de Chen Si, China

În 2021, am fost responsabilă pentru lucrarea de udare a trei biserici. Cu mine lucrau două lidere ale grupurilor de udare dintr-o biserică, Li Can și Zhang Xuan. La acea vreme, am simțit că Li Can era capabilă și împovărată în datoria ei. Ea îmi arăta și mă ajuta să corectez în timp util orice abatere din datoria mea. Sub supravegherea și cu atenționările ei, o parte din lucrare nu a fost întârziată. Zhang Xuan era și ea împovărată și, când eram într-o stare proastă, mă ajuta cu o inimă plină de iubire. Eram destul de fericită să lucrez cu ele, gândindu-mă că abilitățile lor de lucru, calibrele și atitudinea față de îndatoririle lor erau destul de bune. Avându-le pe cele două aici, la conducere, nu trebuia să mă îngrijorez prea mult pentru lucrarea de udare a acestei biserici și m-am putut concentra pe lucrarea celorlalte două biserici. Mai târziu, din scrisorile lor, am văzut că rezultatele lucrării lor erau mai bune decât cele ale altor biserici. Am confirmat și mai mult abilitățile lor de lucru, așa că m-am implicat rar în lucrarea lor.

Odată, conducătoarea mea mi-a trimis o scrisoare, cerându-mi să particip în mod practic la lucrarea de udare și să schimb imediat personalul nepotrivit pe care îl descopeream, pentru a evita întârzierea lucrării. După ce am primit scrisoarea, m-am dus repede la celelalte două biserici pentru a vedea cum merge lucrarea. Am găsit un lider al unui grup de udare care nu putea face lucrarea reală și am făcut imediat schimbări. Când eram pe punctul de a vizita biserica pe care o conducea Li Can, m-am gândit: „Fie că e vorba de abilitățile lor de lucru, de simțul poverii sau de calibru, ea și Zhang Xuan sunt bune în toate privințele. Cu ele două acolo, cu siguranță nu va fi nicio problemă cu lucrarea.” Prin urmare, nu le-am verificat lucrarea. Altă dată, am adunat liderii grupurilor de udare din mai multe biserici pentru că am vrut să aflu în detaliu despre abaterile din lucrarea lor de udare, astfel încât să descopăr problemele și să le rezolv în timp util. Însă, pe atunci, m-am interesat în principal de activitatea celorlalți lideri de grup, întrebându-i cum organizau de obicei adunările pentru noii credincioși și ce cuvinte despre Dumnezeu foloseau pentru a avea părtășie și a rezolva întrebările noilor credincioși și așa mai departe. Prin interogatoriu detaliat, am descoperit unele probleme și am avut părtășie despre ele, iar ei le-au îndreptat pe loc. Când a venit vorba de Li Can și Zhang Xuan, am crezut că simțul poverii și abilitățile de lucru în îndeplinirea îndatoririlor pe care le aveau erau în regulă, așa că nu am întrebat în detaliu despre lucrarea lor. Ulterior, conducătoarea mea mi-a cerut să îi dau un udător bun, așa că i-am recomandat-o pe Li Can. Dar, după analizarea situației, conducătoarea a constatat că rezultatele udării lui Li Can nu erau bune și m-a întrebat cum am putut propune o persoană ca ea. M-am gândit: „Este posibil ca aceste cerințe ale conducătoarei să fie prea mari? Potrivit celor înțelese de mine despre Li Can, chiar dacă nu poate fi promovată, tot este mai mult decât capabilă să ude noii credincioși din biserică.” Mai târziu, conducătoarea mi-a spus: „Li Can și Zhang Xuan sunt leneșe, alunecoase și caută doar confort când își îndeplinesc îndatoririle. Am avut deja părtășie despre asta cu ele; să vedem ce vor face în viitor.” Auzind asta, nu doar că nu am luat-o în serios, dar m-am și gândit: „Cine nu are momente în care se gândește la propriul trup? Cât timp își fac bine lucrarea actuală, nu este suficient?” Ulterior, tot nu le-am urmărit sau supravegheat lucrarea.

