de Shi Zhen, China

În mai 2023, am colaborat cu Xin Jie, Jiang Yan și Xiao Xin la îndatoriri bazate pe texte. Sora Xin Jie era nou-venită, dar era serioasă când se confrunta cu probleme, bună la căutarea adevărului și punea în discuție ceea ce nu înțelegea sau puncte de vedere diferite pentru părtășie. La început, am reușit să am părtășie cu ea cu dragoste și cu răbdare, dar, pe măsură ce trecea timpul, Xin Jie prezenta deseori puncte de vedere diferite de ale mele, ceea ce mă făcea să mă simt stânjenită, așa că, în sinea mea, am început să mă împotrivesc și să o exclud.

Odată, analizam o predică împreună, iar Xin Jie avea un punct de vedere diferit de al meu. M-am gândit în sinea mea: „Când am studiat sau am revizuit predici împreună, de multe ori ai prezentat puncte de vedere diferite, dar, de data aceasta, trebuie să am părtășie serios cu tine despre părerile mele.” Așa că am detaliat punctul meu de vedere, dar Xin Jie tot nu a fost de acord. Celelalte două surori au reflectat o vreme și au considerat și ele că punctul de vedere al lui Xin Jie era logic, așa că au început să respingă opinia mea, ceea ce m-a făcut să mă simt foarte stânjenită. M-am gândit în sinea mea: „Îmi fac datoria de mai mult timp decât tine și înțeleg mai multe, și sunt și conducătoarea echipei, ar fi de-a dreptul umilitor dacă nu aș putea înțelege lucrurile mai bine decât o nou-venită! Xin Jie îmi tot face probleme aici. Asta nu va merge. Trebuie să găsesc o cale să le conving pe celelalte surori și să le fac să fie de partea mea.” Dar, oricum am avut părtășie despre această problemă, surorile tot nu au fost de acord cu punctul meu de vedere. Am refuzat să trec peste această problemă, gândindu-mă: „Xin Jie nu este niciodată de acord cu opiniile mele. Asta chiar îmi subminează imaginea de conducătoare a echipei. Nu putem continua așa. Trebuie să continui să caut principii relevante pentru a le face pe surori să recunoască că punctul meu de vedere este corect și pentru a-mi menține reputația.” Dar chiar și după o părtășie îndelungată, surorile tot nu erau de acord cu punctul meu de vedere. În cele din urmă, Xin Jie a sugerat să cer sfatul supraveghetoarei, iar eu a trebuit să renunț. Mai târziu, supraveghetoarea a spus că punctul de vedere al lui Xin Jie era mai în conformitate cu principiile. Acest rezultat m-a făcut să mă simt și mai rău, și m-am gândit: „E îngrozitor, nu doar surorile din echipă au acceptat punctul de vedere al lui Xin Jie, ci chiar și supraveghetoarea e de acord cu ea. Am ajuns să fiu conducătoare de echipă doar cu numele, sunt complet inutilă în această echipă.” Părerea mea despre Xin Jie s-a înrăutățit, iar când existau probleme în lucrare, făceam tot posibilul să comunic doar cu celelalte două surori și nu am mai vorbit cu Xin Jie.

