de Mo Zhijian, provincia Guangdong

M-am născut într-o zonă de munte izolată, săracă, unde ardeam tămâie și îl veneram pe Buddha de multe generații. Există temple budiste peste tot în ținut unde toate familiile merg și aprind tămâie; nimeni nu crezuse vreodată în Dumnezeu. În 1995, soția mea și cu mine lucram în altă parte a țării unde am început să credem în Domnul Isus; după ce ne-am întors, am început să împărtășim Evanghelia și numărul de oameni care au acceptat-o a crescut încet la peste o sută de oameni. Deoarece tot mai mulți oameni credeau în Dumnezeu, guvernul local s-a alarmat. Într-o zi în 1997, poliția m-a somat să merg la secția locală de poliție, unde mă așteptau șeful Biroului Regional de Securitate, șeful Biroului de Securitate, șeful Biroului de Religie și șeful secției de poliție precum și câțiva polițiști. Șeful Biroului de Securitate Publică m-a întrebat: „De ce crezi în Dumnezeu? Cu cine ești în legătură? De unde au venit Bibliile? De ce nu te duci la Biserica patriotică pentru adunări?” Am spus: „Oamenii au fost creați de Dumnezeu, toate lucrurile de care ei se bucură sunt create de Dumnezeu, precum lumina soarelui, aerul și apa; este legea pământului și a cerului ca oamenii să creadă în Dumnezeu și să-L venereze. Constituția națională, de asemenea, stipulează în mod expres că cetățenii au libertatea religiei; de ce nu ne permiteți să credem în Dumnezeu în mod liber?” Șeful Biroului de Religie a spus: „Există limite la libertatea religioasă, precum o micuță pasăre în interiorul unei cuști; chiar dacă aripile și picioarele sale nu sunt legate, ea poate să se miște doar în interiorul cuștii.” Când l-am auzit rostind aceste aberații, am devenit indignat și am spus furios: „Atunci guvernul național își minte poporul!” Când m-au auzit spunând asta, au știut că au greșit și nu au avut nimic de spus, așa că m-au lăsat să mă duc acasă. Nu eram conștient de substanța împotrivirii guvernului PCC față de Dumnezeu până în 1999 când am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Doar prin citirea cuvintelor lui Dumnezeu și prin trăirea chiar a și mai multă persecuție crudă din partea guvernului PCC am putut să văd clar că PCC era întruparea Satanei, duhul cel rău; era inamicul lui Dumnezeu așa cum este descris în Biblie: „Marele balaur a fost aruncat, şi anume şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satan, cel care înşală întreaga omenire” (Apocalipsa 12:9).

Chiar după ora 5:00 în dimineața zilei de 28 iunie 2002, mă pregăteam pentru o adunare cu niște frați și surori când deodată am auzit o bătaie puternică în ușă. Am ascuns repede cărțile cuvântului lui Dumnezeu și apoi am deschis ușa. Pe neașteptate, când s-a deschis ușa, aproximativ doisprezece polițiști au intrat în grabă. Aveau bastoane electrice și arme în mâini și ne-au adunat cu forța, ne-au pus să stăm pe vine și să ne ținem mâinile pe cap. După ce ne-au imobilizat acești polițiști, ca bandiți care intră într-un sat, au intrat în fiecare cameră și au deranjat toate lucrurile; ne-au luat așternuturile și hainele și le-au aruncat peste tot pe podea. În trecut, urmărisem scene la televizor cu crimă organizată și bandiți care furau și jefuiau, dar nu m-am așteptat ca „poli‏ția poporului” să se comporte exact ca tiranii și bandiții răi de la televizor. În acel moment, îmi era extrem de frică și eram îngrijorat că vor descoperi cărțile cuvântului lui Dumnezeu. M-am rugat în continuu în inima mea și I-am cerut lui Dumnezeu să aibă grijă de noi și să ne protejeze. După ce m-am rugat, am văzut faptele minunate ale lui Dumnezeu. Au răscolit întreaga casă și au căutat și ne-au confiscat lucrurile personale, dar nu au găsit cărțile cuvântului lui Dumnezeu. Am știut că asta era atotputernicia și protecția lui Dumnezeu și am știut că Dumnezeu era cu noi și credința mea în Dumnezeu a crescut. După aceea, ne-au dus la secția de