După o vreme, conducătoarea a trimis o scrisoare în care zicea că erau multe probleme cu lucrarea de udare în biserica de care răspundea Li Can și mi-a cerut să le rezolv cât mai repede posibil. Când am văzut scrisoarea, mi-am zis: „Li Can crede în Dumnezeu de mulți ani și a slujit drept conducătoare. Îi cunosc capacitatea de lucru și calibrul. Poate fi situația chiar atât de gravă? A făcut conducătoarea o greșeală? Însă, întrucât conducătoarea a spus asta, trebuie să fi existat un motiv. Trebuie să verific situația în mod practic.” Abia după ce am cunoscut situația, am aflat că nici Li Can, nici Zhang Xuan nu făceau lucrare reală. Nu cultivaseră oameni talentați din biserică, așa cum ar fi trebuit cultivați, și ce au mâncat și au băut noii credincioși la adunări nu au fost cele mai de bază adevăruri referitoare la cunoașterea lucrării lui Dumnezeu. Au existat și câțiva credincioși noi care au devenit negativi după ce au ascultat zvonurile PCC, iar Li Can și Zhang Xuan rânduiseră în mod surprinzător ca o persoană iresponsabilă să îi sprijine. Problemele noilor credincioși nu fuseseră rezolvate, iar Li Can și Zhang Xuan nu găsiseră modalități de a avea părtășie și de a-i ajuta în continuare pe noii credincioși. Unii credincioși noi aproape că s-au retras. În final, noii credincioși își îndreptaseră stările doar citind singuri cuvintele lui Dumnezeu. Deși au existat multe abateri și lacune în lucrarea de udare, Li Can și Zhang Xuan nu au reflectat asupra lor înseși și au încercat chiar să dea vina pe alții. Aflând despre aceste lucruri, am fost șocată: „Cum au ajuns lucrurile în halul acesta? Potrivit înțelegerii pe care o aveam despre ele, înainte purtau o povară în îndeplinirea îndatoririlor lor. Cum au ajuns lucrurile în halul acesta acum?” Însă faptele erau expuse chiar sub ochii mei; trebuia să accept asta. În același timp, m-am simțit foarte vinovată. Dacă le-aș fi supravegheat și le-aș fi verificat lucrarea mai devreme, nu ar fi apărut atât de multe probleme în lucrarea de udare. Am avut o responsabilitate de nerefuzat în această privință.

Ulterior, am văzut un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Falșii conducători nu se vor interesa de supraveghetorii care nu fac lucrare reală sau care își neglijează responsabilitățile. Ei cred că trebuie doar să aleagă un supraveghetor și totul va fi bine; după aceea, supraveghetorul se va ocupa de toate chestiunile lucrării, iar tot ceea ce trebuie să facă ei este să organizeze o adunare din când în când, nu va fi nevoie să verifice lucrarea sau să întrebe cum merge, pot să nu-și mai bată capul cu ea. Dacă cineva raportează o problemă cu un supraveghetor, falsul conducător va spune: «Este doar o problemă minoră, este în regulă. Vă puteți descurca singuri. Nu mă întrebați pe mine.» Persoana care raportează problema spune: «Acel supraveghetor este un lacom leneș. Nu face altceva decât să mănânce și să se distreze și este extrem de leneș. Nu vrea să îndure nici măcar puține greutăți în datoria lui și găsește întotdeauna modalități de a trișa și de a inventa scuze pentru a-și evita lucrarea și responsabilitățile. Nu este calificat să fie supraveghetor.» Falsul conducător va răspunde: «Era bun atunci când a fost ales ca supraveghetor. Ceea ce spui nu este adevărat sau, chiar dacă este, reprezintă doar o manifestare temporară.» Falsul conducător nu încearcă să afle mai multe despre situația supraveghetorului, ci judecă și determină această chestiune pe baza impresiilor lui din trecut despre persoana respectivă. Indiferent cine raportează probleme cu supraveghetorul, falsul conducător le ignoră. Supraveghetorul este depășit de situație, nu este suficient de competent pentru a-și finaliza lucrarea și este deja pe cale să strice totul – însă falsului conducător nu îi pasă. Este deja destul de rău că atunci când cineva raportează problemele supraveghetorului, el închide