roluri de conducere tot timpul, că se ocupase de multe proiecte, am început să-l admir. Când l-am auzit descriind lucrare pe care o făcuse și lucrurile pe care le realizase, am început să-l adulez, dorindu-mi să fiu exact ca el într-o zi. Felul în care vorbea și lucrarea făcută de el m-au impresionat puternic. Admiram părtășia lui demnă și autoritatea lui în lucrare. Simțeam că așa trebuia să fie un lider. Dar nu adoram deloc smerenia și ascunderea lui Hristos, frumusețea și măreția Lui. Mă gândeam la Dumnezeu făcând haine pentru Adam și Eva. El este Creatorul și are o onoare măreață, dar El nu se prezenta așa. El personal a făcut haine pentru ignoranții care fuseseră corupți de Satana. Când Domnul Isus lucra și umbla printre oameni, nu Și-a dezvăluit niciodată identitatea, ba chiar le-a spălat picioarele discipolilor Săi. Iar acum, Dumnezeu S-a întrupat și a venit pe pământ ca să ne mântuiască, în trup obișnuit, exprimând în liniște adevăruri și dându-ne hrană, fără să se dea în spectacol. Smerenia și ascunderea lui Dumnezeu sunt demne de iubirea noastră. Dar nu am văzut că asta cuprinde sfințenia, măreția și demnitatea lui Dumnezeu. Doar am admirat, am adorat, ba chiar am urmat pe oricine am văzut că avea statut și își dădea importanță. Am fost foarte oarbă și ignorantă. Apoi, am jurat că Îl voi urma cu adevărat pe Dumnezeu, că îmi voi face datoria conform cuvintelor Lui și voi avea discernământ asupra rezumatelor celorlalți. Dacă abordarea lor era în conformitate cu principiile adevărului, puteam s-o urmez, pentru că înseamnă să urmez adevărul. Dar dacă se împotrivea cuvintelor lui Dumnezeu și adevărului, dacă era doar un capriciu personal sau o experiență personală, dacă acea lucrarea a obținut doar admirația celorlalți sau i-a făcut pe ceilalți să urmeze reguli și să se simtă îngrădiți, pur și simplu, nu puteam s-o accept orbește.

După ce am înțeles mai bine problema, m-am gândit cum îi certasem pe ceilalți și îi făcusem să se simtă constrânși. În acest mod a lucrat Wang. Poate că unii frați și unele surori s-au simțit, de asemenea, constrânși de el. Iar alții au reflectat că Wang îi critica constant pe oameni la adunări și că era stânjenitor, așa că i-am spus că se folosea de poziția lui pentru a-i certa pe oameni și că prin asta îi constrângea pe ceilalți. Dar răspunsul lui a fost: „Știu că mă folosesc de poziția mea, dar tocmai asta dă rezultate. Dacă nu i-aș analiza și trata, eficiența lor ar avea de suferit.” Am fost șocată să aud asta. Știa că abordarea lui era problematică, dar a continuat să facă lucrurile într-un mod greșit. Nu accepta, nici nu practica adevărul. S-a folosit de poziția lui ca să-i dojenească pe oameni pentru a obține rezultate, așa că motivele lui erau greșite. O făcea pentru renume și statut. Așadar, toată părtășia lui despre cum să respectăm voia lui Dumnezeu nu era goală, doar declamând doctrină? La acel gând, am început să mă îndoiesc de ce fel de om era Wang cu adevărat și am început să fiu mai atentă la cum își făcea datoria. Am vrut să-mi dau seama ce fel de om era bazându-mă pe ce făcea, de fapt.