poliție și noaptea ne-au transferat la un centru de detenție și ne-au închis. Trei zile mai târziu, fără nicio dovadă, poliția ne-a dat fiecăruia o amendă de 300 de yuani pe care a trebuit să o plătim pentru a fi eliberați. Văzând guvernul PCC cum se comportă precum niște prădători perverși care îi privau pe oameni de libertatea lor la religie, am simțit o indignare profundă și nu am putut să nu mă gândesc la cuvintele lui Dumnezeu: „Vreme de mii de ani acesta a fost pământul murdăriei, insuportabil de murdar, unde suferința abundă, stafiile gonesc năvalnic pretutindeni, păcălind și înșelând, făcând acuzații nejustificate,^[1] fiind nemiloase și rele, călcând în picioare acest oraș al fantomelor și lăsându-l plin de cadavre; duhoarea descompunerii acoperă pământul și umple aerul și este păzită cu strășnicie.^[2] Cine poate vedea lumea de dincolo de ceruri? […] Libertate religioasă? Drepturile și interesele legitime ale cetățenilor? Toate sunt trucuri pentru acoperirea păcatului!” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea și intrarea (8)”). În această metropolă demonică numită China, guvernul PCC atârnă bannere promovând „libertatea religiei și libertatea drepturilor omului”, dar ei arestează și persecută fără motiv oameni care cred în Dumnezeu. Ei nu le permit oamenilor să creadă în Dumnezeu sau să meargă pe calea corectă în viață; ei ard de nerăbdare să elimine toți credincioșii dintr-o singură lovitură. În credința noastră în Dumnezeu, nu încălcasem legea sau nu făcusem nimic rău; tot ceea ce am făcut a fost să împărtășim Evanghelia pentru a permite oamenilor să ajungă să Îl cunoască pe Dumnezeu și să Îl venereze pe Dumnezeu, pentru ca să poată obține adevărul, să fie liberi de chinul Satanei și să se desprindă de viețile lor de întuneric și durere. Totuși, guvernul PCC nu ne-a permis să predicăm Evanghelia și a vrut, mai degrabă, să ne aresteze, să ne închidă și să ne amendeze, decât să facă ceva în privința acelor oameni răi implicați în prostituție, crimă și incendii și fraudă și evaziune; le-au permis acestor oameni răi să scape nepedepsiți pentru infracțiunile lor. În lumina faptelor, am putut să văd clar substanța rea a guvernului PCC care urăște adevărul, se împotrivește lui Dumnezeu, orbește și înșală oamenii; acesta este dușmanul lui Dumnezeu.

Pe 28 noiembrie al aceluiași an, câțiva frați și surori și cu mine împărtășeam Evanghelia cu un lider religios. Dar am fost raportați de o persoană malefică și în jur de doisprezece polițiști ne-au înconjurat clădirea și au spart ușa. Aveau arme și bastoane în mâini și au strigat: „Nimeni să nu miște! Mâinile sus!” Apoi, ne-au percheziționat și ne-au furat banii și obiectele de valoare însumând peste 5.000 de yuani. Ne-au ordonat să ne punem mâinile pe cap și să stăm pe vine cu fața la zid. În acel moment, două surori tinere erau înspăimântate și le-am spus: „Nu am făcut nimic rău, nu vă fie teamă.” De îndată ce am zis asta, câțiva polițiști imediat au venit în fugă la mine și m-au bătut cu pumnii și picioarele, doborându-mă la podea. Au răscolit toate camerele și le-au întors cu susul în jos, răspândind totul și făcând dezastru. Erau mai barbari și mai feroce decât bandiții când jefuiesc un sat. O soră din cameră nu a ieșit și un polițist s-a repezit spre ea și a apucat-o strâns și a scos-o afară. Un alt polițist rău a văzut că era destul de drăguță și a început să o molesteze pipăind-o peste tot. Sora a plâns neajutorată și, din fericire, proprietarul a ajuns la timp pentru a opri situația, ceea ce a permis surorii să scape din constrângere. În acest moment, am putut vedea clar că sloganele precum: „Poliția poporului este pentru popor” și „Polițiștii sunt păzitorii poporului” erau toate minciuni. Acești polițiști malefici erau doar o bandă de golani și de gangsteri! Din adâncul inimii am simțit și mai mult dezgust și ură pentru aceste bestii!