ochii. Dar care este cel mai josnic lucru dintre toate? Atunci când oamenii îi spun despre probleme cu adevărat grave pe care le are supraveghetorul, el nu încearcă să le rezolve și chiar vine cu tot felul de scuze: «Îl cunosc pe acest supraveghetor, el crede cu adevărat în Dumnezeu, nu ar avea niciodată probleme. Chiar dacă ar avea, Dumnezeu l-ar proteja și l-ar disciplina. Dacă face vreo greșeală, aceasta este între el și Dumnezeu – nu trebuie să ne îngrijorăm.» Acesta este modul în care lucrează falșii conducători: după propriile noțiuni și închipuiri. Ei pretind că înțeleg adevărul și că au credință – prin urmare, fac o harababură în lucrarea bisericii sau chiar o țin în loc, în timp ce se prefac ignoranți. Nu sunt ei doar birocrați? Falșii conducători sunt incapabili să facă lucrare reală și nici nu abordează cu seriozitate lucrarea conducătorilor de grup și a supraveghetorilor. Viziunea lor asupra oamenilor se bazează doar pe propriile impresii și închipuiri. Văzând pe cineva lucrând bine pentru un timp, ei cred că această persoană va fi bună pentru totdeauna, că nu se va schimba; ei nu cred pe nimeni care spune că există o problemă cu această persoană, ignoră atunci când cineva scoate în evidență ceva referitor la persoana respectivă. Credeți că falșii lideri sunt proști? Sunt proști și nesăbuiți. […] Falșii conducători au și un defect major: se grăbesc să aibă încredere în oameni, pe baza propriilor închipuiri. Și acest lucru este cauzat de neînțelegerea adevărului, nu-i așa? Cum dezvăluie cuvântul lui Dumnezeu esența omenirii corupte? De ce ar trebui să aibă încredere în oameni, când Dumnezeu nu are? În loc să-i judece pe oameni după aparențe, Dumnezeu le supraveghează constant inimile – așadar, de ce ar trebui falșii lideri să fie atât de relaxați când îi judecă pe alții și-și pun încrederea în ei? Falșii lideri sunt prea îngâmfați, nu-i așa? Iată ce cred ei: «Nu m-am înșelat când am reperat această persoană; nimic nu ar putea merge prost; cu siguranță nu e un om care trândăvește, căruia îi place să se distreze și care urăște munca grea. Categoric este de nădejde și demn de încredere. Nu se va schimba; dacă ar face-o, ar însemna că m-am înșelat în privința lui, nu-i așa?» Ce fel de logică este asta? Ești vreun soi de expert? Ai vedere cu raze X? Aceasta e abilitatea ta specială? Ai putea să trăiești cu această persoană un an sau doi, dar ai fi în stare să vezi cine este cu adevărat, fără un mediu potrivit care să-i dezvăluie întru totul natura și esența? Dacă nu ar fi dată în vileag de Dumnezeu, ai putea trăi alături de ea trei sau chiar cinci ani, și tot te-ai lupta să vezi exact ce fel de natură și esență are. Și cu cât devine acest lucru mai adevărat atunci când o vezi rar și ești rareori cu această persoană? Ai încredere în ea, cu inima ușoară, în funcție de o impresie trecătoare sau bazându-te pe aprecierea pozitivă făcută de altcineva și îndrăznești să încredințezi lucrarea bisericii unor astfel de oameni. În acest caz, nu ești extrem de orb? Nu ești pripit? Și oare falșii lideri nu sunt extrem de iresponsabili când lucrează astfel?” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (3)”]. Dumnezeu îmi expunea exact starea; eram foarte iresponsabilă față de datoria mea. Lucrasem cu Li Can și Zhang Xuan înainte și, pentru că aveau unele abilități de lucru și au obținut unele rezultate în îndeplinirea îndatoririlor, îmi pusesem ușor încrederea în ele. După ce le-am predat complet lucrarea, nici măcar nu le supravegheasem și nici nu le întrebasem despre ea. Când conducătoarea mi-a cerut să verific dacă liderii grupurilor de udare făceau lucrare reală, nu le verificasem lucrarea pentru că aveam încredere în ele. Deși am fost cu ele la adunare, nu m-am interesat în detaliu de lucrarea lor. Ulterior, când conducătoarea a spus că tânjesc după confort în sarcinile lor și nu fac lucrare reală, m-am simțit