Îndeplinirea unei datorii necesită căutarea adevărului

iulie 26, 2022

de Song Yu, Olanda

Acum câțiva ani, am început să predic Evanghelia. Am știut că această datorie era preamărirea lui Dumnezeu. I-am mulțumit din adâncul inimii pentru că mi-a dat această ocazie și m-am hotărât să mă bizui pe Dumnezeu pentru a-mi face bine această datorie. Așadar, petreceam mult timp zilnic, citind cuvintele Sale, înzestrându-mă cu adevărul și învățând principii. Dacă nu înțelegeam ceva, îi întrebam pe ceilalți. Curând, am putut să-mi fac singură datoria și Îi eram foarte recunoscătoare lui Dumnezeu. În acea perioadă, eram foarte motivată în datoria mea, iar rezultatele erau tot mai bune. După o vreme, am fost aleasă lider de echipă. Eram foarte fericită și mă gândeam: „Trebuie să plătesc un preț mai mare, să-mi dublez eforturile și să mă zbat să aduc mai mulți oameni care să accepte lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Doar prin asta voi arăta că sunt responsabilă, eficientă și că urmăresc adevărul. În acest fel, frații și surorile sigur m-ar aproba și admira.”

În acele câteva luni, eram ocupată cu datoria aproape de când mă trezeam. Uneori, uitam și să mănânc. Am ignorat și devoționalele și citirea cuvântului lui Dumnezeu. Am simțit că acestea mi-ar consuma timpul de care aveam nevoie pentru datoria mea, că asta îi afecta eficiența. La întruniri, ascultându-i pe ceilalți citind cuvintele lui Dumnezeu și având părtășie despre experiențele lor, mă gândeam la datoria mea. N-am putut să mă concentrez la contemplarea cuvântului lui Dumnezeu, cu atât mai puțin să-i ascult pe ceilalți împărtășindu-și experiențele și înțelegerea. Treptat, nu am mai recunoscut firile corupte pe care le expuneam zilnic. Am devenit tot mai arogantă și n-am putut lucra bine cu ceilalți în datoria mea. Când am văzut că lucrarea partenerei mele nu era făcută bine, am disprețuit-o. Am simțit că răspândise Evanghelia de doi ani și tot nu era la fel de bună ca mine, o novice. Încă puțin și sigur aș fi mai bună decât ea. Uneori, când credeam că aveam dreptate, voiam să-mi urmez ideile, așa că nu doream să discut lucrurile cu ea, sau nici măcar s-o informez. Când voia să afle progresul lucrării mele de supraveghere, nu voiam să-i spun nici asta. Mă gândeam că dacă îi spuneam, când liderii ar veni să întrebe, le-ar spunea ea despre progresul și detaliile lucrării și n-aș mai fi în centrul atenției. De asemenea, am spus mereu în fața liderilor noștri că partenera mea era iresponsabilă în datorie. Ulterior, când liderii au aflat de starea mea, au avut părtășie cu mine despre cooperarea armonioasă și au spus că nu discutam lucrurile cu ceilalți, că-mi disprețuiam partenera și mă axam pe lipsurile celorlalți, aceasta fiind o manifestare a aroganței. Dar eu nu mă cunoșteam deloc. Încă simțeam că motivul pentru care nu puteam lucra împreună era iresponsabilitatea ei, așa că o disprețuiam. Ulterior, liderii au văzut că nu am tras învățăminte din ceea ce mi se întâmpla, așa că m-au tratat pentru că eram arogantă și irațională și au spus că asta-mi va afecta datoria, cerându-mi să reflectez asupra mea. M-am simțit foarte îndurerară atunci, gândindu-mă că am stat zilnic până târziu să-mi fac datoria, am putut suferi, plăti un preț și să fiu eficientă în datoria mea. De ce conta dacă expuneam o fire coruptă? De ce eram tratată așa când eram atât de eficientă în datoria mea? Toate acestea m-au întristat, așa că am mers înaintea lui Dumnezeu și m-am rugat, cerându-I să mă îndrume ca să-I înțeleg voia.

