O atitudine potrivită față de datorie

iulie 26, 2022

de Milan, Filipine

Am fost foarte supărată după aceea. Pur și simplu nu puteam accepta acest lucru, mai ales când am văzut că mai mulți oameni acceptau lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă și aveau nevoie urgentă de udare. Faptul că mi s-a schimbat datoria chiar atunci m-a făcut să mă întreb dacă fusesem alungată. Îmi făceam griji despre ce aveau să creadă ceilalți despre mine când aveau să afle, că aveau să creadă că-mi lipsea calibrul și că nu puteam face decât munca de jos sau comisioane și că nu aveam un viitor. La început, udam noii credincioși împreună cu toți ceilalți, dar acum că mă ocupam de chestiuni generale, doar sarcini nesemnificative, care era scopul unei astfel de datorii? Oricât de bine mă descurcam, aveam să fiu doar o făcătoare de servicii și să ajung să fiu alungată. Însă, pe atunci, nu am căutat voia lui Dumnezeu și m-am supărat din ce în ce mai tare din acest motiv. Nu-mi îndeplineam bine sarcinile, dar eram mulțumită să fac treaba de mântuială, fără să pun suflet. Uneori, erau multe lucruri de făcut seara, dar eu începeam să ațipesc foarte devreme. Apoi, o soră care era responsabilă de udare mi-a trimis un mesaj, cerându-mi s-o ajut să organizeze niște documente de lucru din trecut. Când am citit mesajul, m-am simțit foarte potrivnică. Nu mai udam nou-veniți, așa că nu eram responsabilă pentru acele lucruri. De ce mi-ar fi cerut să fac asta? Totuși, nu puteam refuza, așa că am fost de acord, fără tragere de inimă. Însă, în ziua următoare, altă soră de la udare mi-a cerut s-o ajut cu ceva. Credeam că treburile generale sunt doar munci de tot felul și că oricine îmi putea spune ce să fac. Nu prea era domeniul meu, deci de ce m-ar fi pus să ajut? Nu voiam să fiu de acord, dar dacă nu eram, mi-era teamă că avea să creadă că nu sprijineam lucrarea bisericii. Cu mâinile legate, i-am spus că aveam s-o fac.

Timp de câteva zile, nu m-am înțeles deloc. Nu am fost capabilă să accept acea schimbare a datoriei de la Dumnezeu și m-am împotrivit conducătoarei, crezând că voia să-mi facă necazuri. I-am spus, intenționat, unei surori care-mi fusese parteneră înainte: „N-am stat niciodată degeaba în lucrarea mea de udare și am făcut tot ce trebuia să fac. Conducătoarea nu m-a ajutat niciodată când au apărut probleme, dar m-a demis cât ai clipi. Nu contează, de vreme ce am fost demisă, probabil am de învățat o lecție din asta.” După ce a auzit asta, și ea a crezut despre conducătoare că nu a fost dreaptă cu mine. Însă atunci, gândindu-mă la chestiunile generale de care trebuia să mă ocup și la faptul că pierdusem stima celorlalți, m-am simțit nedreptățită. De ce am fost repartizată să mă ocup de chestiuni generale? Eram capabilă să fac doar munci de tot felul? Nu meritam să fiu cultivată? Simțeam că, de atunci încolo, aveam să fiu inutilă și chiar dacă îmi păstram credința până la final, aveam să fiu alungată. Aceste gânduri m-au făcut din ce în ce mai nefericită. Mi-am dat seama că starea mea era greșită, așa că am venit înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. „Dumnezeule, ce se întâmplă cu mine? Și asta e o datorie, deci de ce sunt atât de nemulțumită să mă ocup de chestiuni generale? Dumnezeule, Te rog să mă luminezi și să mă îndrumi, ca să mă înțeleg și să nu mai trăiesc în corupție.”

