de Lin Ping, China

În iulie 2020, am fost aleasă conducătoare și am preluat responsabilitatea pentru lucrarea mai multor biserici. Sora Liu Jing tocmai fusese aleasă conducătoare într-una dintre acele biserici. Mai lucrasem cu ea și o cunoșteam destul de bine. Era matură, stabilă, privea lucrurile din toate unghiurile și își asuma o povară în datoria ei. Mă ajutase mereu cu părtășia despre cuvintele lui Dumnezeu atunci când întâmpinam probleme sau dificultăți. Mi se părea că era de încredere, așa că nu trebuia să-mi fac atât de multe griji pentru biserica ei și puteam investi mai multă energie în celelalte. Prin urmare, după ce am informat-o pe Liu Jing despre cum să se ocupe de diverse aspecte ale lucrării, nu mi-am făcut prea multe griji cu privire la lucrarea ei. În această perioadă, am văzut că avea o cale în lucrarea ei și obținea rezultate în fiecare dintre aspectele lucrării sale, iar asta m-a liniștit și mai mult. Mă gândeam că, deși nu verificam lucrurile, ea avea să fie capabilă să rezolve rapid orice dificultăți sau probleme pe care le întâlnea. Așa că, timp de trei luni consecutive, nu am verificat și nu am monitorizat în detaliu lucrarea cu care era ea responsabilă și chiar am recomandat-o drept candidată la alegeri pentru o funcție superioară de conducere.

Apoi, în decembrie, am primit o scrisoare de la conducătoarea mea în care spunea că unii frați și surori o evaluaseră pe Liu Jing ca nefăcând lucrare reală. Ea mi-a cerut să monitorizez lucrarea lui Liu Jing și a spus că, pentru moment, nu era o candidată potrivită pentru alegeri. Eram cu adevărat surprinsă să văd asta: „Nu face lucrare reală? Cum era posibil așa ceva? Dacă așa stau lucrurile, cum a obținut biserica ei rezultate în lucrarea sa în ultimele luni? Sora Wu Xinming, partenera ei, s-a pregătit recent pentru funcția de conducătoare, așa că nu va fi prea familiarizată cu lucrarea. Oare Liu Jing nu a preluat întreaga lucrare a acelei biserici? Oare conducătorii spun că ea nu face lucrare reală ghidându-se doar după ceea ce scria în acele evaluări fără a obține cu adevărat o imagine clară? Mai lucrasem cu Liu Jing și o cunoșteam bine. Recent, în biserica ei, au fost arestați câțiva frați și surori. Probabil că se confruntă cu urmările acestor arestări și nu are timp pentru alte lucruri. Chiar dacă pare că nu face o lucrare reală, acest lucru este de înțeles. Nu se poate să mă înșel în privința ei.” Am aruncat o privire peste evaluările din partea fraților și surorilor și am descoperit că scriseseră despre modurile în care Liu Jing nu făcuse lucrări reale în datoria ei în trecut. Mă gândeam: „Ce este cu ei? Pur și simplu profită de fărădelegile din trecut ale lui Liu Jing, în loc să vadă dacă ea s-a schimbat sau nu. Lucrarea din biserica de care se ocupă a fost eficientă în ultimele câteva luni. Poate să facă ceva lucrare reală.” I-am explicat rapid conducătoarei situația și i-am sugerat să o lase să candideze totuși la alegeri.