Într-o zi, în timpul devoționalelor mele, am citit un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu: „Cum ar trebui să evaluezi dacă o persoană urmărește adevărul? Ceea ce expune și manifestă în îndeplinirea îndatoririlor și în acțiunile sale reprezintă principalul lucru la care trebuie să te uiți. Din asta, poți să vezi firea unei persoane. Din firea sa, poți să vezi dacă a obținut vreo schimbare sau a dobândit vreo intrare în viață. Dacă un om nu afișează decât firi corupte atunci când acționează și nu are niciuna dintre realitățile adevărului, cu siguranță nu este cineva care urmărește adevărul. Au intrare în viață cei care nu urmăresc adevărul? Nu, deloc. Lucrurile pe care le fac în fiecare zi, alergătura, sacrificiul, suferința lor, prețul pe care îl plătesc, indiferent ce fac – totul este un serviciu și ei sunt făcători de servicii. Indiferent de câți ani crede o persoană în Dumnezeu, ceea ce contează cel mai mult este dacă iubește adevărul. Ceea ce o persoană iubește și urmărește poate fi văzut din ceea ce îi place să facă cel mai mult. Dacă majoritatea lucrurilor pe care le face o persoană se conformează principiilor adevărului și cerințelor lui Dumnezeu, atunci aceasta este o persoană care iubește și urmărește adevărul. Dacă poate să practice adevărul, iar lucrurile pe care le face în fiecare zi sunt pentru îndeplinirea datoriei sale, atunci are intrare în viață și deține realitățile adevărului. Acțiunile sale ar putea fi nepotrivite în anumite privințe sau ar putea să nu înțeleagă cu acuratețe principiile adevărului sau să aibă prejudecăți sau, uneori, s-ar putea să fie arogantă și neprihănită de sine, să insiste asupra propriilor opinii și să nu reușească să accepte adevărul, dar dacă e capabilă să se pocăiască mai târziu și să practice adevărul, asta dovedește fără îndoială că are intrare în viață și urmărește adevărul. În cazul în care ceea ce afișează cineva în îndeplinirea datoriei sale nu reprezintă altceva decât firi corupte, o gură plină de minciuni, o atitudine poruncitoare, indulgență, aroganță copleșitoare, faptul că acea personă e o lege pentru ea însăși și că face orice vrea, dacă, indiferent de câți ani crede în Dumnezeu sau de câte predici a auzit, nu există în cele din urmă nici cea mai mică schimbare în aceste firi corupte, atunci cu siguranță nu este cineva care urmărește adevărul. Sunt mulți oameni care cred în Dumnezeu de mulți ani, care nu sunt răufăcători în exterior și care săvârșesc unele fapte bune. Ei cred cu destulă pasiune în Dumnezeu, dar firile vieții lor nu se schimbă deloc și nu au nici măcar puțină experiență sau mărturie de împărtășit. Nu sunt jalnici astfel de oameni? După atâția ani de credință în Dumnezeu, nu au nici cea mai mică experiență și mărturie. Acesta este pur și simplu un făcător de servicii. Ei sunt într-adevăr jalnici!” („Doar în urmărirea adevărului există intrare în viață” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Cuvântul lui Dumnezeu a dezvăluit că aceia care nu caută adevărul n-au intrare în viață. În fiecare zi, expun doar firi corupte. Chiar dacă pot face efort, suferi și plăti un preț, ei doar fac un serviciu. Astfel de oameni nu se vor schimba indiferent de câți ani cred și sunt făcători de servicii. Când am văzut că Dumnezeu spune că aceia care nu caută adevărul sunt făcători de servicii, m-am întristat. Nu mi-am putut stăpâni lacrimile. Am simțit că eram tipul de persoană descris de Dumnezeu. Puteam să sufăr și să plătesc un preț în datoria mea, dar nu căutam adevărul, nici nu mă concentram să-mi schimb firile. Simțeam că devoționalele, citirea cuvintelor lui Dumnezeu și apropierea de El erau o pierdere de timp. La întruniri cu frații și surorile mele, nu puteam să mă liniștesc și să contemplu cuvântul lui Dumnezeu, nici nu-i ascultam pe ceilalți când își împărtășeau experiențele și înțelegerea cuvântului lui Dumnezeu. Când mi-am arătat fire arogantă în datorie, n-am venit înaintea lui Dumnezeu să caut adevărul și s-o înlătur. În schimb, mi-am ațintit privirea pe partenera mea, am profitat de neajunsurile ei și nu m-am înțeles deloc. Când liderii mi-au evidențiat problemele, m-am certat și m-am apărat. Ba chiar am simțit că făcându-mi datoria eficient, n-ar trebui ca liderii să mă trateze dacă expuneam o fire coruptă. Privindu-mi faptele, n-am văzut nicio manifestare a căutării adevărului. N-am tras învățăminte când mi s-au întâmplat lucruri, nici n-am căutat adevărul pentru a-mi înlătura firile corupte. Zilnic, am expus doar firi corupte. Chiar dacă eram eficientă în datoria mea, în ochii lui Dumnezeu, doar făceam eforturi și un serviciu. În trecut, am crezut că urmăresc adevărul aceia care plătesc cel mai mare preț și sunt cei mai eficienți în datorie și că Dumnezeu îi aprobă. N-am realizat că asta era doar dorința mea deșartă. Dumnezeu judecă dacă cineva caută adevărul nu pe baza efortului și sacrificiului său aparent, ci văzând dacă obține schimbare în firea vieții sale, dacă trăiește conform cuvântului lui Dumnezeu și acționează după principiile adevărului. Dacă firile mele corupte nu erau înlăturate, iar eu continuam să relaționez cu oamenii prin firea mea coruptă și-mi făceam datoria ca să urmăresc faima și statutul, Dumnezeu sigur n-ar aproba faptele mele. Recunoscând asta, am mâncat și băut părțile din cuvântul lui Dumnezeu despre cum să-mi înlătur firea arogantă și să cooperez în armonie și cum să scap de faimă și statut. Prin cuvântul Lui, am văzut, în sfârșit, că firea mea chiar era prea arogantă. Mereu mi-am comparat puterile cu slăbiciunile partenerei mele, așa c-am simțit tot timpul că eram mai bună decât ea și am disprețuit-o. Refuzul meu de a-i vorbi despre progresul lucrării și pasiunea mea de a discuta despre neajunsurile ei în fața liderilor erau ambele căi prin care am concurat cu ea pentru renume și statut. Odată ce-am realizat asta, m-am deschis în mod proactiv în fața ei în legătură cu corupția mea. Treptat, eu și partenera mea am putut să lucrăm armonios împreună, iar lucrarea noastră a progresat și ea ușor. Am realizat și că lucrarea noastră ar putea fi eficientă prin îndrumarea lui Dumnezeu. N-ar trebui să-mi asum acest merit pentru a-mi satisface ambițiile și dorințele. Ar trebui să-I dau această slavă lui Dumnezeu. După această experiență, I-am mulțumit lui Dumnezeu. Fără ca liderii să mă fi tratat, n-aș fi reflectat deloc asupra mea și nu mi-aș fi dat seama de consecințele grave ale faptului că lucram pentru statut și ignoram intrarea în viață. Dacă aș fi continuat așa, doar aș fi devenit și mai arogantă. Când am realizat asta, am început să mă axez conștient pe intrarea în viață, notând ceea ce manifestam și gândeam zilnic în datoria mea și am citit cuvântul lui Dumnezeu despre asta. După ce am practicat așa o vreme, am simțit că relația mea cu Dumnezeu era mai apropiată, am câștigat ceva zilnic în datoria mea și m-am simțit foarte împlinită.