După ce m-am rugat, m-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu despre atitudinea antihriștilor față de o schimbare în datorie. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Stabilirea datoriei care ți se potrivește ar trebui să se bazeze pe punctele tale forte. Dacă uneori datoria rânduită pentru tine de către biserică nu este ceva la care ești bun sau nu este ceva ce-ți dorești să faci, poți să ridici problema și să o rezolvi prin comunicare. Însă dacă poți să îndeplinești datoria și este una pe care ar trebui să o îndeplinești și nu vrei să o faci doar pentru că îți este frică de suferință, atunci există o problemă cu tine ca persoană. Dacă ești dispus să asculți și te poți lepăda de trup, atunci se poate spune că ești rațional. Cu toate acestea, dacă încerci întotdeauna să calculezi care îndatoriri sunt mai prestigioase și presupui că anumite îndatoriri îi vor face pe alții să te privească cu dispreț, acest lucru dovedește că ai o fire coruptă. De ce ești atât de plin de prejudecăți în înțelegerea ta cu privire la îndatoriri? Oare poți să îndeplinești bine o datorie dacă este una pe care ai ales-o pe baza propriilor idei? Acest lucru nu este neapărat adevărat. Ceea ce contează cel mai mult aici este înlăturarea firii tale corupte, iar dacă nu o faci, nu îți vei putea îndeplini bine datoria, chiar dacă este una care îți face plăcere. Unii oameni își îndeplinesc îndatoririle fără principii, iar îndeplinirea datoriei lor se bazează întotdeauna pe propriile preferințe, așa că nu sunt niciodată capabili să rezolve dificultățile, fac mereu lucrurile de mântuială în fiecare datorie pe care o îndeplinesc și, în cele din urmă, sunt alungați. Pot fi astfel de oameni mântuiți? […] Răufăcătorii și antihriștii nu au niciodată atitudinea corectă față de îndatoririle lor. Ce cred ei când sunt transferați? «Crezi că sunt doar un făcător de servicii, cineva care slujește la comanda ta, pe care îl poți alunga, pur și simplu, când ai terminat cu el? Ei bine, nu voi permite să fiu tratat în acest fel! Vreau să fiu lider sau lucrător, pentru că acestea sunt singurele slujbe respectabile pe aici. Dacă nu vrei să mă lași să fiu lider sau lucrător și tot vrei ca eu să contribui, poți să uiți, pur și simplu, de asta!» Ce fel de atitudine este aceasta? Este una de ascultare? Ce motivează această atitudine de a fi transferați în datoria lor? Impetuozitatea, propriile idei și firile lor corupte, nu-i așa? Și care sunt consecințele acestui tip de abordare? În primul rând, vor putea ei să fie loiali și sinceri în următoarea lor datorie? Nu, nu vor putea. Vor avea o atitudine pozitivă? În ce fel de stare vor fi? (Într-o stare de deprimare.) Care este esența deprimării? Este împotrivirea. Și care este rezultatul final al unei firi potrivnice și deprimate? Poate cineva care se simte așa să-și facă bine datoria? (Nu.) Dacă cineva este întotdeauna negativ și potrivnic, este apt să îndeplinească o datorie? Indiferent de datoria pe care o îndeplinește, nu o poate îndeplini bine. Acesta este un cerc vicios și nu se va termina bine. De ce? Astfel de oameni nu se află pe o cale bună; ei nu caută adevărul, nu sunt ascultători și nu pot înțelege în mod corespunzător atitudinea și abordarea familiei lui Dumnezeu față de ei. Acesta este un necaz, nu-i așa? A fost o schimbare perfect potrivită a datoriei, dar antihriștii spun că este făcută pentru a-i chinui, că nu sunt tratați ca ființe umane, că familiei lui Dumnezeu îi lipsește iubirea, că sunt tratați ca niște mașinării, chemați atunci când este nevoie de ei, apoi dați deoparte când nu este nevoie de ei. Nu e aceasta o logică întortocheată? Are conștiință sau rațiune cineva care spune așa ceva? Nu are pic de umanitate! Distorsionează o chestiune perfect