Câteva zile mai târziu, Xin Jie ne-a dat să verificăm o scrisoare de comunicare scrisă de ea. Scrisoarea lui Xin Jie a fost destul de temeinică în general, iar cele două surori cu care colaboram și-au dat și ele aprobarea. M-am gândit în sinea mea: „Nu se poate așa, trebuie să scrutez îndeaproape scrisoarea și să îți semnalez neajunsurile, ca să vadă cele două surori că nu ești tu chiar atât de grozavă.” Când am verificat scrisoarea, am fost deosebit de meticuloasă, notând fiecare problemă pe care am găsit-o, tastând cu putere, de parcă mi-aș fi vărsat nemulțumirea pe tastatură. Adevărul era că scrisoarea lui Xin Jie prezentase într-adevăr îmbunătățiri și, deși existau unele probleme minore, acest lucru era normal, iar eu ar fi trebuit să am părtășie cu răbdare cu ea despre cum să revizuiască și să perfecționeze scrisoarea. Dar, în încercarea de a-mi salva mândria, am făcut tot ce mi-a stat în putință pentru a despica firul în patru, spunându-i pe un ton dur: „Partea aceasta nu este scrisă corespunzător, partea aceea nu este în conformitate cu principiile, această parte nu e o mărturie pentru Dumnezeu, ci pentru tine însăți. Trebuie să o revizuiești complet în conformitate cu principiile.” După ce am spus asta, Xin Jie a rămas cu capul plecat și nu a spus nimic, iar atmosfera din încăpere a devenit deosebit de apăsătoare. După un timp, am văzut că Xin Jie încă nu începuse să revizuiască scrisoarea și m-am gândit în sinea mea: „De ce nu ai început încă să o revizuiești? Adică nu-mi accepți sugestiile sau ce? Nu se poate! Trebuie să-ți spun asta și să te umilesc în fața tuturor!” Așa că i-am spus lui Xin Jie pe un ton autoritar: „Termină revizuirea până diseară și trimite-o supraveghetoarei. Nu mai tot trage de timp!” Lui Xin Jie i s-a părut destul de dificilă revizuirea, nu știa cum să procedeze și se simțea constrânsă de mine. Nu îndrăznea să vorbească despre dificultățile ei și părea foarte tulburată. Apoi, abia după ce Jiang Yan a avut părtășie cu Xin Jie, ea a terminat de revizuit scrisoarea înainte să fie trimisă.

Într-o zi, am primit pe neașteptate o scrisoare de la Xin Jie. Am deschis-o și am constatat că Xin Jie îmi semnala comportamentul din acea perioadă și că diseca natura acțiunilor mele în lumina unui pasaj în care Dumnezeu expune cum îi atacă și îi exclud antihriștii pe alții. În mintea mea, am tot încercat să o contrazic și pur și simplu nu puteam accepta. Mi-am dat seama că starea mea era greșită și că ar trebui să încep cu acceptarea și cu ascultarea. Așa că m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, din moment ce Xin Jie mi-a semnalat problemele, ele trebuie să existe în mine, dar eu încă nu sunt conștientă de ele. Te rog să mă luminezi și să mă îndrumi pentru a-mi recunoaște firea coruptă.”

În căutarea mea, am găsit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Prin ce altceva se manifestă atacarea și excluderea oamenilor? (Prin desconsiderarea altora.) Înjosirea altora reprezintă una dintre modalitățile în care se manifestă; oricât de bine ai face o treabă, antihriștii tot te vor înjosi sau te vor condamna până când vei fi negativ și slab și nu vei putea rezista. Atunci vor fi fericiți și își vor fi atins scopul. Este condamnarea o parte din ceea ce înseamnă să-i desconsideri pe alții? (Da.) Cum îi condamnă antihriștii pe oameni? Ei fac din țânțar armăsar. De exemplu, tu ai făcut ceva care nu a reprezentat o problemă, dar ei vor să facă un mare tam-tam din asta ca să te atace, așa că se gândesc la tot