De ce lumea religioasă se opune și condamnă mereu cu frenezie noua lucrare a lui Dumnezeu

ianuarie 31, 2021

În cele două dăți când Dumnezeu S-a întrupat pentru a păși pe pământ și a îndeplini lucrarea mântuirii omului, a fost întâmpinat cu rezistență extremă, condamnare și persecuție frenetică din partea conducătorilor din lumea religioasă. Acest fapt a uimit și chiar a șocat oamenii: de ce de fiecare dată când Dumnezeu desfășoară o etapă a noii lucrări este întâmpinat cu acest tip de tratament? De ce cei ce se opun cel mai frenetic și mai agresiv lui Dumnezeu sunt conducătorii religioși care au citit iar și iar Biblia și care L-au slujit pe Domnul mulți ani? De ce acei conducători religioși pe care oamenii îi văd ca fiind cei mai devotați, cei mai credincioși și cei mai supuși Domnului sunt, de fapt, incapabili să fie compatibili cu Dumnezeu, fiind în schimb dușmanii lui Dumnezeu? Ar putea fi lucrarea lui Dumnezeu greșită? Ar putea fi acțiunile lui Dumnezeu nesupuse rațiunii? Cu siguranță, nu este cazul! Există două motive fundamentale pentru care conducătorii religioși pot juca rolul opoziției lui Dumnezeu și pot deveni dușmanii lui Dumnezeu, iar acestea sunt: primul motiv se bazează pe faptul că acești oameni nu au cunoașterea lucrării Duhului Sfânt, nici cunoașterea principiilor lucrării lui Dumnezeu. Ei se bazează întotdeauna pe cunoașterea lor limitată a Bibliei, pe teoriile teologice și pe concepțiile și imaginația oamenilor pentru a delimita lucrarea lui Dumnezeu, care este mereu nouă și niciodată învechită; al doilea motiv este acela că, din cauza faptului că omenirea este atât de profund coruptă de Satana, natura ei este arogantă și plină de sine, disprețuiește și urăște adevărul și prețuiește în special statutul. Puse împreună, aceste două motive au dus la tragedia omenirii de a părăsi și condamna adevărata cale în mod repetat de-a lungul istoriei.

Privind înapoi, acum două mii de ani, pe când Domnul Isus era printre evrei, El a predicat Evanghelia Împărăției cerurilor, spunând: „Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor este aproape!” (Matei 4:17). El a exprimat adevărul, a adus calea pocăinței, El a ajutat omul vindecând bolnavii și izgonind demonii, a înfăptuit multe semne, minuni și miracole și a dat omului belșug și abundență de har și pace și bucurie. Toate acestea sunt lucruri care nu au fost consemnate în Vechiul Testament și reprezintă, de asemenea, o lucrare pe care nimeni nu o mai îndeplinise înainte. Bineînțeles, era totodată ceva ce nicio ființă umană nu putea îndeplini, deoarece, în afară de Dumnezeu, nu există nicio persoană care să aibă autoritatea și puterea să facă astfel de lucruri. Ceea ce a făcut Domnul Isus în acea perioadă a fost lucrarea de a Își asuma personal păcatele omului prin crucificare și a răscumpărării omului din păcat, pentru ca El să îl poată scoate pe om din lanțurile legilor și regulilor și să îl scutească pe om de a fi pedepsit pentru că nu a putut să respecte legea; acei oameni, în conformitate cu legea, puteau obține mântuirea lui Dumnezeu și puteau să nu fie distruși doar prin acceptarea lucrării Domnului Isus. Dar preoții de seamă, cărturarii și fariseii iudaismului nu au recunoscut lucrarea Duhului Sfânt și nu au înțeles ce fel de lucrare îndeplinea Domnul Isus. În concepțiile lor, ei credeau că oricine care nu se ruga în numele lui Iahve Dumnezeu Îl trăda pe Dumnezeu, oricine nu predica un mesaj în acord cu legea amăgea oamenii și orice mergea dincolo de Biblie era erezie. În plus, s-au etalat ca fiind versați în legi și ca slujitori ai lui Iahve Dumnezeu în templu de mulți ani, și au crezut că în ce persistau era adevărul și calea cea mai pură. Din punctul lor de vedere, lucrarea Domnului