rațională; transformă o practică total adecvată în ceva negativ – nu reprezintă acest lucru răul unui antihrist? Poate cineva care este atât rău să înțeleagă adevărul? În niciun caz. Aceasta este problema unui antihrist; va răstălmăci logica oricărui lucru care i se întâmplă. De ce gândesc ei într-un mod întortocheat? Pentru că sunt extrem de răi prin natură, răi în esență. Natura și esența unui antihrist sunt, în primul rând, rele, urmate de ticăloșia lor, iar acestea sunt principalele lor caracteristici. Natura rea a antihriștilor îi împiedică să înțeleagă corect orice și, în schimb, ei distorsionează și interpretează greșit totul, merg la extreme, despică firul în patru și nu se pot ocupa cum se cuvine de lucruri și nu caută adevărul. Apoi, se împotrivesc activ lucrurilor și caută răzbunare sau chiar își răspândesc propriile noțiuni și negativitatea, incitându-i și ademenindu-i pe ceilalți să perturbe lucrarea casei lui Dumnezeu. Ei răspândesc în secret unele nemulțumiri, judecă modul în care oamenii sunt tratați în casa lui Dumnezeu, regulile de administrare a acesteia, modul în care anumiți lideri fac lucrurile și îi condamnă pe acești lideri. Ce fel de fire este aceasta? Este o fire ticăloasă” („Vor să se retragă atunci când nu există statut sau speranță de a câștiga binecuvântări” în Demascarea antihriștilor). Din cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că în fața oricărui lucru, antihriștii nu pot înțelege cum trebuie voia lui Dumnezeu, ci înțeleg mereu lucrurile greșit. Ei abordează orice simplă schimbare din datorie cu o perspectivă rea, gândindu-se că sunt retrogradați, că li se fac necazuri. Ei chiar simt că primesc ordine de la casa lui Dumnezeu, ca și cum ar fi roboți. Devin negativi și potrivnici și chiar își pot abandona oricând datoria, fără să țină cont de lucrarea casei lui Dumnezeu. Antihriștii au o natură atât de era și vicioasă! Însă am văzut că acționam exact la fel. Ar fi trebuit să reflectez asupra felului în care eșuasem după ce am fost demisă și să prețuiesc șansa la această nouă datorie. Dar nici măcar nu am reflectat. Am crezut despre conducătoare că era dură cu mine, că a mă ocupa de chestiuni generale însemna un statut mai mic și o rușine, că făceam munci de tot felul, că eram o făcătoare de servisii și nu meritam să fiu cultivată, așa că nu aveam un viitor. Pur și simplu nu mă puteam supune acestui lucru, ci chiar credeam că am suferit o mare nedreptate și eram foarte potrivnică acestei datorii. Trăgeam chiulul mereu, făcând lucrurile de mântuială și plutind în derivă. Îmi plângeam de milă împotriva lui Dumnezeu și foloseam acest tip de negativism ca să lupt împotriva lui. Nu am vrut să cooperez atunci când surorile de la udare au venit la mine pentru ajutor, ci am fost plină de doleanțe. Am crezut că-mi dădeau ordine, făcându-mă să robotesc și să fac munci de tot felul. Eram atât de absurdă și rea! Am vrut să-mi revărs sentimentele că fusesem nedreptățită, așa că mi-am dat frâu liber doleanțelor către fosta mea parteneră, plângându-mă de conducătoare. Asta a afectat-o și a făcut-o să aibă prejudecăți față de conducătoare. Acea schimbare din datorie m-a expus pe deplin. Mi-am făcut datoria bazându-mă doar pe preferințele personale, vrând doar una care să mă pună într-o lumină bună. Cu un statut mai mic, am crezut că ceilalți nu aveau să mă mai admire și că nu aveam nicio speranță la binecuvântări, așa că am fost negativă și lentă la muncă, luptând cu Dumnezeu și chiar exprimându-mi mânia în datoria mea. Mi-am răspândit prejudecățile și noțiunile și am atras o altă persoană de partea mea, să lupte pentru mine. În ce fel eram diferită de un antihrist? Reflectând, am văzut că eu chiar nu aveam deloc umanitate sau rațiune, că aveam o natură foarte vicioasă.

