de Ma Jie, China

În februarie 2021 am fost ales drept conducător de grup, iar la scurt timp după aceea, sora Xin Yi mi-a vorbit despre purtarea lui Liu Hua, conducătoarea echipei ei. Xin Yi observase că Liu Hua nu făcea o lucrare reală și că obișnuia să îi oprime și să îi excludă pe cei care gândeau diferit față de ea. Când un frate a încercat să expună unele dintre problemele lui Liu Hua, ea s-a legat de cea mai mică imperfecțiune din datoria lui și a făcut mare caz pe seama asta, evidențiindu-l și excluzându-l cu fiecare ocazie, ceea ce l-a făcut pe acesta să se cufunde în negativitate. Odată, o soră nu a fost de acord cu Liu Hua și a refuzat să o asculte în timpul unei discuții despre lucrare. Liu Hua i-a purtat de atunci dușmănie și o ataca frecvent. Ori de câte ori acea soră nu era de acord cu Liu Hua și refuza să îi accepte ideile, Liu Hua o certa și o ocăra. S-a întâmplat chiar să arăte odată spre ea și să spună cu răutate: „Ai un calibru slab și cu toate astea ești foarte băgăcioasă!” O ocăra necontenit pe acea soră, până când aceasta s-a simțit constrânsă și s-a temut să își mai facă datoria alături de Liu Hua. Liu Hua i-a atacat și a încercat să se răzbune și pe alți frați și surori care au încercat să îi facă sugestii sau care au refuzat să îi urmeze ordinele. Pe unii dintre ei i-a acuzat că urmau calea unui antihrist, iar pe alții i-a pedepsit, privându-i intenționat de îndatoriri. Drept rezultat, acești frați și surori au suferit cu adevărat și s-au simțit oprimați. Oprimarea nesăbuită la care ea i-a supus pe acei frați și acele surori a avut efecte grave asupra eficienței lucrării bisericii. M-am înfuriat când am auzit despre cum se purta Liu Hua. După aceea, am vorbit cu cei care erau implicați sau cunoșteau situația și s-a dovedit că toate acele lucruri erau adevărate. Liu Hua avea o natură sinistră, răutăcioasă și o dorință acerbă să aibă statut. Purta ranchiună și încerca să se răzbune pe oricine îi amenința statutul și reputația prin faptul că nu se supunea voii ei sau nu era de acord cu ea și îl ataca, excludea și pedepsea. Am citit unele dintre cuvintele lui Dumnezeu care spun: „Doar oamenii răi și antihriștii au o fire atât de rea. Atunci când o persoană feroce se confruntă cu orice fel de îndemn, acuzație, învățătură sau ajutor bine intenționat, atitudinea sa nu este aceea de a fi recunoscătoare sau de a accepta cu umilință, ci de a se înfuria de rușine și de a simți ostilitate și ură extreme și chiar de a se răzbuna. […] Desigur, când se răzbună pe alții din cauza urii lor, nu o fac pentru că urăsc acea persoană sau îi poartă pică, ci pentru că le-a expus greșelile. Asta arată că simplul fapt de a expune un antihrist, indiferent cine o face și indiferent de relația pe care o are cu antihristul, îi poate stârni ura și dorința de răzbunare. Indiferent cine este, dacă înțelege adevărul sau dacă este conducător, lucrător ori un membru obișnuit dintre aleșii lui Dumnezeu, atât timp cât cineva îl expune și îl emondează, antihristul va trata acea persoană ca pe un dușman. Ba chiar va spune deschis: «Voi fi aspru cu oricine mă emondează. Nu voi da pace nimănui care mă emondează, îmi scoate la iveală secretele, îmi cauzează excluderea de către casa lui dumnezeu sau mă privează de partea mea de binecuvântări»” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a opta)”]. „Indiferent ce greșeli au comis ori ce lucruri rele au făcut, acei oameni cu firi malițioase nu vor permite nimănui să-i expună ori să-i emondeze. Dacă cineva îi expune și îi ofensează, se vor înfuria, se vor răzbuna și nu vor abandona niciodată această problemă. Nu au deloc răbdare și toleranță față de alți oameni și nu exercită îngăduință față de ei. Pe ce principiu se bazează conduita lor? «Mai degrabă aş trăda, decât să fiu trădat.» Cu alte cuvinte, ei nu tolerează să fie ofensați de nimeni. Nu este aceasta logica oamenilor răi? Aceasta este exact logica oamenilor răi. Nimănui nu îi este permis să-i ofenseze. Pentru ei, este inacceptabil să fie provocați cât de puțin și urăsc pe oricine face acest lucru. Vor continua să atace acea persoană și nu vor abandona niciodată chestiunea – așa sunt oamenii răi” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (14)”]. Citind cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că oamenii răi au firi deosebit de răutăcioase și că urăsc adevărul, precum și pe cei care îl urmăresc. Ei poartă ranchiună oricui îi ofensează și găsesc ocazii să o atace și să se răzbune pe acea persoană, excluzând-o și pedepsind-o până când devine negativă și înfrântă. Ținând cont de cum se purta în permanență Liu Hua, era clar că ataca și excludea pe oricine nu era de acord cu ea sau îi amenința interesele. Mai mult, denatura faptele pentru a-i judeca și condamna fără încetare pe ceilalți, până când aceia deveneau negativi. Am observat că Liu Hua avea o umanitate răutăcioasă și că, în esență, era o persoană rea care ura adevărul și nu îl accepta. Trebuia să fie exclusă din biserică. Știam că nu puteam să rămân nepăsător, văzând cum o persoană rea precum Liu Hua producea haos în biserică și că trebuia să raportez rapid situația, așa că, mai târziu, am raportat problemele lui Liu Hua supraveghetoarei noastre.