După aceea, ne-au închis în mașina poliției și ne-au dus la secția de poliție. Apoi, ne-au încătușat în hol timp de două zile și două nopți și nu ne-au dat nimic să mâncăm sau să bem. Nu am putut decât să mă rog cu îndârjire în inima mea și să-L rog pe Dumnezeu să ne îndrume și să ne dea credință și putere pentru ca noi să putem mărturisi ferm pentru El în acest mediu. Mai târziu, poliția a interogat un frate și când nu au fost mulțumiți de răspunsurile sale, câțiva polițiști l-au împins cu putere la pământ în timp ce un polițist rău îi îndesa fecale de câine în gură. Starea mentală a fratelui fusese grav încercată. Văzând această situație mizerabilă, inima mea a devenit extrem de îndurerată și furia a izbucnit în interiorul meu. Mi-am dorit să pot ataca și să îi rup în bucățele, dar cuvintele lui Dumnezeu m-au îndrumat din interior: „Simt puțină compasiune pentru frații și pentru surorile Mele care s-au născut și ei în acest ținut mizer și, astfel, o ură față de marele balaur roșu s-a născut în Mine. […] Toți suntem victimele lui. Din acest motiv, îl urăsc din adâncul ființei Mele și de-abia aștept să îl distrug. Totuși, când Mă gândesc din nou, nu ar avea rost și doar I-ar aduce necazuri lui Dumnezeu, deci Mă întorc la aceste cuvinte – Îmi pun inima să fac voia Lui – iubindu-L pe Dumnezeu. […] astfel, să trăiesc o viață luminoasă, strălucitoare și plină de înțeles. Făcând aceasta, voi putea să mor fără regrete, cu o inimă plină de mulțumire și mângâiere. Ți-ar plăcea să faci asta? Ești tu o persoană cu o astfel de hotărâre?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Calea… (2)”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au făcut să mă calmez și cugetând la cuvintele lui Dumnezeu, I-am înțeles voia. Dumnezeu deja îi disprețuiește până la extrem pe acești demoni răi, El dorește să îi distrugă imediat pe toți, dar pentru a ne face compleți, El are nevoie să folosească eforturile Satanei. Dumnezeu îi folosește persecuția pentru a ne permite să o discernem, permițându-ne să vedem fața respingătoare și substanța demonică a guvernului PCC. Astfel putem să rupem legăturile cu acesta și să ne întoarcem pe deplin inimile sincere către Dumnezeu. Dumnezeu îndură întotdeauna urmărirea frenetică a guvernului PCC pentru a obține rezultate mai bune în lucrarea Sa, deci ce dacă trebuie să îndur mici greutăți pentru a putea obține mântuirea ca ființă creată? Luminarea și îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu mi-au dat credință și putere; vreau să Îl imit pe Hristos și să fiu ferm hotărât să-L mulțumesc pe Dumnezeu! În acest moment, îmi doream doar ca Dumnezeu să ne conducă și să ne apere să mărturisim ferm pentru Dumnezeu în persecuțiile Satanei; mi-am dorit să pot lua măsuri practice să pot contraataca trucurile Satanei pentru ca el să eșueze în mod rușinos.