Câteva zile mai târziu, văzând că nu luam în serios faptul că Liu Jing nu făcea lucrare concretă și că încă o apăram, conducătoarea mi-a reamintit: „Trebuie să privim lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu. Toată lumea are fire coruptă; nimeni nu este de încredere până când nu vom dobândi adevărul și nu vom fi desăvârșiți – cu toții putem să facem lucrurile în felul nostru și pe baza firii noastre corupte. Fără supraveghere, oricine poate să facă lucruri care se împotrivesc lui Dumnezeu și care dăunează lucrării bisericii. Așadar, când vine vorba de aceasta, nu putem avea încredere deplină în nicio persoană. Numai dacă ne interesăm de lucrare și o supraveghem cu adevărat, putem descoperi și a rezolva la timp problemele. Asta înseamnă asumarea responsabilității pentru lucrarea bisericii.” Am spus că o voi face, dar mă gândeam: „Supravegherea este justificată, dar nu ar trebui să fiu suspicioasă cu privire la toate lucrurile. Cine nu vrea să urmărească adevărul și să facă bine o datorie? Casa lui Dumnezeu nu este ca lumea non-credincioasă. Frații și surorile ar trebui să aibă încredere unii în ceilalți, nu să se urmărească unii pe alții precum șoimii. Ți-am spus că există un context în care Liu Jing nu își face o parte din lucrare, dar tu nu crezi asta. Voi verifica în mod corespunzător lucrurile ca să-ți arăt că nu este genul acela de persoană.” Prin urmare, m-am dus să-i verific lucrarea. În scurt timp am aflat că partenera ei anterioară, Xinming, preluase cea mai mare parte a lucrării lor. De vreme ce Xinming a fost transferată recent, rezultatele din diverse domenii ale lucrării lor începuseră să fie mai slabe. De asemenea, îi spusesem lui Liu Jing să demită un conducător de echipă nepotrivit pe nume Chen, iar acest lucru nu fusese încă făcut. Totodată, ea nu putea să lucreze în armonie cu diaconul de udare și nu dădea nicio atenție lucrării de udare a nou-veniților. Văzând ce făcuse Liu Jing lucrării bisericii, m-am simțit destul de vinovată. Conducătoarea îmi amintise să-i monitorizez și să-i supraveghez lucrarea, dar nu făcusem asta, deoarece avusesem prea multă încredere în ea. Considerasem că, de vreme ce era în funcție, ar trebui să i se acorde dreptul de a lucra liber. Nu m-am gândit niciodată că lucrurile aveau să iasă așa. Mi-am amintit de interacțiunile noastre anterioare – nu părea să fie genul de persoană care doar vorbește, dar nu face lucrare reală. Oare existau circumstanțe speciale care o țineau în loc? Chiar în timp ce mă frământam cu privire la acest lucru, Liu Jing a spus: „Câțiva dintre frații și surorile din biserica noastră au fost arestați recent. A fost solicitant să mă ocup de consecințele acestui lucru și nu am avut timp pentru toate.” Am răsuflat ușurată când am auzit asta. Era exact așa cum am spus – Liu Jing nu era genul de persoană care nu face lucrare reală. Gestionarea tuturor acelor treburi de după arestări îi consumase mult timp și energie. Unele părți din lucrare nu fuseseră bine făcute, dar era de înțeles. Nimeni nu face perfect o datorie. Prin urmare, am avut părtășie cu ea despre pericolele și consecințele de a nu face lucrare reală și i-am spus să-l demită imediat pe Chen. Ea a fost de acord cu asta. Însă a trecut ceva timp și am auzit că Chen tot nu fusese demis. M-am dus repede să aflu situația datoriei lui Liu Jing. Partenera ei mi-a spus: „De fiecare dată când ne încredințezi de lucru, Liu Jing este pe deplin de acord cu asta, dar nu o văd să implementeze nimic. Eu tocmai am preluat un rol de conducere, așa că nu sunt familiarizată cu detaliile lucrării, iar ea nu m-a ajutat. Când m-am confruntat cu probleme sau dificultăți, a trebuit să-mi găsesc drumul sprijinindu-mă pe Dumnezeu.” Eram uimită să aud asta de la soră. Cum se putea ca Liu Jing să nu fi făcut nicio lucrare reală? Nu fusese așa înainte. Avusesem adunări cu ea în acest timp – de ce nu-i observasem problemele? Avusesem prea multă încredere în ea și nu-i supravegheasem, nici nu-i verificasem lucrarea. Acest lucru a făcut ca un conducător de echipă nepotrivit din biserică să rămână prea mult timp în funcția sa și nimeni nu a supravegheat udarea nou-veniților. Acest