felul de modalități de a arunca în tine cu noroi și de a te condamna făcând din țânțar armăsar, astfel încât alții care ascultă să creadă că ceea ce spun antihriștii are sens și că tu ai făcut ceva greșit. Cu aceasta, antihriștii și-au îndeplinit scopul. Asta înseamnă condamnarea, atacarea și excluderea dizidenților. Ce înseamnă a exclude? Înseamnă că, în inimile lor, ei știu că ai procedat corect, dar te invidiază și te urăsc, încearcă intenționat să te atace, așa că spun că ceea ce ai făcut a fost greșit. Apoi își vor folosi opiniile și sofismele pentru a te combate, vorbind într-o manieră convingătoare, astfel încât tuturor celor care ascultă să li se pară că ceea ce zic ei este corect și bine spus; apoi, toți acei oameni îi vor aproba și vor fi de partea lor, în opoziție cu tine. Antihriștii folosesc acest lucru pentru a te ataca, pentru a te face negativ și slab. Cu aceasta, ei și-au atins scopul de a ataca și a exclude dizidenții. Excluderea dizidenților se poate întâmpla uneori sub forma unei dezbateri față în față sau, alteori, prin emiterea unei judecăți cu privire la o persoană, agitarea spiritelor, defăimarea acesteia și inventarea unor lucruri despre aceasta pe la spatele ei. […] Antihristul crede că cel mai bine este să-l subjuge pe dizident, însă dacă nu poate face asta, atunci el face tot ce este posibil pentru a-l izola și a-l exclude apoi. Dacă acesta nu poate fi exclus, antihristul continuă să-l izoleze, în cele din urmă forțându-l să se conformeze și făcându-l să cerșească milă. Antihristul atrage și folosește anumite forțe pentru a-i ataca pe oamenii care urmăresc adevărul sau ale căror opinii nu sunt în conformitate cu ale sale. El dărâmă biserica și o împarte în facțiuni, iar în final, biserica este divizată în două sau trei clici – una care ascultă de el, una care nu ascultă și una neutră. Sub îndrumarea lui «strălucită», tot mai mulți oameni îl ascultă și tot mai puțini nu o fac. Mai mulți oameni cedează în fața lui, iar cei cu păreri diferite de ale antihristului devin izolați și nu îndrăznesc să ia cuvântul. Din ce în ce mai puțini oameni pot să-l deslușească și să i se opună și, în acest fel, antihristul câștigă treptat controlul asupra majorității oamenilor din biserică, asumându-și o poziție de autoritate. Acesta este țelul antihristului. Atunci când interacționează cu oameni care au păreri diferite de ale sale, antihristul nu are pic de toleranță. El se gândește: «Chiar dacă ai o părere diferită, trebuie să te supui conducerii mele, întrucât acum eu am ultimul cuvânt. Îmi ești inferior. Dacă ești un balaur, trebuie să te încolăcești; dacă ești un tigru, trebuie să stai culcat; indiferent ce abilități ai, atât timp cât sunt eu aici, poți să uiți de câștigarea unui avantaj sau de stârnirea unor necazuri!» Acesta este obiectivul spre care țintește antihristul – de a controla unilateral biserica și pe aleșii lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul doi: Ei îi atacă și îi exclud pe dizidenți”). Dumnezeu expune că, pentru a prelua puterea și a face ce vor ei în cadrul grupurilor și pentru a-și atinge scopul de a-i controla pe alții, antihriștii folosesc tot felul de metode și de mijloace pentru a-i ataca și a-i exclude pe cei care nu sunt de acord cu ei sau care le amenință statutul. Am reflectat asupra comportamentului meu în lumina cuvintelor lui Dumnezeu. În perioada în care am fost conducătoare de echipă, de cele mai multe ori, surorile din jurul meu erau de acord cu opiniile mele, iar dorința mea de