Însă, spre marea mea surprindere, la doar câteva zile, am primit o scrisoare de la supraveghetoarea noastră, Meng Ran, în care spunea că „Liu Hua este competentă și capabilă să rezolve probleme reale. Deși, uneori, acțiunile ei provin din firea ei coruptă, ceea ce îi face pe oameni să se simtă constrânși, atât timp cât este dispusă să se schimbe, ar trebui să i se ofere șansa să se căiască.” Mi-era imposibil să înțeleg. Era evident că Liu Hua făcuse fapte rele. Aici nu era vorba despre o singură fărădelege, ea se purta mereu așa. Indiferent cum aveau frații și surorile părtășie cu ea și ce sfaturi îi dădeau, ea nu se căia deloc, ba chiar îi oprima și îi pedepsea. Potrivit cuvintelor lui Dumnezeu, Liu Hua era în esență o persoană rea, atunci de ce nu făcea Meng Ran nimic în privința ei? Părea că Meng Ran apăra fățiș o persoană rea. În acea perioadă, unii frați și surori au raportat unele dintre faptele rele ale lui Meng Ran. În urmă cu câțiva ani, Meng Ran provocase disensiuni în biserică, formase o facțiune, găsise lucruri pe care să le folosească împotriva conducătorilor și a lucrărilor și îi atacase ca să obțină o funcție de conducere pentru ea însăși. Acțiunile ei perturbaseră viața bisericii și i se solicitase să reflecteze asupra acestui lucru în izolare. Când s-au întâmplat toate acestea, Xin Yi aflase despre purtarea lui Meng Ran și apoi avusese părtășie cu frații și cu surorile și discernuse situația cu ei. Din cauza asta, Meng Ran i-a purtat ranchiună. Ulterior, Meng Ran s-a prefăcut că se căiește doar pentru a recâștiga încrederea fraților și surorilor și a devenit supraveghetoare. După aceea, a început să se răzbune pe Xin Yi. Odată, când Xin Yi a semnalat anumite abateri și probleme în lucrarea lui Liu Hua, aceasta din urmă nu a vrut să cedeze și a început să se certe cu ea. Meng Ran știa că Liu Hua are probleme în datoria ei, dar a ales să îi ia partea și să o izoleze și să o oprime pe Xin Yi. Prin urmare, Xin Yi s-a simțit foarte reprimată și nefericită și s-a îmbolnăvit grav. După aceea, Meng Ran nu numai că nu a reflectat asupra ei înseși, ci a și profitat de ocazie ca să o batjocorească pe Xin Yi și a numit-o pe nedrept un antihrist, folosindu-se greșit de cuvintele lui Dumnezeu. A mustrat-o aspru pe Xin Yi că mergea pe calea unui antihrist și i-a indus în eroare pe ceilalți frați și surori ca să o critice și ei pe Xin Yi. Având în vedere aceste acțiuni, era clar că Meng Ran avea o fire răutăcioasă.