Ulterior, am fost aleasă conducătoare. Știam că am multe neajunsuri, o înțelegere superficială a adevărului și puțin din realitățile lui. Mă temeam că nu voi putea avea părtășie despre adevăr ca să rezolv probleme, ceea ce putea întârzia intrarea celorlalți în viață. Deseori, mi-am spus problemele și greutățile în rugăciunile către Dumnezeu, am căutat adevărul și să-mi cunosc firile corupte și să găsesc în cuvântul lui Dumnezeu principiile despre cum să mă ocup de probleme. În acea perioadă, am simțit că am dobândit multe în datoria mea. Dar ulterior, am aflat că unii lideri și lucrători fuseseră tratați aspru pentru iresponsabilitate și ineficiență în datoria lor și se făceau demiteri continue ale colegilor și partenerilor mei, toate pentru că nu făceau lucrare practică, iar când au fost demiși, i s-a dat fiecăruia motivul. Eram în special îngrijorată că, într-o zi, dacă nu-mi făceam bine treaba, aveam să fiu demisă și expusă de frați și surori și toți aveau să știe exact ce fel de persoană eram. Ar fi foarte rușinos! Cum aș mai da ochii cu frații și surorile pe viitor? Nu voiam să fiu rușinată prin a fi dezvăluită și demisă. Din acel moment, am realizat că, în calitate de lider, ochii fraților și surorilor sunt mereu pe tine, iar partenerul tău te monitorizează și el. Doar fiind eficient în datoria ta, poți să reziști ca lider și să câștigi sprijinul și aprobarea tuturor. Dacă ești ineficient, e doar o chestiune de timp până când ești dezvăluit și înlocuit. Așadar, am muncit și mai mult ca să-mi fac datoria. Odată ce mă trezeam dimineața, vorbeam cu frații și surorile despre lucrarea lor. Le monitorizam progresul, investigam fiecare problemă sau abatere în fiecare domeniu al lucrării, aflam unde progresul era lent, învățam cum să rezolv probleme. Treptat, m-am gândit mai puțin la citirea cuvântului lui Dumnezeu, la apropierea de El, la notițele din devoționale și la reflecția asupra firilor mele corupte, în fiecare zi. Uneori, realizam că dezvăluiam câteva firi corupte și că trebuia să vin înaintea lui Dumnezeu, să-I citesc cuvântul și să auto reflectez, dar știam că citirea cuvântului Său, reflecția și contemplarea luau timp, așa că, pentru a mă consola, îmi spuneam: „Firile corupte sunt adânc înrădăcinate și nu pot fi înlăturate în timp scurt. E un proces de durată. Faptul că trăiesc firile corupte pe expuse fără să le înlătur nu-mi va afecta încă datoria. Acum, cel mai important e să-mi fac datoria în mod eficient. Voi citi cuvântul lui Dumnezeu ca să rezolv problema când voi avea timp. Nu e nicio grabă să-mi înlătur imediat firea coruptă.” Și astfel, eram atât de ocupată cu lucrarea zilnic, ajungând să nu iau în serios cerința casei lui Dumnezeu de a scrie articole de mărturie. Simțeam că nu era important. Îmi făceam treaba bine și eram eficientă, ceea ce era o mărturie în sine. În plus, eram ocupată cu datoria mea și nu aveam timp să scriu articole. Uneori, realizam că starea mea era greșită, că n-ar trebui să fiu mereu ocupată cu lucrarea și să țin pe loc căutarea adevărului și intrarea în viață. Dacă făcusem atât de multă lucrare, dar nu dobândisem adevăr sau nu progresasem cu intrarea în viață, nu ar fi păcat? După aceea, am avut o explozie de energie. O vreme, am păstrat o practică spirituală normală și am mâncat și băut cuvântul lui Dumnezeu ca să-mi înlătur corupția și problemele. Dar după ce a trecut această perioadă, când am văzut că doi parteneri au fost demiși pentru că n-au făcut lucrare practică și au tânjit după confortul trupesc, neliniștea s-a strecurat din nou în inima mea. Am început să dau 120% pentru lucrare. Oricând vedeam abateri sau scăpări în datoria mea, începeam să lucrez neîncetat. Astfel, când superiorii mei mă întrebau despre diverse sarcini, putea să răspund la timp, iar ei vedeau că făceam lucrare practică.

