Urmările recomandării mele

februarie 1, 2022

de Xiangshang, Statelor Unite

Devreme, anul trecut, am fost aleasă lider de biserică. La început, am simțit că-mi lipseau multe, așa că m-am rugat des și am chibzuit cum să-mi fac datoria. Când întâlneam lucruri neînțelese sau probleme de nerezolvat, le notam, apoi căutam și aveam părtășie cu colegii mei. Dacă aflam că frații sau surorile aveau o problemă, mergeam și aveam părtășie cu ei în timp util. După o vreme, am înțeles câteva principii despre munca de la biserică, iar când discutam despre asta, toți erau de acord cu ideile mele. Când frații și surorile aveau o problemă, veneau cu drag la mine pentru părtășie. Văzând asta, am fost foarte mulțumită de mine. Am simțit că sunt de calibru bun, capabilă și pregătită pentru sarcina de lider.

Cum evanghelizarea s-a extins, a crescut și numărul membrilor și au apărut câteva locuri noi de adunare. Alergam zilnic de la o întâlnire de grup la alta și trebuia și să-i ud pe nou-veniți. Liderii se temeau că am prea multe de făcut și că asta va întârzia lucrarea, și voiau să lucrez în parteneriat cu un alt lider cât mai curând. M-am gândit că toți au văzut că se mărise volumul de muncă, așa că, dacă voi face totul singură, sigur mă vor considera talentată și capabilă și mă vor vedea într-o lumină nouă. Am venit cu scuze și-am spus că nu e nevoie de altcineva deocamdată. Eram foarte ocupată în acea perioadă. Uneori, n-aveam timp nici pentru devoționalele de dimineață și mă culcam foarte târziu. Surorile din jurul meu mi-au spus să-mi caut un colaborator. Mai târziu, chiar am simțit că fac mai multe decât pot duce și le-am spus liderilor adevărul. Am recomandat un parteneriat cu sora Wang și toți au fost de-acord. La început, am simțit că era mult mai simplu să împart cu cineva munca. Totuși, nu peste mult timp, am aflat că sora Wang era de calibru bun, înțelegea repede adevărul și era foarte dinamică în datoria ei. Dacă frații și surorile aveau vreo problemă apărută la biserică, ea o observa și se ocupa de ea mai repede decât mine. În special, părtășia ei despre adevăr era limpede și iluminatoare. Frații și surorile au spus că le era benefică. Treptat, toți au mers la sora Wang pentru părtășie, când aveau vreo greutate sau problemă. Am rămas cu un sentiment greu de descris. Înainte, veneau la mine când aveau o problemă, dar acum, toți o apreciau pe ea, după o perioadă atât de scurtă. Dacă continuau așa, mai puteam să-mi păstrez poziția înaltă? Am și auzit un lider spunând că sora Wang era de calibru bun, demnă de cultivare. Asta a accentuat criza prin care treceam. La început, am crezut că, fiind un lider nou, doar va împărți cu mine povara muncii. Prea puțin știam că mi-o va lua înainte. Mai era vreun loc pentru mine dacă o ținea tot așa?