În a treia noapte, poliția ne-a transferat la Biroul Regional de Securitate Publică și ne-a interogat în timpul nopții. Un director adjunct a folosit mai întâi cuvinte măgulitoare pentru a mă ademeni, spunând: „Vorbește! Ai soție, copii și părinți acasă care au nevoie să ai grijă de ei; dacă te grăbești și vorbești, atunci poți merge acasă, bine?” După ce am auzit aceste cuvinte, am fost oarecum tentat și m-am gândit: „Dacă le spun niște lucruri nesemnificative, atunci pot pleca și nu va trebui să stau aici și să sufăr.” În acel moment, am fost trezit de cuvintele lui Dumnezeu: „Nu voi mai arăta milă celor care nu Mi-au arătat credință în vremuri de necaz, pentru că îndurarea Mea se întinde doar până aici. În plus, nu am nicio slăbiciune pentru cineva care M-a trădat odată, cu atât mai puțin Îmi place să Mă asociez cu cei care vând interesele prietenilor lor. Aceasta este firea Mea, indiferent de cine ar putea fi persoana” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Pregătește suficiente fapte bune pentru destinația ta”). Prin cuvintele mărețe ale lui Dumnezeu, am simțit de parcă Dumnezeu mă privea din cer, așteptând să-I răspund. Asta m-a făcut de asemenea să realizez că gândurile mele Îl trădau pe Dumnezeu. Prin urmare, am alungat rapid gândul și cu o dreptate neînduplecată am spus: „Nu am planificat să plec din moment ce am ajuns aici!” Când polițistul a văzut că trucul său nu funcționa, și-a expus fața originală demonică și directorul adjunct a ridicat o găleată de lături de porci deasupra capului meu ca și cum ar turna-o peste mine. I-am spus: „Asta este tortura pe care o folosiți ca să smulgeți o mărturisire.” Când m-a auzit spunând asta, s-a oprit deodată și a pus lăturile jos fără a le turna peste mine. Alt polițist malefic care purta pantofi de piele a călcat pe degetul meu mare de la picior și l-a răsucit cu cât de multă presiune a putut. Durerea acută mi s-a transmis prin întreg corpul și nu am putut să nu țip de durere. Hainele îmi erau ude de transpirație, dar polițistul rău fumega de furie și a continuat să calce și să răsucească până ce unghia de la degetul mare mi-a fost ruptă. În acest moment, degetul meu era deja mutilat și însângerat. În durerea mea extremă, L-am chemat insistent pe Dumnezeu, cerându-I să-mi protejeze inima ca să nu îi cedez Satanei și ca să pot mărturisi ferm pentru El. Mulțumită îndrumării și protecției lui Dumnezeu, în final nu am spus nimic. Poliția malefică nu a primit niciuna dintre informațiile pe care le voia de la mine, dar nu era dispusă să cedeze. Mai târziu, m-au dus împreună cu un frate și o soră la echipa SWAT a orașului pentru o interogare suplimentară.

Când am ajuns la echipa SWAT, poliția malefică ne-a forțat să ne dăm jos toate hainele și apoi ne-au încătușat mâinile și ne-au pus lanțuri la picioare. Apoi, ne-au forțat să sărim trei ture în jurul curții pentru a ne umili. După aceea, ne-au separat în celule de închisoare. Oamenii închiși în celule erau cu toții criminali, erau toți ca niște demoni și monștri. Poliția malefică le-a ordonat prizonierilor să mă chinuiască, așa că am continuat să mă rog la Dumnezeu în inima mea. Din cauza protecției lui Dumnezeu, prizonierii nu numai că nu m-au agresat, dar au avut, de fapt, grijă de mine. După patru zile, polițiștii răi au încercat să mă forțeze să Îl trădez pe Dumnezeu și să îmi vând frații și surorile, dar nu am vorbit. M-au luat pe mine și pe un alt frate și ne-au târât în curte unde ne-au pus cătușe și lanțuri în jurul picioarelor. Ne-au pus saci negri pe cap și ne-au suspendat de un copac în centrul curții. Într-o demonstrație de cruzime, au pus furnici peste tot copacul, care se târau continuu pe corpurile