statut era satisfăcută, dar, când a sosit Xin Jie, aceasta a venit uneori cu alte propuneri, iar eu am simțit că prezența mea în fața grupului s-a diminuat, ceea ce m-a nemulțumit și m-a determinat să încep să o exclud pe Xin Jie. În timpul studiilor și discuțiilor noastre, când surorile nu îmi acceptau punctele de vedere, pentru a-mi menține reputația și a o face pe Xin Jie să recunoască că părerile mele erau corecte, căutam informații în secret și aveam părtășie în mod repetat cu surorile pentru a încerca să conving pe toată lumea. Când Xin Jie nu era de acord cu mine, eram rece cu ea, iar dacă existau probleme în lucrare, nu le împărtășeam cu Xin Jie, alegând, în schimb, să o izolez și să o constrâng. Pentru a-mi impune prestigiul, când am revizuit scrisoarea lui Xin Jie, în loc să o ajut din dragoste să o rafineze și să o îmbunătățească atunci când am găsit greșeli, m-am legat intenționat de defectele ei, am criticat-o și am denigrat-o. Acest lucru a făcut-o să devină negativă și să simtă că nu avea cum să revizuiască scrisoarea, dar eu tot nu m-am oprit, presând-o să revizuiască rapid scrisoarea sub pretextul de a nu întârzia progresul, creându-i în mod deliberat dificultăți. Nu au fost aceste comportamente și acțiuni ale mele un atac și o excludere a celor de altă părere, exact așa cum a expus Dumnezeu? Când frații și surorile colaborează în îndeplinirea îndatoririlor lor, nu este ca în lumea profană, unde cei cu statut și putere dictează totul. În casa lui Dumnezeu, puterea o are adevărul, opiniile diferite pot face obiectul părtășiei pentru a căuta principiile, iar noi ar trebui să urmăm pe oricine are dreptate și este în concordanță cu principiile, implementând totul în conformitate cu vorbele lui Dumnezeu și cu adevărurile-principii. Însă eu aveam o părere prea bună despre mine și voiam mereu ca toți să se supună voinței mele, iar dacă cineva nu mă asculta, găseam modalități de a face acea persoană să se supună și nu ezitam nici măcar dacă asta îngreuna lucrarea și o constrângea pe sora mea. Gândindu-mă că doar antihriștii și oamenii răi pot face fapte rele, cum ar fi atacarea și excluderea oamenilor, nu-mi venea să cred că și eu puteam face astfel de lucruri. Mi-am dat seama că problemele mele erau foarte grave, așa că m-am rugat lui Dumnezeu să mă lumineze ca să-mi recunosc problemele.

Mai târziu, am citit două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu: „Care este principalul obiectiv al unui antihrist atunci când atacă și exclude un dizident? Caută să creeze în cadrul bisericii o situație în care nu există voci care să i se opună, în care puterea, statutul de conducere și toate cuvintele sale sunt absolute. Toată lumea trebuie să asculte de el și, chiar dacă are o părere diferită, nu trebuie să și-o exprime, ci trebuie să o lase să i se stingă în inimă. Oricine îndrăznește fățiș să nu fie de acord cu el devine dușmanul antihristului și acesta se va gândi la toate modurile în care îi poate îngreuna situația și abia așteaptă să-l facă să dispară. Acesta este unul dintre modurile în care antihriștii atacă și exclud un disident pentru a-și consolida statutul și pentru a-și proteja puterea. Ei se gândesc: «Este în regulă să ai păreri diferite, dar nu poți să discuți despre ele, în stânga și în dreapta, după cum vrei, și cu atât mai puțin să-mi compromiți puterea și statutul. Dacă ai ceva de spus, poți să mi-o spui în privat. Dacă o spui în fața tuturor și mă faci să-mi pierd reputația, o cauți cu lumânarea și va trebui să