Apoi am citit câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu. „Unii oameni nu își îndeplinesc datoria în mod corespunzător, sunt întotdeauna neglijenți și superficiali, provocând întreruperi sau perturbări și, în cele din urmă, sunt înlocuiți. Ei nu sunt, totuși, alungați din biserică, adică li se oferă o șansă de a se pocăi. Toată lumea are firi corupte și toți au momente în care sunt derutați sau confuzi, momente în care sunt de statură mică. Scopul în care ți se oferă o șansă este acela de a schimba toate acestea. Și cum poți face asta? Trebuie să reflectezi asupra greșelilor din trecut și să ajungi să le cunoști; nu găsi scuze și nu te apuca să răspândești noțiuni. Dacă Îl înțelegi greșit pe Dumnezeu și transmiți cu dezinvoltură aceste neînțelegeri altora, astfel încât și ei să-L interpreteze greșit pe Dumnezeu alături de tine, și dacă ai noțiuni și umbli să le răspândești, ca toată lumea să aibă noțiuni cu tine și să încerce să raționeze cu Dumnezeu alături de tine, nu este acest lucru instigator? Nu este aceasta împotrivire față de Dumnezeu? Și poate să iasă ceva bun din împotrivirea față de Dumnezeu? Mai poți fi mântuit? Speri că Dumnezeu te va mântui, dar te împotrivești și te opui lui Dumnezeu; te-ar putea mântui Dumnezeu? Uită de aceste speranțe. Când ai făcut o greșeală, Dumnezeu nu te-a tras la răspundere și nici nu te-a alungat din cauza acestei singure erori. Casa lui Dumnezeu ți-a dat o șansă și ți-a permis să continui să îndeplinești o datorie și să te pocăiești, ceea ce reprezintă oportunitatea pe care ți-a dat-o Dumnezeu; dacă ai conștiință și rațiune, ar trebui să prețuiești asta. Unii oameni sunt întotdeauna neglijenți și superficiali atunci când își îndeplinesc datoria și sunt înlocuiți; unii sunt transferați. Înseamnă asta că au fost alungați? Dacă Dumnezeu nu a spus asta, mai ai o șansă. Prin urmare, ce ar trebui să faci? Ar trebui să reflectezi asupra ta și să ajungi să te cunoști și să obții adevărata pocăință; aceasta este calea. Însă unii oameni nu fac asta. Ei ripostează și spun mereu: «Nu mi s-a permis să îndeplinesc această datorie pentru că am spus ceva greșit și am jignit pe cineva». Nu caută problema în ei înșiși, nu reflectează, nu caută adevărul, nu se supun rânduielilor și orchestrărilor lui Dumnezeu și se opun lui Dumnezeu prin răspândirea noțiunilor. Nu au devenit ei Satana? Când faci lucrurile pe care le face Satana, nu mai ești un om care-L urmează pe Dumnezeu. Ai devenit un dușman al lui Dumnezeu – ar putea Dumnezeu să-Și mântuiască dușmanul? Nu. Dumnezeu îi mântuiește pe oamenii cu firi corupte, pe oamenii adevărați – nu pe diavoli, nu pe dușmanii Săi. Când te împotrivești lui Dumnezeu și te plângi de Dumnezeu și Îl interpretezi greșit și Îl judeci pe Dumnezeu, răspândind noțiuni despre El, atunci ești complet împotriva lui Dumnezeu; lansezi un strigăt împotriva lui Dumnezeu” („Doar prin căutarea principiilor-adevăr putem să ne îndeplinim datoria cum se cuvine” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Să citesc cuvintele lui Dumnezeu a fost foarte emoționant pentru mine! Pierdusem acea datorie, dar Dumnezeu nu mă priva de șansa de a îndeplini o datorie. El nu a spus că nu puteam urmări adevărul, că aveam să fiu alungată. Fusesem repartizată să preiau altă datorie, primind șansa de a reflecta cu adevărat asupra mea și a mă înțelege. Dar, neînțelegând voia lui Dumnezeu, am crezut că această schimbare însemna că-mi pierd statutul, că-mi stric imaginea și că nu voi avea un viitor. Eram negativă și mă luptam cu Dumnezeu. Eram atât de răzvrătită și absurdă! Când udam credincioși noi, de vreme ce nu aveam un calibru bun, nu puteam avea părtășie clară despre diferitele adevăruri ale viziunilor, iar întrebările lor nu-și găseau răspuns. Însă, de teamă că alții aveau să mă desconsidere, am jucat un rol și nu am vorbit deschis și nici nu am căutat ajutor când am întâmpinat dificultăți. Conducătoarea a avut părtășie cu mine despre principiile și metodele pentru acea datorie, dar am fost mulțumită numai să aflu despre ele și, după aceea, nu m-am gândit cum să le practic și să le aplic. Așadar, nu am înțeles multe dintre principii după multă părtășie, iar lucrarea mea de udare nu a avut niciodată rezultate bune. Nu numai că aveam un calibru slab, dar eram extrem de arogantă și nu aveam dorința de a căuta adevărul. De fapt, nu dobândeam pricepere și nu existau progrese în lucrarea de care eram răspunzătoare. Așa că a trebuit să fiu demisă. Dar nu voiam să-mi recunosc corupția și defectele. Eram indignată din cauza demiterii mele și refuzam să o accept. Ba chiar am înțeles greșit că Dumnezeu mă expunea, punându-mă într-o lumină proastă, alungându-mă. Era absurd și complet nerezonabil din partea mea! Cu calibrul meu slab și lipsa realizărilor din udarea nou-veniților, m-am simțit mereu constrânsă și necorespunzătoare și am fost deprimată mult timp. Dacă aș fi continuat să fac acea datorie, nu mi-ar fi afectat doar viața mea, ci ar fi ținut pe loc și lucrarea casei lui Dumnezeu. Pe baza calibrului și calităților mele, conducătoarea mi-a dat o datorie pe care puteam s-o fac, pe care eram în stare s-o duc la bun sfârșit. Asta înseamna a urmări principiile și a fi responsabilă față de viața mea. Dar eu nu știam ce era bine pentru mine. Nu am reflectat asupra mea ca să mă cunosc, ci am contraatacat, judecând-o pe la spate pe conducătoare și răspândind negativism. Părea că doar îi căutam ei nod în papură, dar, de fapt, mă împotriveam lui Dumnezeu, luptând cu El. Fiind expusă în felul acesta, am văzut că nu doar că-mi lipsea calibrul, dar aveam și o fire foarte coruptă. Dacă nu mă supuneam așa cum ar fi trebuit și nu-mi făceam datoria cu zel, aș fi fost expusă și alungată.

