de Zhao Ziwen, China

În mai 2024, am primit o scrisoare de raportare. Era despre sora Wang Yi, cu care cooperasem anterior. Verificările au arătat că, în timpul mandatului ei de conducătoare, Wang Yi fusese arogantă și neprihănită de sine. Ea promovase și folosise mai mulți oameni răi și neîncrezători pentru lucrarea bisericii și nu a vrut să asculte când ceilalți au sfătuit-o să n-o facă, aducând prejudicii grave lucrării bisericii. În cele din urmă, a fost demisă și pusă în izolare pentru a reflecta asupra ei înseși. Văzând ce i s-a întâmplat lui Wang Yi, am fost profund neliniștită. Simțeam că a fi conducătoare era într-adevăr periculos; nu știi niciodată când s-ar putea să comiți fapte rele și să fii dezvăluită și eliminată. La sfârșitul lunii septembrie, am primit o scrisoare de la conducătorii mei, prin care îmi cereau să lucrez temporar în biserica de care fusese responsabilă Wang Yi. M-am gândit în sinea mea: „Intrarea mea în viață este slabă, iar firea mea este, de asemenea, destul de arogantă. Dacă nu fac bine lucrarea, voi fi și eu dezvăluită și eliminată?” Știam că această datorie mi se repartiza cu permisiunea lui Dumnezeu și că refuzul meu nu ar fi fost în acord cu intenția lui Dumnezeu. Dar, dacă o acceptam, mă temeam că voi fi dezvăluită. M-am simțit foarte indecisă, dar, în cele din urmă, am acceptat fără tragere de inimă.

După aceea, m-am dus să lucrez în această biserică. După o vreme, am descoperit că un supraveghetor tehnic nu purta nicio povară pentru datoria sa, era mereu leneș și iresponsabil și trebuia să fie demis cât mai curând posibil. La acea vreme, m-am gândit s-o promovez pe Xincheng, ca să se instruiască pentru datoria de supraveghetoare. Pe baza evaluărilor din partea fraților și a surorilor, am putut să văd că Xincheng purta o povară în datoria ei și avea abilități în acest domeniu, așa că, pentru o vreme, putea să fie pusă la probă. Dar partenera mea, sora Lin Hui, a spus că familia lui Xincheng o persecuta din cauza credinței ei în Dumnezeu și era îngrijorată că numirea ei ca supraveghetoare avea să creeze riscuri. După ce i-am cercetat situația, am aflat că, atunci când Xincheng a început să creadă în Dumnezeu, soțul ei o persecutase, dar trecuseră câțiva ani, iar acum soțul ei nu mai spunea nimic. Așa că i-am zis lui Lin Hui că nu exista nimeni altcineva potrivit în acel moment și că Xincheng putea să facă lucrarea în timp ce o observam, dar Lin Hui tot nu a fost de acord. M-am gândit în sinea mea: „Abia am sosit aici ca să fac această datorie, așa că nu-i cunosc pe membrii bisericii la fel de bine ca Lin Hui. În plus, are o atitudine foarte fermă. Dacă aș insista s-o folosesc pe Xincheng, ce s-ar întâmpla dacă soțul ei ar persecuta-o și ar pune biserica în pericol? N-ar trebui oare să-mi asum eu acea responsabilitate? N-ar spune atunci frații și surorile că sunt arogantă și neprihănită de sine pentru că nu ascult opiniile altora? Asta ar fi o faptă rea din partea mea.” Gândindu-mă la asta, n-am mai zis nimic. Drept urmare, progresul lucrării a fost întârziat, deoarece supraveghetorul tehnic nu a fost demis la timp. În plus, în lucrarea de cultivare a oamenilor, am văzut că predicatoarea Li Yan avea ceva calibru și putea să accepte adevărul. Totuși, intrarea ei în viață era superficială și nu înțelegea diverse principii. Cu toate acestea, am simțit că putea să facă unele lucrări reale odată ce le-ar fi înțeles, așa că am plănuit s-o cultiv. Dar, ulterior, unii oameni au comentat că Li Yan era destul de înșelătoare, spunând că nu raporta aspecte ale lucrării care trebuiau raportate și chiar susținea că nu știe cum să o facă. După ce m-am întâlnit cu ea pentru a înțelege situația, mi-am dat seama că nu evita să întocmească rapoarte și nici nu era înșelătoare; doar că experiența ei era superficială și nu știa cum să facă lucrarea. La acea vreme, m-am gândit: „Frații și surorile nu o tratează corect pe Li Yan; ei pur și simplu judecă după aparențe. Ar trebui să am părtășie cu ei despre principiile pentru tratarea corectă a oamenilor.” Dar apoi mi-a venit un alt gând: „Din moment ce toți frații și toate surorile au spus asta, dacă eu continui să insist asupra propriei mele păreri, n-or să spună ei că sunt la fel ca Wang Yi, că nu ascult sugestiile altora și acționez arbitrar în cultivarea oamenilor? Mai bine nu mă expun. Doar o să observ o vreme și o să văd ce se întâmplă.” După ce m-am gândit la asta, n-am mai cultivat-o pe Li Yan. Când conducătorii mei mi-au scris