Fiindcă eram atât de ocupată cu lucrarea și nu mă axam pe examinarea și îndepărtarea firilor mele corupte, am devenit tot mai arogantă, n-am căutat adevărul când se întâmplau lucruri și am făcut totul conform ideilor mele. Un supraveghetor al lucrării de producție video de care răspundeam tergiversa adesea și acționa la întâmplare, așa că superiorii mei mi-au cerut să-l demit conform principiilor. Dar m-am gândit că are câteva talente și calibru și că înlocuirea lui avea să afecteze progresul rezultatele lucrării video, așa că nu l-am demis multă vreme. Drept rezultat, videoclipul realizat a trebuit modificat în mod repetat, ceea ce a întârziat lucrarea bisericii. În cele din urmă, superiorii mei l-au demis direct din datoria lui. Când am văzut că aroganța și despotismul meu afectaseră direct lucrarea casei lui Dumnezeu, am devenit, în sfârșit, mai conștientă. De ce puteam să fiu arogantă și să fac numai cum vreau într-o problemă atât de importantă? De ce nu m-am gândit să mă rog lui Dumnezeu și să caut principiile? Apoi, m-am gândit la starea din acea perioadă. Eram foarte ocupată să lucrez zilnic și nu m-am apropiat deloc de Dumnezeu. N-aveam tragere de inimă și neglijam citirea cuvântului Său. Expuneam corupție, dar eșuam să caut adevărul sau s-o înlătur la timp, așadar, când trebuia să mă ocup de probleme, nu mă gândeam deloc să mă rog lui Dumnezeu și mă bazam strict pe judecata mea subiectivă pentru a rezolva lucrurile.

După ce m-am aflat iar într-o astfel de stare, am fost supărată, dar nu știam cum să rezolv problema. Într-o zi, am citit în cuvântul lui Dumnezeu: „Cea mai mare înțelepciune este să privești către Dumnezeu și să te bazezi pe Dumnezeu în toate lucrurile” („Credincioșii trebuie să înceapă prin a înțelege tendințele rele ale lumii” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Așa e. Puteam să mă rog lui Dumnezeu, să mă bizui pe El și să-I cer îndrumare să mă cunosc. Așadar, mi-am adus greutățile în rugăciunea către Dumnezeu. De asemenea, am reflectat și contemplat constant de ce această problemă nu fusese rezolvată. În timpul devoționalelor mele, am citit în cuvântul lui Dumnezeu: „În contextul lucrării de astăzi, oamenii vor face tot același fel de lucruri precum «templul este mai măreț decât Dumnezeu». De exemplu, oamenii consideră împlinirea datoriei lor ca fiind slujba lor; ei consideră a fi martor pentru Dumnezeu și a se lupta cu marele balaur roșu ca fiind mișcări politice în apărarea drepturilor omului, pentru democrație și libertate; ei își transformă datoria pentru a-și folosi abilitățile și a le transforma în cariere, dar ei tratează teama de Dumnezeu și ferirea de rău ca nimic mai mult decât o doctrină religioasă de respectat; și așa mai departe. Nu sunt aceste comportamente în mod esențial la fel precum «templul este mai măreț decât Dumnezeu»? Diferența este că, acum două mii de ani, oamenii își desfășurau treburile personale în templul fizic, dar astăzi, oamenii își desfășoară treburile personale în temple intangibile. Acei oameni care prețuiesc regulile consideră regulile ca fiind mai mărețe decât Dumnezeu, acei oameni care iubesc statutul consideră statutul mai măreț decât Dumnezeu, aceia care își iubesc cariera consideră carierele mai presus de Dumnezeu și așa mai departe – toate exprimările lor Mă determină să spun: «Oamenii Îl laudă pe Dumnezeu ca fiind cel mai măreț prin cuvintele lor, dar în ochii lor toate sunt mai mărețe decât Dumnezeu.» Asta pentru că de îndată ce oamenii găsesc o oportunitate de a-și afișa propriile talente pe calea lor de a-L urma pe Dumnezeu sau de a-și desfășura propriile afaceri sau propria carieră, ei se distanțează de Dumnezeu și se dedică slujbei lor adorate. Cât despre ce le-a încredințat Dumnezeu și voia Lui, acele lucruri au fost abandonate demult” („Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (III)” din Cuvântul Se arată în trup). Din cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles cauza principală a faptului că eram ocupată cu lucrarea: căutasem renumele și statutul. Când am văzut lideri și lucrători demiși pentru că nu făceau lucrare practică, mi-a fost frică să nu sfârșesc ca ei și n-am vrut s-ajung pe calea lor eșuată. M-am gândit că de vreme ce nu făceau lucrare practică, eu voi face mai multă. Astfel, nu aș fi demisă, aș putea să-mi păstrez poziția de lider, n-aș fi expusă și analizată de ceilalți și n-aș fi făcută de rușine. Mi-am considerat reputația și statutul mai importante decât căutarea adevărului, așa că am fost dornică să fac și mai multă datorie și să lucrez mai mult. Atât timp cât frații și surorile vedeau că monitorizam lucrarea și rezolvam probleme și că eram un lider bun care putea face lucrare practică, categoric, toți m-ar susține și aproba și aș putea avea un loc în biserică. În goana mea sălbatică după renume și statut, am uitat de cerințele lui Dumnezeu. Dumnezeu le cere oamenilor să caute adevărul și intrarea în viață, dar eu n-am luat asta în serios. M-am agățat de ce credeam eu că era bine, cum ar fi: „Firile corupte sunt adânc înrădăcinate”, „Nu e nicio grabă să înlătur firile corupte” și „Puțina mea corupție nu-mi va afecta datoria, contează rezultatele lucrării mele” și „Sunt prea ocupată cu datoria mea acum, n-am timp, voi citi cuvântul lui Dumnezeu și căuta adevărul când voi avea timp.” Am folosit aceste cuvinte drept scuză să nu mă axez pe căutarea intrării în viață și drept motiv să lucrez urmărind reputația și statutul. Ca să-mi protejez reputația și statutul, mi-am urmat demersul sub deviza îndeplinirii datoriei și mi-am petrecut toată ziua gândindu-mă să lucrez mai mult și s-am mai multe rezultate. Am vrut să folosesc această metodă ca să-mi protejez statutul și interesele și să-mi satisfac ambițiile și dorințele. Am fost josnică și condamnabilă!