Isus încălca legea și mergea dincolo de Biblie, ca o cale separată de Biblie. Și ei chiar au zis că Domnul Isus a rostit blasfemii uzurpând numele lui Dumnezeu și că El Îl trăda pe Iahve Dumnezeu. Din această cauză, ei ar fi murit mai degrabă decât să accepte calea care era predicată de Domnul Isus. Ei chiar au considerat lucrarea Domnului Isus ca fiind „erezie”, o „sectă rea” și că „amăgește omul”. Chiar dacă lucrarea și cuvântul Domnului Isus aveau autoritate, putere și înțelepciune, chiar dacă miracolele pe care Domnul Isus le-a manifestat erau fără precedent în istorie, chiar dacă din ce în ce mai mulți oameni au venit să fie martori ai faptelor Domnului Isus și să fie martori ai faptului că Domnul Isus era venirea lui Mesia, ei tot s-au încăpățânat să se agațe de noțiunile lor și de lucrarea lui Dumnezeu din Epoca Legii, și cu încăpățânare s-au opus și au condamnat noua lucrare a lui Dumnezeu – lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus. Atitudinea lor față de noua lucrare a lui Dumnezeu a fost exact cum a dezvăluit Dumnezeu Atotputernic: „Omul nu este capabil să accepte decât un tip de lucrare sau un tip de practică. Este dificil pentru om să accepte o lucrare sau feluri de a practica aflate în dezacord cu el sau mai presus de el – dar Duhul Sfânt face mereu lucrări noi și așa apar grupuri după grupuri de experți religioși care se opun noii lucrări a lui Dumnezeu. Acești oameni au devenit experți tocmai pentru că omul nu are cunoștință despre felul în care Dumnezeu este mereu nou și niciodată vechi și nu are cunoștință despre principiile lucrării lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, nu are cunoștință despre multele feluri prin care Dumnezeu îl mântuiește pe om. Astfel, omul este complet incapabil să își dea seama dacă este o lucrare care vine de la Duhul Sfânt și dacă este lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Mulți oameni se agață de o atitudine în care, dacă corespunde cu cuvintele care au sosit înainte, atunci o acceptă și dacă sunt diferențe față de lucrarea dinainte, atunci se opun și o resping” („Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L cunoaște pe Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup). În calitate de credincios în Dumnezeu, o persoană trebuie să posede cel puțin o inimă care Îl venerează pe Dumnezeu și are foame și sete de dreptate. Doar astfel va putea cineva obține luminarea de la Duhul Sfânt, atinge o înțelegere a noii lucrări a lui Dumnezeu și urma îndeaproape pașii lui Dumnezeu. Dar acei preoți de seamă, cărturari și farisei evrei au intrat în contact cu Domnul Isus și L-au întâlnit de multe ori, dar acest lucru nu era, pur și simplu, în căutarea adevărului. Ei născoceau moduri și mijloace de a Îl pune la încercare pe Domnul Isus și de a găsi ceva pentru a folosi împotriva Domnului Isus (vezi Matei 22:15-46), încercând să distrugă și să anuleze lucrarea Domnului Isus. Ei erau toți la fel în modul în care nu aveau nicio cunoștință despre Dumnezeu și aveau păreri despre noua lucrare a lui Dumnezeu, dar Natanael, femeia samariteană, discipolii și oamenii obișnuiți care Îl urmau pe Domnul Isus au putut să-și lase la o parte concepțiile și să caute adevărul. Astfel, ei au putut să audă glasul lui Dumnezeu din lucrarea și cuvântul Domnului Isus, să recunoască faptul că Domnul Isus era venirea lui Mesia și să se întoarcă la Dumnezeu. Prin această comparație putem vedea că eșaloanele superioare ale lumii religioase a iudaismului nu doar că erau încăpățânat de conservatoare și fără cunoașterea lucrării lui Dumnezeu, dar totodată erau arogante, pline de sine și pur și simplu refuzau să accepte adevărul. Acesta a fost unul dintre motivele opoziției lor față de Dumnezeu.