Reflectând, am descoperit și perspectiva greșită pe care o aveam. Credeam că îndatoririle se clasau diferit, că erau neînsemnate sau importante și că, doar datoria de conducător sau responsabil de udare era una adevărată, în vreme ce sarcinile modeste și lucrarea chestiunilor generale nu contau. Credeam că e o lucrare nepretențioasă și că, cel mult, era un serviciu și apoi eu aș fi sfârșit prin a fi alungată. Așa că, atunci când am auzit că am fost repartizată să mă ocup de chestiuni generale, m-am simțit inferioară, ca și cum eram tratată ca o mașinărie. Eram foarte potrivnică și nu aveam impulsul de a-mi face datoria. Dar în casa lui Dumnezeu, toate îndatoririle sunt pentru planul de gestionare a lui Dumnezeu ca să mântuiască omenirea. Fie că suntem conducători sau ne ocupăm de chestiuni generale, toate sunt însărcinarea lui Dumnezeu, iar noi trebuie să cooperăm. E exact ca o mașinărie, fiecare piesă are scopul ei, așa că nu există îndatoriri mari sau mici, înalte sau josnice, nobile sau inferioare, ci doar funcții diferite. Orice datorie fac oamenii, fiecare are lecții de învățat și adevăruri în care să pătrundă. Atât timp cât urmărim adevărul, cu toții putem fi mântuiți de Dumnezeu. Însă eu mereu mă gândeam greșit la lucruri. Credeam că a mă ocupa de chestiuni generale era doar trudă, munci de tot felul și un serviciu. Am aplicat această perspectivă deformată și rea faptului că datoria îmi fusese schimbată și am înțeles greșit voia lui Dumnezeu. E un lucru dezgustător și odios pentru Dumnezeu!

