de Xinzhi, China

Într-o zi din august 2019, conducătoarea mea mi-a trimis o scrisoare, cerându-mi să merg s-o iau pe o soră din afara orașului. Am văzut că adresa de acasă a surorii era în zona unei biserici învecinate. M-am gândit: „De ce e transferată la biserica noastră? De ce nu merge la una mai apropiată?” Dar, pe de altă parte, biserica noastră avea nevoie de personal pentru tot felul de lucrări, așa că am decis să merg s-o iau și să văd. Oricare ar fi fost datoria ei, ne-ar fi fost de folos un ajutor în plus. Apoi am văzut că scrisoarea spunea că numele surorii era Zhu Yun și, dintr-odată, mi-am amintit: „Am cunoscut-o pe sora Zhu Yun acum câțiva ani. Are patruzeci și ceva de ani și primește bine lucrurile. Dacă este ea, ar putea deveni chiar și lider sau lucrător în cadrul bisericii noastre. Asta mi-ar oferi un ajutor în plus.” Gândul acesta m-a bucurat foarte mult. Nu-mi mai păsa că locuia departe, voiam doar s-o aduc imediat în biserică!

Am folosit adresa din scrisoare ca să găsesc casa surorii Zhu Yun și am bătut la ușă, dar persoana care a răspuns era foarte bătrână. Nu era Zhu Yun pe care mi-o aminteam eu. Am spus repede: „Scuze, am bătut la ușa greșită!” M-am întors să plec, dar a venit după mine și m-a întrebat nerăbdătoare: „Pe cine cauți?” Am spus că o căutam pe Zhu Yun. Ea a răspuns repede: „Eu sunt.” Am urmat-o în casă. Pe măsură ce vorbeam, am aflat că a fost arestată de PCC și a petrecut mai mult de trei ani în închisoare. Poliția încă o supraveghea după eliberare, așa că nu putea participa la întruniri în orașul ei natal. N-avea de ales decât să vină acasă la fiul ei, ca să-și poată relua viața bisericească. După ce am aflat despre situația ei, am fost foarte dezamăgită. M-am gândit: „De-ar fi Zhu Yun pe care am cunoscut-o! Dacă se alătura bisericii, aș avea un ajutor de nădejde. Această Zhu Yun are cazier, iar poliția încă o supraveghează. Asta înseamnă că nu poate face nicio datorie în biserică. Biserica noastră deja duce lipsă de personal, iar acum cineva trebuie să meargă la întruniri unu la unu cu ea. Dacă poliția pune ochii și pe frații și surorile care au contact cu ea, pierderile vor fi groaznice! Nu, n-o pot primi în biserica noastră. Când mă întorc, îi voi scrie conducătoarei și îi voi cere s-o transfere la o biserică din apropiere.” După ce am aflat despre situația ei, m-am pregătit să plec. N-am întrebat-o dacă avea probleme sau dificultăți. M-a întrebat cu nerăbdare: „Când te întorci?” Am spus superficial: „Tu așteaptă aici. O să te contactez după ce discut niște lucruri.”

Pe drum înapoi, m-am lamentat în sinea mea în timp ce mergeam: „Conducătoarea nu știe ce face. Zhu Yun e atât de aproape de biserica învecinată. De ce nu a mers s-o ia cineva de la acea biserică? Pentru noi e foarte departe. În viitor, vom irosi foarte mult timp mergând să ne întâlnim cu ea…” Am bodogănit în inima mea în vreme ce continuam să merg spre nord și, pe măsură ce mergeam, mi-am dat seama că m-am rătăcit. Când am cerut îndrumare, am aflat că mersesem în direcția opusă, în afara orașului. Și eu mă întrebam: „Am mai mers pe drumul acesta. Cum de m-am rătăcit?” Pe atunci, n-am dat prea multă importanță acestui lucru. Când am ajuns acasă, am scris o scrisoare sugerându-i conducătoarei s-o transfere pe Zhu Yun la biserica din apropiere.