Ulterior, am mai citit câteva pasaje din cuvântul lui Dumnezeu care mi-au elucidat părerile greșite din căutarea mea. Dumnezeu spune: „După ce a experimentat lucrarea Duhului Sfânt atât de mulți ani, schimbările din Pavel erau aproape inexistente. El a rămas aproape în starea lui naturală și încă era Pavel de dinainte. Numai după ce a îndurat greutățile multor ani de muncă a învățat cum să «lucreze» și a învățat rezistența, însă natura lui veche – natura lui competitivă și mercantilă – a rămas încă. Chiar și după ce a lucrat atât de mulți ani, nu și-a cunoscut firea coruptă, nici nu s-a debarasat de vechea fire care încă era vizibilă în mod clar în lucrarea sa. În el era pur și simplu mai multă experiență de lucru, însă această experiență puțină nu a fost capabilă de una singură să îl schimbe și nu i-a putut schimba viziunea asupra existenței sau semnificației căutării lui. […] Dacă un om poate sau nu să fie mântuit, nu depinde de cât de multă lucrare face, sau cât de mult se dedică, ci dacă acel om cunoaște sau nu lucrarea Duhului Sfânt, dacă poate sau nu să pună adevărul în practică și dacă viziunea lui asupra căutării este sau nu în conformitate cu adevărul” („Succesul sau eșecul depinde de cărarea pe care umblă omul” din Cuvântul Se arată în trup). „Dacă ai făcut multă lucrare și alții au beneficiat de învățăturile tale, dar tu însuți nu te-ai schimbat și nu ai depus nicio mărturie, sau nu ai avut nicio experiență reală, iar la finalul vieții tale, nimic din ce ai făcut nu stă mărturie, se poate spune oare că ești o persoană schimbată? Ești o persoană care urmărește adevărul? La acea vreme, Duhul Sfânt te-a folosit, dar atunci când te-a folosit, El a folosit partea din tine care putea fi folosită pentru a lucra, și nu a folosit partea din tine care nu putea fi folosită. Dacă ai căuta să te schimbi, atunci ai fi făcut desăvârșit în mod treptat în timpul procesului de a fi folosit. Însă, Duhul Sfânt nu acceptă nicio responsabilitate în ceea ce privește câștigarea ta în cele din urmă, ea depinzând de maniera urmăririi tale. Dacă nu există schimbări în firea ta personală, este pentru că perspectiva ta asupra căutării este greșită. Dacă nu primești nicio răsplată, este problema ta personală, și este datorită faptului că tu însuți nu ai pus adevărul în practică și nu ești în stare să împlinești dorința lui Dumnezeu. Prin urmare, nimic nu este mai important decât experiențele tale personale și nimic nu este mai decisiv decât intrarea ta personală! Unii oameni vor ajunge să spună: «Am făcut atât de multă lucrare pentru Tine și deși s-ar putea să nu fi avut nicio realizare comemorată, totuși, am fost sârguincios în eforturile mele. Nu mă poți lăsa pur și simplu în rai să mănânc fructul vieții?» Trebuie să știi ce tip de oameni doresc Eu; cei care sunt impuri nu au permisiunea de a intra în împărăție, cei care sunt impuri nu au permisiunea de a spurca pământul sfânt. Deși probabil că ai săvârșit o lucrare mare și ai lucrat mulți ani, în cele din urmă, dacă ești jalnic de murdar, atunci legea Raiului nu va tolera dorința ta de a intra în Împărăția Mea! De la crearea lumii și până în prezent, nu le-am oferit niciodată acces facil în împărăția Mea celor care încearcă să se pună bine cu Mine. Aceasta este o lege cerească și nimeni nu o poate încălca! Trebuie să cauți viața. În prezent, cei care vor fi desăvârșiți sunt de aceeași speță cu Petru: ei sunt cei care caută schimbările în propria lor fire și care sunt dispuși să fie mărturie pentru Dumnezeu și să-și îndeplinească datoria în calitate de creatură a lui Dumnezeu. Doar astfel de oameni vor fi desăvârșiți. Dacă tot ceea ce cauți sunt recompensele și nu încerci să-ți schimbi propria fire a vieții, atunci toate eforturile tale vor fi în zadar – acesta este un adevăr care nu poate fi schimbat!” („Succesul sau eșecul depinde de cărarea pe care umblă omul” din Cuvântul Se arată în trup). „Din diferențele esențelor lui Petru și Pavel ar trebui să înțelegem că toți aceia care nu urmăresc viața, lucrează în zadar! Crezi în Dumnezeu și Îl urmezi pe Dumnezeu și, prin urmare, trebuie să Îl iubești pe Dumnezeu în inima ta. Trebuie să îți alungi firea coruptă, trebuie să cauți să îndeplinești dorința lui Dumnezeu și trebuie să îndeplinești datoria de creatură a lui Dumnezeu. Din moment ce crezi în Dumnezeu și Îl urmezi, ar trebui să Îi oferi totul, nu ar trebui să faci alegeri sau cereri personale, și ar trebui să obții îndeplinirea dorinței lui Dumnezeu. Din moment ce ești o ființă creată, ar trebui să te supui Domnului care te-a creat, deoarece ești prin natură fără stăpânire de sine și nu ai nicio capacitate să-ți controlezi destinul. Din moment ce ești o persoană care crede în Dumnezeu, ar trebui să cauți sfințenia și schimbarea. Din moment ce ești o creatură a lui Dumnezeu, ar trebui să rămâi fidel datoriei tale și să-ți păstrezi locul și nu ar trebui să-ți depășești îndatorirea. Acest lucru nu are menirea să te constrângă sau să te suprime prin doctrină, ci, în schimb, este calea prin care îți poți îndeplini datoria și care poate fi obținută – și ar trebui să fie obținută – de către toți aceia care fac ce este drept” („Succesul sau eșecul depinde de cărarea pe care umblă omul” din Cuvântul Se arată în trup). După ce am citit cuvântul lui Dumnezeu, în sfârșit, mi-am