Asta mi-a amintit de câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu. „Dorința lui Dumnezeu este ca fiecare persoană să fie desăvârșită, să fie în final câștigată de El, să fie complet curățată de El și să devină oameni pe care El îi iubește. Nu contează dacă vă spun că sunteți înapoiați sau de calibru slab – acestea sunt toate adevărate. Faptul că Eu spun aceasta nu dovedește că intenționez să vă abandonez, că mi-am pierdut speranța în voi, cu atât mai puțin că nu sunt dispus să vă salvez. Astăzi, am venit să fac lucrarea mântuirii voastre, ceea ce înseamnă că lucrarea pe care o fac Eu este o continuare a lucrării de mântuire. Fiecare persoană are șansa de a fi desăvârșită: dacă ești dispus, dacă urmărești, în final vei putea să obții acest rezultat, și niciunul dintre voi nu va fi abandonat. Dacă ești de calibru slab, cerințele Mele pentru tine vor fi în conformitate cu calibrul tău slab; dacă ești de calibru înalt, cerințele Mele pentru tine vor fi în conformitate cu calibrul tău înalt; dacă ești ignorant și analfabet, cerințele Mele vor fi în conformitate cu analfabetismul tău; dacă ești cult, cerințele Mele pentru tine vor fi în conformitate cu faptul că ești cult; dacă ești în vârstă, cerințele Mele pentru tine vor fi în conformitate cu vârsta ta; dacă ești capabil să oferi ospitalitate, cerințele Mele pentru tine vor fi în conformitate cu această abilitate; dacă spui că nu poți oferi ospitalitate și poți doar să îndeplinești o anumită funcție, fie ea propovăduirea evangheliei sau îngrijirea bisericii, ori participarea la celelalte treburi generale, desăvârșirea Mea pentru tine va fi în conformitate cu funcția pe care o îndeplinești” („Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată” din Cuvântul Se arată în trup). Am fost foarte emoționată, dar și rușinată, în același timp. L-am înțeles greșit și L-am învinuit pe Dumnezeu, fără să-I înțeleg voia. De fapt, Dumnezeu nu a spus niciodată că nu va mântui oamenii cu calibru slab, iar calibrul lor sau datoria pe care o fac ei nu determină felul în care sunt tratați de El. El se uită dacă ei iubesc și urmăresc adevărul. Aceasta e cheia mântuirii lor. M-am gândit la o răufăcătoare excomunicată în trecut din casa lui Dumnezeu. Părea să aibă calibru, iar datoria ei inspira admirație, dar ea a urmărit mereu statutul, i-a oprimat pe ceilalți și i-a exclus pe cei cu opinii diferite. A fost emondată și tratată în repetate rânduri, dar nu s-a căit. În cele din urmă, a fost excomunicată. Iar conducătorii falși și antihriștii care au fost expuși și alungați în anii recenți păreau să aibă, în general, calibru și haruri, dar ei nu urmăreau adevărul. Urmăreau mereu renumele și statutul și erau pe o cale potrivnică lui Dumnezeu. Oricât de măreț ar putea părea calibrul cuiva sau cât de înalt i-ar putea părea statutul, dacă nu caută adevărul, să fie expus și alungat de Dumnezeu e o chestiune de timp. M-am gândit și la niște frați și surori cu un calibru mediu, ale căror îndatoriri nu sunt remarcabile, dar ei le-au făcut din inimă, luând locul unei ființe create. Când dezvăluie corupție, ei vin înaintea lui Dumnezeu să se roage și să caute, să reflecteze asupra lor și să se cunoască prin cuvintele lui Dumnezeu. Firile lor corupte se pot schimba cu timpul. Când m-am gândit la asta, am putut simți cât de dreaptă e firea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu tratează pe nimeni nedrept. Indiferent de calitatea calibrului nostru, orice datorie facem, Dumnezeu îngrijește și udă pe fiecare în mod egal și stabilește situații prin care noi să experimentăm cuvintele lui Dumnezeu și să pătrundem în realitatea adevărului. Lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omului e atât de practică! După ce am înțeles voia lui Dumnezeu, n-am mai fost atât de potrivnică în datoria mea curentă, ci am vrut să mă supun și s-o îndeplinesc.