Apoi, sora Wang n-a înțeles ceva despre munca de la biserică și-a venit să mă-ntrebe. Nevrând să-i dau detalii, doar am expediat-o cu o scurtă explicație. Mă temeam că voi fi și mai tare dată la o parte dacă se familiarizează cu munca. Odată, aflase că o anumită sarcina progresa încet și-a raportat situația la liderii responsabili de munca noastră, discutând despre rezolvarea ei. Le-a spus și că o soră pe care o pregătisem pentru udare nu era potrivită. Auzind asta, m-am înfuriat și m-am gândit: „Nu îți ajunge că mi-o iei înainte în fața fraților și surorilor, ci ai și vorbit cu liderii fără mine? Nu pare că faci mai multe decât mine? Ai spus că cineva numit de mine e nepotrivit. Nu e o încercare crasă de a-i face pe lideri să mă desconsidere?” Sora Wang mi-a devenit foarte antipatică. Când venea cu o sugestie rezonabilă în discuțiile despre munca noastră, nici nu voiam s-o aprob, iar dacă o acceptam, o făceam cu reticență. Odată, la o întâlnire cu colegii, unul dintre ei a adus în discuție câteva probleme din cadrul bisericii care aveau nevoie de părtășia noastră. A fost prima întâlnire condusă de sora Wang. A avut emoții și-a vrut s-am eu părtășie prima. Dar nu am vrut să cooperez cu ea și m-am gândit: „Nu ești foarte capabilă? Du-te și ai părtășie singură!” Nu am spus niciun cuvânt. După o tăcere lungă și stânjenitoare, sora Wang a avut părtășie prima. Apoi, mi-a cerut s-adaug la ce spusese ea, dar am vorbit puțin și cu reticență. Acea întâlnire n-a fost foarte productivă. După aceea, am fost puțin tulburată. Am simțit că nu-mi îndeplinisem datoria, responsabilitatea și m-a copleșit vina. Am reflectat asupra mea înaintea lui Dumnezeu. Sora Wang era partenera mea și putea rezolva problemele celorlalți. Era bine pentru lucrarea bisericii. Nu era un lucru bun? Atunci, de ce eram nefericită și concuram cu ea?

Am văzut un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Pentru a fi un conducător al bisericii, trebuie să înveți nu numai să folosești adevărul pentru rezolvarea problemelor, ci și să descoperi și să cultivi oameni talentați, pe care categoric nu trebuie să-i suprimi sau să-i invidiezi. O astfel de îndeplinire a datoriei este conform standardului, iar conducătorii și lucrătorii care procedează astfel sunt la standardul cerut. Dacă vei deveni capabil să acționezi în toate lucrurile conform principiilor, atunci vei fi la înălțimea loialității tale. Există unii care se tem întotdeauna că alții sunt mai buni și mai înalți decât ei, că alții vor fi stimați, în timp ce ei înșiși sunt neglijați. Lucrul acesta îi determină să-i atace și să-i excludă pe alții. Nu este un caz de invidie față de persoanele mai capabile decât ei? Nu este un astfel de comportament egoist și demn de dispreț? Ce tip de fire este aceasta? Este pizmașă! Ei se gândesc doar la propriile interese, își satisfac doar dorințele proprii, nu au pic de respect pentru îndatoririle altora sau interesele casei lui Dumnezeu – astfel de oameni au o fire rea, iar Dumnezeu nu are deloc dragoste pentru ei(„Oferă-ți inima sinceră lui Dumnezeu și poți dobândi adevărul” în Consemnări ale Cuvântărilor lui Hristos din zilele de pe urmă). Prin cuvintele lui Dumnezeu, am realizat că o detestam pe sora Wang și eram geloasă pe abilitatea ei, îndeosebi pentru că țineam prea mult la reputație și poziție. Văzând calibrul ei bun, abordarea dinamică a datoriei ei și abilitatea de-a rezolva problemele celorlalți, câștigând lauda și respectul tuturor, am simțit că-mi amenința poziția, așa că nu mi-a plăcut de ea și-am detestat-o. Când a găsit câteva probleme în munca mea și i-a întrebat pe lideri cum să le rezolve, antipatia și ranchiuna mea au crescut. Pe lângă că mi-o luase înainte, divulgase liderilor și carențele mele. În mintea mea, concuram cu ea. Când a venit cu unele sugestii rezonabile, n-am vrut s-o ascult. Când n-a putut rezolva problema cuiva, am trecut cu vederea și-am râs, subminând-o în secret, ceea ce a dus la o întâlnire ineficientă. Am fost obsedată de reputație și poziție. M-am gândit la interesele mele, fără să protejez lucrarea casei lui Dumnezeu. Am fost foarte egoistă și josnică, dezvăluind o fire satanică dușmănoasă. Dumnezeu a disprețuit asta!