lucru întârziase lucrarea bisericii și intrarea în viață a celorlalți. Chiar făcusem rău. Ulterior, când am văzut-o pe Liu Jing, ea a spus că unii frați și surori o emondaseră în ultimele două zile pe motiv că nu făcuse lucrare reală. Avea într-adevăr remușcări. A plâns, spunând că fusese iresponsabilă, că își făcuse datoria de mântuială și că era lipsită de umanitate. M-am gândit că realizase cât de grave erau problemele ei și, cu siguranță, avea să se schimbe după aceea, așa că ar trebui să-i mai ofer o șansă să se pocăiască, să nu o demit deocamdată și să-i ofer mai mult sprijin pe viitor. Curând după aceea, i-am semnalat problemele și i-am spus să-și corecteze imediat abaterile, precum și să-l demită pe conducătorul de echipă care trebuia să fie demis. Era plină de promisiuni, dar deși l-a demis pe Chen mai târziu, lucrarea, în ansamblu, tot nu dădea rezultate. Ulterior, alții mi-au menționat că descoperiseră unele probleme grave în ceea ce o privea pe Liu Jing. După ce unii frați și surori au fost arestați, ea nu protejase de îndată proprietatea bisericii și nu luase inițiativa de a coopera în diverse aspecte ale lucrării, ceea ce însemna că nu s-a realizat nimic în lucrare. Cel mai revoltător era faptul că ea nu se ocupase cu promptitudine de oamenii răi care perturbau biserica, ci se ocupase de treburile personale, aruncând lucrarea bisericii în haos. Am văzut că Liu Jing nu făcea niciun fel de lucrare reală și nu se pocăia cu adevărat deloc. Mă simțeam atât de vinovată. Nu-mi imaginasem niciodată că lucrurile vor decurge astfel. Jucasem un rol în răul făcut de ea și comisesem fărădelegi înaintea lui Dumnezeu. De asemenea, mă uram pentru că am fost prea încrezătoare și pentru că nu i-am monitorizat lucrarea mai devreme. Acest lucru fusese foarte dăunător pentru lucrarea bisericii. M-am dus să vorbesc de îndată cu Liu Jing și i-am expus fiecare dintre comportamentele ei, iar în final am demis-o.

Atunci, conducătoarea mi-a reproșat: „De ce ai avut atât de multă încredere în ea? I-ai încredințat o lucrare atât de importantă fără să o supraveghezi sau să te interesezi de aceasta. Cum poți să fii atât de încrezătoare?” De asemenea, mi-a citit câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu: „Conducătorii falși nu se interesează niciodată de supraveghetorii care nu fac lucrări concrete sau care nu se ocupă de lucrarea care le este atribuită. Ei cred că trebuie doar să aleagă un supraveghetor și cu asta chestiunea s-a încheiat și că, după aceea, supraveghetorul se poate ocupa singur de toate problemele legate de lucrare. Astfel, conducătorii falși doar organizează adunări din când în când, nu supraveghează lucrarea, nu întreabă cum merge treaba și se comportă ca niște șefi neimplicați direct. Dacă o persoană raportează o problemă legată de un supraveghetor, un conducător fals va spune: «Este doar o problemă minoră, este în regulă. Puteți să vă descurcați singuri. Nu-mi cereți mie să mă ocup.» Persoana care a raportat problema spune: «Supraveghetorul acela este un lacom leneș. Se concentrează doar pe mâncare și distracție și este extrem de comod. Nu vrea să sufere nici măcar o mică greutate în datoria sa și întotdeauna lenevește viclean și inventează scuze pentru a-și evita munca și a se sustrage responsabilităților care îi revin. Nu este potrivit să fie supraveghetor.» Conducătorul fals va răspunde: «Era grozav când a fost selectat ca supraveghetor. Ceea ce spui nu este adevărat sau, chiar dacă este, e doar o manifestare temporară.» Conducătorul fals nu va încerca să afle mai multe despre situația supraveghetorului, ci, în schimb, va judeca și va da un verdict în această privință pe baza impresiilor sale din trecut despre acel supraveghetor. Indiferent cine raportează probleme cu supraveghetorul, conducătorul fals le va ignora. Supraveghetorul nu face lucrări concrete, iar activitatea bisericii aproape că s-a oprit, dar conducătorului fals nu-i pasă, e ca și cum nici nu ar fi implicat. […] Conducătorii falși au un defect fatal: au încredere în oameni prea repede, bazându-se pe propriile închipuiri. Iar acest lucru este provocat de faptul că nu înțeleg adevărul, nu-i