Ulterior, am citit câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu. „Astăzi, când îndepliniți o datorie în casa lui Dumnezeu, fie că este importantă sau măruntă, fie că implică muncă fizică sau folosirea minții, fie că se săvârșește în afara sau în interiorul bisericii, datoria pe care o îndepliniți nu este întâmplătoare. În ce fel este aceasta alegerea ta? Este îndrumată de Dumnezeu. Doar datorită însărcinării date de Dumnezeu ești mișcat și ai acest simț al misiunii și al responsabilității și ești capabil să îndeplinești această datorie. Printre necredincioși, mulți sunt atrăgători, inteligenți sau capabili. Dar îi favorizează Dumnezeu? Nu, Dumnezeu nu i-a ales, Dumnezeu vă favorizează numai pe voi, acest grup de oameni. El vă face să vă asumați toate tipurile de roluri, să duceți la bun sfârșit orice fel de datorie și responsabilitate în lucrarea Sa de gestionare, iar când, în cele din urmă, planul de gestionare al lui Dumnezeu (planul mântuirii) se va termina și va fi finalizat, ce glorie și cinste va fi aceasta! Și, așadar, în timp ce oamenii își îndeplinesc datoria astăzi îndură puține greutăți, când renunță la lucruri și se sacrifică, când plătesc un preț, când își pierd statutul, faima și averea în lume, când nu mai au acele lucruri, pare că Dumnezeu le-a luat acele lucruri – dar au câștigat ceva mai prețios și mai valoros. Ce au câștigat de la Dumnezeu? Prin îndeplinirea unei datorii, dobândesc oamenii adevărul și viața. Doar atunci când ți-ai îndeplinit bine datoria, când ai îndeplinit însărcinarea dată ție de Dumnezeu, când îți trăiești întreaga viață pentru misiune și însărcinare dată de Dumnezeu, când ai o mărturie frumoasă și duci o viață demnă – doar atunci ești o persoană reală! Și de ce spun că ești o persoană reală? Pentru că Dumnezeu te-a ales pe tine, El ți-a îngăduit să îndeplinești datoria unei creaturi de-a lui Dumnezeu în gestionarea Sa, iar pentru viața ta nu poate exista o valoare sau o însemnătate mai mare” („Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă”). „Dumnezeu nu Se uită la ceea ce spui sau promiți atunci când te afli în fața Lui. Dumnezeu Se uită la ceea ce faci, dar lui Dumnezeu nu-I pasă cât de mari, misterioase sau mărețe sunt faptele tale; chiar dacă faci un lucru mărunt, dacă Dumnezeu vede sinceritate în faptele tale, El va spune: «Această persoană crede cu sinceritate în Mine. Nu a exagerat niciodată. Se comportă conform postului pe care îl ocupă. Și deși se poate să nu fi adus o mare contribuție la casa lui Dumnezeu și este de calibru slab, este statornică în tot ceea ce face; are sinceritate.» Ce include această «sinceritate»? Include frica și ascultarea de Dumnezeu, precum și adevărata iubire și credință; include tot ceea ce Dumnezeu dorește să vadă. Pentru alții, astfel de oameni pot fi neremarcabili, aceasta ar putea fi o persoană care face mâncare sau curățenie, cineva care îndeplinește o datorie obișnuită. Astfel de oameni nu sunt remarcabili pentru ceilalți, nu au realizat nimic grozav și nu este nimic de apreciat, admirabil sau de invidiat la ei – sunt doar oameni obișnuiți. Și totuși, tot ceea ce vrea Dumnezeu se găsește în ei, totul trăiește în ei și ei Îi dau totul lui Dumnezeu. Ce credeți că mai vrea Dumnezeu? Dumnezeu este mulțumit” („Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au arătat că orice datorie primesc, e din conducerea și rânduielile lui Dumnezeu. Ar trebui să mă supun și s-o abordez din inimă. Orice fel de calibru am sau câte sunt capabilă să fac, ar trebui să-mi dau toată silința, să fac tot ce pot. Asta e voia lui Dumnezeu și asta înseamnă cu adevărat să-mi fac datoria.

După ce m-am ocupat de chestiunile generale o vreme, am văzut că nu erau deloc o corvoadă, așa cum îmi închipuisem. Sunt multe principii în care trebuie să pătrund și să intru în acea datorie și ea necesită o inimă sinceră, care caută adevărul în timp ce o îndeplinește. Am câștigat multe din chestiunile generale, după ce am obținut ceva practică. Am dobîndit pricepere și am ajuns să înțeleg câteva principii și am experimentat și cât de practică este mântuirea omenirii de către Dumnezeu! Schimbarea aceasta a datoriei mi-a schimbat perspectiva greșită pe care o avusesem față de îndatoriri și am devenit dispusă să mă supun rânduielilor lui Dumnezeu și să-mi dau silința în datoria mea. Slavă Ție, Dumnezeule!

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

O denunțare greșită

de Xiaojie, Australia Timp de mai mult de un an, Dumnezeu a avut părtășie despre adevărurile discernerii liderilor falși. La întruniri,...

Nu e ușor să scapi de vanitate

de Huan'ai, Japonia În iulie 2020, datorită nevoilor lucrării video, supraveghetorul meu a rânduit să fac videoclipuri. Pe atunci, am fost...

Lasă un răspuns

Contactează-ne pe Messenger