Câteva zile mai târziu, Meng Ran ni s-a alăturat la o adunare și a apărat-o pe Liu Hua, spunând: „Nu puteți spune că este doar problema lui Liu Hua, și alți oameni au greșit. Ar trebui să îi dăm șansa să se căiască! Pare să se poarte chiar bine zilele astea și a fost foarte activă în îndeplinirea datoriei ei…” Când am încercat să am părtășie cu Meng Ran despre principiile de discernere a oamenilor răi, nu a părut să asculte vreun cuvânt din ce spuneam. Iar asta ne-a făcut să fim și mai convinși că Meng Ran o proteja conștient pe Liu Hua. Meng Ran era supraveghetoare și putea vedea clar că Liu Hua era o persoană rea, totuși, nu făcea nimic în privința asta. În schimb, acționa de parcă era scutul ei. Mai mult, Meng Ran însăși avea o natură deosebit de răutăcioasă; nu accepta adevărul, perturba și tulbura continuu lucrarea bisericii, îi oprima și îi pedepsea pe frați și surori. Conform principiilor, cel mai probabil și ea era o persoană rea. Având în vedere situația respectivă, știam că trebuia să raportez aceste lucruri conducătorului meu și să expun acțiunile lui Meng Ran și ale lui Liu Hua pentru a proteja interesele bisericii. Dar apoi mi-am amintit că Meng Ran era supraveghetoare; ar fi putut să mă oprime și pe mine ca și pe alții dacă o ofensam raportând ce probleme avea. Aș fi putut fi destituit chiar înainte ca aceste probleme să fie soluționate. Dacă Meng Ran găsea o scuză ca să mă oprească din a-mi face datoria, cum puteam continua să urmăresc adevărul și să obțin mântuirea? Dându-mi seama de toate acestea, am oftat și m-am gândit: „Păi, după cum spune zicala: «Pasărea care iese în evidență va fi împușcată.» Ar trebui să o las baltă. Cu cât mai puține probleme, cu atât mai bine. Contează să mă protejez pe mine.” Am început să simt că bat în retragere și că fac compromisuri și n-am avut curajul să practic adevărul. Dar când m-am gândit la frații și surorile care erau oprimate de Liu Hua și de Meng Ran și la cum trăiau într-o suferință continuă, am început să mă simt vinovat. Am tot oscilat, fără să pot lua o decizie; dacă nu raportam această chestiune, nu protejam interesele bisericii, dar dacă o raportam, puteam fi înlăturat de la datoria mea și atunci nu mai aveam o perspectivă sau o destinație bună. La momentul respectiv, mi-am dat seama că era ceva în neregulă cu starea mea; oare nu acționam ca un laș? Îmi lipsea simțul dreptății și nu țineam cont de intențiile lui Dumnezeu. Nu puteam fi atât de lipsit de caracter și de conștiință, trebuia să iau atitudine ca să protejez interesele bisericii. Dar când s-a ivit momentul să le raportez pe Liu Hua și pe Meng Ran, m-am simțit timid și temător, așa că am venit înaintea lui Dumnezeu și m-am rugat, cerându-I să mă îndrume și să îmi dea credință și curaj. După aceea, mi-am amintit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Nu s-a mâncat și nu s-a băut la această întâlnire; toți spuneți că sunteți atenți la povara lui Dumnezeu și că veți apăra mărturia Bisericii, dar cine dintre voi a fost cu adevărat atent la povara lui Dumnezeu? Întreabă-te: ești cineva care a arătat considerație pentru povara Lui? Poți să practici dreptatea pentru El? Poți să te ridici și să vorbești pentru Mine? Poți să pui statornic adevărul în practică? Ești suficient de îndrăzneț să lupți împotriva tuturor faptelor Satanei? Ai fi capabil să îți dai sentimentele la o parte și să-l expui pe Satana, de dragul adevărului Meu? Poți să permiți ca intențiile Mele să fie îndeplinite în tine? Ți-ai oferit inima în cele mai importante momente? Ești cineva care urmează voia Mea? Întreabă-te și gândește-te des la asta” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 13). Când m-am gândit la întrebările lui Dumnezeu, m-am simțit plin de remușcări. Le spuneam adeseori celorlalți că trebuie să ținem cont de povara lui Dumnezeu și să avem un simț al dreptății, să practicăm adevărul, să îi expunem și să îi raportăm pe antihriști și pe oamenii răi pentru a proteja interesele bisericii. Dar când s-a întâmplat ceva care mi-a amenințat interesele, m-am speriat și am dat înapoi. Deslușisem că Liu Hua era o persoană rea, dar, când am văzut că Meng Ran o proteja, m-am simțit intimidat de statutul și de autoritatea lui Meng Ran și n-am îndrăznit să rămân fidel principiilor. Eram îngrijorat că voi fi oprimat, îndepărtat de la datoria mea și că voi pierde ocazia de a obține mântuirea, așa că am cedat în fața statutului și autorității ei. Oare nu făceam un compromis cu Satana și mă plecam în fața lui? Nu protejam interesele bisericii în datoria mea, mă gândeam doar la perspectivele mele și la soarta mea. În acel moment esențial, nu prioritizasem interesele bisericii și asistasem indiferent la cum perturbau oamenii răi lucrarea bisericii și cum îi oprimau pe frați și pe surori. Oare nu mușcam mâna care hrănește? Am fost atât de egoist și de detestabil! Unde erau conștiința și rațiunea mea? Pe măsură ce mă gândeam la toate astea, mă măcinau remușcările și mi-am dat seama că trebuia să iau atitudine și să protejez interesele bisericii. Trebuia să raportez faptele rele ale lui Liu Hua și Meng Ran; nu le puteam lăsa să continue să propage răul în biserică. După aceea, le-am raportat pe Liu Hua și pe Meng Ran conducătoarei noastre.