puțin potrivnică în inima mea, gândindu-mă că ele nu erau așa și că nu le cunoștea bine conducătoarea. În inima mea, chiar am pledat pentru ele. Reflectând asupra situației, fusesem în contact cu ele doar câteva luni. La prima vedere, păreau să aibă unele abilități de lucru și un oarecare simț al poverii în îndeplinirea îndatoririlor lor, dar nu le-am înțeles deloc umanitatea și natura-esență. Îmi pusesem încrederea în ele, bazându-mă pe impresii trecătoare și sentimente bune, și apoi m-am simțit în largul meu predându-le lucrarea fără a le supraveghea. Dumnezeu a expus faptul că oamenii au fost profund corupți de Satana, așa că toate firile lor corupte nu au fost înlăturare, toți pot fi superficiali, iresponsabili și își pot urma propria cale înainte de a fi desăvârșiți. Nu privisem lucrurile bazându-mă pe cuvintele lui Dumnezeu, ci mă bazasem pe noțiunile și închipuirile mele și le-am consolidat partea lor bună în mintea mea, pe baza realizărilor lor bune temporare. Inclusiv când conducătoarea le-a semnalat problemele, nu fusesem convinsă, considerând cerințele ei ca fiind prea mari pentru ele. Trăind după firea Satanei, am avut încredere mai ales în mine și mi-am păstrat propriul mod de a vedea lucrurile, crezând că este de netăgăduit ceea ce vedeam eu ca fiind bun, neacceptând ceea ce îmi explicau alții, ceea ce, în final, a întârziat lucrarea. Chiar am fost prea arogantă și îngâmfată!

Ulterior, am văzut un alt fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Cu toate că, astăzi, mulți oameni îndeplinesc o datorie, sunt doar câțiva care urmăresc adevărul. Oamenii urmăresc rareori adevărul și intră în realitatea lui pe măsură ce își îndeplinesc datoria; pentru majoritatea, tot nu există principii în modul în care fac lucrurile, ei tot nu sunt oameni care ascultă cu adevărat de Dumnezeu; gurile lor doar spun că iubesc adevărul și că sunt dispuși să urmărească adevărul și să lupte pentru el, totuși, încă nu se știe cât de mult va dura hotărârea lor. Oamenii care nu urmăresc adevărul sunt susceptibili de a exterioriza o fire coruptă oricând și oriunde. Oamenii care nu urmăresc adevărul sunt lipsiți de orice simț al responsabilității față de datoria lor, sunt adesea neglijenți și superficiali, acționează așa cum doresc și sunt chiar incapabili să accepte emondarea și tratarea. De îndată ce devin pesimiști și slabi, oamenii care nu urmăresc adevărul sunt predispuși să se dea bătuți – acest lucru se întâmplă des, nimic nu este mai obișnuit; așa se comportă toți cei care nu urmăresc adevărul. Prin urmare, atunci când oamenii încă trebuie să obțină adevărul, nu sunt de încredere și nu sunt serioși. Ce înseamnă că nu sunt de încredere? Înseamnă că, atunci când întâmpină dificultăți sau eșecuri, este probabil să cadă și să devină pesimiști și slabi. Este cineva care e adesea pesimist și slab o persoană de încredere? Cu siguranță, nu. Dar oamenii care înțeleg adevărul sunt diferiți. Oamenii care înțeleg realmente adevărul trebuie să aibă o inimă care se teme de Dumnezeu și o inimă care ascultă de Dumnezeu și numai oamenii cu o inimă care se teme de Dumnezeu sunt oameni de încredere; oamenii fără o inimă care se teme de Dumnezeu nu sunt de încredere. Cum ar trebui abordați oamenii fără o inimă care se teme de Dumnezeu? Desigur, ar trebui să li se acorde asistență și sprijin iubitor. Ar trebui să fie verificați mai mult pe măsură ce își îndeplinesc datoria și să li se acorde mai mult ajutor și îndrumare; numai atunci se poate garanta că își vor îndeplini datoria în mod eficient. Și care este scopul în a face asta? Scopul principal este de a susține lucrarea casei lui Dumnezeu. În al doilea rând, pentru identificarea cu promptitudine a problemelor, trebuie să fie aprovizionați prompt, sprijiniți, tratați și emondați, corectând abaterile și compensând neajunsurile și deficiențele lor. Acest lucru este benefic pentru oameni; nu