Apoi, am văzut cuvintele lui Dumnezeu: „Cooperarea între frați și surori este în sine un proces de compensare a punctelor slabe ale unuia cu punctele forte ale altuia. Îți folosești punctele forte pentru a compensa neajunsurile altora, iar alții își folosesc punctele forte pentru a le compensa pe ale tale. Asta e ceea ce înseamnă să compensezi slăbiciunile proprii cu punctele forte ale celorlalți și să cooperezi în armonie. Numai atunci când cooperează în armonie, oamenii pot fi binecuvântați înaintea lui Dumnezeu și, cu cât experimentează mai mult din asta, cu atât mai multă practicitate au, calea devine din ce în ce mai strălucitoare, iar ei devin din ce în ce mai liniștiți(„În coordonare armonioasă” în Consemnări ale Cuvântărilor lui Hristos din zilele de pe urmă). „Ce ar trebui să facă oamenii pentru a fi utili atunci când lucrează alături de alții? Să-și compenseze și să-și indice reciproc neajunsurile, să fie atenți unii la alții, să se caute unii pe alții și să se consulte reciproc(„I-au pus pe alții să li se supună numai lor, nu adevărului sau lui Dumnezeu (Partea întâi)” în Demascarea antihriștilor). Prin cuvintele lui Dumnezeu, am realizat c-a avea un partener nu înseamnă doar a avea cu cine să-mpart munca, nici cineva cu care să concurez sau să mă compar. Cel mai important, când ne facem datoria, trebuie să ne completăm și supraveghem și s-aducem lucrurile în atenția celuilalt. M-am gândit că, lucrând cu mine, sora Wang a descoperit carențe delicate în munca noastră de care eu nu eram conștientă, iar părtășia ei despre adevăr era iluminatoare și-a reușit să rezolve câteva probleme practice. Asta a ajutat lucrarea bisericii. A găsit probleme și le-a rezolvat cu ajutorul liderilor. Era exprimarea asumării unei poveri și era pentru susținerea lucrării casei lui Dumnezeu. Dar eu am urât-o și mă deranja. Nu era asta împotriva adevărului și a lucrurilor pozitive? Ba mai mult, dacă sora Wang n-ar fi văzut că persoana pregătită de mine era nepotrivită și n-ar fi intervenit, lucrarea bisericii ar fi fost compromisă, fiind o fărădelege din partea mea. Faptul că sora Wang găsea probleme mi-a permis și să reflectez asupra mea, să văd că trebuia să fiu mai silitoare, să caut mai mult principiile. Acest lucru m-a ajutat și mi-a compensat carențele.

De atunci încolo, în munca mea cu sora Wang, când mă simțeam geloasă pe ea, mă rugam lucid lui Dumnezeu și mă lepădam de mine. Am putut să las gelozia deoparte și n-am fost atât de nefericită. Când făcea sugestii rezonabile, lucram cu ea ca să le punem în aplicare. Punând asta în practică, m-am simțit mai liberă.