Când conducătoarea a primit scrisoarea noastră, a spus că va veni cât de curând ca să rezolve problema, dar, până la urmă, a fost reținută de alte probleme. Zilele treceau și eu deveneam nerăbdător. Am început să mă simt neliniștit și m-am întrebat: „De ce îi ia atât de mult conducătoarei să vină și să rezolve aceste probleme? Dacă începe să îi întrebe mai întâi pe alții despre această situație și află Meng Ran că am raportat-o, oare o să ne pedepsească Meng Ran?” Tocmai când mă simțeam foarte tulburat, mi-am amintit deodată un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Atunci când te confrunți cu problemele vieții reale, cum ar trebui să cunoști și să înțelegi autoritatea lui Dumnezeu și suveranitatea Lui? Când te confrunți cu aceste probleme și nu știi cum să le înțelegi, să le tratezi și să le experimentezi, ce atitudine ar trebui să adopți ca să-ți dovedești intenția de a te supune, dorința de a te supune și realitatea supunerii tale față de suveranitatea și aranjamentele lui Dumnezeu? Mai întâi, trebuie să înveți să aștepți; apoi trebuie să înveți să cauți; apoi trebuie să înveți să te supui” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul III”). Cugetând la cuvintele lui Dumnezeu, m-am simțit rușinat. Când am raportat problema, am crezut că va fi rezolvată foarte repede, așa că am început să îmi fac griji când sosirea conducătoarei se tot amâna. Trăiam într-o stare de anxietate și mă gândeam doar la cum să mă protejez, fără să am vreun pic de credință adevărată în Dumnezeu. Citind cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că toate se întâmplă potrivit suveranității și rânduielilor Lui. Atunci când trăim unele experiențe, trebuie să avem credință în suveranitatea lui Dumnezeu și să învățăm să așteptăm și să ne supunem. După ce am conștientizat acest lucru, m-am rugat lui Dumnezeu, încredințându-I Lui această situație și având încredere în El. Spre surprinderea mea, la scurt timp, Liu Hua a fost obligată să demisioneze din mai multe motive, inclusiv din cauza incapacității ei de a face o lucrare reală. După aceea, frații și surorile nu au mai fost oprimați de ea și și-au putut îndeplini îndatoririle normal. Am văzut că totul se afla în mâinile lui Dumnezeu, că totul era rezultatul suveranității și rânduielilor Lui, iar credința mea a devenit mai puternică. Dar, deși Liu Hua demisionase, faptele ei rele încă nu fuseseră clasificate și tratate, iar problemele lui Meng Ran rămăseseră nerezolvate. Știam că trebuia să continuăm să raportăm situația până la rezolvarea finală a acestor probleme.

După câteva zile, Xia Yu, conducătoarea noastră, a venit să analizeze situația și am informat-o detaliat despre faptele rele ale lui Liu Hua și Meng Ran. Și totuși, când am discutat despre purtarea lui Meng Ran, am fost șocați să aflăm că Xia Yu nu era de acord cu destituirea ei. A pretins că Meng Ran era foarte competentă, ba chiar a spus: „Credeți că e ușor să instruiești o supraveghetoare? Am petrecut aproape doi ani instruind-o pe Meng Ran. Dacă o destituim doar pentru că așa ne cereți voi, unde o să mai găsim un înlocuitor? Credeți că e ușor să ne facem lucrarea?” Auzind asta, m-am gândit: „Luați în considerare doar competența superficială a lui Meng Ran, fără să țineți cont și de umanitatea ei și de natura-esență a ei. Dacă nu discerneți și nu tratați oamenii conform esenței lor, unde mai sunt principiile?” După aceea, Xia Yu a spus că trebuia să analizeze mai profund situația și a încheiat rapid adunarea. Ulterior, am avut de încă două ori părtășie cu Meng Ran, dar ea nu doar că nu a acceptat, ba chiar ne-a emondat. Am observat că Meng Ran nu accepta niciodată să fie emondată și că era scârbită de adevăr și că îl ura; se dovedea a fi o persoană rea. Cu toate acestea, când i-am raportat situația conducătoarei noastre, am fost din nou complet șocați de răspunsul ei. Xia Yu ne-a scris că Liu Hua săvârșise într-adevăr niște fapte rele, dar că își arătase disponibilitatea de a se căi. Xia Yu a spus că nu credea că Liu Hua era o persoană rea în esență, doar că, pur și simplu, avea o fire foarte coruptă. Ne-a spus că ar trebui ca lui Liu Hua să îi fie dată încă o șansă de a se căi. În scrisoarea ei spunea și că, deși Meng Ran dovedea unele comportamente ale unei persoane rele, acestea erau doar dezvăluiri ale firii ei corupte. La sfârșitul scrisorii, Xia Yu ne îndemna să reflectăm asupra noastră și să aflăm lucruri despre noi, să tratăm oamenii corect și să facem mai multe pentru a-i ajuta pe alții. După ce am citit scrisoarea, am rămas înmărmurit și m-am simțit reprimat și demoralizat. Dacă Xia Yu nu era de acord să facă ceva în privința lui Liu Hua și Meng Ran, atunci ele erau în continuare libere să tiranizeze biserica, să îi pedepsească și să îi oprime pe frați și pe surori, perturbând lucrarea bisericii. Nu însemna oare că Xia Yu trecea cu vederea faptele rele ale unor persoane rele? Mă gândeam că, de vreme ce Xia Yu era conducătoare, avea să ne ajute să ne ocupăm de acești oameni răi și să protejăm frații și surorile. Nu mi-am imaginat niciodată că ea va aborda astfel problema. Era foarte supărător să văd că nu se face nimic în legătură cu Liu Hua și cu Meng Ran și nu știam ce să fac în continuare. Mă aflam într-o situație dificilă; nu voiam să mai fiu implicat în chestiunea asta, dar eram neliniștit și simțeam că trebuie să persist în raportarea către nivelurile superioare. Dar lucrurile deveneau tot mai complicate; nu îmi permiteam să ofensez o supraveghetoare, cu atât mai puțin o conducătoare. Dacă eu continuam să raportez aceste probleme, aș fi avut de suferit consecințele? Faptul că ele mi-ar fi făcut viața grea era cel mai mic motiv de îngrijorare; ar fi putut chiar să mă îndepărteze de la datoria mea, să mă oprime și să mă excludă. Cum aș mai obține atunci mântuirea? Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mă simțeam mai îngrijorat, înspăimântat, reprimat și sufeream mai tare. Mi-am dat seama că starea mea era greșită și m-am rugat repede lui Dumnezeu, cerându-I să mă îndrume ca să practic adevărul.