ca să mă întrebe despre situația cultivării oamenilor, m-am gândit: „Dacă o recomand pe Li Yan, ce se întâmplă dacă va fi dezvăluită mai târziu? Nu vor spune oare conducătorii că firea mea este arogantă și că nu accept opiniile diferite ale fraților și ale surorilor? Dar, dacă nu cultiv pe nimeni, conducătorii vor spune că nu fac nicio lucrare reală. Mai bine le spun că nu pot să-mi formez o părere clară despre ea. În felul acesta, chiar dacă Li Yan va fi dezvăluită mai târziu, nu va fi doar responsabilitatea mea.” Așadar, când le-am răspuns conducătorilor, ba am spus că Li Yan putea fi cultivată, ba că nu pot să-mi formez o părere clară despre ea, neexprimând o atitudine precisă. După aceea, tot nu am cultivat-o pe Li Yan. Pentru că eram mereu prea precaută în datoria mea, temându-mă că va trebui să-mi asum responsabilitatea în cazul în care ajustările de personal ar fi fost nepotrivite, am tot amânat și nu am îndrăznit să iau o decizie finală. Drept urmare, o parte din lucrare a progresat lent din cauza lipsei de personal. Mi-am dat seama că starea mea era incorectă, așa că m-am rugat lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule, sunt foarte pasivă în datoria mea acum și sunt mereu prea precaută. Simt multă durere în inima mea. Te rog să mă călăuzești ca să-mi înțeleg propriile probleme!”

Mai târziu, conducătorii mei mi-au scris pentru a mă întreba: „De ce este atât de lent progresul în cultivarea oamenilor? Vedem că ești foarte pasivă în datoria ta și nu știm motivul.” Le-am povestit conducătorilor mei despre starea mea, iar ei mi-au trimis un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Unii oameni cred în Dumnezeu de mai mulți ani, dar tot nu înțeleg cea mai mică fărâmă de adevăr. Viziunea lor asupra lucrurilor rămâne aceeași cu cea a non-credincioșilor. Când văd un conducător fals sau un antihrist dezvăluit și eliminat, ei se gândesc: «În calitate de credincios și persoană care-L urmează pe Dumnezeu, a trăi înaintea lui Dumnezeu este ca atunci când mergi pe gheață subțire! E ca și cum ai trăi pe muchie de cuțit!» Iar alții spun: «A fi conducător sau lucrător și a-L sluji pe Dumnezeu este riscant. Este exact cum spune zicala: „A fi apropiat de un rege este la fel de periculos ca a te culca lângă un tigru.” Dacă faci sau spui ceva greșit, vei ofensa firea lui Dumnezeu și vei fi eliminat și pedepsit!» Sunt corecte aceste remarci? «A merge pe gheață subțire» și «a trăi pe muchie de cuțit» – ce înseamnă aceste cuvinte? Aceste cuvinte înseamnă că o situație este foarte periculoasă – că te vei confrunta cu un mare pericol în fiecare moment și că până și cea mai mică neglijență te va face să-ți pierzi punctul de sprijin. «A fi apropiat de un rege este la fel de periculos ca a te culca lângă un tigru» este o zicală comună printre non-credincioși. Înseamnă că este periculos să trăiești în prezența unui rege diavol. Dacă cineva aplică această zicală slujirii lui Dumnezeu, unde a greșit? A compara un rege diavol cu Dumnezeu, cu Creatorul – nu este aceasta o blasfemie la adresa lui Dumnezeu? Aceasta este o problemă serioasă. Dumnezeu este un Dumnezeu drept și sfânt; faptul că omul ar trebui să fie pedepsit pentru că I se împotrivește lui Dumnezeu și pentru că este ostil față de El este absolut firesc și justificat. Satana și diavolii nu au nicio fărâmă din adevăr; ei sunt murdari și ticăloși, îi masacrează pe cei nevinovați și îi devorează pe oamenii buni. Cum pot fi puși pe aceeași treaptă cu Dumnezeu? De ce oamenii denaturează faptele și Îl calomniază pe Dumnezeu? Aceasta este o blasfemie imensă la adresa lui Dumnezeu! Atunci când unii oameni care sunt adesea negativi și nu își realizează îndatoririle cu sinceritate sunt emondați, își fac griji că vor fi eliminați și se gândesc adesea în sinea lor: «A crede în Dumnezeu este într-adevăr ca atunci când mergi pe gheață subțire! De îndată ce faci ceva greșit, ajungi să fii emondat; de îndată ce ești caracterizat drept conducător fals sau antihrist, ești demis și eliminat. În casa lui Dumnezeu, nu este un lucru neobișnuit ca Dumnezeu să Se înfurie, iar când oamenii au făcut câteva lucruri rele, sunt eliminați cu un cuvânt. Nici măcar nu li se dă șansa să se pocăiască.» Chiar așa se petrec lucrurile, de fapt? Casa lui Dumnezeu chiar nu le dă oamenilor șansa de a se pocăi? (Greșit.) Acei oameni răi și antihriști sunt eliminați doar pentru că au comis multiple fapte rele, au fost emondați și, totuși, în ciuda admonestărilor repetate, ei