Mai târziu, urmărindu-l la adunările cu unii lideri de echipă, am observat că îi certa pentru că erau superficiali și prea puțin responsabili. Tot spunea: „Voi, oamenilor, aveți vreo umanitate sau vreo responsabilitate? Câtă lucrare reală ați făcut?” Doar îi expunea și critica pe oameni, dar nu a vorbit niciodată despre cum să rezolve probleme practice din lucrarea lor. De fiecare dată când rezumam lucrarea noastră, le cerea liderilor de echipă sau celor mai experimentați să împărtășească, dar el însuși nu a ajutat niciodată cu soluții sau căi de practicare. Nu a vorbit nici despre corupția pe care o dezvăluise în datoria lui sau despre defecte personale. Tot timpul, doar îi certa pe oameni de sus. Și, după aceea, am observat că nici nu monitoriza nicio lucrarea, doar dădea comenzi. A pus acele proiecte de care răspundea pe umerii altor oameni și le-a cerut să-i raporteze înapoi. În sarcinile care erau mai importante, care cereau mai multă responsabilitate, își proteja mereu interesele, fără să se gândească la lucrarea casei lui Dumnezeu. Ținând cont de acest comportament, eu și partenerii mei am discutat despre asta și am ajuns să simțim că era un lider fals, așa că i-am spus totul unui lider superior. Când liderul a auzit că el spunea tot timpul: „Voi, oamenilor, sunteți așa și așa”, a zis că Wang se purta de parcă nu făcea parte din categoria oamenilor corupți, de parcă fusese desăvârșit de Dumnezeu și era folosit de El. Nu voia să se plece în fața nimănui, dar voia să fie egal cu Dumnezeu. Asta înseamnă să ai esența Satanei, a unui antihrist. Când l-am auzit pe lider menționând Satana, un antihrist, am fost foarte surprinsă. Știam doar că nu avea părtășie despre adevăr pentru a rezolva probleme și că-i plăcea să critice oameni, că era un lider fals, dar nu văzusem că era un antihrist.