Un alt motiv a fost acela că, deoarece cuvintele și lucrarea Domnului Isus posedau adevăr și autoritate și puteau alimenta nevoile vieții omului, din ce în ce mai mulți evrei de rând au început să Îl urmeze pe Domnul Isus și astfel preoții de seamă, cărturarii și fariseii au devenit îngrijorați din cauza oamenilor de rând ce Îl urmau cu toții pe El. Fiindcă oamenii nu îi mai venerau sau urmau, ei au devenit din ce în ce mai neliniștiți, deoarece știau clar în inima lor că autoritatea și puterea cuvintelor și lucrării Domnului Isus erau de neatins pentru ei și că, atât timp cât Domnul Isus rămânea pe pământ, din ce în ce mai mulți oameni de rând aveau să îi părăsească și să Îl urmeze pe Domnul Isus, iar atunci aveau să fie mai puțini oameni în templu, făcându-i incapabili să continue să se bucure de viața lor de supremație, de a fi întreținuți și aprovizionați de către alții. Astfel, Domnul Isus a devenit ca un spin în ochii lor sau ca un ghimpe în trup, iar El a devenit un dușman detestat alături de care nu puteau exista. Astfel că ei au discutat despre Isus, spunând: „Ce să facem? Omul Acesta face multe semne. Dacă-L lăsăm să continue aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici atât locul, cât şi neamul!” (Ioan 11:47-48). Pentru a-și proteja pozițiile, ei s-au gândit la tot ce puteau face și au folosit tot soiul de metode ticăloase pentru a aduce false acuzații împotriva Domnului Isus. Ei au blasfemiat și au condamnat lucrarea Domnului Isus, L-au defăimat și L-au ponegrit pe Domnul Isus, spunând că El s-a bazat pe Beelzebub pentru a izgoni demonii (vezi Matei 12:24) și au adus mărturie falsă, acuzându-L pe Domnul Isus și înscenându-I lucruri (vezi Marcu 14:55-58). Ei chiar au complotat cu autoritățile romane pentru a Îl crucifica fără cruțare. Când Domnul Isus a reînviat, El a apărut în fața discipolilor Săi pentru 40 de zile și apoi S-a ridicat la ceruri, iar puterea și miracolele au acompaniat răspândirea Evangheliei de către ei. Aceste fapte au fost suficiente pentru a demonstra că Domnul Isus a fost adevăratul Dumnezeu, că lucrarea Lui cuprindea lucrarea Duhului Sfânt, că a fost susținut de Duhul Sfânt și că a fost adevărata cale! În aceste împrejurări, acești preoți de seamă, cărturari și farisei nu numai că nu și-au regândit situația, ba dimpotrivă, au acționat în numele „susținerii legii și apărării adevăratei căi” și au continuat să își exploateze puterea conspirând cu conducătorii lor pentru a intensifica frenetica reprimare, persecuție și măcelărire a adepților Domnului Isus. Ei au făcut tot ce le-a stat în putere pentru a-i opri pe oameni să Îl urmeze pe Domnul Isus, chiar le-au interzis strict tuturor să răspândească numele Domnului Isus… Pentru a-și proteja pozițiile și modul de viață, chiar nu era nicio crimă pe care să nu o comită, ceea ce le-a expus complet natura diavolească de a urî adevărul și de a fi inamici ai lui Hristos. Acesta a fost un alt motiv al opoziției lor frenetice și a condamnării Domnului Isus. Faptele lor rele au ofensat dreapta fire a lui Dumnezeu și au stârnit mânia lui Dumnezeu. În final, întregul neam evreiesc a fost supus durerii fără precedent a subjugării naționale, ceea ce a fost prețul dureros pe care l-au plătit pentru opoziția față de Dumnezeu și condamnarea lui Dumnezeu.