așa? Cum dezvăluie cuvântul lui Dumnezeu esența omenirii corupte? De ce ar trebui să aibă ei încredere în oameni, când Dumnezeu nu are? Conducătorii falși sunt prea aroganți și neprihăniți de sine, nu-i așa? Ceea ce își spun este: «Nu se poate să fi judecat greșit această persoană, nu ar trebui să existe nicio problemă cu această persoană pe care am considerat-o potrivită; cu siguranță nu este o persoană care se dedă la mâncare, băutură și distracții sau căreia îi place confortul și urăște munca asiduă. Categoric este de nădejde și demnă de încredere. Nu se va schimba; dacă ar face-o, ar însemna că m-am înșelat în privința ei, nu-i așa?» Ce fel de logică este asta? Ești vreun soi de expert? Ai vedere cu raze X? Ai acea abilitate specială? Ai putea să trăiești cu o persoană un an sau doi, dar ai fi în stare să vezi cine este cu adevărat, fără un mediu potrivit care să-i dezvăluie întru totul natura-esență? Dacă nu ar fi dezvăluită de Dumnezeu, ai putea trăi alături de ea trei sau chiar cinci ani, și tot te-ai lupta să vezi exact ce fel de natură-esență are. Și cu cât devine acest lucru mai adevărat atunci când o vezi rar și ești rareori cu această persoană? Conducătorii falși au încredere într-o persoană, cu inima ușoară, în funcție de o impresie trecătoare sau bazându-se pe aprecierea pozitivă făcută de altcineva și îndrăznesc să încredințeze lucrarea bisericii unei astfel de persoane. În acest caz, nu sunt extrem de orbi? Nu acționează imprudent? Și oare conducătorii falși nu sunt extrem de iresponsabili când lucrează astfel?” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (3)”]. După ce a citit cuvintele lui Dumnezeu, conducătoarea a spus: „Nu putem să vedem care este adevărata esență a unei persoane, așa că trebuie să-i inspectăm și să-i monitorizăm lucrarea în mod regulat. Atunci putem să găsim abateri și probleme în lucrarea sa, să le schimbăm și să le rezolvăm la timp. Liu Jing era pe cale să oprească lucrarea bisericii complet după doar câteva luni de lucru. Acestea sunt consecințele faptului că ai fost prea încrezută, că ai avut orbește prea multă încredere în ea și că nu i-ai monitorizat sau verificat lucrarea. Asta înseamnă a face rău!” Cu expunerea cuvintelor lui Dumnezeu și părtășia conducătoarei, simțeam teamă în urma faptelor, eram supărată și vinovată. Mă uram pentru că nu am privit lucrurile pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, ci m-am încrezut orbește în Liu Jing, ceea ce a dăunat lucrării bisericii. Amintindu-mi de felul în care o tratasem pe Liu Jing, nu era vorba că nu-i puteam descoperi problemele, ci că de fiecare dată când o făceam, mă țineam tare pe poziții. M-am ghidat după ceea ce știam din trecut despre ea pentru a determina orbește că era o persoană responsabilă, demnă de încredere și cu o povară în datoria ei. Atât dezvăluirea faptelor, cât și expunerea cuvintelor lui Dumnezeu mi-au arătat, în cele din urmă, că dacă o persoană are un comportament bun și face ceva lucrare reală pentru o perioadă de timp, asta nu înseamnă că va fi întotdeauna așa. Niciunul dintre noi nu a dobândit încă adevărul, viețile-firi ale noastre nu s-au schimbat, suntem controlați de natura noastră coruptă, s-ar putea ca încă să facem lucrurile de mântuială și să-L înșelam pe Dumnezeu, iar uneori vom face cum ne taie capul, așa că nu suntem vrednici de încredere. Nu poți să înțelegi cu adevărat o persoană fără o perioadă lungă de interacțiune și observare și, chiar și atunci, tot s-ar putea să nu o cunoști pe deplin. De asemenea, trebuie să înțelegi adevărul pentru a vedea adevărata esență a unei persoane. Lucrasem alături de Liu Jing doar pentru o perioadă scurtă de timp, prin urmare credeam că o cunoșteam foarte bine și că nu o voi judeca greșit. Am avut atât de multă încredere în ea, încât nu i-am monitorizat și nu i-am verificat lucrarea. Conducătoarea îmi amintise în repetate rânduri, dar eu tot aveam încredere orbește în propria judecată – eram atât de arogantă, atât de îngâmfată și nu-mi asumasem cu adevărat nicio responsabilitate pentru lucrare. Când mi-am dat seama de acest lucru, am fost plină de regrete și nu am mai vrut să fiu astfel.