dat seama că perspectiva căutării din credința mea era greșită. Dacă cineva obține aprobarea lui Dumnezeu nu depinde de cât de multă lucrare face sau de cât de înalt îi este statutul în biserică. Contează doar dacă acesta urmărește adevărul și obține schimbare în firea vieții sale. Dacă lucrezi doar pentru reputație și statut, chiar dacă îl păstrezi o perioadă, fără mărturie sinceră a experienței de viață, nu poți să rămâi în casa lui Dumnezeu. Mai devreme sau mai târziu, vei fi înlăturat. Gândiți-vă la Pavel. A călătorit și s-a sacrificat ani la rând, a suferit mult, a predicat și câștigat mulți oameni, dar toată lucrarea lui a fost pentru renume, statut, recompense și corone. N-a căutat deloc adevărul, firea lui coruptă nu s-a schimbat, a vorbit adesea despre experiența suferinței și întemnițării sale pentru a se preamări și a scris epistole către biserici, ca să se laude după ce-a dobândit puțină luminare. A fost și foarte competitiv și nu s-a supus niciunui alt apostol. Mereu a mărturisit că era deasupra celorlalți apostoli și a fost arogant, pierzând orice rațiune. Pavel n-a căutat niciodată să-și schimbe firea vieții și n-a avut nicio înțelegere asupra naturii sale potrivnice lui Dumnezeu. De asemenea, și-a privit lucrarea drept capital pentru a se târgui cu Dumnezeu. A devenit tot mai arogant, ba chiar a mărturisit că trăia ca Hristos. Pavel a mers pe calea antihristului de împotrivire față de Dumnezeu. La final, a ofensat firea lui Dumnezeu, Dumnezeu l-a trimis în iad pentru pedeapsă eternă. Întotdeauna urmărisem renumele și statutul și nu m-am concentrat niciodată să-mi schimb firea vieții. Nu mergeam pe aceeași cale ca Pavel? Când mi-am văzut partenerii demiși unul câte unul, m-am temut că voi fi și eu demisă, așa că, pentru a-mi păstra reputația și statutul, am lucrat tot mai mult. Când lucrarea mea a dat câteva rezultate, am simțit că făcusem bine, firea mea a devenit tot mai arogantă și mi-am făcut datoria, fără să caut adevărul sau principiile. Superiorii mei mi-au cerut să-l demit pe acel supraveghetor conform principiilor, dar eu am simțit că încă putea contribui, așa că n-am vrut să-l demit. Drept rezultat, din cauză că această persoană a fost lăsată să conducă, videoclipul a fost modificat în mod repetat, întârziind progresul lucrării, iar lucrarea casei lui Dumnezeu a fost prejudiciată. Am văzut că… aroganța și insistența de a-mi menține părerile erau în legătură directă cu căutarea renumelui și statutului și cu faptul că nu mă axam pe intrarea în viață. Cu cât le căutam mai mult, cu atât mai puțin loc aveam în inimă pentru Dumnezeu. N-am căutat adevărul când s-au întâmplat lucruri. M-am bazat numai pe mine. În trecut, credeam că dacă făceam mai multă lucrare practică, n-aveam să fiu demisă. Dar acum îmi dau seama că axându-mă doar pe lucrare și pe protejarea reputației și statutului și neînlăturându-mi firile corupte, aș deveni tot mai arogantă și m-aș împotrivi lui Dumnezeu. Dacă aș continua așa, exact ca Pavel, aș fi dezvăluită și înlăturată de Dumnezeu. Dumnezeu îi tratează pe toți obiectiv și corect. Cei care pot să intre în Împărăția Lui sunt toți oameni care caută și practică adevărul și își schimbă firea vieții. Dacă au mulți ani de credință în Dumnezeu, fără nici cea mai mică schimbare a firii vieții, fără să-L cunoască câtuși de puțin pe Dumnezeu sau fără nicio mărturie a experienței de viață, făcându-I doar un serviciu lui Dumnezeu, astfel de oameni nu pot intra în Împărăția Lui. Acest lucru e determinat de dreptatea lui Dumnezeu. Îmi amintesc cum, atunci când mă axam doar pe lucrare, pentru a-mi păstra reputația și statutul, găseam deseori motive și scuze să nu caut adevărul, precum: „Firile corupte sunt adânc înrădăcinate și nu pot fi înlăturate peste noapte” și „Puțina mea corupție nu-mi va afecta datoria, contează rezultatele lucrării mele” Niciunul dintre aceste motive nu erau în acord cu adevărul. Firile corupte sunt adânc sădite și nu pot fi schimbate toate deodată, dar trebuie să fie scoase la iveală puțin câte puțin, analizate aplicând cuvântul lui Dumnezeu și, apoi, trebuie să se găsească o cale de practică în cuvântul Său. Doar prin experiență putem să dobândim adevărul și să înlăturăm corupția. Dacă firile corupte nu ne sunt înlăturate, putem face lucruri care perturbă oricând lucrarea casei lui Dumnezeu. Cum ar putea să nu ne afecteze datoria? Din cauza aroganței mele și a dorinței de a-mi face datoria conform ideilor mele, eșecul meu de a-l demite prompt pe supraveghetorul fără lucrare reală i-a făcut mult rău lucrării. De asemenea, mi-am folosit mereu datoria drept scuză să nu citesc cuvintele lui Dumnezeu sau să nu reflectez asupra mea înaintea Lui, dar această scuză n-a ținut deloc. A-și îndeplini datoria e, de fapt, cea mai bună cale de a experimenta lucrarea lui Dumnezeu. Intrarea în viață începe cu a-ți face datoria. Stările dezvăluite pe măsură ce-ți faci datoria, ideile și perspectivele emise pot fi aduse înaintea lui Dumnezeu pentru a reflecta, a căuta adevărul și a învăța lecții. M-am axat doar pe lucrare, am urmărit renumele și statutul și n-am căutat intrarea în viață. Am fost foarte oarbă și de ignorantă! Așadar, am făcut un jurământ în fața Lui că nu voi mai lucra pentru renume și statut și că voi căuta mai mult adevărul și intrarea în viață.