am grijă de tine.» Ce fel de fire este asta? Antihriștii nu le permit altora să vorbească liber. Dacă au o părere – indiferent dacă despre antihrist sau despre orice altceva – nu pot să o aducă întâmplător în discuție; trebuie să țină cont de reputația antihristului. Dacă nu o fac, antihristul îi va eticheta drept dușmani și îi va ataca și-i va exclude. Ce fel de natură este asta? Este natura unui antihrist. Și de ce face asta? Nu îi permite bisericii să aibă și alte voci, nu permite existența vreunui disident în cadrul bisericii, nu le permite aleșilor lui Dumnezeu să aibă părtășie în mod deschis despre adevăr și să discearnă oamenii. Cel mai mult se teme să nu fie expus și discernut de oameni; încearcă în mod constant să-și consolideze puterea și statutul pe care le are în inimile oamenilor, despre care el crede că nu trebuie să fie zdruncinate niciodată. Nu ar putea tolera niciodată ceva care îi amenință ori îi afectează mândria, reputația sau statutul și valoarea sa de conducător. Nu este aceasta o manifestare a naturii malițioase a antihriștilor? Nemulțumiți de puterea pe care deja o au, și-o consolidează, și-o asigură și caută dominația veșnică. Nu vor să controleze doar comportamentul altora, ci și inimile lor. Aceste metode pe care le folosesc antihriștii sunt în întregime menite să le protejeze puterea și statutul și sunt în totalitate rezultatul dorinței lor de a păstra puterea” (Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul doi: Ei îi atacă și îi exclud pe dizidenți”). „Care sunt originile metodelor, manifestărilor, motivelor de a acționa și surselor de acțiune în atacarea și excluderea dizidenților de către antihriști? (Satana.) Mai exact, ele vin din ambițiile și dorințele omului și din natura Satanei. Atunci, care este țelul antihristului? Țelul său este de a obține puterea, de a controla inimile oamenilor și de a se bucura de beneficiile statutului său. Asta face ca un individ să fie un veritabil antihrist. Din perspectiva celor două elemente de a câștiga inimile oamenilor, de a-i ataca și a-i exclude pe dizidenți, cum interpretează un antihrist semnificația cuvântului «conducător» și rolul pe care îl joacă acesta? El crede că un conducător este o persoană care deține putere și statut, că are puterea de a da ordine oamenilor pe care îi conduce, de a-i atrage, de a-i induce în eroare, amenința și controla. Așa înțelege el cuvântul «conducător». Prin urmare, atunci când se află într-un rol de conducere, implementează aceste tactici în lucrarea sa și acesta este modul în care își îndeplinește îndatoririle. Atunci, ce face el de fapt când își îndeplinește îndatoririle? Se poate afirma cu încredere că el săvârșește fapte rele și, mai precis, își înființează propria împărăție independentă, concurând cu Dumnezeu pentru aleșii Săi, inimile oamenilor și statut. Vrea să ia locul lui Dumnezeu în inimile oamenilor, să-i facă pe oameni să-l venereze” (Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul doi: Ei îi atacă și îi exclud pe dizidenți”). Dumnezeu expune faptul că aceia care au natură de antihrist privesc statutul ca fiind viața, iar pentru a-și proteja statutul și puterea sunt capabili să acționeze nechibzuit, folosind orice mijloace necesare ca să rivalizeze cu Dumnezeu pentru oameni și să-i facă pe oameni să-i urmeze și să li se supună. Reflectând, mi-am dat seama că și eu prețuiam foarte mult reputația și statutul, iar de când devenisem conducătoare de echipă vrusesem mereu să am ultimul cuvânt de spus în echipă