În zilele de după ce am trimis scrisoarea, nu m-am simțit în largul meu, ca și cum ceva era în neregulă. Nu m-am putut liniști citind cuvântul lui Dumnezeu și nici nu m-am putut concentra la predici sau părtășie. Mi-am dat seama că era posibil să fi făcut ceva împotriva voii lui Dumnezeu, așa că m-am rugat rapid și L-am căutat pe Dumnezeu, cerându-I să mă lumineze și să mă îndrume ca să mă cunosc. După ce m-am rugat, dintr-odată mi-am amintit cum m-am pierdut cu o zi în urmă. Mi-am dat seama că, atunci când a fost vorba de primirea lui Zhu Yun în biserică, mie nu mi-a păsat decât de propriile interese. Dacă era bine pentru mine, aș fi făcut-o, dar dacă nu era, m-am împotrivit, am refuzat și m-am plâns. Nu mi-a păsat deloc de viața surorii mele. Abia mai târziu, după ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am dobândit puțină înțelegere asupra problemei mele. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Chestiunile care privesc interesele unei persoane o dezvăluie cel mai mult. Interesele sunt strâns legate de viața fiecărei persoane și toate lucrurile cu care intră în contact o persoană în fiecare zi implică interesele sale. De exemplu, când spui ceva sau vorbești despre o problemă, ce interese sunt implicate? Atunci când doi oameni discută ceva, interesele se referă la cine poate vorbi elocvent și cine nu, precum și la care persoană este admirată și care este privită cu dispreț. […] În afară de aceasta, ce subiecte atinge urmărirea de interese a unei persoane? Atunci când oamenii fac lucruri, ei evaluează, cântăresc, se gândesc și își frământă creierii în mod constant cu privire la ce anume le va fi de folos și ce nu, ce le va spori interesele sau cel puțin va preveni afectarea intereselor personale, ce le va aduce cele mai mari onoruri și cel mai bun tratament material și ce anume îi va face să fie cei mai mari beneficiari de pe urma oricărei chestiuni” (Cuvântul, Vol. 3: Demascarea antihriștilor, „Punctul nouă: Ei își fac datoria numai pentru a se remarca și a-și hrăni propriile interese și ambiții; nu iau niciodată în considerare interesele casei lui Dumnezeu și chiar vând aceste interese în schimbul gloriei personale (Partea întâi)”). „Înainte ca oamenii să experimenteze cuvintele lui Dumnezeu și să înțeleagă adevărul, natura Satanei este cea care preia controlul în ei și îi domină. Ce lucruri specifice sunt în acea natură? De exemplu, de ce ești egoist? De ce trebuie să îți protejezi propria poziție? De ce ai emoții atât de puternice? De ce te bucuri de acele lucruri nedrepte? De ce îți plac cele rele? Care este baza preferinței tale pentru aceste lucruri? De unde vin aceste lucruri? De ce ești așa de fericit să le accepți? De pe acum, ați ajuns cu toții să înțelegeți că motivul principal din spatele tuturor acestor lucruri este că otrava Satanei e înăuntrul omului. Așadar, ce este otrava Satanei? Cum poate fi ea exprimată? De exemplu, dacă întrebi: «Cum ar trebui să trăiască oamenii? Pentru ce ar trebui să trăiască ei?», oamenii vor răspunde: «Fiecare om pentru el însuși și diavolul îl ia pe cel mai din spate». Această singură frază exprimă sursa problemei. Filosofia și logica Satanei au devenit viața oamenilor. Indiferent ce urmăresc oamenii, o fac pentru ei înșiși – și, astfel, trăiesc doar pentru ei înșiși. «Fiecare om pentru el însuși și diavolul îl ia pe cel mai din spate» – aceasta este filosofia de viață a omului și reprezintă, de asemenea, natura umană. Aceste cuvinte au devenit deja natura omenirii corupte, adevărata zugrăvire a naturii satanice pe care o are omenirea coruptă, iar această natură satanică a devenit deja baza existenței omenirii corupte; vreme de câteva mii de ani, omenirea coruptă a trăit cu acest venin al Satanei, chiar până în zilele noastre” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să mergi pe calea lui Petru”). Cuvântul lui Dumnezeu mi-a dezvăluit starea. Am văzut că eram deosebit de egoistă și demnă de dispreț. În toate, mă gândeam numai la propriile interese și voiam doar să găsesc căi de a-mi maximiza beneficiile. Nu m-am gândit deloc la frații și surorile mele, darămite la lucrarea bisericii. Când conducătoarea mi-a cerut să merg s-o iau pe sora Zhu Yun, am crezut că aceasta putea lucra pentru biserică și că aș fi avut un alt ajutor care să-mi ușureze povara și să-mi facă lucrarea mai eficientă, lucru care m-ar fi pus într-o lumină favorabilă, așa că abia așteptam să o aduc înapoi. Dar când am văzut că nu era sora pe care o cunoșteam și că era un risc pentru siguranța noastră, am fost conștientă că nu numai că n-ar putea face o datorie, dar cineva ar trebui să aibă întruniri unu la unu cu ea. M-am gândit că nu numai că nu ne-ar îmbunătăți productivitatea sau nu m-ar pune într-o lumină favorabilă, dar s-ar putea să fie un risc pentru siguranța noastră. M-am împotrivit și m-am plâns că rânduiala conducătoarei era nerezonabilă, așa că m-am precipitat s-o las amanet la o biserică învecinată. Am văzut că a trăi după otrava satanică „Fiecare om pentru el însuși și diavolul îl ia pe cel mai din spate” m-a făcut din ce în ce mai egoistă și demnă de dispreț. N-am ținut cont decât de propriile interese și nu mi-a păsat decât de mine însămi. Dumnezeu vede ce e în inimile noastre. Cum ar putea Dumnezeu să nu-mi deteste gândurile? Când m-am gândit cum fusese transferată sora Zhu Yun la biserica învecinată, m-am simțit datoare față de ea și am știut că trebuia să pun cuvântul lui Dumnezeu în practică și că nu mai puteam ține cont de propriile interese.