noastre pișcându-ne. Tortura a mii de pișcături de furnică era similară cu tortura a mii de săgeți prin inimă, ceea ce făcea moartea mai atrăgătoare decât viața. Am simțit că nu mai pot rezista și nu știam când avea să se termine această durere. Într-o asemenea suferință teribilă, puteam doar să mă rog cu toată puterea la Dumnezeu să îmi protejeze inima și duhul, astfel încât să îmi dea puterea și voința de a suferi și să mă ferească de a-L trăda. În acest moment, mi-au apărut în minte cuvintele lui Dumnezeu: „Toți oamenii trebuie să îndure ultima dificultate pentru Mine, astfel încât gloria Mea să umple întregul cosmos. Înțelegeți voia Mea? Acesta este ultimul lucru pe care i-l cer omului, adică, sper ca toți oamenii să-Mi poată fi mărturie puternică și răsunătoare în fața marelui balaur roșu, să se poată da pe ei înșiși pentru Mine pentru o ultimă oară și să-Mi îndeplinească cerințele într-o ultimă instanță. Puteți face voi cu adevărat acest lucru? În trecut, ați fost incapabili să-Mi mulțumiți inima – puteți rupe acest tipar la final?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 34). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au făcut inima să se umple de putere. M-am gândit la cum Dumnezeu devenise trup și venise pe pământ și îndurase să fie urmărit în toate modurile posibile de guvernul PCCpentru a ne mântui. El nu avea niciun loc pe care să-l numească „acasă”. Astăzi, sunt capabil să sufăr cu Hristos; asta este iubirea lui Dumnezeu și este exaltarea lui Dumnezeu pentru mine. Atât timp cât pot să dau slavă lui Dumnezeu, voi fi fericit și dispus să mor. M-am bazat pe cuvântul lui Dumnezeu pentru a depăși fiecare minut și secundă de durere. Am fost suspendați de copac timp de două zile și două nopți. În a treia zi, chiar nu mai puteam să îndur. Era început de iarnă în acel moment și ploua și tot ceea ce purtam era o singură îmbrăcăminte necăptușită. Eram atârnat de copac de picioarele goale și nu mâncasem, nici nu băusem nimic și simțeam o mare durere. Suferința înfometării și frigului, precum și durerea de nesuportat m-au făcut să îmi doresc să mor; tot ceea ce puteam să fac era să mă rog lui Dumnezeu cu toată forța. Mi-a fost profund teamă că din cauza slăbiciunii trupului, nu voi putea să îndur chinul și că Îl voi trăda pe Dumnezeu ca Iuda. În mijlocul durerii mele, mi-am amintit de apostolul Ștefan din Epoca Harului. El a fost omorât cu pietre de mulțime deoarece răspândea Evanghelia Domnului Isus. Înainte de a muri, I-a cerut lui Dumnezeu să-i accepte duhul. Atunci, m-am rugat la Dumnezeu: „O, Dumnezeule, trupul meu este prea slab și acum am primit mai multă durere decât pot să îndur. Doresc ca Tu să îmi iei duhul, căci mai degrabă mor decât să Te trădez.” După ce m-am rugat, s-a întâmplat cel mai neașteptat miracol: am avut chiar o experiență în afara corpului și am fost adus pe un câmp de iarbă. Exista iarbă verde, luxuriantă peste tot și vite și oi de jur împrejur. Starea mea de spirit era în special liniștită și nu am putut să nu Îl laud cu voce tare pe Dumnezeu: „Dumnezeu Atotputernic, El este Dumnezeu întrupat. El emite adevăr, judecând şi purificând totul. Acum Dumnezeu triumfă asupra puterii lui Satana. El cucereşte şi câştigă un grup de oameni. Slăvit Dumnezeu înțelept şi măreț. Pe Satana El l-a învins. Firea dreaptă a lui Dumnezeu a fost dezvăluită. Toți vin să-L laude pe Dumnezeu Atotputernic, pe minunatul, Dumnezeu real. Tu eşti atât de umil şi ascuns. Noi Te slăvim pe Tine, Dumnezeu Atotputernic! Toți vin să-L laude pe Dumnezeu Atotputernic, pe minunatul, Dumnezeu real. Tu eşti atât de umil şi ascuns. Noi Te slăvim pe Tine, Dumnezeu Atotputernic! II Toate națiunile-L slăvesc pe Dumnezeu