Într-o zi, am găsit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu, care spunea: „Care este atitudinea pe care oamenii ar trebui să o aibă în ceea ce privește modul de tratare a unui conducător sau lucrător? Dacă ceea ce face un conducător sau un lucrător este bine și în acord cu adevărul, atunci poți să i te supui; dacă ceea ce face este greșit și în dezacord cu adevărul, atunci nu ar trebui să i te supui și poți să îl dai în vileag, să i te opui și să ai o opinie diferită. Dacă nu este capabil să facă lucrare reală sau face fapte rele care provoacă o tulburare a lucrării bisericii și este dezvăluit ca fiind un conducător fals, un lucrător fals sau un antihrist, atunci tu poți să îl discerni, să îl dai în vileag și să îl raportezi. Însă, unii dintre aleșii lui Dumnezeu nu înțeleg adevărul și sunt deosebit de lași; se tem să nu fie suprimați și chinuiți de conducători falși și antihriști, așa că nu îndrăznesc să respecte principiile. Ei spun: «În cazul în care conducătorul mă dă afară, sunt terminat; dacă îi pune pe toți să mă dea în vileag sau să se lepede de mine, atunci nu voi mai putea să cred în Dumnezeu. Dacă sunt exclus din biserică, atunci Dumnezeu nu mă va mai vrea și nu mă va mântui. Iar credința mea nu va fi fost în van?» Nu este ridicolă o astfel de gândire? Au astfel de oameni o credință autentică în Dumnezeu? Un conducător fals sau un antihrist L-ar reprezenta pe Dumnezeu atunci când te exclude? Când un conducător fals sau un antihrist te chinuie și te exclude, aceasta este lucrarea Satanei și nu are nimic de-a face cu Dumnezeu; când oamenii sunt îndepărtați sau excluși din biserică, acest lucru este în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu doar când există o decizie comună luată de biserică și de toți aleșii lui Dumnezeu și când îndepărtarea sau excluderea este pe deplin în conformitate cu rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, cu adevărurile-principii din cuvintele lui Dumnezeu. Cum ar putea faptul de a fi exclus de un conducător fals sau de un antihrist să însemne că nu poți fi mântuit? Aceasta reprezintă persecuția Satanei și a antihristului și nu înseamnă că nu vei fi mântuit de Dumnezeu. Depinde de Dumnezeu dacă poți fi mântuit sau nu. Nicio ființă umană nu este calificată să decidă dacă poți fi mântuit de Dumnezeu. Trebuie să îți fie clar acest lucru. Iar a-ți trata excluderea de către un conducător fals sau un antihrist drept a fi exclus de Dumnezeu – nu înseamnă asta să Îl înțelegi greșit pe Dumnezeu? Ba da. Și nu înseamnă doar să Îl înțelegi greșit pe Dumnezeu, ci și să te răzvrătești împotriva Lui. Este și un fel de blasfemie față de Dumnezeu. Iar înțelegerea greșită a lui Dumnezeu în acest fel nu este ignorantă și nesăbuită? Când un conducător fals sau un antihrist te exclude, de ce nu cauți adevărul? De ce nu cauți pe cineva care înțelege adevărul, ca să dobândești un oarecare discernământ? Și de ce nu raportezi acest lucru superiorilor ierarhici? Asta dovedește că tu nu crezi că adevărul domină în casa lui Dumnezeu, arată că nu ai o credință autentică în Dumnezeu, că nu ești o persoană care crede în Dumnezeu cu adevărat. Dacă ai încredere în atotputernicia lui Dumnezeu, de ce te temi de represaliile unui conducător fals sau ale unui antihrist? Pot ei să-ți decidă soarta? Dacă ești capabil de discernământ și