nu își schimbă comportamentul. Care este problema cu oamenii care gândesc în acest mod? Își găsesc justificări amăgitoare. Nu urmăresc adevărul și nici nu muncesc cum se cuvine și, pentru că le este frică să nu fie îndepărtați și eliminați, se plâng amarnic și își răspândesc noțiunile. În mod clar, au o umanitate slabă și sunt adesea superficiali și negativi și leneși în privința lucrării lor. Le este frică să nu fie dezvăluiți și eliminați, așa că pasează toată vina bisericii și lui Dumnezeu. Care este natura acestui lucru? Aceea de a-L judeca pe Dumnezeu, de a se plânge de El și de a I se împotrivi. Aceste remarci reprezintă cele mai evidente sofisme și cele mai absurde afirmații. Faptul că acești oameni pot spune astfel de lucruri este o dovadă că, deși cred în Dumnezeu de ani de zile, nu au urmărit niciodată adevărul. Numai acest lucru i-ar putea face să se coboare la nivelul de a-L judeca pe Dumnezeu, de a I se împotrivi și de a-L huli” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin alungarea firilor corupte”). Expunerea severă a lui Dumnezeu mi-a străpuns inima și a fost dureros de îndurat. M-am gândit la momentul în care am văzut cum a fost demisă Wang Yi pentru că fusese arogantă, insistând asupra propriilor păreri, alegând oameni prin încălcarea principiilor și perturbând și tulburând lucrarea bisericii. Asta m-a făcut să simt că tocmai îndeplinirea datoriei de conducătoare o determinase să comită aceste fapte rele. M-am gândit că nu trebuie să mai fiu niciodată conducătoare în viitor; dacă aș comite fapte rele, n-aș mai avea nicio șansă de a fi mântuită. Când conducătorii de nivel superior mi-au cerut să preiau conducerea lucrării bisericii, am fost aparent de acord, dar în inima mea, eram în gardă. Simțeam că a fi conducătoare era o treabă periculoasă și mă temeam să nu fac o greșeală și apoi să fiu dezvăluită și demisă. Puteam să văd clar că supraveghetorul tehnic era iresponsabil în datoria sa și că trebuia demis de urgență. După ce am cântărit lucrurile, am simțit că Xincheng era o candidată potrivită și am vrut s-o promovez și s-o cultiv. Dar când am auzit-o pe partenera mea că nu este de acord să o folosim pe Xincheng, nu am încercat să mai discut pe această temă, pentru că mă temeam că va spune că insist asupra propriilor păreri. De asemenea, mă temeam că soțul lui Xincheng o va persecuta din nou și că va trebui să-mi asum responsabilitatea dacă acest lucru ar face probleme bisericii. Așadar, nu l-am înlocuit pe supraveghetor la timp, ceea ce a întârziat progresul lucrării. De asemenea, am vrut s-o cultiv pe Li Yan, dar când am auzit că evaluarea unor frați și a unor surori în ceea ce o privește este proastă, deși știam că ar trebui să am părtășie cu ei despre principiile modului corect de a-i trata pe oameni, m-am temut că vor spune că sunt arogantă și că nu-i ascult pe ceilalți, așa că nu am îndrăznit să insist. Pentru că am fost atât de timidă și ezitantă în datoria mea și nu am îndrăznit să iau atitudine, personalul nu a fost cultivat la timp, ceea ce a îngreunat lucrarea bisericii. Din cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că toate aceste gânduri ale mele însemnau că eram în gardă față de Dumnezeu. Regii lumești nu sunt corecți sau drepți; de îndată ce descoperă că cineva a făcut ceva greșit sau i-a nemulțumit câtuși de puțin, îl chinuie. Îl considerasem pe Dumnezeu ca fiind la fel ca un rege lumesc, care i-ar trage pe oameni la răspundere și i-ar demite și elimina de îndată ce ar face o greșeală. Aceasta era o blasfemie gravă la adresa lui Dumnezeu! Gândindu-mă la asta, eșecul lui Wang Yi s-a datorat, în principal, firii ei arogante. A acționat arbitrar în datoria ei, nu a vrut să asculte nici măcar atunci când frații și surorile au sfătuit-o și a insistat în mod deosebit asupra propriilor păreri. Acest lucru a adus prejudicii lucrării, motiv pentru care a fost demisă. Nu a fost eliminată pentru că a făcut o singură greșeală. Nu am ținut cont de context sau de cursul evenimentelor, ci am judecat doar după aparențe, trăgând concluzia că fusese dezvăluită pentru că făcea datoria de conducătoare. Chiar schimbam albul cu negrul și nu puteam să deosebesc binele de rău! M-am rugat grabnic: „O, Dumnezeule, pentru că nu cunosc firea Ta dreaptă, sunt mereu suspicioasă și în gardă în datoria mea. Gândurile și manifestările mele Te blasfemiază și, de asemenea, îngreunează lucrarea bisericii. Dragă Dumnezeule, Te rog să mă călăuzești ca să-mi cunosc firea coruptă!”