După o vreme, când am văzut câțiva frați și surori cu probleme mergând la sora Wang pentru părtășie, a început să mă deranjeze din nou. Amândouă aveam aceeași responsabilitate. De ce se duceau numai la ea? Eram chiar atât de slabă? Știam că era un mod de gândire greșit, dar nu mă puteam abține să nu simt asta. Mai târziu, au fost tot mai mulți nou-veniți de a căror udare răspundeam și s-au organizat noi grupuri la adunări. Ar fi trebuit s-o iau pe sora Wang cu mine, dar dacă o luam, ce mă făceam dacă frații și surorile din acele grupuri mergeau la ea cu problemele lor? Așa că n-am luat-o. Câteva zile m-am simțit foarte tulburată și neliniștită, dar nu m-am calmat, nici n-am reflectat asupra cauzei neliniștii mele. Într-o zi, un lider a menționat în treacăt că sora Wang e destul de tânără, iute la mânie și capricioasă în datoria ei. M-am bucurat s-aud asta. Impresia liderului despre ea nu era pe cât de bună crezusem. Apoi, am făcut o remarcă de doi bani: „Da, când își face datoria, îi place să fie în centrul atenției și să se dea mare.” Mai târziu, am aflat că o altă biserică are o poziție de lider vacantă, iar liderii se gândeau dacă să nu transfere pe cineva de la biserica noastră. Mi-am spus: „Dacă sora Wang își face datoria la acea biserică, vom avea fiecare terenul ei. Atunci, poziția mea nu va fi mai în siguranță?” A doua zi, am mers să vorbesc cu un lider și i-am sugerat s-o transfere pe sora Wang la acea biserică, iar eu să lucrez mai mult aici. Totuși, liderul mi-a spus că au deja un candidat potrivit. Am fost foarte demoralizată s-aud asta. Dacă sora Wang nu mergea la acea biserică, trebuia s-o duc în continuare cu mine la noile locuri de adunare. Gândindu-mă la asta, am simțit că pur și simplu îi cedez ei poziția mea. Am rămas acolo nemișcată, sfâșiată de o luptă interioară. Apoi, mi-am amintit brusc cuvintele lui Dumnezeu: „Fiecare dintre voi, ca oameni care Îl slujesc pe Dumnezeu, trebuie să fie capabil să apere interesele bisericii în tot ceea ce face, în loc să se gândească pur și simplu la propriile interese. Este inacceptabil să acționați singuri, sabotându-vă unul pe altul. Oamenii care se comportă astfel nu sunt potriviți să-L slujească pe Dumnezeu! Astfel de oameni au o fire teribilă; nu rămâne în ei nici urmă de umanitate. Ei sunt sută la sută Satana! Sunt fiare!(Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Slujiți așa cum au slujit israeliții”). Am simțit că firea lui Dumnezeu nu va tolera nicio ofensă. Nu eram dispusă să fac parteneriat cu sora Wang, chiar am lăsat-o intenționat pe dinafară la adunări și am găsit o scuză să fie trimisă altundeva. Dumnezeu a disprețuit asta. Îmi lipsea umanitatea și dezvăluiam o fire complet satanică. Dacă nu m-aș căi, la final aș rămâne fără datorie pentru că-I ofensasem firea. Acest gând m-a speriat puțin. În acea noapte, m-am tot răsucit în pat și n-am putut să dorm. Mă gândeam: „Știu că Dumnezeu vrea parteneriatul meu cu sora Wang, că e bine pentru lucrarea bisericii și pentru intrarea în viață a fraților și surorilor, dar am făcut totul ca să fie trimisă altundeva. Ce fel de problemă e asta? De ce fire sunt controlată?” M-am rugat lui Dumnezeu, cerându-I să mă lumineze ca să mă cunosc.