și să-i fac pe toți să se concentreze asupra mea, iar dacă acțiunile cuiva îmi încălcau statutul, foloseam trucuri pentru a chinui persoana respectivă și nu mă opream decât atunci când oamenii mi se supuneau. Trăiam după filosofii satanice precum „Nu pot fi doi stăpâni într-o casă”, „Fie ca aceia care mi se supun să prospere și aceia care mi se împotrivesc să piară” și „Sunt propriul meu domn în cer și pe întregul pământ”, considerând aceste idei principiile mele de supraviețuire. Am reflectat asupra perioadei când colaborasem cu o soră pentru a ne îndeplini îndatoririle. Ea nu a fost de acord cu opiniile mele și nu mi-a urmat instrucțiunile, iar ca răspuns, i-am făcut viața grea, făcând-o să se simtă constrânsă de mine și să nu fie dispusă să îndeplinească îndatoriri alături de mine. Acum, colaborând cu Xin Jie și câțiva alții, eram tot egoistă și nu le dădeam voie altora să aibă alte sugestii, iar când Xin Jie nu a fost de acord cu mine, m-am simțit vizată, așa că am forțat-o să-mi accepte opiniile pentru a-mi proteja statutul și imaginea, ceea ce a condus la blocaje prelungite când discutam despre probleme, dar nu numai că nu am reflectat asupra mea, ci am și căutat ocazii de atac și de răzbunare, îngreunându-i în mod deliberat situația lui Xin Jie pentru a o umili. I-am făcut astfel un mare rău lui Xin Jie. Chiar nu aveam umanitate! Șansa mea de a-mi îndeplini datoria de conducătoare de echipă a fost o înălțare din partea lui Dumnezeu, iar intenția lui Dumnezeu a fost ca eu să îi conduc pe toți să caute împreună adevărurile-principii, să colaborăm armonios și să ne îndeplinim bine îndatoririle, și să facem progrese atât în intrarea în viață, cât și în domeniile tehnice, nu să acționez ca o autoritate și să-i constrâng pe ceilalți. Faptul că mi-am îndeplinit îndatoririle pentru o perioadă îndelungată de timp nu însemna că am înțeles adevărul sau că aveam dreptate. În realitate, nu vedeam lucrurile în mod cuprinzător, iar părtășia și înțelegerea mea nu erau întotdeauna corecte. Ar fi trebuit să ascult mai mult de sugestiile tuturor și să fiu de acord cu oricine avea o părtășie care se alinia la adevăr. Fiecare are alt calibru și alte înțelegeri și, prin urmare, perspectivele asupra problemelor variază, așa că este firesc să se contureze puncte de vedere diferite, iar eu nu ar trebui să exclud și să resping punctele de vedere diferite pentru a-mi proteja statutul, ci să caut adevărurile-principii împreună cu toată lumea. Dar eu mi-am tratat propriile opinii și propria înțelegere ca fiind adevărurile-principii, forțându-i pe alții să le accepte și să se supună și atacându-i și excluzându-i pe cei care nu ascultau. Aceste fapte rele ale mele au fost fărădelegi înaintea lui Dumnezeu! M-am gândit la mulți antihriști izgoniți din casa lui Dumnezeu, care, pentru a-și proteja statutul, îi suprimau și îi excludeau pe cei care îi puteau discerne, provocând un haos nestăvilit în lucrarea bisericii și cauzând perturbări și tulburări grave. Apoi m-am uitat la mine însămi și mi-am dat seama că și eu o atacam și o excludeam pe sora cu opinii diferite pentru a-mi proteja statutul de conducătoare de echipă. Mereu îi căutam nod în papură pentru a-i face viața grea și a o izola. Comportamentul meu a fost exact ca al unui antihrist! Eram cu adevărat rea! Dacă nu mă pocăiam, aveam să ajung, într-un final, exact ca acei antihriști, aveam să sfârșesc prin a fi eliminată și pedepsită de Dumnezeu! Înțelegând acest lucru, mi s-a făcut frică și am vrut să mă pocăiesc.