Acum suntem în zilele de pe urmă, iar Dumnezeu a pregătit o mântuire mai măreață pentru cei ce au fost răscumpărați de El. Această mântuire este Dumnezeu întrupat din nou și exprimând adevărul pentru a judeca și curăța omul. El îndeplinește acum o nouă lucrare a judecății, începând de la casa lui Dumnezeu. Această etapă a lucrării va scăpa complet omul de firea sa stricată satanică. Îl va elibera pe om de influența întunecată a Satanei și va transforma omenirea într-o rasă care Îl cunoaște pe Dumnezeu, este compatibilă cu Dumnezeu și aparține cu adevărat lui Dumnezeu, astfel că omenirea va atinge prin asta mântuirea și va fi dobândită de Dumnezeu. Aceasta este etapa finală de lucru din planul de gestionare (planul de mântuire) de șase mii de ani al lui Dumnezeu. De când Dumnezeu Atotputernic S-a arătat și a început să-Și facă lucrarea, cei de diferite religii care iubesc adevărul și care au tânjit după apariția lui Dumnezeu, au citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și au decis că cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic poartă autoritate și putere și că ele sunt expresia adevărului și că sunt cu adevărat glasul lui Dumnezeu, astfel că unul câte unul au acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. S-a arătat priveliștea nemaivăzută a tuturor națiunilor venind în valuri către munte. Acum, Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu Atotputernic se extinde peste toate națiunile și în toate direcțiile peste tot în lume; noi filiale ale Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic sunt înființate una după alta în țări și regiuni străine; din ce în ce mai mulți oameni din jurul lumii au început să accepte Evanghelia lui Dumnezeu a zilelor de pe urmă. Aceasta dezvăluie complet atotputernicia și înțelepciunea lui Dumnezeu. Totuși, confruntați cu toate aceste adevăruri, confruntați cu o minune atât de măreață și cu mărturia lucrării Duhului Sfânt, liderii din lumea religioasă au închis ochii și nu sunt mișcați deloc de acestea. Acești oameni sunt la fel ca fariseii, ei nu recunosc că lucrarea Duhului Sfânt avansează continuu și că lucrarea lui Dumnezeu este mereu nouă și niciodată veche. Ei nu recunosc decât un principiu inflexibil: orice predică ce spune că Domnul s-a întrupat este falsă; toți cei care predică despre un Dumnezeu ce poartă alt nume decât cel al Domnului Isus sunt eretici; toate cuvintele Domnului sunt din Biblie, nimic din ceea ce merge dincolo de Biblie nu este adevărata cale, iar a nu urma cerințele pe care Dumnezeu le-a avut față de om în Epoca Harului înseamnă să mergi dincolo de învățăturile lui Hristos. Mai mult, ei chiar cred cu o încredere de sine extremă că sunt experți în Biblie și că au câștigat viață după ce au lucrat și au predicat atâția ani, astfel că doar lucrurile pe care le acceptă ei, pe care le cunosc și de care se țin ei sunt adevărata cale, și orice trece dincolo de asta este erezie sau o sectă rea. Acești oameni L-au mărginit clar pe Dumnezeu la Biblie și L-au mărginit la lucrarea trecută a lui Dumnezeu. Nu contează cât adevăr are lucrarea adusă de Dumnezeu Atotputernic, cât de multă lucrare a Sfântului Duh are, cum poate asigura nevoile oamenilor și câte fapte există pentru a o confirma, ei nu recunosc că este de la Dumnezeu. Nu doar că nu caută sau cercetează lucrarea lui Dumnezeu a zilelor de pe urmă, dar sunt ostili acesteia și o neagă, atât de mult încât blasfemiază trupul încarnat a lui Dumnezeu și discreditează și condamnă lucrarea și cuvântul lui Hristos al zilelor de pe urmă. Sunt exact la fel ca vechii farisei – încăpățânați și aroganți, privind adevărul de sus și blasfemiind Duhul Sfânt! Este exact cum a spus Dumnezeu Atotputernic: „Dacă ajungi să-L cunoști pe Dumnezeu numai dintr-o etapă a lucrării Sale, atunci și cunoașterea ta este prea mică. Cunoașterea ta nu este decât o picătură în ocean. Dacă nu, de ce mulți din vechea gardă religioasă L-ar răstigni pe Dumnezeu pe cruce de viu? Nu pentru că omul Îl limitează pe Dumnezeu în anumiți parametri? Nu se opun mulți oameni lui Dumnezeu și nu împiedică lucrarea Duhului Sfânt pentru că nu cunosc lucrarea variată și diversă a lui Dumnezeu și, mai mult, pentru că nu posedă decât o fărâmă de cunoaștere și doctrină cu care să măsoare lucrarea Duhului Sfânt? Cu toate că experiențele unor asemenea oameni sunt superficiale, ei