Într-o zi, am văzut un fragment din cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Antihriștii percep lucrarea casei lui Dumnezeu, inclusiv interesele bisericii, ca aparținându-le în întregime, ca proprietate personală care ar trebui gestionată în totalitate de ei, fără amestecul nimănui. Și, astfel, singurele lucruri la care se gândesc atunci când fac lucrarea casei lui Dumnezeu sunt propriile interese, propriul statut și prestigiu. Resping pe oricine care, în ochii lor, reprezintă o amenințare la adresa statutului și reputației lor; îi suprimă și îi ostracizează. Ba chiar exclud și suprimă persoanele care sunt utile și potrivite pentru îndeplinirea anumitor îndatoriri speciale. Nu se gândesc câtuși de puțin la lucrarea casei lui Dumnezeu, și nici la interesele casei lui Dumnezeu. Dacă cineva poate reprezenta o amenințare la adresa statutului lor, nu se supune acestora, nu le acordă nicio atenție, atunci ei exclud și suprimă o astfel de persoană și o țin la distanță. Nu îi permit să fie partenerul lor și nu i-ar permite niciodată să aibă vreo poziție semnificativă, vreun rol important în sfera puterii lor. Indiferent ce fapte bune fac acești oameni – fapte care sunt de folos casei lui Dumnezeu – antihriștii vor încerca din răsputeri să le ascundă. Ba chiar vor deforma realitatea ca să-și asume meritul pentru lucrurile bune și să arunce greșelile asupra altora; împiedică frațile și surorile să vadă punctele forte și virtuțile altor oameni, pentru a nu îngădui ca acești oameni să fie lăudați și susținuți de frați și surori și ca poziția lor să fie amenințată. […] De fapt, toți acești oameni au puncte tari, toți sunt oameni care iubesc adevărul și merită să fie cultivați. Ei au doar defecte minore și manifestă ocazional o fire coruptă; toți au o umanitate relativ bună. În general, sunt potriviți pentru îndeplinirea unei sarcini, se conformează principiilor pentru cei care îndeplinesc o sarcină. Dar, în ochii antihriștilor, ei cred: «În niciun caz nu voi suporta asta. Vrei să ai un rol în domeniul meu, să concurezi cu mine. Este imposibil, nici măcar să nu te gândești la asta. Ești mai capabil decât mine, mai elocvent, mai educat și mai popular decât mine. Ce aș face dacă mi-ai lua-o înainte? Vrei să lucrez alături de tine? Nici măcar să nu te gândești la asta!» Au ei în vedere interesele casei lui Dumnezeu? Nu. Nu se gândesc decât cum să-și păstreze propriul statut, așa că ar prefera să dăuneze intereselor casei lui Dumnezeu decât să îi folosească pe acești oameni. Asta înseamnă excludere(„I-au pus pe alții să li se supună numai lor, nu adevărului sau lui Dumnezeu (Partea întâi)” în Demascarea antihriștilor). Din ceea ce dezvăluie Dumnezeu, e clar că antihriștii au o natură rea, dușmănoasă. Ei cred că: „Nu pot fi doi stăpâni într-o casă” și că: „Sunt propriul meu domn în cer și pe întregul pământ.” Ei pun poziția și reputația mai presus de orice. Vor să fie singurii la cârmă și nu lasă pe nimeni să-i întreacă. Fac totul ca să izoleze și să excludă pe oricine le amenință poziția și să ascundă puterile și atuurile celorlalți. Oricâte fac cei din jurul lor pentru a apăra interesele casei lui Dumnezeu, ei mușamalizează și micșorează tot, ba chiar își asumă meritul pentru munca altora. Am reflectat asupra mea ținând cont de toate astea. Deși acțiunile mele nu erau la fel de grave ca ale antihriștilor expuși de Dumnezeu, arătam firea lor. Văzând calibrul bun al sorei Wang, abilitatea ei de-a rezolva probleme și cât era de stimată, am crezut că mi-a furat lumina reflectoarelor și am început s-o urăsc, simțind mereu că-mi stătea în cale, amenințându-mi poziția. Când am devenit partenere, de teamă că-mi voi pierde statutul, n-am dus-o la câteva locuri de adunare. În plus, am vorbit despre carențele ei în fața unui lider, fără să spun nimic despre atuurile ei. Am vrut chiar să-i conving pe lideri să o transfere altundeva să-și facă datoria, ca eu să-mi pot satisface ambiția nebună de a conduce și decide totul singură. Am folosit tactici foarte rele și josnice ca să o exclud pe sora Wang. Cu ce se deosebeau de autoritatea și setea de putere a unui antihrist? M-am gândit la antihriștii înlăturați care urmăreau tot timpul statutul. Ca să-și atingă țelul de a-i comanda pe toți și de-a fi mereu la putere, vedeau pe oricine le amenința poziția ca pe un ghimpe în coaste, neezitând să-i atace și să-i proscrie pe ceilalți, fără să se gândească la lucrarea lui Dumnezeu. Au ajuns să comită multe rele și-au fost înlăturați. Făceam lucruri cu firea unui antihrist, așadar nu eram pe calea lor? M-am speriat când am realizat asta. Fără judecata și revelația lui Dumnezeu, nu m-aș fi cunoscut niciodată. Nu știu câte aș mai fi făcut ca să mă împotrivesc lui Dumnezeu. Am văzut că eram otrăvită de satanicul: „Nu pot fi doi stăpâni într-o casă.” Aceasta era imaginea Satanei, total lipsit de umanitate. Mi-a fost greață și silă de mine. Am venit înaintea lui Dumnezeu și m-am rugat: „Dumnezeule, în ultim vreme am fost orbită de faimă și statut. Am exclus-o pe sora cu care lucram ca să rămân la putere. Sunt foarte răzvrătită! Dumnezeule, sunt dispusă să mă căiesc și să-mi fac datoria în armonie cu sora Wang.”