După aceea, am căutat o cale de a colabora cu alții și am citit câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu: „Cooperarea armonioasă presupune multe lucruri. Cel puțin, unul dintre aceste lucruri este să le permiți celorlalți să vorbească și să facă diferite sugestii. Dacă ești cu adevărat rezonabil, indiferent ce tip de lucrare faci, mai întâi trebuie să înveți să cauți adevărurile-principii și ar trebui, de asemenea, să iei inițiativa de a căuta părerile altora. Cât timp iei în serios fiecare sugestie și apoi rezolvi problemele în asentiment cu ceilalți, vei obține, de fapt, o cooperare armonioasă. Astfel, vei întâlni cu mult mai puține dificultăți în datoria ta. Indiferent ce probleme apar, va fi ușor să le rezolvi și să le tratezi. Acesta este efectul cooperării armonioase. Uneori, există dispute privind chestiuni triviale, dar, atât timp cât acestea nu afectează lucrarea, nu vor reprezenta o problemă. Totuși, în ceea ce privește chestiunile cheie și cele principale care se referă la lucrarea bisericii, trebuie să ajungeți la un consens și să căutați adevărul pentru a le rezolva. Ca lider sau lucrător, dacă te crezi mereu mai presus de ceilalți și te bucuri de datoria ta ca și cum ar fi un post guvernamental, răsfățându-te întotdeauna cu beneficiile statutului tău, făcându-ți mereu planuri, ținând cont și bucurându-te mereu de faima, câștigul și statutul tău, conducându-ți mereu propria operațiune și căutând întotdeauna să obții un statut mai înalt, să gestionezi și să controlezi mai mulți oameni și să extinzi sfera puterii tale, asta este o problemă. Este foarte periculos să tratezi o datorie importantă drept o șansă de a te bucura de poziția ta, de parcă ai fi un funcționar guvernamental. Dacă așa te comporți întotdeauna, nedorindu-ți să cooperezi cu alții, nevrând să-ți diminuezi puterea și să o împarți cu nimeni altcineva, nedorindu-ți ca altcineva să te eclipseze, să fie în centrul atenției, dacă vrei doar să te bucuri de putere pe cont propriu, atunci ești un antihrist. Dar dacă tu cauți adesea adevărul, dacă practici răzvrătirea împotriva trupului tău, a motivațiilor și ideilor tale și ești capabil să-ți asumi răspunderea de a coopera cu alții, să-ți deschizi inima pentru a te consulta și a căuta împreună cu ceilalți, să asculți cu atenție ideile și sugestiile altora și să accepți sfaturile corecte și în conformitate cu adevărul, indiferent de la cine provin, atunci practici într-un mod înțelept și corect și poți evita să o iei pe calea greșită, lucru care te protejează” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul opt: Ar vrea ca alții să li se supună numai lor, nu adevărului sau lui Dumnezeu (Partea întâi)”]. „Când doi oameni cooperează pentru îndeplinirea unei datorii, uneori vor avea o dispută cu privire la o chestiune de principiu. Vor avea puncte de vedere diferite și vor ajunge la opinii divergente. Ce se poate face în acest caz? E o chestiune care apare frecvent? E un fenomen normal. Mințile, calibrele, înțelegerile, vârstele și experiențele tuturor sunt diferite și e imposibil ca doi oameni să aibă exact aceleași gânduri și opinii și, prin urmare, faptul că doi oameni ar putea ajunge să aibă opinii și perspective diferite e un fenomen foarte comun. Nu există un eveniment mai obișnuit decât acesta. Nu trebuie să faceți caz din asta. Întrebarea critică este, atunci când apare o astfel de problemă, cum să cooperați și să căutați unitate în fața lui Dumnezeu și unanimitate de perspective și de opinii. Care este calea spre unificarea perspectivelor și a opiniilor? Este să cauți aspectul relevant al adevărurilor-principii, să nu acționezi conform intențiilor tale sau ale altcuiva, ci să cauți intențiile lui Dumnezeu. Aceasta este calea către o cooperare armonioasă. Doar când cauți intențiile lui Dumnezeu și principiile pe care le cere El, vei putea obține unitate” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Despre cooperarea