După aceea, am cugetat. Ce fire coruptă mă făcea să fiu în gardă față de Dumnezeu în felul acesta? Într-o zi, am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Oamenii trebuie să-și abordeze îndatoririle și să se apropie de Dumnezeu cu inima cinstită. Cei care se tem de Dumnezeu ar trebui să poată face acest lucru. Ce fel de atitudine au față de Dumnezeu oamenii cu inima cinstită? Ei au cel puțin inimi cu frică de Dumnezeu. Au inimi supuse lui Dumnezeu în toate privințele; adică, ei nu întreabă despre binecuvântări sau calamități, nu impun condiții și se lasă la mila orchestrării lui Dumnezeu. Aceștia sunt oameni cu inima cinstită. Aceia care se îndoiesc mereu de Dumnezeu, care Îl scrutează, care încearcă întotdeauna să cadă la învoială cu El – sunt ei oameni cu inimi cinstite? (Nu.) Ce se află în inima unor asemenea oameni? Înșelătorie și ticăloșie; ei scrutează mereu. Și ce anume scrutează? (Atitudinea lui Dumnezeu față de oameni.) Ei întotdeauna scrutează atitudinea lui Dumnezeu față de oameni. Ce problemă e aceasta? Și de ce scrutează ei acest lucru? Pentru că implică interesele lor vitale. În inima lor, se gândesc: «Dumnezeu a pregătit această circumstanță pentru mine, El a făcut să mi se întâmple asta. De ce a făcut acest lucru? Altor oameni nu li se întâmplă așa ceva – mie de ce trebuie să mi se întâmple? Și care vor fi consecințele?» Acestea sunt lucrurile pe care le scrutează; își scrutează câștigurile și pierderile, binecuvântările și calamitățile. Și, în timp ce scrutează aceste lucruri, sunt ei capabili să practice adevărul? Sunt ei capabili să I se supună lui Dumnezeu? Nu sunt capabili. Care este natura lucrurilor la care se gândesc în inimile lor? Toate sunt centrate pe propriile interese și pe asigurarea de beneficii pentru ei înșiși. […] Ce se întâmplă când oamenii iau în considerare doar propriile perspective, sorți și interese? Nu le va fi ușor să se supună lui Dumnezeu; chiar dacă vor asta, nu vor putea. Oricine acordă o importanță deosebită perspectivelor, sorții și intereselor proprii scrutează întotdeauna dacă lucrarea lui Dumnezeu este benefică pentru perspectivele sale, pentru soarta sa și pentru obținerea binecuvântărilor. În cele din urmă, care este consecința tuturor acestor scrutări? Poate fi doar aceea că, din moment ce lucrarea lui Dumnezeu nu este în concordanță cu noțiunile lor, ei se plâng adesea de Dumnezeu, se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și I se împotrivesc. Chiar dacă pot persista în a-și face datoria, o fac în mod superficial și cu negativism; în inimile lor, se gândesc mereu cum să profite și să nu sufere nicio pierdere. A-și face datoria cu astfel de intenții echivalează cu a încerca să faci târguri cu Dumnezeu. Ce fire indică acest lucru? Este viclenie, este o fire ticăloasă. Aceasta nu este o fire coruptă obișnuită – s-a ridicat la nivelul de ticăloșie. A nutri acest fel de fire ticăloasă în inimă înseamnă a lupta împotriva lui Dumnezeu! Ar trebui să deslușiți această problemă. Dacă cineva Îl scrutează mereu pe Dumnezeu și își face datoria cu o mentalitate tranzacțională, va putea să-și facă bine datoria? Categoric nu. Nu I se închină lui Dumnezeu cu inima și cu onestitate și nu-și tratează datoria cu onestitate. În timp ce își face datoria, el doar privește și observă, înfrânându-se mereu. Care este consecința acestui lucru? Dumnezeu nu lucrează în acea persoană – ea este zăpăcită și confuză, nu înțelege care sunt adevărurile-principii și acționează mereu după propria voie, făcând constant greșeli” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin căutarea adevărurilor-principii poți să-ți îndeplinești bine datoria”). Expunerea din cuvintele lui Dumnezeu mi-a arătat cât de incredibil de egoistă și detestabilă eram. M-am gândit cum, începând de când m-am ocupat de scrisoarea de raportare împotriva lui Wang Yi, avusesem noțiuni despre Dumnezeu în inima mea și simțisem că Wang Yi fusese dezvăluită doar din cauza datoriei ei de conducătoare. Cu acest punct de vedere fals, am devenit timidă și ezitantă în datoria mea. Puteam să văd clar că personalul nepotrivit trebuia demis la timp și, de asemenea, găsisem oameni care puteau fi cultivați. Dar când am auzit opinii diferite, m-am îngrijorat că, dacă luam decizia greșită, va trebui să-mi asum responsabilitatea. Așa că am amânat luarea unei atitudini, preferând să las lucrarea bisericii să fie îngreunată, în loc să reatribui personalul cu promptitudine, și am întârziat progresul lucrării. Propriul meu final și propria destinație au fost tot ce am luat în considerare, fără să mă gândesc deloc la lucrarea bisericii. Dumnezeu m-a înălțat dându-mi o datorie atât de importantă, astfel încât să-i pot conduce pe frați și pe surori să experimenteze cuvintele Sale și să practice adevărul, și să găsesc oameni potriviți pentru a face diverse îndatoriri. Dar eu am ținut cont doar de interesele mele, am fost plină de suspiciune față de Dumnezeu și am fost atât de excesiv de precaută, încât nu am îndrăznit să-mi exprim părerile. Nu-mi îndeplineam deloc responsabilitățile. Oamenii cu inimi oneste își tratează datoria cu o inimă sinceră. Ceea ce îi preocupă este cum să protejeze interesele casei lui Dumnezeu și pot dobândi conducerea lui Dumnezeu în datoria lor. Dar, uitându-mă la mine însămi, eram mereu îngrijorată că folosirea persoanei greșite m-ar face să fiu dezvăluită și eliminată. Singurul lucru la care mă gândeam era cum să-mi protejez interesele. Aducând o astfel de mentalitate în datoria mea, mi-a fost imposibil să primesc conducerea și binecuvântările lui Dumnezeu.