sunt aroganți și indulgenți din fire și privesc lucrarea Duhului Sfânt cu dispreț, ignoră disciplinele Duhului Sfânt și, mai mult, își folosesc vechile argumente banale ca să confirme lucrarea Duhului Sfânt. Ei joacă și un rol și sunt convinși pe deplin de propria lor știință și erudiție și de faptul că sunt în stare să călătorească în toată lumea. Nu sunt asemenea oameni cei care sunt disprețuiți și respinși de către Duhul Sfânt și nu vor fi ei eliminați de noua epocă? Nu sunt aceia care vin înaintea lui Dumnezeu și I se opun în mod deschis oameni ignoranți, neinformați și mărunți, care încearcă pur și simplu să arate cât sunt de geniali? Având doar o cunoaștere insuficientă a Bibliei, ei încearcă să încalece „sistemul academic” al lumii, având doar o doctrină superficială de a-i învăța pe oameni, ei încearcă să răstoarne lucrarea Duhului Sfânt și încearcă să o facă să se învârtească în jurul propriului lor proces de gândire și, miopi cum sunt, încearcă să cuprindă dintr-o privire 6000 de ani de lucrare a lui Dumnezeu. Acești oameni nu au vreo rațiune despre care să vorbească! De fapt, cu cât mai mare este cunoașterea de Dumnezeu a oamenilor, cu atât sunt mai lenți în a-I judeca lucrarea. Mai mult, ei vorbesc doar puțin despre știința lor cu privire la lucrarea lui Dumnezeu astăzi, dar nu sunt pripiți în judecățile lor. Cu cât oamenii cunosc mai puțin despre Dumnezeu, cu atât mai aroganți și mai îngâmfați sunt și cu atât mai nesăbuit proclamă ființa lui Dumnezeu – și totuși ei nu vorbesc decât de teorie și nu oferă nicio dovadă reală. Asemenea oameni nu au nicio valoare. Cei care văd lucrarea Duhului Sfânt ca pe un joc sunt frivoli! Aceia care nu sunt precauți când întâlnesc noua lucrare a Duhului Sfânt, care vorbesc prea mult, se grăbesc să judece, dau frâu liber instinctului de a nega dreptatea lucrării Duhului Sfânt și care, de asemenea, o insultă și blasfemiază – astfel de oameni nerespectuoși nu sunt oare ignoranți față de lucrarea Duhului Sfânt? Nu sunt ei, mai mult, cei aroganți, inerent mândri și neguvernabili?” („Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L cunoaște pe Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup).

În timp ce aceia care cred cu adevărat în Domnul se întorc în număr mare spre Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, extinderea treptată a lucrării lui Dumnezeu în zilele de pe urmă își atinge punctul culminant. Dar chiar și cu lucrarea Duhului Sfânt prosperând atât de mult, asta nu i-a făcut pe liderii religioși, care sunt obișnuiți să fie mari și tari, și pe experții religioși, care ordonă altora, să reflecteze asupra lor, nici să-și coboare capetele arogante pentru a căuta și cerceta. Dimpotrivă, acești oameni realizează că pozițiile lor devin din ce în ce mai precare și că pot fi răsturnate în orice clipă și, chiar mai mult, se tem că toată lumea se va întoarce spre Dumnezeu Atotputernic și că nimeni nu îi va urma, iar bisericile lor se vor închide și vor da faliment. Prin urmare, pentru „a salva situația”, pastorii, bătrânii, conducătorii și colegii din diferite confesiuni acționează în numele „vegherii asupra turmei pentru Domnul și susținerii adevăratei căi”. Ei au născocit și distribuit materiale de propagandă care Îl blasfemiază și atacă în mod absurd pe Dumnezeu Atotputernic și le-au postat pe diferite platforme de rețele sociale, incitând oamenii la a I se opune lui Dumnezeu. Ei chiar au spus lucruri care distorsionează și denaturează fapte și defăimează Biserica lui Dumnezeu Atotputernic ca fiind o sectă eretică și le-au interzis strict credincioșilor lor să citească cărțile Fulgerului de la Răsărit sau să asculte predicile Fulgerului de la Răsărit. Ei nu le permit credincioșilor să îi primească pe oamenii care predică mântuirea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, nici măcar orice străini, și merg complet împotriva învățăturilor lui Dumnezeu din Epoca Harului, când El i-a cerut omului să-i găzduiască cu compasiune pe străini. Acești oameni sunt perfect conștienți că aceia care Îl urmează pe Dumnezeu Atotputernic sunt oameni binevoitori care cred cu adevărat în Dumnezeu și sunt și mai conștienți că nu există nicio intenție rea în acești oameni ce predică despre mântuirea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, dar totuși ei îi insultă și îi gonesc într-o manieră necivilizată