Apoi, am citit câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu. „Indiferent cum vorbesc, o fac întotdeauna pentru a-i determina pe oameni să aibă o părere bună despre ei și să li se închine, pentru a obține o anumită poziție în inimile lor, ba chiar pentru a-I lua locul lui Dumnezeu acolo – toate acestea sunt scopuri pe care antihriștii își doresc să le atingă atunci când mărturisesc pentru ei înșiși. Motivația din spatele a tot ceea ce spun, predică și a subiectelor despre care au părtășie este de a-i face pe oameni să aibă o părere bună despre ei și să-i venereze; un astfel de comportament reprezintă exaltarea proprie și mărturia pentru ei înșiși, ca să ocupe o poziție în inimile celorlalți. Deși modul în care vorbesc acești oameni nu este întru totul același, într-o măsură mai mare sau mai mică, are efectul de a mărturisi pentru ei înșiși și de a-i face pe oameni să-i venereze; și într-o măsură mai mare sau mai mică, astfel de comportamente există în aproape toți cei care lucrează. Dacă ajung într-un punct, punctul în care nu se pot abține sau devin greu de înfrânat și au o intenție și un scop deosebit de puternic și evident de a-i face pe oameni să-i trateze ca și cum ar fi Dumnezeu sau un fel de idol, și pot apoi atinge scopul de a controla și constrânge oamenii și ajung în punctul în care-I determină să se supună, natura tuturor acestor lucruri este exaltarea proprie și mărturia pentru ei înșiși; toate acestea fac parte din natura unui antihrist. Ce mijloace folosesc oamenii în mod obișnuit pentru a se înălța și a mărturisi pentru ei înșiși? (Ei discută despre capital.) Ce include discuția despre capital? Ei vorbesc despre cât timp a trecut de când cred în Dumnezeu, cât de mult au suferit, cât de mult au plătit, cât au lucrat, cât de departe au călătorit, câți oameni au câștigat prin răspândirea Evangheliei și câtă umilință au fost nevoiți să îndure. De asemenea, unii oameni vorbesc adesea despre câte ori au fost în închisoare fără să-și trădeze vreodată biserica sau frații și surorile, sau de câte ori au fost închiși fără a eșua să rămână fermi în mărturia lor și așa mai departe; toate acestea sunt exemple de discuții despre cât de mult capital are cineva. Sub pretextul îndeplinirii îndatoririlor de lideri, ei își conduc propria operațiune, consolidându-și poziția, creând o impresie bună în inimile oamenilor. În același timp, folosesc tot felul de metode și trucuri pentru a-i atrage pe oameni de parte lor, ajungând chiar atât de departe încât să atace și să excludă pe oricine are opinii sau viziuni diferite de ale lor, în special pe aceia care urmăresc adevărul. Iar în cazul acelor oameni care sunt netoți, ignoranți și năuciți în credința lor, precum și în al celor care cred în Dumnezeu doar de puțină vreme sau care au o statură deosebit de mică, ce metode folosesc? Ei îi înșală, îi atrag și chiar îi amenință, folosind aceste strategii pentru a-și atinge scopul de a-și consolida poziția. Toate acestea sunt tacticile antihriștilor” („Ei încearcă să tragă oamenii de partea lor” în Demascarea antihriștilor). „Am descoperit că mulți lideri sunt capabili doar să facă morală oamenilor, doar să le predice oamenilor de sus și că nu pot comunica cu ei la același nivel; sunt incapabili să interacționeze în mod normal cu oamenii. Când unii oameni vorbesc, este întotdeauna ca și cum ar ține un discurs sau ar face un raport; cuvintele lor sunt întotdeauna îndreptate numai către stările altor oameni, nu vorbesc niciodată deschis despre ei înșiși, nu își analizează niciodată firile corupte, ci doar disecă problemele altor oameni ca alții să le cunoască. Și de ce fac asta? De ce sunt predispuși să predice astfel de predici, să spună astfel de lucruri? Aceasta este dovada că nu se cunosc pe ei înșiși, că sunt prea lipsiți de rațiune, prea aroganți și îngâmfați. Cred că abilitatea lor de a recunoaște firile corupte ale altor oameni demonstrează că ei sunt mai presus de ceilalți oameni, că sunt mai pricepuți decât alții la a deosebi oamenii și lucrurile, că sunt mai puțin corupți decât alții. A fi capabili să analizeze și să facă morală altora, dar a fi incapabili să se dezvăluie, a nu-și expune sau a nu-și diseca firile corupte, a nu-și arăta adevărata față, a nu spune nimic despre propriile motivații, doar a dojeni pe alții pentru că au făcut ce nu trebuie – aceasta este mărire de sine și exaltare de sine. […] Când conduc oamenii, ei nu le cer să practice adevărul, ci să asculte ce spun ei și să le urmeze căile – și nu înseamnă acest lucru că le cer oamenilor să-i trateze ca pe Dumnezeu și să-i asculte ca pe Dumnezeu? Sunt ei înzestrați cu adevărul? Ei sunt lipsiți de adevăr și plini de firea Satanei, sunt demonici – așadar, de ce le cer oamenilor să îi asculte? Oare o astfel de persoană nu se mărește? Nu se înalță pe ea însăși? Pot astfel de indivizi să aducă oameni înaintea lui Dumnezeu? Îi pot face pe oameni să se închine lui Dumnezeu? Sunt cei de care vor să asculte oamenii și, când lucrează astfel, îi conduc ei cu adevărat pe oameni să intre în realitatea adevărului? Chiar fac lucrarea încredințată lor de Dumnezeu? Nu, ei încearcă să-și stabilească propria împărăție, vor să fie Dumnezeu, vor ca oamenii să-i trateze ca pe Dumnezeu și să-i asculte ca pe Dumnezeu. Nu sunt ei antihriști? Modul în care antihriștii fac lucrurile a fost întotdeauna că, indiferent cât de mult întârzie lucrarea casei lui Dumnezeu, indiferent cât de mult rău fac aleșilor lui Dumnezeu, oamenii trebuie să li se supună și să-i asculte. Nu este aceasta natura demonilor? Nu este aceasta firea Satanei? Oamenii ca aceștia sunt demoni vii în piele umană; poate au fețe umane, dar, în ei, totul este demonic. Tot ceea ce spun și fac ei este demonic. Nimic din ceea ce fac ei nu este în concordanță cu adevărul, nimic nu este ceea ce fac oamenii cu rațiune – și, așadar, nu există nicio îndoială că acestea sunt acțiunile demonilor, ale Satanei, ale antihriștilor. Ar trebui să puteți identifica în mod clar acest lucru” („Despre decretele administrative ale lui Dumnezeu în Epoca Împărăției” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat puțin discernământ despre esența purtării lui Wang. Rareori vorbea la adunări despre corupția, slăbiciunea sau defectele lui și rareori își analiza problemele sau greșelile din lucrare. Vorbea mereu despre îndatoririle pe care și le asumase, cât de multă lucrare practică făcuse, câte biserici sprijinise și câți lideri pregătise, câți antihriști descoperise, toate sacrificiile pe care le făcuse, cât de mult suferise, ce preț mare plătise, câte greutăți depășise și cum a împlinit voia lui Dumnezeu oricât de mult suferise. În acest mod, se înălța și se mărturisea pe el, doar pentru a câștiga prestigiu printre frați și surori, pentru a-i face să-l admire. Iar când vorbea despre acele experiențe, le lega pe toate de cuvintele lui Dumnezeu. Părea că are părtășie despre cum înțelegea el cuvintele lui Dumnezeu și despre experiențele lui reale, dar totul era doar pentru a se da în spectacol, pentru a-și etala meritele. Părtășia lui nu le dădea oamenilor o înțelegere a lui Dumnezeu sau a cuvintelor Sale, ci doar amintea experiența lui și îi aducea admirație. Se dădea mare pretinzând că avea părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu, ca să aibă un loc în inimile oamenilor și să-i ducă pe căi greșite. De asemenea, abuza mereu de poziția lui ca să analizeze neajunsurile celorlalți, certându-i pe frați și surori că le lipseau umanitatea, conștiința și responsabilitatea. Întotdeauna spunea: „Voi, oamenilor….” Era clar că nu se credea pe picior de egalitate cu ceilalți, că era o ființă creată, o altă ființă umană coruptă de Satana. Avea aceleași feluri de corupții și defecte pe care le aveam și noi, dar se comporta de parcă era special, de parcă ceilalți erau corupți și aparțineau Satanei, iar el nu era ca noi, ci scăpase de corupție și întinare. Nu ajuta când frații și surorile nu-și făceau bine datoria, ci doar îi dojenea și amenința mereu că va demite oameni dacă nu făceau lucrare practică. I-a făcut pe oameni să le fie frică de el și i-a determinat pe toți să fie foarte supuși lui, controlați de dominația lui. Am văzut că nu doar a abuzat de statutul său, ci a folosit și tot felul de tactici ca să-i facă pe oameni să-l adore, să-l admire și asculte. Era pe calea unui antihrist, cu o natură și o esență de antihrist.