Atotputernic. Oameni cântă şi dansează, Îl slăvesc. Valurile oceanului slăvesc, legănându-se puternic. Păsările-n cer Îl slăvesc, zburând în înalt. Cosmosul şi universul Îl slăvesc pe Dumnezeu. Toată creația lui Dumnezeu Îl slăveşte pe Dumnezeu Atotputernic. Toți vin să-L laude pe Dumnezeu Atotputernic, pe minunatul, Dumnezeu real. Tu eşti atât de umil şi ascuns. Noi Te slăvim pe Tine, Dumnezeu Atotputernic! Toți vin să-L laude pe Dumnezeu Atotputernic, pe minunatul, Dumnezeu real. Tu eşti atât de umil şi ascuns. Noi Te slăvim pe Tine, Dumnezeu Atotputernic!” („Toate popoarele Îl slăvesc pe Dumnezeu Atotputernic” din Urmați Mielul și cântați cântări noi). În timp ce m-am afundat complet în această bucurie incomparabilă și am trăit în limitele libertății, durerea, foamea și frigul de la atârnarea de copac, precum și durerea pișcăturilor de furnici au dispărut toate. Când m-am trezit, era deja a treia noapte și polițiștii răi m-au dat jos din copac. Am fost atârnat timp de trei zile și nu numai că nu am murit, dar am fost și plin de duh. Asta era cu adevărat puterea atotputernică și protecția miraculoasă a lui Dumnezeu! L-am slăvit și L-am lăudat din suflet pe Dumnezeu.

În a patra zi, polițiștii malefici m-au interogat din nou și au încercat să mă forțeze să îmi trădez frații și surorile; m-au forțat, de asemenea, să recunosc credința în Xie Jiao, făcându-mă să Îl trădez pe Dumnezeu și să abandonez calea adevărată. Sub luminarea lui Dumnezeu, m-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „În timp ce sunt supuși încercărilor, este normal ca oamenii să fie slabi, ca negativitatea să sălășluiască în ei sau să fie lipsiți de claritate în ceea ce privește voia lui Dumnezeu sau calea lor de practică. Dar, în orice caz, trebuie să ai încredere în lucrarea lui Dumnezeu și să nu-L tăgăduiești, întocmai ca Iov” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat curajul să pun adevărul în practică și să dau mărturie despre Dumnezeu. Indiferent ce se întâmpla, nu puteam să mă împotrivesc lui Dumnezeu sau să blasfemiez împotriva Lui. Eram neînfricat și am spus calm: „Cred în Dumnezeu Atotputernic, care este singurul Dumnezeu adevărat care domnește peste toate lucrurile! Nu cred în Xie Jiao, distorsionați adevărul și mă acuzați pe nedrept!” După ce a auzit acest lucru, un polițist malefic și-a ieșit din minți și a apucat un scaun de lemn lung și a început să mă ucidă în bătaie nebunește cu el. M-a lovit până în punctul în care scuipam sânge. Am rămas paralizat și leșinat pe podea. Apoi, m-au stropit cu apă rece pentru a mă trezi și au continuat să mă bată. În timpul acestei bătăi demonice și inumane, partea din față a pieptului meu și spatele meu erau complet vinete și suferisem multe vătămări interne. O săptămână mai târziu, urina mea era toată sânge și rinichiul meu drept era afectat grav (chiar și astăzi este încă foarte dureros). O lună mai târziu, polițiștii răi nu au putut găsi nicio dovadă, așa că au inventat niște dovezi false și m-au forțat să îmi dau semnătura. Apoi, m-au încuiat în centrul de detenție al orașului. Trei luni mai târziu, m-au acuzat de „subminarea aplicării legii” și m-au condamnat la un an de reformă prin muncă. În tabăra de lucru, am trăit o viață inumană. În fiecare zi, eram înfometat și trebuia să lucrez în jur de doisprezece ore pe zi. Eram frecvent agresat și insultat de poliția din închisoare; ei ori foloseau bastoane electrice pe mine, ori mă încuiau într-o cameră mică, întunecată. Dacă nu ar fi fost Dumnezeu care veghea asupra mea și mă proteja, aș fi fost chinuit până la moarte de polițiștii malefici. Pe 7 noiembrie 2003, sentința mea a fost ispășită și am fost eliberat din iadul de pe pământ.