Mai târziu, am văzut acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Cooperarea armonioasă necesită să-i lași pe alții să își spună cuvântul și să le permiți să facă sugestii alternative și înseamnă să înveți cum să accepți ajutorul și sfaturile altora. Uneori oamenii nu spun nimic, iar tu ar trebui să îi îndemni să-și spună părerea. Indiferent de problemele pe care le întâmpini, ar trebui să cauți principiile adevărului și să încerci să ajungeți la un consens. A face lucrurile în acest fel va duce la o cooperare armonioasă. Ca lider sau lucrător, dacă te crezi mereu mai presus de ceilalți și te bucuri de datoria ta ca un funcționar guvernamental, râvnind mereu la decorurile postului tău, făcându-ți mereu propriile planuri, conducându-ți întotdeauna propria operațiune, luptându-te mereu pentru succes și promovare, atunci aceasta este o problemă: a acționa ca un funcționar guvernamental în acest fel este extrem de riscant. Dacă așa acționezi mereu și nu vrei să cooperezi cu nimeni altcineva, să împarți altora autoritatea ta, să ți-o ia cineva înainte, să ți se fure laurii – dacă vrei doar să ai lucruri numai pentru tine, atunci ești un antihrist. Cu toate acestea, dacă tu cauți adesea adevărul, dacă întorci spatele trupului și propriilor tale motivații și planuri și dacă poți să iei inițiativa în cooperarea cu ceilalți, să-ți deschizi adeseori inima pentru a te consulta cu ceilalți și a le cere sfatul și dacă poți să adopți sugestiile altora și să le asculți cu atenție gândurile și cuvintele, atunci ești pe calea cea bună, în direcția cea bună(„I-au pus pe alții să li se supună numai lor, nu adevărului sau lui Dumnezeu (Partea întâi)” în Demascarea antihriștilor). Cuvintele lui Dumnezeu descriu limpede calea de practicare. Într-un parteneriat armonios, trebuie să ne lăsăm deoparte și să învățăm de la ceilalți, ascultând atent părerile lor și cerând ajutor atunci când nu înțelegem ceva. Mi-am dat seama că n-aveam nicio abilitate specială, nici realitatea adevărului. Dumnezeu m-a promovat să fac această datorie ca să mă pot pregăti, permițându-mi să obțin adevărul și să cresc în viață. Dar după prima realizare, am vrut să fiu în vârf, pe o poziție de lider. Ba mai mult, am vrut să monopolizez acea poziție, să dețin toată puterea de una singură. Am fost foarte irațională! Realizând asta, am regretat și m-am detestat profund. Am început s-o duc pe sora Wang la noile locuri de adunare și i-am dat toate detaliile ca să recupereze cât mai repede. Sora Wang nu se ferea de greu, era atentă în datoria ei, căutând atent principiile adevărului. N-am mai perceput-o ca pe-o amenințare pentru poziția mea. În schimb, i-am mulțumit lui Dumnezeu pentru că mi-a aranjat așa o parteneră. De atunci încolo, când aveam o întrebare fără răspuns, o căutam pe sora Wang pentru părtășie, iar când frații și surorile aveau o problemă pe care n-o puteam rezolva, le spuneam să meargă la ea. Punând asta în practică am simțit eliberare, iar lucrarea bisericii a putut progresa rapid. Văzând toate astea, m-am gândit că dacă sora Wang ar fi fost transferată cum îmi dorisem, n-aș fi fost în stare să mă descurc singură cu munca. Lucrarea bisericii ar fi suferit și ar fi fost întârziată. Aș fi făcut rău cu adevărat! De câte ori mă gândeam la asta, simțeam ce parteneră grozavă îmi aranjase Dumnezeu. I-am mulțumit lui Dumnezeu din adâncul inimii mele.