Am citit alt pasaj din cuvântul Său și am găsit câteva căi de practică. „Când vine vorba de credința voastră în Dumnezeu, pe lângă îndeplinirea corectă a datoriei, esențial este să înțelegeți adevărul, să pătrundeți în realitatea adevărului și să faceți eforturi pentru a pătrunde în viață. Indiferent ce s-ar întâmpla, există lecții de învățat, așa că nu le lăsa să treacă ușor pe lângă tine. Ar trebui să aveți părtășie unii cu alții despre el și apoi veți fi luminați și iluminați de Duhul Sfânt și veți putea înțelege adevărul. Prin părtășie, vei avea o cale de practică și vei ști cum să experimentezi lucrarea lui Dumnezeu și, fără să-ți dai seama, unele dintre problemele tale vor fi rezolvate, vor fi din ce în ce mai puține lucruri pe care nu le poți vedea clar și vei înțelege din ce în ce mai mult din adevăr. În acest fel, statura ta va crește fără să îți dai seama. Trebuie să iei inițiativa de a depune eforturi pentru adevăr și de a-ți dedica inima adevărului. […] Cei care rostesc mereu cuvinte doctrinare goale, zic sloganuri papagalicește, spun lucruri pompoase, respectă regulile și nu se concentrează niciodată pe practicarea adevărului nu câștigă nimic, indiferent de câți ani cred. Cine sunt oamenii care câștigă ceva? Cei care își îndeplinesc datoria cu sinceritate și sunt dispuși să practice adevărul, care tratează ceea ce le-a încredințat Dumnezeu drept misiunea lor, care își petrec cu bucurie întreaga viață sacrificându-se pentru Dumnezeu și nu uneltesc de dragul lor, ale căror picioare sunt bine înfipte pe pământ și care se supun orchestrărilor lui Dumnezeu. Ei sunt capabili să priceapă principiile adevărului în timp ce își îndeplinesc datoria și se străduiesc din răsputeri să facă totul cum se cuvine, permițându-le să obțină efectul mărturiei pentru Dumnezeu și să mulțumească voia Sa. Când întâmpină dificultăți în timp ce își îndeplinesc datoria, se roagă lui Dumnezeu și încearcă să-I înțeleagă voia, sunt capabili să se supună orchestrărilor și aranjamentelor care vin de la Dumnezeu și, în tot ceea ce fac, ei caută și practică adevărul. Ei nu repetă papagalicește sloganuri și nu spun lucruri pompoase, ci se concentrează doar să facă lucrurile fiind bine înfipți cu picioarele pe pământ și să respecte principiul cu meticulozitate. Se străduiesc din greu în tot ceea ce fac și încearcă din răsputeri să înțeleagă totul și, în multe chestiuni, sunt capabili să practice adevărul, după care dobândesc cunoștințe și înțelegere și sunt în stare să învețe lecții și să câștige cu adevărat ceva. Iar când au gânduri greșite, se roagă lui Dumnezeu și caută adevărul pentru a le înlătura; indiferent ce adevăruri înțeleg, ei le apreciază în inimile lor și sunt capabili să vorbească despre experiențele și mărturia lor. Astfel de oameni câștigă în cele din urmă adevărul” („Pătrunderea în viață este cea mai importantă pentru credința în Dumnezeu” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Am găsit în cuvântul Său o cale de practică pentru a căuta adevărul. Când se întâmplă lucruri, trebuie să venim înaintea Lui să ne rugăm, să reflectăm, să căutăm adevărul și să ne cunoaștem. Trebuie să ne ocupăm sincer de fiecare problemă și să învățăm lecții din ea. De data aceasta, casa lui Dumnezeu le-a cerut liderilor și lucrătorilor să scrie articolelor; dacă nu scriem articole, nu putem fi utili. Chiar dacă avem statut, mai devreme sau mai târziu vom fi înlăturați. Am înțeles mai multe despre voia lui Dumnezeu. Casa Lui le cere liderilor și lucrătorilor să caute adevărul și să aibă intrare în viață. Liderii care nu caută adevărul nu pot rămâne și vor fi înlăturați mai devreme sau mai târziu. În trecut, eram ocupată doar cu lucrarea și nu mă axam pe intrarea mea în viață. Ani la rând, nu scrisesem niciun articol competent de mărturie. De fapt, trecusem prin multe obstacole, eșecuri și abateri în datoria mea, expusesem multe firi corupte și experimentasem emondare și tratare. Dacă voiam să caut adevărul și să m-axez pe intrarea în viață, trebuia să încep să scriu articole. Așadar, am ales mai întâi emondarea și tratarea care m-au impresionat cel mai tare și am reflectat exact asupra lucrurilor pentru care am fost emondată și tratată. În fiecare zi când mâncam, spălam și înainte de culcare, cugetam la contextul a ceea ce s-a întâmplat atunci, ce firi corupte am expus, ce părți din cuvântul lui Dumnezeu le-am mâncat și băut, ce căi de practică am găsit în cuvântul Său, ce gânduri și puncte de vedere greșite am ajuns să identific. Cugetând, experiența mea devenea mai limpede, ceea ce a făcut mai clare lecțiile pe care ar trebui să le învăț din emondare și tratare, iar din cuvântul lui Dumnezeu, am dobândit mai multă înțelegere asupra firilor mele corupte. De asemenea, am simțit că scriind articole, puteam să mă liniștesc înaintea lui Dumnezeu și să-mi contemplu starea, să chibzuiesc cuvântul Său, să mă cunosc, toate fiind incredibil de utile pentru intrarea mea în viață. Obișnuiam să fiu foarte ignorantă. Simțeam că doar mi-aș pierde timpul căutând intrarea în viață și scriind articole și că mi-ar afecta eficiența în datorie. Acum, văd că nu mă face ineficientă; în schimb, fiindcă îmi contemplu des starea și reflectez asupra mea folosind cuvintele lui Dumnezeu, asta mă ajută să-mi văd problema mai clar. În trecut, am lucrat tot timpul pentru reputație și statut, îngrijorată adesea să nu le pierd. Mă temeam că dacă făceam greșeli, liderii mei m-ar fi desconsiderat. Dacă au fost abateri și greșeli în datoria mea, după ce liderii mei mi-au evidențiat problemele sau m-au emondat și tratat, am acceptat că emondarea și tratarea erau făcute spre binele meu, pentru a mă ajuta, dar întotdeauna m-au făcut să-mi tresară inima și am bănuit că liderii mei ar crede că n-am calibru, nici competență pentru lucrare și nici abilitatea de-a face ceva util, sau că dacă liderii ar descoperi prea multe probleme, acesta ar fi sfârșitul datoriei mele. Am simțit tot timpul că duceam o povară grea. Când m-am axat pe intrarea în viață și învățarea lecțiilor din mediul meu zilnic și când liderii mei au găsit uneori probleme în datoria mea și au avut părtășie cu mine, am realizat că nu mai eram la fel de deprimată ca înainte, nu mă îngrijora mereu cum mă vedeau liderii. Simțeam remușcare pentru lucrurile făcute greșit, reflectam asupra cauzei abaterilor mele și asupra firilor mele corupte sau a părerilor eronate care au cauzat greșeala și, odată ce le-am înțeles, am putut să caut răspunsuri în cuvântul lui Dumnezeu și să schimb lucrurile. Practicând astfel, datoria mea nu a mai părut atât de istovitoare.