Apoi am cugetat de ce eram mereu prea precaută în datoria mea, temându-mă că exprimarea unei opinii diferite i-ar face pe oameni să spună că sunt arogantă și neprihănită de sine. Care este, așadar, diferența dintre a fi arogantă și neprihănită de sine și a susține principiile? În căutarea mea, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Există unii oameni care încalcă adesea principiile atunci când acționează și nu acceptă emondarea. Ei știu clar în inimile lor că lucrurile pe care le spun alții sunt în conformitate cu adevărul, dar nu le acceptă. Astfel de oameni sunt atât de aroganți și neprihăniți de sine! De ce spun că sunt aroganți? În refuzul lor de a accepta emondarea, ei sunt sfidători, și nu este sfidarea aroganță? Ei cred că se descurcă bine și nu cred că fac vreo greșeală, ceea ce înseamnă că nu se cunosc pe ei înșiși și sunt aroganți” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Natura arogantă a omului stă la originea împotrivirii sale față de Dumnezeu”). „Așadar, dacă vine un moment în cursul datoriei tale în care părerile tuturor sunt împărțite, cum ar trebui să practici? A te certa neîncetat pe această temă va rezolva problema? (Nu.) Atunci cum ar trebui să rezolvi problema? În această situație, o persoană care înțelege adevărul ar trebui să iasă în față pentru a rezolva problema, mai întâi expunând-o clar și lăsând ambele părți să-și spună punctul de vedere. Apoi, toată lumea trebuie să caute adevărul împreună și, după ce se roagă lui Dumnezeu, să aibă părtășie despre adevărurile relevante din cuvintele lui Dumnezeu. După ce au avut părtășie despre adevărurile-principii și au dobândit claritate, ambele părți vor putea să se supună. Toată lumea trebuie să învețe să se supună adevărului. […] A avea o atitudine neînduplecată și hotărâtă atunci când protejezi interesele casei lui Dumnezeu este o manifestare a faptului că ai o poziție fermă și te ții de principii, iar Dumnezeu aprobă acest lucru. Chiar dacă alții simt că există o problemă cu modul de a vorbi sau cu atitudinea unei astfel de persoane, în realitate, aceasta nu este o problemă; este o manifestare a deținerii adevărului-realitate. Unii oameni care nu au înțelegere spirituală și au motive ascunse vor încerca să profite de acest lucru pentru a obține un avantaj, dar acest lucru nu implică deloc dezvăluirea unei firi corupte. Amintiți-vă, a adera la adevărurile-principii este cel mai important lucru. Dacă cineva nu aderă la adevărurile-principii, atunci, indiferent cât de plăcute sunt cuvintele pe care le spune, este un ipocrit” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Practicarea adevărului este singura cale de a dobândi intrarea în viață”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au ajutat să înțeleg diferența dintre a fi arogantă și neprihănită de sine și a susține principiile: aroganța și neprihănirea de sine înseamnă că, atunci când acțiunile tale încalcă în mod clar principiile, tu tot insiști asupra propriilor păreri și refuzi să accepți când alții îți atrag atenția asupra problemelor sau te emondează, crezând pur și simplu că ai dreptate. Însă a insista să faci un lucru după ce ai căutat și ai confirmat că se aliniază la principii înseamnă a susține principiile și este în acord cu intenția lui Dumnezeu. Am văzut că Xincheng purta o povară pentru datoria ei și înțelegea partea tehnică, ceea ce o făcea potrivită pentru a fi supraveghetoare tehnică. Partenera mea era îngrijorată de mediul din casa lui Xincheng și nu voia s-o promoveze. Ar fi trebuit să caut adevărul împreună cu partenera mea pentru a ne asigura că-i promovăm și folosim pe oameni conform principiilor, astfel încât lucrarea bisericii să nu fie afectată. Am văzut că Li Yan putea fi cultivată și instruită, dar, pentru că frații și surorile nu înțelegeau principiile, ei o judecau după aparențe, iar evaluarea lor în ceea ce o privea nu era obiectivă. Ar fi trebuit să-i îndrum să-i privească pe oameni conform cuvintelor lui Dumnezeu, dar m-am temut că vor spune că sunt arogantă și că insist asupra propriilor păreri, așa că am renunțat s-o mai cultiv. Am văzut cât de absurdă era, de fapt, înțelegerea mea; nici măcar nu puteam să fac distincția între a fi arogantă și neprihănită de sine și a susține principiile. Considerasem gestionarea problemelor conform principiilor drept aroganță și, prin urmare, nu am îndrăznit să-mi exprim părerile sau să susțin principiile, ceea ce a îngreunat lucrarea bisericii. În același timp, am găsit și o cale de practică în cuvintele lui Dumnezeu: când mă confrunt cu perspective sau opinii diferite în datoria mea, ar trebui să aduc problema în discuție, astfel încât toată lumea să poată căuta adevărul împreună pentru a o rezolva. Dându-mi seama de asta, m-am simțit imediat eliberată.