și crudă, și chiar îi atacă fizic pe frații și surorile ce răspândesc Evanghelia. Lucrul cel mai șocant este acela că, deși sunt credincioși în Dumnezeu, acești oameni conspiră cu regimul satanic al PCC, angajându-se într-o afacere tenebroasă și rea de trădare a Domnului și de trădare a prietenilor lor, supraveghindu-i, monitorizându-i și raportându-i pe frații și surorile ce răspândesc Evanghelia zilelor de pe urmă, și chiar servesc ca spioni în biserică pentru a aduna informații pentru capturarea clandestină a creștinilor de către PCC. Se pare că ei pot simți eliberarea de ura din inimile lor doar prin eliminarea dintr-o lovitură a celor ce sunt martori lui Dumnezeu și înlăturând noua lucrare a lui Dumnezeu. Nu sunt acești conducători religioși slujitorii răi despre care vorbea Domnul Isus? Domnul Isus a spus: „Era un om, proprietar de pământ, care a plantat o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a construit un turn de pază. Apoi a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o călătorie. Când s-a apropiat vremea roadelor, i-a trimis pe sclavii săi la viticultori, ca să-i ia partea cuvenită din roade. Viticultorii însă i-au apucat pe sclavii lui şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. A trimis din nou alţi sclavi, mai mulţi decât primii, dar şi cu aceştia au făcut la fel. La urmă l-a trimis la ei pe fiul său, spunându-şi: «Pe fiul meu îl vor respecta!» Dar viticultorii, când l-au văzut pe fiul, şi-au zis între ei: «Acesta este moştenitorul! Haideţi să-l omorâm şi să-i luăm moştenirea!» Şi l-au apucat, l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Aşadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face el acelor viticultori? Ei au răspuns: Pe ticăloşii aceia îi va nimici printr-o moarte groaznică, iar via le-o va arenda altor viticultori, care la vremea potrivită îi vor da partea cuvenită din roade” (Matei 21:33-41). Se poate vedea astfel că motivul primar pentru care pastorii și bătrânii lumii religioase Îl condamnă și I se opun lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă este același cu al evreilor farisei ce I s-au opus Domnului Isus – ei uneltesc permanent de dragul propriilor poziții, se agită de dragul propriilor interese și fac toate eforturile, cu toată puterea, pentru a-și satisface propriile dorințe. Natura și esența lor satanică ce îi face să nu suporte adevărul, să urască adevărul și să I se opună lui Dumnezeu este astfel dezvăluită. Când a venit Domnul Isus, El i-a demascat pe ipocriții evrei farisei; acum Dumnezeu Atotputernic a venit în zilele de pe urmă și demască pe deplin forțele antihristice din lumea religiei! Dacă nu ar fi apariția lui Dumnezeu și îndeplinirea lucrării Sale, nimeni nu ar putea să vadă dincolo de adevărata față sfidătoare de Dumnezeu a pastorilor și bătrânilor lumii religioase. Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu încarnat dezvăluie cu adevărat omul.

După această părtășie, am încredere că toți vor avea acum o oarecare înțelegere asupra cauzei primare pentru care lumea religiei se opune permanent noii lucrări a lui Dumnezeu! Evreii de rând din timpul lui Isus nu cunoșteau esența fariseilor care I s-au opus lui Dumnezeu și care au urât adevărul, astfel că ei i-au venerat și i-au urmat. Ei nu au căutat sau cercetat noua lucrare a lui Dumnezeu, ci au respins-o orbește și i s-au opus și în cele din urmă au fost pedepsiți de Dumnezeu. Asta a condus la faptul că poporul lui Israel a fost subjugat aproape două mii de ani și la masacrul a nenumărați evrei. Acum, această lucrare a judecății începând de la casa lui Dumnezeu, care este îndeplinită de Dumnezeu Atotputernic, a atins un eveniment fără precedent și curând se va sfârși în glorie, când Dumnezeu Atotputernic Se va arăta deschis tuturor națiunilor și popoarelor. Acum, la acest moment crucial, băgăm în seamă cuvintele pastorilor și bătrânilor sau cercetăm noua lucrare a lui Dumnezeu? Această întrebare este legată direct de obținerea sau nu a mântuirii lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează” (Ioan 10:27). Ești una dintre oile lui Dumnezeu? Atunci cum ar trebui să alegi?

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Știți ce este pocăința?

Cuprins Denotă oare buna purtare pocăința adevărată? Ce este adevărata pocăință? De ce nu am obținut adevărata pocăință în...

Lasă un răspuns