Mai târziu, am reflectat asupra mea – de ce avusesem atât de multă încredere în Liu Jing fără să-i monitorizez lucrarea? Într-o zi, am citit asta în cuvintele lui Dumnezeu: „Putem spune cu siguranță că majoritatea oamenilor consideră că expresia «Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești» este adevărul și sunt induși în eroare și constrânși de ea. Sunt tulburați și influențați de aceasta atunci când selectează sau folosesc oameni și chiar îi permit să le dicteze acțiunile. Drept urmare, mulți conducători și lucrători au mereu dificultăți și rețineri ori de câte ori verifică lucrarea bisericii și promovează și folosesc oameni. În cele din urmă, nu pot decât să se consoleze cu vorbele «Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești». Ori de câte ori inspectează lucrarea sau se interesează de ea, își spun: «„Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești.” Ar trebui să am încredere în frații și surorile mele și, la urma urmei, Duhul Sfânt îi scrutează pe oameni, așa că n-ar trebui să mă îndoiesc mereu de alții și să-i supraveghez.» Au fost influențați de această expresie, nu-i așa? Care sunt consecințele provocate de influența acestei expresii? În primul rând, dacă cineva subscrie la această idee, «Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești», va inspecta și va îndruma lucrarea altora? Va supraveghea și va urmări lucrarea oamenilor? Dacă această persoană are încredere în toți cei pe care îi folosește, nu-i inspectează sau îndrumă niciodată în lucrarea lor și nu-i supraveghează niciodată, își face oare datoria cu loialitate? Poate să realizeze lucrarea bisericii într-un mod competent și să ducă la bun sfârșit însărcinarea dată de Dumnezeu? Este loial față de însărcinarea dată de Dumnezeu? În al doilea rând, acesta nu este doar un eșec în a respecta cuvântul lui Dumnezeu și îndatoririle tale, ci înseamnă a lua planurile și filosofia Satanei pentru interacțiuni lumești ca și cum ar fi adevărul și a le urma și a le practica. Asculți de Satana și trăiești după o filosofie satanică, nu-i așa? Nu ești o persoană care I se supune lui Dumnezeu, cu atât mai puțin o persoană care se supune cuvintelor lui Dumnezeu. Ești un ticălos în toată regula. A lăsa deoparte cuvintele lui Dumnezeu și, în schimb, a lua o frază satanică și a o practica drept adevăr, înseamnă a trăda adevărul și pe Dumnezeu! Lucrezi în casa lui Dumnezeu, dar principiile după care acționezi sunt logica și filosofia Satanei pentru interacțiuni lumești, ce fel de persoană ești? Aceasta este o persoană care Îl trădează pe Dumnezeu și cineva care Îl face de rușine grav pe Dumnezeu. Care este esența acestor fapte? Condamnarea deschisă a lui Dumnezeu și negarea fățișă a adevărului. Nu asta este esența? (Ba da.) Pe lângă faptul că nu urmezi voia lui Dumnezeu, tu îngădui uneia dintre zicalele diavolești și filosofiilor Satanei pentru interacțiuni lumești să devină de nestăpânit în biserică. Făcând asta, devii complicele Satanei, îl ajuți să-și desfășoare activitățile în biserică și tulburi și perturbi lucrarea bisericii. Esența acestei probleme este foarte gravă, nu-i așa?” (Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Anexa unu: Ce este adevărul”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au expus starea. Trăiam după filosofia satanică „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești”, gândindu-mă că, din moment ce simțeam că o persoană era în regulă, iar ea încă era în funcție, trebuia să am încredere în ea. De aceea am avut atât de multă încredere în Liu Jing și nu i-am monitorizat și nu am ajuns să-i cunosc lucrarea. Chiar și atunci când problemele ei au ieșit la iveală și conducătoarea mi-a amintit să-i verific lucrarea, tot nu am ținut cont de acest lucru. Mă gândeam că monitorizarea și supravegherea lucrării ei însemnau o lipsă de încredere și, deși aflasem că nu făcea lucrare reală, atunci când am auzit-o plângând, vorbind despre dificultățile ei reale și exprimând regret, hotărâsem să o cred în loc să o demit, permițându-i să facă atât de mult rău lucrării bisericii și provocând mari pierderi intrării în viață a fraților și surorilor. În calitate de conducătoare, nu numai că nu reușisem să protejez lucrarea bisericii, dar acționasem ca un scut pentru un conducător fals. Devenisem o piatră de poticnire și un obstacol în calea lucrării bisericii. Acestea erau consecințele faptului că-i tratam pe oameni pe baza sofismului satanic: „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești.” Deslușind-o acum pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, am văzut cât de absurdă era cu adevărat această perspectivă. Era complet contradictorie cuvintelor lui Dumnezeu și cerințelor Sale. Faptul că Dumnezeu le cere conducătorilor să supravegheze și să monitorizeze lucrarea se bazează pe esența omenirii corupte. Întrucât omul are o fire coruptă, nu se poate pune bază în noi și nu suntem de încredere înainte de a dobândi adevărul sau de a ne schimba viețile-firi. Chiar și oamenii cu o umanitate bună pot să facă lucrurile de capul lor, să perturbe și să tulbure lucrarea bisericii, întrucât nu cunosc adevărul, nu sunt principiali în acțiunile lor și au firi corupte. Nimeni nu poate nega acest fapt. Dumnezeu le cere conducătorilor și lucrătorilor să supravegheze lucrarea pentru că El înțelege esența oamenilor. Supravegherea și verificarea lucrării este de ajutor pentru îndatoririle noastre și este în beneficiul lucrării bisericii. Însă acea idee satanică, „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi”, ne face să avem încredere oarbă în ceilalți, gândindu-ne că încredințarea unei slujbe înseamnă că putem lăsa acea persoană să facă tot ce vrea și că verificarea și supravegherea lucrării sale reprezintă o lipsă de încredere. Dacă ne limităm la această perspectivă în timp ce ne facem datoria și nu monitorizăm sau nu supraveghem la timp lucrarea, acest lucru poate doar să întârzie lucrarea bisericii și să-i dăuneze. Mi-am făcut datoria fără a vedea lucrurile pe baza cuvintelor lui Dumnezeu sau fără a practica ceea ce El cere și, în schimb, am crezut și am susținut filosofiile satanice și m-am ghidat după sofismele Satanei ca și cum acestea ar fi fost adevărul. Asta însemna a nega adevărul și a-L trăda pe Dumnezeu. Însemna și a acționa drept complice al Satanei, a perturba și a tulbura lucrarea bisericii. Pe măsură ce mă gândeam la asta, mi se făcea tot mai frică. Am văzut că-mi lipsesc principiile în datoria mea și că nu respectam cuvintele sau cerințele lui Dumnezeu. Făceam rău fără să vreau. Consecințele faptului că nu-mi făceam datoria pe baza adevărurilor-principii erau realmente înfricoșătoare!