Mai târziu, m-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu, iar calea mea pentru promovarea și cultivarea oamenilor a devenit mai clară. Dumnezeu spune: „Pentru anumiți indivizi talentați, în situații în care nimeni nu poate să-i vadă așa cum sunt de fapt sau să-i înțeleagă pe deplin, aceștia pot fi promovați în mod preliminar și folosiți în funcție de nevoile lucrării bisericii – nu întârziați lucrarea și nu întârziați cultivarea oamenilor; aceasta este cheia. Unii oameni se întreabă: «Ce se întâmplă dacă aceștia strică lucrarea după ce au fost folosiți? Cine este responsabil?» Atunci când folosești pe cineva, este ca și cum l-ai plasa pe o insulă pustie, fără ca nimeni să nu poată lua legătura cu el? De fapt, nu sunt mulți alții în jurul lui, care sunt angajați în sarcini specifice? Există modalități de a rezolva toate aceste probleme; și anume, supravegherea, observarea și înțelegerea lor și, dacă permit condițiile, printr-o strânsă legătură. Ce anume presupune o strânsă legătură? Implică lucrul împreună cu acea persoană; procesul de lucru este procesul de înțelegere a acesteia. Nu vei ajunge, treptat, să o înțelegi prin acest tip de legătură? Dacă ai posibilitatea de a stabili o legătură, dar nu o faci și doar dai un telefon pentru a pune câteva întrebări și atât, este imposibil să o înțelegi. Trebuie să stabilești legătura cu aceia cu care poți pentru a rezolva problemele. Prin urmare, conducătorii și lucrătorii nu trebuie să fie leneși în lucrarea lor. Prin urmare, cum ar trebui să procedați dacă doriți să observați și să înțelegeți pe cineva? (Luând legătura cu acea persoană.) Corect? Cheia este să puneți suflet în asta!” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (7)”]. Cuvintele lui Dumnezeu m-au ajutat să înțeleg că nimeni nu poate garanta o precizie absolută atunci când alege pe cineva. Atât timp cât alegerea ta se aliniază la principii în momentul prezent, îndeplinește cerințele pentru cultivare și folosire conform nevoilor lucrării și aduce beneficii lucrării, este suficient. Apoi, după o observare ulterioară, persoanele potrivite pot continua în rolul lor, în timp ce acelea nepotrivite pot fi reatribuite sau demise. A practica în felul acesta este benefic pentru lucrarea bisericii. Dacă cineva care este promovat și cultivat este dezvăluit mai târziu ca fiind nepotrivit, casa lui Dumnezeu nu te va trage la răspundere; la urma urmei, nimeni nu poate să vadă cu adevărat esența unei persoane dintr-o singură privire. Ulterior, am vorbit cu partenera mea în lumina cuvintelor lui Dumnezeu, iar ea a fost de acord s-o reatribuie pe Xincheng pentru datoria de supraveghetoare tehnică. După ce Xincheng și-a asumat datoria, nu a adus niciun risc de securitate bisericii. De asemenea, am avut părtășie cu Li Yan și am ajutat-o în privința neajunsurilor ei. După o vreme, Li Yan a făcut unele progrese și a început să se concentreze asupra modului de a obține rezultate în datoria ei. Ulterior, ea a fost aleasă conducătoare de district. Când am văzut că tot personalul fusese reatribuit în mod corespunzător și că toți își făceau îndatoririle în mod normal, am simțit și mai multă ură față de cât de egoistă și detestabilă fusesem în trecut. Mă gândisem doar la interesele mele și împiedicasem atât de mult lucrarea bisericii. După aceasta, m-am dedicat datoriei mele. Când mă confruntam cu probleme pe care nu le puteam desluși, căutam principiile împreună cu frații și cu surorile. După o vreme, am făcut progrese în diferitele aspecte ale lucrării. I-am mulțumit lui Dumnezeu din adâncul inimii mele și am experimentat cât de relaxant și de plin de bucurie este să-mi fac datoria conform principiilor.