este nimic răuvoitor în asta. A-i supraveghea pe oameni, a-i ține sub observație, a ajunge să-i cunoască – toate acestea sunt pentru a-i ajuta să pășească pe calea corectă a credinței în Dumnezeu, pentru a le permite să-și îndeplinească datoria așa cum le cere Dumnezeu și conform principiilor, astfel încât să nu provoace nicio tulburare sau întrerupere, pentru a nu pierde timpul. Scopul în a face acest lucru se naște în întregime din responsabilitate față de ei și față de lucrarea casei lui Dumnezeu; nu există răutate în acest lucru” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (7)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că, deși ne făceam îndatoririle în biserică și eram dispuse să le facem bine, aceasta a fost doar o bună intenție. Pentru că toate am avut firi corupte, nu am putut să ne supunem in totalitate lui Dumnezeu și ne-au lipsit principiile în acțiunile noastre. Acest lucru a dus la abateri în lucrarea noastră, iar noi am fost deseori superficiale și iresponsabile. Așadar, a fost necesar ca lucrătorii și conducătorii să supravegheze lucrarea, pentru a descoperi și rezolva prompt problemele. Li Can și Zhang Xuan erau și ele oameni corupți. Deși în trecut erau împovărate în îndeplinirea îndatoririlor proprii, asta nu înseamna că vor fi mereu așa. În plus, calibrele lor bune și abilitățile lor de lucru nu înseamnau că dobândiseră adevărurile-principii în gestionarea problemelor și că erau complet de încredere. Acest lucru a necesitat supravegherea și verificarea lucrării lor. Nu am putut desluși esența coruptă a oamenilor și am privit oamenii și lucrurile pe baza propriilor noțiuni și închipuiri, crezând cu ușurință în ei și încredințându-le lucrarea fără supraveghere. Chiar am fost nesăbuită. Dacă nu aș fi crezut orbește în ele și le-aș fi supravegheat și verificat regulat lucrarea, conform cerințelor casei lui Dumnezeu, îndeplinindu-mi propriile responsabilități, lucrarea de udare nu ar fi fost atât de ineficientă timp de câteva luni. Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mai mult mă învinovățeam.

Am chibzuit mai mult la asta: de ce am avut atât de multă încredere în Li Can și Zhang Xuan, fără să le supraveghez sau să le verific îndatoririle? Chiar și atunci când conducătoarea mi-a reamintit, nu am luat-o în serios. Ce fire coruptă mă controla din umbră? Reflectând, am văzut un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă în inima ta chiar înțelegi adevărul, atunci vei ști cum să practici adevărul și să I te supui lui Dumnezeu și vei porni în mod firesc pe calea urmăririi adevărului. Dacă este corectă calea pe care mergi și în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu, atunci lucrarea Duhului Sfânt nu te va părăsi – caz în care vor fi din ce în ce mai puține șanse să-L trădezi pe Dumnezeu. Fără adevăr, e ușor să faci rău și o vei face în ciuda ta. De exemplu, dacă ai o fire arogantă și îngâmfată, atunci a ți se spune să nu te împotrivești lui Dumnezeu nu schimbă deloc situația, nu te poți abține, este dincolo de controlul tău. Nu ai face-o intenționat; ai face-o sub stăpânirea naturii tale arogante și vanitoase. Aroganța și vanitatea ta te-ar face să-L disprețuiești pe Dumnezeu și să-L vezi ca neavând nicio importanță; te-ar determina să te înalți pe tine însuți, să te expui în mod constant; te-ar face să-i disprețuiești pe alții, n-ar lăsa pe nimeni în inima ta decât pe tine însuți; ar fura locul lui Dumnezeu din inima ta și, în cele din urmă, te-ar face să stai în locul lui Dumnezeu și să ceri ca oamenii să ți se supună și te-ar face să-ți venerezi propriile gânduri, idei și noțiuni drept adevăr. Atât de mult rău este făcut de oameni sub dominația naturii lor arogante și îngâmfate!” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar urmărind adevărul poate cineva să obțină o schimbare a firii”). Meditând la cuvintele lui Dumnezeu, am găsit cauza eșecului meu: în principal, s-a datorat firii mele arogante și încrederii excesive în mine însămi. Am crezut că sunt serioase și responsabile în îndeplinirea îndatoririle, fiind împovărate, și că nu vor fi superficiale. Astfel, am avut încredere totală în mine, gândind mereu: „după părerea mea”, „eu cred”, „eu consider” și am crezut că evaluarea mea privind oamenii era corectă și nu putea fi greșită. După ce le-am încredințat lucrarea, nici măcar nu m-am deranjat să le supraveghez sau să mă interesez de ele. Chiar și atunci când conducătoarea a semnalat în mod explicit problemele lor, nu am luat-o în serios, gândindu-mă că ele doar dezvăluiau puțină corupție, că nu era mare lucru. Eșecul meu s-a datorat încrederii excesive în mine. Mi-am folosit propriile păreri ca standarde de evaluare a oamenilor. Indiferent de ce spuneau alții, eu nu acceptam. Credeam că evaluarea pe care le-o făceam oamenilor era corectă, că îi cunoșteam bine și eram calificată să îi evaluez. Nu am fost de acord și am respins toate părerile altora care erau diferite de ale mele. Nu m-am gândit niciodată că gândurile și opiniile mele ar putea fi greșite, părtinitoare sau că ar putea dăuna lucrării. Chiar am fost arogantă și irațională! Bazându-mă pe firea mea arogantă pentru a-mi îndeplini îndatoririle, nu am luat în serios sugestiile altora, cu atât mai puțin nu am căutat adevărurile-principii. Eram foarte arogantă și disprețuitoare față de ceilalți, fără să am loc pentru Dumnezeu în inima mea. Am crezut că oamenii în care am avut încredere și lucrurile pe care le-am decis sigur erau corecte, conform propriilor noțiuni și închipuiri, agățându-mă cu încăpățânare de propriile păreri și neglijându-mi îndatoririle, ducând la pierderi semnificative pentru lucrare. Oare îmi realizam eu datoria în acest fel? Mă opuneam lui Dumnezeu, făcând rău. Realizând gravitatea naturii și a consecințelor, am venit repede înaintea lui Dumnezeu pentru a mă ruga și a mă căi.

Ulterior, am văzut un fragment din cuvintele lui Dumnezeu, care mi-a arătat o cale de a practica. Dumnezeu Atotputernic spune: „Indiferent ce faci, trebuie să înveți să cauți adevărul și să i te supui; indiferent cine îți oferă sfaturi, dacă sunt în conformitate cu adevărurile-principii, atunci, chiar dacă vin de la un copil mic, trebuie să le accepți și să li te supui. Indiferent ce probleme are un om, dacă sfaturile și cuvintele lui sunt în acord deplin cu adevărurile-principii, atunci ar trebui să le accepți și să li te supui. Rezultatele faptului că procedezi în acest fel vor fi bune și în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. Cheia este să te uiți la motivele tale și la principiile și metodele conform cărora gestionezi lucrurile. Dacă principiile și metodele tale de a gestiona lucrurile provin din voința umană, din gânduri și noțiuni umane sau din filosofii satanice, atunci acele principii și metode nu sunt practice și, inevitabil, vor fi ineficiente. Asta pentru că sursa principiilor și metodelor tale este incorectă și nu este în acord cu adevărurile-principii. Dacă părerile tale se bazează pe adevărurile-principii, iar tu gestionezi lucrurile conform adevărurilor-principii, atunci, fără îndoială, le vei gestiona corect. Chiar dacă unii oameni nu acceptă, pe moment, felul în care gestionezi lucrurile sau au noțiuni despre acesta sau îi sunt potrivnici, după o vreme, va fi validat. Lucrurile care sunt în acord cu adevărurile-principii dau rezultate tot mai pozitive, în vreme ce lucrurile care nu sunt în acord cu adevărurile-principii duc la consecințe tot mai negative, chiar dacă, atunci, se potrivesc noțiunilor oamenilor. Asta se va adeverii pentru toți oamenii” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Calea de a înlătura o fire coruptă”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au făcut să înțeleg că, atunci când ne confruntăm cu anumite situații, trebuie