Am gustat și cât de bine e să te axezi pe intrarea în viață, așa că m-am rugat înaintea lui Dumnezeu, spunând că voi reflecta asupra mea pe baza cuvântului Său și că voi căuta mai mult adevărul. Uneori, când sunt ocupată cu datoria mea și n-am timp să citesc cuvântul lui Dumnezeu dimineața, la mese sau înainte să merg la culcare, contemplu starea în care am fost recent, ce corupție am expus și ce părți din cuvântul lui Dumnezeu ar trebui să citesc pentru a reflecta asupra mea. După ce mă gândesc la aceste lucruri, citesc părțile relevante din cuvântul lui Dumnezeu când am timp. Nu mai gândesc ca înainte, că nu contează dacă firile mele corupte nu sunt încă înlăturate și că le pot înlătura mai târziu, când am timp. Acum că a trecut ceva timp, am devenit mai sensibilă față de gândurile pe care le expun, continui să văd unele abateri care apar în datoria mea și pot găsi căi de practică în cuvântul lui Dumnezeu. Simt tot mai mult că e important să caut adevărul în credința mea în Dumnezeu. Trebuie să experimentăm lucrarea Lui în mod realist și să încercăm din răsputeri să înțelegem tot. Atât timp cât dăm totul, ne asumăm povara în intrarea în viață și tânjim după adevăr, vom primi îndrumarea lui Dumnezeu. Putem și să dobândim adevărul și să învățăm lecții din tot ce se întâmplă în jurul nostru.

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Un parteneriat adevărat

de Fang Li, oraşul Anyang, provincia Henan În ultimul timp, credeam că am intrat într-un parteneriat armonios. Eu şi partenerul meu puteam...

O bătălie spirituală

de Yang Zhi, Statele Unite Dumnezeu Atotputernic spune: „Din momentul credinței lor în Dumnezeu până astăzi, oamenii au nutrit în ei multe...

După moartea fiului meu

de Wang Li, China Într-o zi din iunie 2014, fiica mea m-a sunat pe neașteptate și mi-a spus că fiul meu a suferit un șoc electric la...

Lasă un răspuns

Contactează-ne pe Messenger