Două luni mai târziu, conducătorii de nivel superior mi-au cerut să scriu un CV și au început să strângă evaluări despre mine. M-am gândit: „Oare îmi vor reatribui datoria din nou?” Gândindu-mă că, înainte, fusesem plină de speculații și de îndoieli cu privire la reatribuirea îndatoririlor, m-am rugat lui Dumnezeu în inima mea, exprimând că, de data aceasta, eram dispusă să mă supun, indiferent de datoria la care aș fi fost reatribuită. Câteva zile mai târziu, conducătorii mi-au scris pentru a-mi spune că fusesem aleasă ca membră a grupului decizional. Când am văzut că era vorba de grupul decizional, am fost totuși un pic surprinsă și neliniștită. „A-mi face datoria în grupul decizional implică o responsabilitate și mai mare. Multe probleme necesită decizii și, dacă se ia o decizie proastă care dăunează lucrării bisericii, voi fi eliminată și îmi voi pierde șansa de a fi mântuită.” Am avut sentimente contradictorii într-o oarecare măsură. Apoi, conducătorii mi-au trimis un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Există principii pentru tipul de oameni pe care casa lui Dumnezeu îi promovează și îi folosește și pentru tipul de oameni pe care nu îi folosește, precum și pentru ce oameni cultivă și pentru ce oameni nu cultivă; totul se bazează pe nevoile lucrării casei lui Dumnezeu. Indiferent cine este promovat și folosit, scopul este acela de a-l cultiva, astfel încât să-și poată face bine datoria și să știe cum să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu și astfel încât să fie capabil să-și asume lucrarea și să acționeze în conformitate cu adevărurile-principii. Indiferent ce problemă se rezolvă, scopul este de a-i permite să înțeleagă mai mult din adevăr și să învețe cum să tragă învățăminte și să dobândească discernământ de la diverșii oameni, evenimente și lucruri pe care le întâlnește. În acest fel, acestuia îi este mai ușor să pătrundă în adevărul-realitate, în toate aspectele. Nu este vorba de a te exploata pentru a presta un serviciu, cu atât mai puțin de a te exploata pentru a ocupa un post vacant din lipsă de persoane potrivite, doar pentru a te da afară atunci când apare cineva potrivit. Nu așa stau lucrurile. De fapt, acest lucru îți oferă o oportunitate de a te instrui. Dacă urmărești adevărul, vei rămâne ferm; dacă nu urmărești adevărul, nu vei putea să rămâi ferm. Nu este nicidecum cazul ca, pentru că ești considerat neplăcut de casa lui Dumnezeu, aceasta să caute pârghii împotriva ta și o ocazie pentru a te elimina. Când casa lui Dumnezeu spune că te va cultiva și te va promova, te va cultiva cu adevărat. Ceea ce contează este cum năzuiești spre adevăr. Dacă nu accepți adevărul nici măcar în cea mai mică măsură, atunci casa lui Dumnezeu va renunța la tine și nu te va mai cultiva. Unii oameni, după o perioadă de cultivare, sunt demiși pentru că au un calibru slab și nu pot face lucrare concretă. Alții, în perioada lor de cultivare, nu acceptă adevărul nici măcar în cea mai mică măsură, acționează cu încăpățânare și perturbă și tulbură lucrarea casei lui Dumnezeu și sunt demiși. Iar alții nu urmăresc deloc adevărul, merg pe calea antihriștilor, lucrează mereu pentru faimă, câștig și statut și sunt demiși și eliminați. Toate aceste situații sunt gestionate în conformitate cu principiile casei lui Dumnezeu pentru folosirea oamenilor. Casa lui Dumnezeu va continua să îi cultive pe cei care pot accepta adevărul și năzuiesc spre el, chiar și în cazul în care comit fărădelegi, făcând unele greșeli. Dacă nu este cineva care poate accepta adevărul și nu acceptă adevărul atunci când ajunge să fie emondat, atunci ar trebui să fie demis și eliminat imediat. […] Indiferent de situație, atunci când îi promovează pe acești oameni, casa lui Dumnezeu face acest lucru doar pentru a-i cultiva și a-i călăuzi în adevărul-realitate, sperând că pot să facă bine lucrarea bisericii și să facă bine îndatoririle pe care se cuvine să le facă. Chiar dacă nu știi cum să faci o anumită lucrare, pentru că ești nesăbuit și lipsit de perspicacitate sau pentru că ai un calibru slab, atât timp cât năzuiești spre adevărurile-principii, cât ai acest simț al responsabilității, cât ești dispus să faci bine această lucrare și poți apăra lucrarea bisericii, casa lui Dumnezeu va continua să te cultive, chiar dacă ai făcut unele lucruri nesăbuite în trecut. Unii oameni, deși au