După ce am trăit acea persecuție crudă, am văzut în sfârșit clar că proclamațiile guvernului PCC „Partidul Comunist este grozav, glorios și corect” și „China are libertatea religiei” printre alte zicale, sunt toate, de fapt, expresii într-un complot sinistru de a înșela publicul și de a păcăli cetățenii. Rostește cuvinte frumoase și face lucruri extrem de rele. Pentru a interzice lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și a face China un loc ateu, acesta urmărește și rănește credincioșii fără rezerve. Nivelul său de cruzime a atins deja înălțimi grozave și i-a făcut pe oameni să fiarbă de mânie! Chiar urăsc acest bătrân demon din adâncul inimii mele. Mă gândesc retrospectiv la cum am fost constant torturat cu cruzime și forțat să mărturisesc și chinuit cu cruzime de demoni în timpul procesului interogării mele. Am fost inconștient în câteva ocazii și dacă nu ar fi fost protecția lui Dumnezeu, aș fi fost torturat până la moarte de acei demoni. În perioada celei mai mari slăbiciuni ale mele, cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic m-au încurajat continuu: „Ați acceptat vreodată binecuvântările care v-au fost date? Ați căutat vreodată făgăduințele care au fost făcute pentru voi? Voi, cu siguranță, sub îndrumarea luminii Mele, veți străpunge încleștarea forțelor întunericului. Cu siguranță, în mijlocul întunericului, nu veți pierde lumina care vă ghidează. Voi sigur veți fi stăpânii întregii creații. Veți fi desigur învingători înaintea Satanei. Cu siguranță, la căderea împărăției marelui balaur roșu, vă veți ridica în mijlocul nenumăratelor mulțimi ca să fiți martori biruinței Mele. Veți fi desigur hotărâți și de neclintit în țara Sinim. Prin suferințele pe care le îndurați, veți moșteni binecuvântarea care vine de la Mine și, cu siguranță, Îmi veți emana slava în întregul univers” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 19). Cuvintele lui Dumnezeu au devenit un umăr puternic de care să mă sprijin. Luminarea și îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu m-au ajutat în acele zile, cele mai întunecate, care durau la nesfârșit. Chiar dacă am trăit experiența arestului și a persecuției de mai multe ori de către guvernul PCC, iar trupul meu a suferit un chin și o cruzime nemiloase, înțeleg cu adevărat multe adevăruri pe care nu le înțelegeam în trecut și văd clar substanța reacționară, malefică și demonică a guvernului PCC. Am trăit, de asemenea, iubirea adevărată a lui Dumnezeu pentru mine și am gustat atotputernicia,înțelepciunea și faptele minunate ale lui Dumnezeu. În plus, mă îndeamnă să caut să-L iubesc și să-L mulțumesc pe Dumnezeu. Astăzi, încă îmi îndeplinesc datoria în biserică așa cum făceam în trecut; Îl urmez pe Dumnezeu pe calea corectă în viață, caut adevărul și caut să trăiesc o viață cu sens!

Note de subsol:

1. „Făcând acuzații lipsite de bază” se referă la metodele prin care diavolul le face rău oamenilor.

2. „Păzită cu strășnicie” sugerează că metodele prin care diavolul îi rănește pe oameni sunt deosebit de rele și controlează oamenii atât de tare încât aceștia nu mai au spațiu de mișcare.