armonioasă”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au arătat o cale de practică pentru a colabora cu alții în datoria mea. Când cineva nu este de acord cu opiniile mele, trebuie să las deoparte statutul și poziția mea și să nu insist asupra mea, ci să caut principiile relevante împreună cu ceilalți, practicând în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu. Pentru că fiecare dintre noi are alt calibru și alte experiențe, iar modul în care fiecare persoană înțelege aceeași problemă variază, Dumnezeu a rânduit ca noi să colaborăm pentru a ne completa reciproc și pentru a compensa punctele forte și punctele slabe ale fiecăruia. Am reflectat asupra momentului în care Xin Jie a propus un punct de vedere diferit. Dacă mi-aș fi putut lăsa deoparte statutul de conducătoare de echipă și aș fi acceptat sugestiile ei cu o inimă căutătoare, avansarea lucrării nu ar fi fost întârziată. A fost doar vina mea fiindcă am acordat prea multă importanță statutului meu și mi-am protejat constant statutul și imaginea, iar aceste lucruri au îngreunat lucrarea. Mai târziu, i-am cerut scuze lui Xin Jie și mi-am dat în vileag faptele rele, dar, spre surprinderea mea, Xin Jie nu mi-a purtat pică pentru răul pe care i-l făcusem și am putut să interacționăm din nou normal. Când studiam chestiuni tehnice și discutam despre probleme împreună, m-am concentrat și să ascult punctele de vedere ale surorilor. Uneori, când surorile nu erau de acord cu opiniile mele, mă simțeam puțin supărată, dar am fost capabilă să mă rog lui Dumnezeu și să mă răzvrătesc împotriva mea, să caut și să contemplu punctele de vedere ale celorlalți și mi-am dat seama că fiecare are propria înțelegere și poate aduce o oarecare lumină, iar mie mi-ar putea prinde bine părtășia celorlalți.

Mai târziu, când selectam predicile și m-am gândit că una dintre ele are probleme, am renunțat la ea, dar Xin Jie a venit cu un punct de vedere diferit în analiza sa. În fața sugestiei surorii, am simțit o oarecare împotrivire, gândindu-mă: „Dacă aș fi de acord cu punctul de vedere al lui Xin Jie, ar părea că îi sunt inferioară? Ce ar crede celelalte surori despre mine?” Gândind astfel, m-am contrazis o vreme cu Xin Jie, încercând să o fac să-mi accepte punctul de vedere. Mi-am dat seama că starea mea era greșită și că încercam să-mi protejez mândria și să o fac pe Xin Jie să mă asculte, așa că m-am rugat în sinea mea: „Dumnezeule, îmi este greu să accept sugestiile diferite ale lui Xin Jie. Te rog, ocrotește-mi inima și ajută-mă să învăț să renunț la mine, să caut principiile din situația asta, să încep prin a accepta și a mă supune când mă confrunt cu puncte de vedere diferite și să învăț să resping opiniile mele. Dacă punctul meu de vedere este nepotrivit, sunt dispusă să accept sugestiile altora.” Ne-am inspirat apoi din principiile relevante și am analizat împreună predica și am constatat că aspectele menționate de mine nu erau probleme esențiale și că, în general, predica era temeinică. Deși aveam orgoliul puțin rănit, mă simțeam foarte mulțumită, pentru că, fără sugestiile lui Xin Jie, aș fi trecut cu vederea o predică bună. Ascultarea sugestiilor celorlalți mă ajută nu doar să nu comit un rău, ci îmi și permite să-mi identific neajunsurile, compensând astfel defectele mele.

Prin această experiență, am văzut că, dacă nu merg pe calea cea dreaptă și nu urmăresc adevărul în datoria mea și încerc doar să-mi protejez statutul, tind să comit un rău și să mă împotrivesc lui Dumnezeu în orice moment, provocând dezgustul oamenilor și disprețul și respingerea lui Dumnezeu, pășind astfel pe o cale fără întoarcere. Doar învățând să renunț la mândrie și la statut, lăsându-mi deoparte opiniile, căutând adevărurile-principii și învățând să colaborez cu alții pot obține și alte beneficii neașteptate. Am simțit cu adevărat beneficiile pe care mi le-a adus acceptarea unor sugestii diferite și respectarea principiilor în ceea ce fac. Slavă lui Dumnezeu!