Într-o zi, am citit două fragmente din cuvintele lui Dumnezeu: „Credeți că părerea «Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești» este corectă? Reprezintă această expresie adevărul? De ce ar folosi această expresie în lucrarea casei lui Dumnezeu și în a-și face datoria? Care este problema aici? «Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești» sunt, în mod clar, cuvintele non-credincioșilor, cuvinte care vin de la Satana – prin urmare, de ce le tratează ca fiind adevărul? De ce nu poate spune dacă sunt corecte sau greșite? Acestea sunt, în mod evident, cuvintele omului, cuvintele omenirii corupte, pur și simplu, nu sunt adevărul, sunt în completă contradicție față de cuvintele lui Dumnezeu și nu ar trebui să servească drept criteriu pentru acțiunile oamenilor, comportamentul lor și închinarea față de Dumnezeu. Prin urmare, cum ar trebui abordată această expresie? Dacă ești într-adevăr capabil de discernământ, ce fel de adevăr-principiu ar trebui să utilizezi în locul acesteia pentru a servi drept principiu de practică? Ar trebui să fie «să-ți îndeplinești datoria cu toată inima, cu tot sufletul și cu toată mintea». A acționa cu toată inima, cu tot sufletul și cu toată mintea înseamnă să nu fii constrâns de nimeni; înseamnă să existe o singură inimă și minte, și nu mai mult. Aceasta este responsabilitatea și datoria ta și ar trebui să o îndeplinești bine, pentru că a face asta este absolut firesc și justificat. Indiferent de problemele pe care le întâmpini, ar trebui să acționezi conform principiilor. Ocupă-te de ele așa cum se cuvine; dacă emondarea este necesară, așa să fie, iar dacă se impune demiterea, așa să fie. Pe scurt, acționează pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărului. Nu acesta este principiul?” (Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Anexa unu: Ce este adevărul”). „Indiferent ce lucrare importantă săvârșește un lider sau un muncitor și care este natura acestei lucrări, prioritatea sa numărul unu este să înțeleagă și să priceapă modul în care se desfășoară lucrarea. El trebuie să fie personal acolo pentru a urmări lucrurile și pentru a pune întrebări, obținându-și informațiile direct de la sursă. Nu trebuie pur și simplu să se bazeze pe zvonuri sau să asculte rapoartele altor oameni. În schimb, trebuie să observe cu ochii lui situația personalului și cum progresează lucrarea și să înțeleagă ce dificultăți există, dacă vreun domeniu este în contradicție cu cerințele Celui de mai sus, dacă există încălcări ale principiilor, dacă există tulburări sau perturbări, dacă există sau nu o lipsă a echipamentului necesar sau a materialelor de instruire conexe privind lucrarea profesională – trebuie să rămână la curent cu toate acestea. Indiferent câte rapoarte ascultă sau cât de multe informații adună din zvonuri, niciunul dintre aceste lucruri nu e mai bun decât o vizită personală; este mai precis și mai de încredere să vadă lucrurile cu propriii ochi. Odată ce se familiarizează cu toate aspectele situației, își va face o idee clară despre ceea ce se întâmplă. Trebuie, mai ales, să priceapă clar și precis cine este de calibru bun și demn de a fi cultivat, deoarece numai acest lucru îi permite să-i cultive și să-i folosească pe oameni corect, ceea ce este crucial pentru ca liderii și lucrătorii să își facă bine lucrarea. Conducătorii și lucrătorii ar trebui să aibă o cale și principii prin care să-i cultive și să-i formeze pe oamenii de calibru bun. În plus, ei ar trebui să priceapă diferitele tipuri de probleme și dificultăți care există în lucrarea bisericească și să știe cum să le rezolve și, de asemenea, ar trebui să aibă propriile idei și sugestii cu privire la modul în care trebuie să progreseze lucrarea sau la perspectivele sale de viitor. Dacă ei sunt capabili să vorbească cu claritate despre astfel de lucruri, cu ușurință, fără nicio îndoială sau reținere, atunci lucrarea va fi mult mai ușor de realizat. Și lucrând în acest fel, un conducător își va îndeplini responsabilitățile, nu-i așa? Trebuie să fie conștienți de modul de rezolvare a problemelor din cadrul lucrării, menționate mai sus și trebuie să mediteze adesea la aceste lucruri. Atunci când întâmpină dificultăți, trebuie să aibă părtășie și să discute despre aceste lucruri cu toată