detectezi că acțiunile lor sunt contrare adevărului, de ce nu ai părtășie cu aleșii lui Dumnezeu, care înțeleg adevărul? Ai gură, de ce nu îndrăznești să-ți exprimi opinia? De ce te temi atât de mult de un conducător fals sau de un antihrist? Asta dovedește că ești un laș, un neisprăvit și un lacheu al Satanei. […] În cazul în care crezi în Dumnezeu, dar, în loc să te supui Lui, cedezi în fața dușmanilor Săi și găsești adăpost în ei – antihriștii – iar rezultatul este că ești manipulat și abuzat de acești antihriști, atunci ți-ai făcut-o cu mâna ta. N-o meriți? Dacă-l tratezi pe antihrist drept stăpânul tău, conducătorul tău, un umăr pe care să te bazezi, atunci te refugiezi în Satana, îl urmezi pe Satana, ceea ce înseamnă că te-ai rătăcit și ai apucat-o pe calea greșită și ai pășit pe drumul fără de întoarcere. Ce atitudine ar trebui să ai față de antihriști? Ar trebui să-i dai în vileag și să te lupți cu ei. Dacă sunt doar unul sau doi ca tine și ești prea slab pentru a-i înfrunta singur pe antihriști, ar trebui să-ți unești puterile cu mai mulți oameni care înțeleg adevărul ca să-i raportezi și să-i dai în vileag pe acești antihriști și ar trebui să continui până când sunt îndepărtați” (Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul trei: Ei îi exclud și îi atacă pe cei care urmăresc adevărul”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au expus punctele de vedere greșite. Când a fost vorba despre raportarea acestor oameni răi, eșuasem iar și iar în susținerea principiilor, practicarea adevărului și protejarea intereselor bisericii, pentru că mă temusem că lucrătorii și conducătorii mă vor oprima și îmi vor face viața grea sau chiar că mă vor condamna și exclude, privându-mă astfel de șansa de a obține mântuirea. Prin urmare, m-am prefăcut că nu văd acțiunile lor și n-am îndrăznit să susțin principiile și să continui să îi raportez și să îi expun. Am vorbit adeseori despre cum adevărul și Hristos domnesc în casa lui Dumnezeu, dar, când m-am confruntat cu o situație reală, nu am avut cunoștințe reale și credință în Dumnezeu și nu am crezut că Dumnezeu stăpânește peste toate lucrurile și că ne guvernează soarta. Am considerat foarte importante statutul și puterea oamenilor răi și m-am temut de ei. De fapt, indiferent cât de puternice ar fi statutul și autoritatea conducătorilor falși, antihriștilor și oamenilor răi, ei nu vor putea să ne controleze destinele sau să decidă dacă noi putem obține mântuirea. Indiferent cât de cruzi devin, nu pot întrece autoritatea lui Dumnezeu. Chiar dacă aș fi oprimat de oamenii răi și n-aș putea să-mi fac datoria temporar, asta nu înseamnă că mi-aș pierde șansa de a fi mântuit. Dumnezeu scrutează totul; deci atât timp cât urmăresc și practic adevărul, pot, în cele din urmă, să obțin mântuirea de la Dumnezeu. În plus, acești oameni răi nu pot dobândi o poziție stabilă în biserică și, în cele din urmă, vor fi expuși și eliminați. Dar eu crezusem greșit că o conducătoare îmi controla perspectivele și destinul și că, dacă o ofensam, mi-aș fi pierdut datoria și orice șansă de a obține mântuirea. Cât de nesăbuit și de confuz am fost! În ce fel aveam eu credință adevărată în Dumnezeu? În acel moment, am reflectat asupra motivului pentru care nu fusesem capabil să practic adevărul în această privință și asupra sursei problemei mele.