După o vreme, am primit altă scrisoare de la conducătoarea mea. Câțiva frați și surori fugeau de PCC, iar noi trebuia să rânduim ca ei să vină la biserica noastră. De data asta, nu mai puteam ține cont de propriile interese. Fie că puteau sau nu să îndeplinească îndatoriri, eram gata să-i primesc, ca ei să poată avea o viață bisericească. Am mers la adresele pe care mi le-a dat conducătoarea mea, i-am primit în biserica noastră și am făcut rânduielile necesare. După ce am practicat astfel, m-am simțit foarte împăcată și în largul meu.

Ulterior, poliția mă supraveghea și pe mine, așa că erau un risc pentru siguranță și nu puteam avea contact cu ceilalți. Nu puteam să particip la întruniri și să-mi îndeplinesc îndatoririle. A fost o perioadă foarte dificilă pentru mine. Adesea îmi era dor de zilele când puteam să merg la întruniri cu frații și surorile mele și să-mi îndeplinesc îndatoririle. Abia așteptam să-mi revăd frații și surorile, să avem părtășie împreună despre adevăr și să spun ce aveam pe inimă. Dorul de viața bisericească și de frații și surorile mele mă chinuia. Abia atunci am înțeles cum se simțeam frații și surorile vânate de PCC atunci când nu puteau să aibă o viață bisericească sau contact cu frații și surorile lor. M-am gândit la sora Zhu Yun, pe care o pasasem bisericii învecinate. Pe atunci, am crezut că, de vreme ce nu-și putea îndeplini îndatoririle, nu avea să fie de ajutor lucrării bisericii. Dar nu m-am gândit deloc la cât se chinuia sau suferea, dat fiind că fusese închisă de PCC mai bine de trei ani și era încă sub supraveghere după eliberare și nu putea să-și contacteze frații și surorile sau să trăiască o viață bisericească. Ca să participe la întruniri, era obligată să vină, din orașul eu natal, la biserica noastră. A făcut asta ca să ia legătura cu frații și surorile, dar eu am refuzat-o fără nicio vorbă de alinare sau o fărâmă de empatie. Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mai vinovată mă simțeam. De ce am fost atât de rece și lipsită de inimă? Nu aveam deloc umanitate!