lumea, căutând adevărul pentru a rezolva problemele. Dacă fac lucrare adevărată cu picioarele bine înfipte în pământ, nu vor exista dificultăți care să nu poată fi rezolvate” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (4)”]. Cuvintele lui Dumnezeu mi-au oferit calea de practicare pentru a face lucrare reală. Trebuie să ne îndeplinim responsabilitățile cu toată inima, cu toată mintea. Indiferent cine este folosit, indiferent dacă îl cunoaștem sau nu, un conducător cu o adevărată povară și un adevărat simț al responsabilității îi va monitoriza constant și va ajunge să-i cunoască progresul lucrării, va rezolva problemele imediat ce sunt descoperite și va transfera la timp personalul nepotrivit. De asemenea, va coopera cu toată lumea și vor căuta adevărul împreună pentru a rezolva orice dificultăți sau probleme întâlnite. Acest lucru asigură progresul ordonat și adecvat al diverselor aspecte ale lucrării bisericii. Meditând la cuvintele lui Dumnezeu, am văzut de ce mă agățam în continuare de sofismul satanic „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi”, deși știam că trebuia să fiu responsabilă în datoria mea. Era din cauză că susțineam un punct de vedere absurd, gândindu-mă că a supraveghea lucrarea unei persoane era o lipsă de încredere, că o constrângeam și nu îi dădeam libertate, la fel ca un supraveghetor din lumea exterioară. Am văzut acum că, atunci când casa lui Dumnezeu le cere conducătorilor și lucrătorilor să supravegheze și să implementeze o lucrare, acest lucru nu are scopul de a constrânge pe nimeni, nici nu indică lipsa de încredere într-o persoană. Mai degrabă, acest lucru se face pentru a găsi probleme și a îndrepta rapid abaterile. Este și pentru a-i ajuta pe frați și surori să-și facă bine îndatoririle și pentru a proteja interesele bisericii. Una dintre responsabilitățile principale ale unui conducător este să supravegheze și să monitorizeze lucrarea, să înțeleagă și să priceapă abordarea fiecărei persoane în ceea ce privește lucrarea, să găsească abaterile și problemele, să le corecteze și să le rezolve în timp util. Acest lucru reduce pierderile datorate greșelilor care iau naștere din iresponsabilitatea din îndatoririle oamenilor. Acest lucru înseamnă asumarea responsabilității pentru intrarea în viață a fraților și surorilor și pentru lucrarea bisericii. După aceea, m-am dus să inspectez în detaliu lucrarea fiecărui conducător de biserică și, indiferent dacă îl cunoșteam sau nu, am verificat cu seriozitate progresul diverselor lucrări cu care era responsabil. Prin acel control propriu-zis, am găsit un conducător pe nume Xia care nu făcea lucrare reală, nici nu rezolva probleme reale. Avea, de asemenea, o umanitate răutăcioasă, atacându-i și excluzându-i pe alții; acestea erau fapte de o natură cu adevărat deplorabilă, iar noi l-am demis imediat. Mai târziu, din expunerea și raportările fraților și surorilor am aflat despre o mulțime de alte fapte rele pe care le făcuse și în final, după multă părtășie care l-a expus, tot nu s-a pocăit. În cele din urmă, noi am stabilit că era un antihrist și l-am exclus din biserică. Văzând aceste rezultate, m-am uitat cu teamă în urmă. Fără să trec prin toate acele lucruri cu Liu Jing, fapt care mi-a schimbat punctul de vedere greșit „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi”, nu m-aș fi gândit să supraveghez sau să monitorizez lucrarea lui Xia. Atunci, acel antihrist ar fi continuat să-i rănească pe frații și surorile din biserică. Consecințele acestui lucru ar fi fost de neconceput. Punerea acestui lucru în practică mi-a arătat importanța supravegherii și verificării lucrării. Am simțit, în sfârșit, că făcusem ceva lucrare reală și m-am simțit liniștită în inima mea.

Această experiență mi-a arătat că a face o datorie fără a privi oamenii și lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu sau fără a practica adevărul și susținând, în schimb, logica și ideile satanice, înseamnă a te împotrivi lui Dumnezeu și a perturba și a tulbura lucrarea bisericii. Trebuie să urmăm cerințele lui Dumnezeu cu privire la monitorizarea și supravegherea lucrării pentru a face bine o datorie și pentru a proteja lucrarea bisericii. Judecata și expunerea cuvintelor lui Dumnezeu mi-au schimbat părerea falsă. Slavă lui Dumnezeu!