Ulterior, am găsit acest fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Satana îi corupe pe oameni prin educație și influența guvernelor naționale, a celor celebri și măreți. Cuvintele lor diavolești au devenit viața și natura omului. «Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate» este o bine-cunoscută zicală satanică care a fost insuflată în fiecare și care a devenit viața omului. Există alte câteva cuvinte ale filosofiilor pentru interacțiuni lumești care sunt, de asemenea, ca acestea. Satana folosește cultura tradițională a fiecărei națiuni pentru a educa, induce în eroare și corupe oamenii, determinând omenirea să cadă și să fie înghițită de un abis nemărginit al distrugerii și, în final, oamenii sunt distruși de Dumnezeu pentru că ei îl slujesc pe Satana și I se opun lui Dumnezeu. […] Există încă multe otrăvuri satanice în viața, conduita și comportamentul oamenilor. De exemplu: toate filosofiile lor pentru interacțiuni lumești, modurile lor de a face lucrurile și maximele lor sunt pline de otrăvurile marelui balaur roșu și toate acestea vin de la Satana. Așadar, toate lucrurile care curg prin oasele și sângele oamenilor sunt ale Satanei. Toți acei oficiali, cei ce dețin puterea și cei ce sunt împliniți au propriile lor căi și secrete pentru succes. Nu sunt oare asemenea secrete perfect reprezentative pentru natura lor? Au făcut lucruri așa de mari pe lume și nimeni nu poate înțelege uneltirile și intrigile ce stau în spatele lor. Asta arată efectiv cât de perfidă și de malițioasă este natura lor. Omul a fost corupt prea profund de Satana. Veninul Satanei curge prin sângele fiecărei persoane și se poate spune că natura omului este coruptă, ticăloasă, antagonistă și în opoziție cu Dumnezeu, plină de filosofiile și otrăvurile Satanei și cufundată în ele. A devenit în totalitate natura-esență a Satanei. Iată de ce oamenii I se împotrivesc lui Dumnezeu și I se opun. Omul poate cu ușurință să ajungă să se cunoască dacă natura lui poate fi analizată astfel” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să cunoști natura omului”). Prin expunerea din cuvintele lui Dumnezeu, am descoperit rădăcina incapacității mele de a practica adevărul: fusesem mult prea corupt de Satana. De la o vârstă fragedă, fusesem educat în școală și condiționat de societate, ceea ce îmi insuflase multe dintre otrăvurile Satanei, precum: „Fiecare om pentru el însuşi şi diavolul îl ia pe cel mai din spate”, „Cu cât mai puţine probleme, cu atât mai bine”, „Lasă lucrurile să treacă dacă ele nu te afectează direct” și „Păstrează liniştea pentru auto-protecţie şi caută doar să scapi de vină”. Din cauză că trăiam ghidându-mă după aceste otrăvuri satanice, îmi protejam mereu propriile interese și mă gândeam mai întâi la perspectivele și la destinul meu, atunci când mi se întâmpla ceva, în loc să mă gândesc la interesele bisericii. Recunoscusem că Liu Hua și Meng Ran erau oameni răi, că împiedicaseră și dăunaseră lucrării bisericii și că frații și surorile suferiseră cumplit din cauza oprimării din partea lor, dar am ales să evit și să ignor situația ca să îmi protejez propriile interese. Nu protejam lucrarea bisericii. Este intenția lui Dumnezeu ca toți antihriștii, oamenii răi și neîncrezătorii să fie eliminați din biserică, astfel ca frații și surorile să ducă o viață bisericească normală, să urmărească adevărul și să își îndeplinească îndatoririle. Cu toate acestea, am fost timid și mult prea precaut și nu am îndrăznit să iau atitudine și să îi expun pe acei oameni răi, nici chiar după ce am văzut că îi oprimau pe alții și că perturbau lucrarea bisericii, doar ca să îmi pot proteja interesele. Oare nu eram de partea Satanei și îi toleram pe acești oameni răi când tiranizau biserica? Nu acționam eu ca un complice al lor? Credeam și Îl urmam pe Dumnezeu doar cu vorba, dar, în realitate, îl protejam pe Satana și eram de partea oamenilor răi. Într-un moment crucial, i-am întors spatele bisericii și m-am protejat doar pe mine, fără să țin cont de interesele acesteia. Mi-am dat seama că fusesem înșelător și egoist. Împărăția lui Dumnezeu îi vrea pe cei care sunt onești și care au simțul dreptății. Oamenii înșelători, egoiști, care protejează doar interesele proprii sunt ai Satanei și Dumnezeu nu îi mântuiește.

Ulterior, am găsit acest fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Antihriștii au firi extrem de feroce. Dacă încerci să-i emondezi sau să-i expui, te vor urî și-și vor înfige colții în tine ca niște șerpi veninoși. Oricât de mult ai încerca, nu vei reuși să scapi de ei sau să-i îndepărtezi. Când întâlniți asemenea antihriști, vă este teamă? Unii oameni chiar se sperie și spun: «Nu îndrăznesc să-i emondez. Precum șerpii veninoși, sunt foarte feroce și, dacă se încolăcesc în jurul meu, sunt terminat.» Ce fel de oameni sunt aceștia? Au o statură mică, nu sunt buni de nimic, nu sunt soldați buni ai lui Hristos și nu pot aduce mărturie pentru Dumnezeu. Așadar, ce ar trebui să faceți dacă întâlniți asemenea antihriști? Dacă te-ar amenința sau ar încerca să-ți ia viața, ți-ar fi teamă? În astfel de situații, trebuie