Ulterior, am citit cuvinte de la Dumnezeu care dezvăluiau antihriști, lucru care m-a ajutat să-mi văd mai clar problema. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Manifestările principale ale prefăcătoriei și veninului antihriștilor sunt reprezentate de faptul că există un scop în tot ceea ce fac. Primul lucru la care se gândesc sunt propriile interese; iar metodele lor sunt josnice, crude, sordide, mizerabile și necurate. Nu există deloc sinceritate în felul în care fac lucrurile, în felul în care tratează oamenii și în principiile după care îi tratează. Maniera în care tratează oamenii este de a profita de ei și de a-i manipula, iar când oamenii nu mai au o valoare utilă pentru ei, se debarasează de ei. Dacă ai o valoare utilă pentru ei, pretind că le pasă de tine: «Cum mai ești? Ai întâmpinat vreo dificultate? Te pot ajuta să-ți rezolvi dificultățile. Spune-mi dacă ai probleme. Sunt aici pentru tine. Cât de norocoși suntem să avem o relație atât de bună!» Par atât de atenți. Cu toate acestea, dacă vine o zi în care nu mai ai nicio valoare utilă pentru ei, te vor abandona, te vor da la o parte și te vor trata de parcă nu te-ar fi întâlnit niciodată. Când chiar ai o problemă și mergi să-i cauți pentru ajutor, atitudinea lor se schimbă brusc, cuvintele lor nu mai sună la fel de frumos ca atunci când au promis prima dată că te vor ajuta – și de ce se întâmplă asta? Din cauza faptului că nu ai nicio valoare utilă pentru ei, așa că ei încetează să-ți acorde atenție. Și asta nu este tot: dacă află că ai făcut ceva greșit sau găsesc ceva pe care îl pot folosi ca pârghie, devin extrem de cinici față de tine și s-ar putea chiar să te condamne. Ce fel de mod de operare este aceasta? Este oare o manifestare a bunătății și sincerității? Când antihriștii manifestă acest tip de prefăcătorie și venin în comportamentul lor față de ceilalți, există vreo urmă de umanitate implicată? Au ei cea mai mică sinceritate față de oameni? În niciun caz. Tot ceea ce fac este pentru profitul, mândria și reputația proprie, pentru a-și oferi statut și renume printre alții. Pe toți cei pe care îi întâlnesc, dacă pot profita de ei, o vor face. Pe cei de pe urma cărora nu pot profita, îi disprețuiesc și nu le acordă atenție; chiar dacă iți asumi să te apropii de ei, aceștia te ignoră, de parcă ai fi invizibil pentru ei. Însă dacă vine o zi în care au nevoie de tine, atitudinea lor față de tine se schimbă brusc și, în mod inexplicabil, devin foarte atenți și amabili. De ce s-a schimbat atitudinea lor față de tine? (Ai valoare utilă.) Așa este: văzând că ai valoare utilă, atitudinea lor se schimbă” (Cuvântul, Vol. 3: Demascarea antihriștilor, „Anexa patru: Rezumând caracterul antihriștilor și esența firii lor (Partea întâi)”). Când am văzut ce a dezvăluit cuvântul lui Dumnezeu, m-am simțit nefericită și vinovată. Am făcut exact ca un antihrist. Aveam o motivație în fiecare situație și țineam cont doar de interesele mele. Mereu calculam și foloseam oamenii în interacțiunile mele. Nu aveam deloc iubire pentru frații și surorile mele, nici onestitate sau bunătate. Sora Zhu Yun fusese sub supravegherea PCC atât de mult timp și nu putea avea o viață bisericească. Ar fi trebuit să-i înțeleg situația, să o sprijin și s-o ajut cu afecțiune, rânduind ca ea să participe la întruniri și să îndeplinească ce îndatoriri putea, cât mai curând posibil. Însă eram preocupată de pericolul pentru siguranță pe care îl reprezenta. M-am gândit că primirea ei în biserică nu avea să ajute cu nimic lucrarea bisericii și că trebuia să cheltuim și mai multă energie și să plătim un preț ca s-o ajutăm. În cel mai rău caz, era un risc pentru siguranța celorlalți frați și surori, lucru care avea să afecteze lucrarea bisericii. Așadar, nu mi-a păsat deloc dacă putea sau nu să aibă o viață bisericească și nu i-am pus nicio întrebare despre starea sau dificultățile ei. Voiam numai să scap de ea, nu s-o primesc în biserică. Am fost atât de indiferentă și egoistă. Chiar nu aveam deloc umanitate! N-am putut să nu mă întreb: „Nu am putut nici măcar să mă gândesc la sora mea într-o chestiune minoră. N-am avut deloc iubire sau compasiune față de ea. Așadar, cum ar putea fi sincer ajutorul pe care l-am oferit fraților și surorilor în trecut?” Prin reflecție, am aflat că de multe ori mi-am ajutat frații și surorile fiindcă eram lider de biserică. Credeam că dacă le ofeream sprijin adecvat și mă asiguram că starea tuturor era normală, puteam obține rezultate în datoria mea și îmi puteam asigura o imagine bună. Abia acum am realizat că acțiunile mele nu țineau cont de voia lui Dumnezeu și că nu-mi îndeplineam responsabilitatea ca lider. În schimb, îmi protejam reputația și statutul. La exterior, îmi îndeplineam datoria, dar, de fapt, îmi protejam propriile interese sub pretextul că-mi făceam datoria și-i foloseam pe ceilalți drept trepte pe care să calc în urmărirea reputației și a statutului. Ceea ce am făcut era dezgustător pentru Dumnezeu, iar eu mergeam pe calea împotrivirii față de Dumnezeu. Dacă n-aș fi experimentat durerea de a rata viața bisericească, n-aș fi cunoscut niciodată durerea și suferința fraților și surorilor mele, lipsite de întruniri și de viața bisericii. Și nu mi-aș fi recunoscut niciodată firea antihristă, sinistră și vicioasă.