să ne lepădăm mai întâi de noi înșine, să căutăm adevărul și să privim lucrurile pe baza cuvintelor lui Dumnezeu. Ar trebui să examinăm dacă părerile și perspectivele noastre sunt conform intențiilor lui Dumnezeu și dacă au la bază cuvintele lui Dumnezeu și adevărurile-principii. Trebuie să avem o inimă care caută atunci când primim atenționări și sugestii de la frați și surori, să nu ne agățăm de propriile păreri. Ar trebui să le abordăm conform principiilor. O asemenea atitudine înseamnă căutare, supunere și raționalitate înaintea lui Dumnezeu. Reflectând asupra abordării mele anterioare, nu am văzut lucrurile pe baza adevărurilor-principii, ci mi-am păstrat propriile păreri, crezând că știu mai bine decât alții. Când frații și surorile au oferit sugestii, nu am avut o inimă care să caute și am avut o încredere excesivă în mine. Acesta a fost motivul principal pentru eșecul meu. Pe viitor, mai întâi trebuia să învăț să mă lepăd de mine și să ascult mai mult sugestiile fraților și surorilor.

Ulterior, am văzut un alt fragment din cuvintele lui Dumnezeu, care zicea: „Judecând după sensul literal, supravegherea înseamnă inspecție: să verifici care biserici au implementat rânduielile de lucru și care nu, progresele înregistrate de implementare, care conducători și lucrători fac o lucrare reală și care nu, și dacă unii conducători sau lucrători doar distribuie rânduielile de lucru fără a participa la sarcinile specifice. Supravegherea este o sarcină specifică. Pe lângă supravegherea implementării rânduielilor de lucru – dacă acestea au fost implementate, viteza de implementare, calitatea implementării și rezultatele obținute – conducătorii și lucrătorii de nivel superior trebuie să verifice dacă lucrătorii și conducătorii respectă cu strictețe rânduielile de lucru. Unii conducători și lucrători spun spre exterior că sunt dispuși să respecte rânduielile de lucru, dar, după ce se confruntă cu un anumit mediu, se tem să nu fie arestați și se concentrează doar pe a se ascunde, după ce și-au scos de mult din minte rânduielile de lucru; problemele fraților și surorilor rămân nerezolvate, iar ei nu știu ce specifică rânduielile de lucru sau care sunt principiile de practică. Aceasta arată că rânduielile de lucru nu au fost implementate deloc. Alți conducători și lucrători au opinii, noțiuni și împotrivire față de unele dintre cerințele din rânduielile de lucru. Atunci când este timpul implementării acestora, se abat de la adevărata semnificație a rânduielilor de lucru, acționând conform propriilor idei, acționând mecanic și bagatelizând lucrurile doar pentru a termina cu ele sau urmând propria cale, acționând așa cum au ei chef. Toate situațiile de acest fel necesită supraveghere din partea conducătorilor și lucrătorilor de nivel superior. Scopul supravegherii este de a implementa mai bine sarcinile specifice cerute de rânduielile de lucru, fără abateri și conform principiilor. În timpul desfășurării supravegherii, conducătorii și lucrătorii de nivel superior trebuie să pună mare accent pe identificarea oricărei persoane care nu face o lucrare reală sau care este iresponsabilă și lentă în implementarea rânduielilor de lucru; dacă o persoană manifestă o stare de împotrivire în ceea ce privește rânduielile de lucru și nu este dispusă să le implementeze, le implementează selectiv sau pur și simplu nu respectă deloc rânduielile de lucru și, în schimb, își desfășoară propriul demers; dacă o persoană ascunde rânduielile de lucru și le comunică doar conform propriilor idei, nepermițându-le aleșilor lui Dumnezeu să cunoască adevărata semnificație și cerințele specifice ale rânduielilor de lucru – doar prin supravegherea și inspectarea acestor aspecte, conducătorii de nivel superior pot ști ce se întâmplă cu adevărat. În cazul în care conducătorii de nivel superior nu desfășoară supravegherea și inspecția, aceste probleme pot fi