un calibru puțin cam slab, pot totuși să facă o lucrare simplă. Deși părtășia lor despre adevăr pentru a rezolva probleme nu poate da rezultate bune, ei pot apăra lucrarea bisericii. Indiferent despre ce aspect al adevărului se are părtășie la fiecare adunare, ei sunt capabili să-l accepte, să fie ascultători și supuși. Dacă vreo lucrare nu este făcută bine, ei pot învăța lecții din ea. Deși calibrul lor este puțin cam slab, inimile lor pot năzui spre adevăr. După ce lucrează o perioadă, fac progrese, iar rezultatele lor devin din ce în ce mai bune. În ochii Mei, astfel de oameni au speranța de a dobândi mântuirea. Majoritatea oamenilor cred că cei cu un calibru bun au șanse să dobândească mântuirea. În opinia Mea, nu este neapărat așa. Cheia este ca oamenii să urmărească adevărul, astfel încât să poată obține lucrarea Duhului Sfânt, să se elibereze de firile lor corupte și să dobândească mântuirea. Unii oameni au un calibru mediu, iar rezultatele datoriei lor sunt, de asemenea, medii, dar după ani de udare și aprovizionare din partea casei lui Dumnezeu, încep să pună suflet în adevăr și realmente ajung să înțeleagă unele adevăruri. Ei dobândesc, de asemenea, unele experiențe practice, pot desluși unele lucruri și pot rezolva unele probleme, făcând tot mai multe progrese în lucrarea bisericii. Acest lucru este destul de bun; astfel de oameni merită cultivați” [Cuvântul, Vol. 7: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (26)”]. Am fost profund mișcată de cuvintele lui Dumnezeu și am simțit și mai mult cât de detestabilă și de ticăloasă eram, cu mentalitatea mea meschină și mereu suspicioasă față de Dumnezeu. În același timp, din cuvintele lui Dumnezeu am înțeles și că, în casa lui Dumnezeu, există principii pentru promovarea și eliminarea oamenilor. Când oricine este promovat și folosit, acest lucru se face cu intenția sinceră de a-l cultiva. Dumnezeu îi mântuiește și îi desăvârșește pe cei care urmăresc adevărul; El îi dezvăluie și îi elimină pe cei care nu o fac. Deși în datoria celor care urmăresc adevărul pot să existe abateri și neajunsuri, atât timp cât acceptă adevărul, ei vor progresa tot mai mult și nu vor fi eliminați. Cei care sunt eliminați sunt doar demiși în cele din urmă pentru că nu urmăresc adevărul, nu-și fac datoria corespunzător indiferent cât de mult sunt ajutați și sprijiniți și întârzie lucrarea bisericii. M-am gândit la modul în care și eu folosisem unii oameni în mod incorect când eram conducătoare sau lucrătoare, dar casa lui Dumnezeu nu m-a condamnat și nu a încetat să mă cultive din cauza asta. În schimb, a analizat contextul pentru care au fost folosiți oamenii nepotriviți la acea vreme și, văzând că reflectasem și ajunsesem să mă cunosc oarecum, mi-a mai dat o șansă să mă instruiesc. Dându-mi seama de asta, inima mea a fost împăcată. M-am rugat lui Dumnezeu, dispusă să mă supun rânduielilor bisericii, și apoi am acceptat datoria.

Odată, când alegeam o supraveghetoare de echipă, ne uitam la evaluările unei surori. Majoritatea oamenilor au scris că această persoană putea să îndure greutăți, se supunea oricărei datorii atribuite și vorbea adesea despre cunoașterea de sine, așa că au fost de acord s-o aleagă drept supraveghetoare. Mai interacționasem cu această soră înainte. Din câte o cunoșteam, eșua în mod constant să respecte principiile în datoria ei, putea să rostească niște cuvinte și doctrine, dar nu avea adevărul-realitate și nu putea să rezolve probleme reale, și nu obținea niciun rezultat în datoria ei. Nu era potrivită pentru a fi supraveghetoare. Am vrut să-mi exprim părerea, dar apoi m-am gândit: „Din moment ce toți partenerii mei au fost de acord ca ea să fie supraveghetoare, dacă eu sunt singura care nu aprobă, vor spune oare că sunt prea arogantă?” Am ezitat un pic. În acel moment, mi-am amintit diferența dintre a susține adevărul și a fi arogantă și neprihănită de sine. A acționa conform principiilor nu este aroganță. Mai mult, ei nu o cunoșteau bine pe această persoană. Ar trebui să-mi expun părerea și să cântăresc problema cu toată lumea, conform principiilor. Așa că mi-am expus părerea. După ce au auzit-o, au simțit că această persoană nu era potrivită pentru promovare în acel moment și că manifestările ei viitoare trebuiau observate. Practicând în felul acesta, mi-am simțit inima foarte împăcată. Slavă lui Dumnezeu!