L-am demis pe Wang în conformitate cu principiile. După aceea, am auzit că unii oameni au fost atât de deprimați de demiterea lui încât au vrut să înceteze să-și mai facă datoria. Au simțit că a fost demis deși avea un calibru atât de bun, că ei n-ar putea niciodată să-l egaleze și, deci, nici să facă lucrare practică și că vor fi și ei cândva demiși. Am realizat că erau mulți oameni care au fost induși în eroare de Wang, lipsiți de discernământul. Eu și partenerii mei am vorbit cu toți colegii cu care a lucrat despre motivele demiterii lui și natura comportamentului său, pe baza cuvintelor lui Dumnezeu. Unii dintre ei au vorbit despre cât de mult îl admiraseră și simțiseră că avea calibru grozav, că era talentat, elocvent și priceput. Au folosit spusele lui drept un standard de aur, confundând cuvintele lui cu adevărul, realizând doar acum că fuseseră induși în eroare de el. Unii dintre ei au spus că le fusese frică de Wang, că oricând le verifica lucrarea, erau stresați, speriați că vor fi criticați și deveneau deprimați după aceea. Simțeau că nu aveau calibru și că nu puteau face nimic bine, că nu făceau față unui rol de conducere și că ar trebui să renunțe. Apoi, deveneau mai puternici și se țineau de însărcinarea lor doar după ce se rugau des lui Dumnezeu. Din părtășia tuturor, am văzut cum comportamentul lui Wang îi afectase pe toți într-un mod foarte negativ, iar demiterea lui a fost categoric dreptatea lui Dumnezeu. Ar fi rănit și alți oameni dacă ar fi continuat să fie lider.