să te unești rapid cu frații și surorile tale și să luați atitudine, să cercetați, să adunați dovezi și să expuneți acel antihrist până este îndepărtat din biserică. Asta înseamnă să rezolvi complet problema. […] Aleșii lui Dumnezeu ar trebui să poarte mereu în gând însărcinarea dată de Dumnezeu. Înlăturarea oamenilor răi și a antihriștilor este lupta crucială în bătălia împotriva Satanei. Dacă această luptă este câștigată, va deveni mărturia biruitorului. Lupta împotriva satanelor și a diavolilor este o mărturie bazată pe experiență pe care ar trebui să o aibă aleșii lui Dumnezeu. Este un adevăr-realitate pe care biruitorii trebuie să-l aibă. Dumnezeu le-a oferit foarte mult adevăr oamenilor, te-a condus foarte mult timp și te-a aprovizionat foarte mult, cu scopul ca tu să aduci mărturie și să aperi lucrarea bisericii. Se pare că, atunci când oamenii răi și antihriștii fac fapte rele și tulbură lucrarea bisericii, devii timid și te retragi, alergând cu brațele deasupra capului – nu ești bun de nimic. Nu poți birui satane, nu ai adus mărturie și Dumnezeu te detestă. În acest moment critic, trebuie să te opui și să porți un război împotriva satanelor, să expui faptele rele ale antihriștilor, să-i condamni și să-i blestemi, nelăsându-i să se ascundă și înlăturându-i din biserică. Doar aceasta poate fi considerată o victorie împotriva satanelor și sfârșitul destinului lor. Ești unul dintre aleșii lui Dumnezeu, un adept al lui Dumnezeu. Nu te poți teme de provocări; trebuie să acționezi în conformitate cu adevărurile-principii. Asta înseamnă să fii un biruitor. Dacă te temi de provocări și faci compromisuri pentru că te temi de răzbunarea oamenilor răi sau a antihriștilor, atunci nu ești un discipol al lui Dumnezeu și nu ești unul dintre aleșii Lui. Nu ești bun de nimic, le ești inferior chiar și prestatorilor de servicii” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a opta)”]. Cuvintele lui Dumnezeu mi-au insuflat credință și putere. Trebuia să încetez să îmi mai fie frică de forțele întunericului, ale Satanei, să încetez să mă mai protejez și să fiu inutil. Trebuia să iau atitudine ca să expun oamenii răi din biserică și să protejez interesele bisericii; aceasta era datoria mea, responsabilitatea mea. Cuvintele lui Dumnezeu mi-au arătat, de asemenea, o cale de practică: puterile unei singure persoane sunt limitate, dar puteam să îmi unesc eforturile cu cele ale altor frați și surori care aveau simțul dreptății, ca să raportăm și să îi expunem pe acei oameni răi, protejând astfel viața bisericii noastre, împiedicând perturbarea fraților și surorilor de către forțele Satanei și asigurându-ne că oamenii răi erau tratați corespunzător. Chiar dacă eram oprimat și pedepsit, nu aveam să cedez în fața forțelor Satanei. După aceea, am încetat să mai fiu constrâns de influența întunecată a Satanei și nu am mai ținut cont de perspectivele și de destinul meu. M-am asociat cu alți frați și surori și am raportat altui conducător problemele lui Meng Ran. După ce a analizat situația, conducătorul a destituit-o pe Meng Ran. Am fost în culmea fericirii când am văzut că Meng Ran fusese, în sfârșit, destituită și am simțit o adâncă recunoștință față de Dumnezeu. Mai apoi, l-am ajutat pe conducător să facă bilanțul tuturor faptelor rele ale lui Liu Hua și Meng Ran. Amândouă au fost clasificate ulterior drept persoane rele și excluse, iar Xia Yu a fost destituită pentru că fusese o conducătoare falsă, întrucât eșuase să facă o lucrare reală și tolerase ca oamenii răi să producă haos și să facă lucruri rele în biserică. Eliberată de perturbarea cauzată de acei oameni răi, viața bisericii noastre a revenit la liniște și pace, iar frații și surorile au putut să își îndeplinească îndatoririle în mod normal. Curând după aceea, fiecare proiect al bisericii a început să dea rezultate.

Prin această experiență, am înțeles că toate lucrurile sunt supuse suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu și am fost și martor la dreptatea Lui. Forțele rele ale Satanei nu pot prinde rădăcini în casa lui Dumnezeu; cei care ar trebui expuși sunt, în cele din urmă, expuși și eliminați. Amintindu-mi cum Meng Ran ne pusese piedici când am raportat-o și am expus-o pe Liu Hua și cum Xia Yu încercase să ne oprească din a o raporta pe Meng Ran, la acea vreme, nu înțelesesem de ce Dumnezeu permitea să se întâmple așa ceva, dar acum înțeleg că, prin Liu Hua, Dumnezeu a expus, una după alta, o persoană rea și o conducătoare falsă care erau foarte bine mascate. Prin asta am dobândit discernământ și am învățat lecții valoroase. Dumnezeu este cu adevărat înțelept! Deși raportarea lor a fost plină de răsturnări de situații, cuvintele lui Dumnezeu m-au îndrumat la fiecare pas și mi-au insuflat cunoașterea înțelepciunii și atotputerniciei lui Dumnezeu. Am văzut că adevărul și dreptatea domnesc cu adevărat în casa lui Dumnezeu. Asta mi-a dat o credință și mai puternică în Dumnezeu și m-a ajutat să dobândesc înțelegerea naturii mele egoiste și înșelătoare. N-aș fi putut învăța niciodată toate acestea într-un mediu confortabil. Slavă Ție, Dumnezeule!