identificate? (Nu.) Nu pot fi identificate. Prin urmare, conducătorii și lucrătorii nu trebuie doar să comunice rânduielile de lucru și să ofere îndrumare nivel cu nivel, ci și să supravegheze lucrarea nivel cu nivel atunci când implementează rânduielile de lucru. Conducătorii regionali trebuie să supravegheze lucrarea conducătorilor de district, conducătorii de district trebuie să supravegheze activitatea conducătorilor de biserică, iar conducătorii de biserică trebuie să supravegheze lucrarea fiecărui grup. Supravegherea trebuie efectuată nivel cu nivel. Care este scopul supravegherii? Este de a facilita implementarea exactă a conținutului rânduielilor de lucru conform cerințelor lor specifice. Prin urmare, sarcina de supraveghere este foarte importantă” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (10)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că, pentru a îndeplini corect datoria, conducătorii și lucrătorii trebuie să supravegheze și să urmărească practic fiecare aspect al lucrării, să aprofundeze detaliile și să cunoască și să priceapă progresul lucrării. Ei ar trebui să facă lucrarea în conformitate cu cerințele și rânduielile de lucru ale lui Dumnezeu. Orice încălcare a principiilor găsită în lucrare trebuie abordată cu promptitudine prin părtășie. Oamenii talentați, cu potențial, ar trebui cultivați în timp, de îndată ce sunt descoperiți. Acest lucru necesită inspecție practică, cercetare, supraveghere și verificare, ceea ce demonstrează o atitudine responsabilă față de îndatoriri. În trecut, mă bazam pe propriile închipuiri, încredințând cu ușurință lucrarea celor pe care îi preferam, fără a-i supraveghea sau urmări și fără a înțelege situația concretă a lucrării lor. Această abordare a fost cu adevărat iresponsabilă, iar eu nu mi-am îndeplinit îndatoririle. În viitor, trebuie să practic conform cuvintelor lui Dumnezeu și să supraveghez și să urmăresc practic lucrarea de care sunt responsabilă.

După ce Li Can a fost demisă, am vizitat biserica de care era responsabilă și am întâlnit câțiva noi credincioși care puteau fi cultivați. Am ținut adunări cu ei pentru a le înțelege în mod practic stările și dificultățile și am avut părtășie pentru a rezolva aceste probleme. De asemenea, am avut părtășie cu udătorii pentru a aborda dificultățile din lucrările lor, corectând abaterile din abordările lor. I-am făcut să se concentreze să aibă părtășie despre adevărul cu privire la înțelegerea lucrării lui Dumnezeu, astfel încât noii credincioși să poată construi o temelie solidă pe adevărata cale, cât mai curând posibil. Ulterior, am realizat că problemele apărute în udarea noilor membri în această biserică ar putea exista și în alte biserici. Așadar, am scris rapid scrisori către liderii grupurilor de udare din alte biserici. După ce am scris scrisorile, încă mă simțeam neliniștită, deoarece comunicarea scrisă nu este la fel de eficientă ca a avea părtășie față în față. Prin urmare, le-am scris conducătorilor, în speranța că vor putea supraveghea și urmări personal această lucrare. În cele din urmă, conducătorii au răspuns că existau și aceste probleme la diferite niveluri în bisericile lor și că ei vor supraveghea și verifica în mod corespunzător. Atunci am realizat cu adevărat necesitatea cerințelor lui Dumnezeu ca lucrătorii și conducătorii să supravegheze și să verifice practic lucrarea.

Prin această experiență, mi-am înțeles mai bine propria fire arogantă și totodată am înțeles cât de important este „să privești oamenii și lucrurile și să te comporți și să acționezi în totalitate conform cuvintelor lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriu” cum spune Dumnezeu. De acum înainte, nu trebuie să acționez pe baza propriilor închipuiri. Când mă confrunt cu probleme, trebuie întâi să caut adevărul și să tratez oamenii, evenimentele și lucrurile din jurul meu conform cuvintelor lui Dumnezeu.