După o vreme, am primit o scrisoare din China continentală, cu un raport despre perioada în care Wang a făcut o datorie acolo. Numise mai mulți lideri nepotriviți pentru slujbă. Unii fuseseră dați afară ca antihriști, iar alții au vândut biserica după ce au fost arestați, devenind Iuda și fără tortură. A numi oameni nepotriviți chiar dăunează lucrării casei lui Dumnezeu. Au spus și că Wang se dădea mereu mare cu calibrul său și cu darul de a înșela oameni, astfel încât ceilalți să creadă că el putea rezolva orice problemă grea, că, numai prin câteva cuvinte, putea ajunge la esența problemei și o rezolva, că frații și surorile se simțeau mai bine în datoria lor dacă el avea părtășie. Toți au simțit că el avea realitatea adevărului și toți colegii lui îl admirau cu adevărat. Chiar și oameni care nu-l întâlniseră niciodată îl lăudau când se pomenea numele lui și îl foloseau drept etalon. Credeau că dacă fac lucrurile ca el, puteau obține rezultate mai bune în lucrare. După ce am văzut aceste rapoarte despre Wang, l-am înțeles și mai clar. Modul în care s-a comportat era exact ca al antihriștilor descriși de Dumnezeu, care se mărturisesc și preamăresc pe ei. În China și în străinătate, Wang n-a avut nici cea mai mică schimbare a firii vieții. Era un antihrist. Am fost recunoscătoare pentru dreptatea lui Dumnezeu. Nimeni nu scapă de scrutarea lui Dumnezeu. Mai devreme sau mai târziu, îi va elimina pe toți cei care nu caută adevărul, care nu sunt pe calea dreaptă.

Această experiență mi-a arătat că noi, credincioșii, trebuie să examinăm totul bazându-ne pe cuvintele lui Dumnezeu, să învățăm să vedem ce fel de om e cineva, ce cale are, bazându-ne pe comportamentul lui, pe ceea ce arată. Ar trebui să ne apropiem de aceia din jurul nostru care caută adevărul, învățând de la ei și beneficiind de ajutorul lor. Ar trebui să abordăm corect pe cineva care arată corupție și slăbiciune de moment, ajutându-l și sprijinindu-l, având părtășie despre adevăr cu iubire. Dar ar trebui să-i respingem și disprețuim pe acei necredincioși care nu practică adevărul, iar dacă vedem pe cineva mergând în direcția greșită, pe cale să facă rău, pe cineva care e lider fals, antihrist, răufăcător, trebuie să-l oprim și să-l raportăm. Trebuie și să învățăm din eșecurile lor, să ne gândim la modurile în care ne purtăm exact ca ei, să folosim eșecurile lor drept avertismente pentru noi. Așa putem să progresăm mai repede în viață. Dacă nu căutăm adevărul sau nu folosim cuvintele lui Dumnezeu când îi examinăm pe ceilalți, ci ne uităm doar la calibrul și darurile lor, e posibil să adulăm și să urmăm oameni. Apoi, vom ajunge pe o cale potrivnică lui Dumnezeu și vom fi eliminați. Asta ne arată cât de important e să căutăm adevărul în credința noastră.

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Bogățiile vieții

de Wang Jun, provincia Shandong Anii de când soția mea și cu mine am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă au...

Din culisele unei lupte domestice

de Wang Zhi, China La începutul anului 2010, soția mea a văzut la televizor unele zvonuri și propagandă negativă răspândite de Partidul...

Lasă un răspuns

Contactează-ne pe Messenger