Ulterior, am citit alt pasaj din cuvântul lui Dumnezeu. „Problema cu oamenii care își urmăresc propriile interese este că țelurile urmate sunt cele ale Satanei – sunt țeluri malefice și nedrepte. Când oamenii urmăresc interese personale, cum ar fi prestigiul și statutul, devin fără să știe o unealtă a Satanei, devin o pistă pentru Satana, ba mai mult, devin întruchiparea Satanei. Ei joacă un rol negativ în biserică; efectul pe care îl au asupra lucrării bisericii și asupra vieții bisericești normale și a căutării normale a aleșilor lui Dumnezeu este să tulbure și să împiedice; au un efect advers și negativ” (Cuvântul, Vol. 3: Demascarea antihriștilor, „Punctul nouă: Ei își fac datoria numai pentru a se remarca și a-și hrăni propriile interese și ambiții; nu iau niciodată în considerare interesele casei lui Dumnezeu și chiar vând aceste interese în schimbul gloriei personale (Partea întâi)”). Această dezvăluire din cuvintele lui Dumnezeu m-a făcut să realizez căm dacă ne facem datoria fără să practicăm adevărul și ne protejăm reputația și statutul, oricât de mare e prețul pe care-l plătim, vom juca mereu un rol negativ în biserică și vom fi un debușeu pentru Satana. Vom provoca numai perturbări și tulburări în lucrarea bisericii și vom afecta intrarea în viață a fraților și surorile noastre. M-am gândit la sora mea care era forțată să vină din orașul eu natal la noi, doar ca să participe la viața bisericească. Credea sincer în Dumnezeu și tânjea după cuvântul Său. Dacă aș fi avut măcar o fărâmă de umanitate, n-aș fi tratat-o în felul acela. Eram lider de biserică, dar atunci când sora Zhu Yun avea necazuri, nu am ajutat-o, ci am încercat cu indiferență și cruzime să o pasez altei biserici. Cu cât mă gândeam mai mult la ce am făcut, cu atât mă uram mai mult. Simțeam că îi eram îndatorată surorii mele și, mai mult, lui Dumnezeu. Am venit înaintea lui Dumnezeu și m-am rugat: „Dumnezeule! Țin cont numai de propriile interese când fac ceva și nu am deloc iubire pentru frații și surorile mele. Sunt atât de egoistă și vicioasă! Dumnezeule! Vreau să mă căiesc…”