După câteva luni, am aflat că sora Lin din biserica noastră avea calibru bun, înțelegea adevărul și era mai matură decât mine. În principiu, era mai potrivită decât mine pentru a fi lider de biserică. Am vrut s-o recomand. Apoi, m-am gândit că poziția mea ar fi în pericol dacă ar deveni ea lider de biserică. Chiar atunci, m-am gândit la acest fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Trebuie să înveți să renunți și să lași deoparte aceste lucruri, să-i recomanzi pe alții și să le permiți să se remarce. Nu lupta și nu te grăbi să profiți imediat ce apare o oportunitate să ieși în evidență sau să obții glorie. Trebuie să înveți să te dai la o parte, dar nu trebuie să întârzii îndeplinirea datoriei tale. Fii o persoană care lucrează în liniște și obscuritate și care nu se dă mare în fața altora în timp ce-și îndeplinește cu loialitate datoria. Cu cât renunți mai mult la prestigiul și statutul tău și cu cât îți lași mai mult deoparte propriile interese, cu atât vei deveni mai liniștit, cu atât se va deschide un spațiu mai mare în inima ta și cu atât mai mult ți se va îmbunătăți starea. Cu cât te lupți și concurezi mai mult, cu atât mai întunecată va fi starea ta. Dacă nu crezi asta, încearcă și vei vedea!(„Oferă-ți inima sinceră lui Dumnezeu și poți dobândi adevărul” în Consemnări ale Cuvântărilor lui Hristos din zilele de pe urmă). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat o cale de practicare. Trebuia să mă gândesc mai întâi la lucrarea bisericii, și nu la dorințele mele egoiste. Sora Lin era mai potrivită pentru a fi lider de biserică și-ar trebui s-o recomand. Era voia lui Dumnezeu și singurul lucru drept de făcut. Așadar, am recomandat-o. După ce a devenit lider de biserică, am împărtășit tot ce știam cu ea, fără reținere, am sprijinit-o și am cooperat cu ea cât de mult am putut, venind cu sugestii. Văzându-le pe surorile Lin și Wang făcându-și din greu datoria și având rezultate, câștigând aprobarea tuturor, era să izbucnesc în lacrimi. Dar de această dată, nu pentru că simțeam că-mi pierd statutul, ci văzând cum susțin toți lucrarea casei lui Dumnezeu. M-a mișcat într-un mod de nedescris. Prin toate astea, chiar am experimentat cât de important e să pui adevărul în practică și să colaborezi armonios cu ceilalți pentru a-ți face bine datoria.

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!

Conținut similar

O răscruce de drumuri

de Li Yang, China M-am născut la țară și am crescut într-o familie săracă. Parinții mei erau simpli fermieri, care erau persecutați adesea....

Lasă un răspuns

Contactează-ne pe Messenger