Ulterior, în timp ce citeam cuvântul lui Dumnezeu, am văzut aprovizionarea altruistă și grija lui Dumnezeu pentru omenire și mi-a fost și mai rușine de egoismul și răutatea mea. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Indiferent cât de mult din cuvântul lui Dumnezeu ai auzit, cât de mult din adevăr poți accepta și ai înțeles, cât de multă realitate ai trăit sau cât de multe rezultate ai obținut, există un fapt pe care trebuie să îl înțelegi: adevărul, calea și viața lui Dumnezeu sunt dăruite în mod gratuit fiecărei persoane în parte și acest lucru este corect pentru fiecare persoană în parte. Dumnezeu nu va favoriza niciodată o persoană în detrimentul alteia în funcție de cât timp a crezut în Dumnezeu sau cât de mult a suferit și nu va favoriza sau binecuvânta niciodată o persoană în funcție de cât timp a crezut în Dumnezeu sau cât de mult a suferit. Nici nu va trata pe nimeni diferit din cauza vârstei, aspectului, genului, istoricului familiei etc. Fiecare persoană în parte obține același lucru de la Dumnezeu. El nu face pe nimeni să obțină mai puțin și nici nu face pe nimeni să obțină mult mai mult. Dumnezeu este corect și drept cu fiecare persoană în parte. El aprovizionează omul în timp și proporțional, nelăsându-l să-i fie foame, frig sau sete și satisface toate nevoile inimii omului. Când Dumnezeu face aceste lucruri, ce anume cere El de la oameni? Dumnezeu oferă aceste lucruri oamenilor, prin urmare, are Dumnezeu vreun pic de egoism? (Nu.) Dumnezeu nu are pic de egoism. Cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu sunt toate de dragul omenirii și sunt menite să rezolve toate greutățile și dificultățile omenirii, astfel încât omenirea să poată obține viață reală de la Dumnezeu. Acesta este un fapt” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Omul este cel mai mare beneficiar al planului de gestionare al lui Dumnezeu”). Dumnezeu aprovizionează cu altruism pe fiecare. Trudește în fiecare dintre noi și nu așteaptă niciodată ceva la schimb, sperând doar să urmărim adevărul, să ne schimbăm firile și să trăim o adevărată asemănare umană. Însă eu îmi tratam frații și surorile în funcție de folosul lor. Dar erau folositori, eram dispusă să plătesc orice preț. Dacă nu, nu le dădeam nicio importanță. Nu voiam să-mi bat capul dacă nu exista niciun beneficiu. Eram egoistă și demnă de dispreț. Domnul Isus a spus: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut așa unora dintre cei mai neînsemnați dintre acești frați ai Mei, Mie Mi-ați făcut!” (Matei 25:40). Da. Chiar și cei mai umili frați și surori din biserică ar trebui ajutați, atât timp cât cred cu sinceritate în Dumnezeu și nu sunt răufăcători, antihriști sau non-credincioși. Să-i ajutăm cu afecțiune înseamnă să ținem cont de voia lui Dumnezeu, iar asta are aprobarea lui Dumnezeu. Mai ales pe acei frați și surori vânate și căutate de PCC, care nu se pot întoarce acasă; trebuie să le tratăm bine și să ne asigurăm că sunt în siguranță. Aceasta este o faptă și mai bună. Atitudinea unui om față de frații și surorile lui arată umanitatea sa. Am avut un sentiment profund de regret. Dacă aș mai fi avut o șansă să-mi fac datoria, nu mai puteam să fiu atât de egoistă și demnă de dispreț sau să țin cont numai de interesele mele când interacționam cu frații și surorile. Trebuia să-mi dau toată silința ca să-mi ajut frații și surorile și să fiu cineva care are umanitate și rațiune.

În ianuarie anul acesta, am început, în sfârșit, o nouă datorie. Conducătoarea mea a rânduit să sprijin o soră care era un risc pentru siguranța noastră. M-am gândit: „După toate prin câte am trecut, în sfârșit am o datorie. Dacă iau legătura cu sora aceasta, ce se va întâmpla dacă sunt implicată?” Atunci mi-am dat seama că nu eram în starea corectă și am venit degrabă înaintea lui Dumnezeu și m-am rugat să mă pot lepăda de mine, spunând că voiam să fac tot ce puteam ca să-mi ajut și să-mi sprijin sora. Întâlnindu-mă și având părtășie cu ea despre cuvântul lui Dumnezeu, starea ei negativă s-a schimbat treptat, iar ea a vrut să scrie un articol prin care să-L mărturisească pe Dumnezeu. Când am făcut tot ce am putut ca să-mi ajut sora, m-am simțit foarte împăcată.

În trecut, credeam că puteam să îndur greutăți, că trudeam în datoria mea, că aveam o umanitate bună și iubire pentru frații și surorile mele. Prin ceea ce au arătat faptele și prin judecata și dezvăluirea cuvântului lui Dumnezeu, în sfârșit, am văzut eu eu căutam doar să câștig. Eram egoistă, indiferentă și în inima mea nu exista onestitate sau bunătate. Am fost coruptă de Satana până am ajuns inumană! Cuvântul lui Dumnezeu m-a făcut să înțeleg felul în care să-mi tratez frații și surorile cu umanitate și rațiune. Asta m-a ajutat să mă înțeleg bine cu ceilalți, fără să-mi caut mereu interesele proprii și să fiu sinceră când îmi sprijin și-mi ajut frații și surorile. Slavă Ție, Dumnezeule!