de Xinrui, Coreea de Sud

Recent, am fost emoționată de câteva videouri de mărturie despre experiențele nou-veniților. Chiar dacă credeau de doi-trei ani, puteau să-și împărtășească experiențele și mărturiile. M-am simțit destul de rușinată și m-am întrebat de ce eu crezusem mulți ani și, totuși, n-am putut să-L mărturisesc pe Dumnezeu. Într-o zi, am găsit un pasaj din cuvintele Lui. „Ceea ce ați experimentat și ceea ce ați văzut întrece experiența sfinților și profeților din toate timpurile, dar sunteți voi oare capabili să oferiți o mărturie mai mare decât cuvintele acestor sfinți și profeți din vremuri trecute? Ceea ce vă dăruiesc acum întrece ceea ce i-am dăruit lui Moise și eclipsează pe David și, tot așa, cer ca mărturia voastră să întreacă pe Moise și cuvintele voastre să fie mai mărețe decât David. Eu vă dau însutit mai mult – deci, tot așa vă cer să Îmi plătiți și voi la fel. Trebuie să știți că Eu sunt Acela care dă viață omenirii, și voi sunteți cei care primesc viață de la Mine și care trebuie să-Mi fiți martori. Aceasta este datoria voastră pe care v-o trimit și pe care se cuvine să o împliniți pentru Mine. V-am dăruit toată slava Mea, v-am dat viața pe care poporul ales, israeliții, nu au primit-o niciodată. De drept, voi se cuvine să Îmi fiți martori, să Îmi dedicați tinerețea voastră și să Îmi oferiți viața voastră. Oricui Îmi dăruiesc slava Îmi va fi martor și își va da viața pentru Mine. Acest lucru a fost predestinat de Mine cu mult timp în urmă. Este norocul vostru că vă dăruiesc slava Mea, iar datoria voastră este să mărturisiți pentru gloria Mea. Dacă ați crede în Mine doar ca să câștigați binecuvântări, atunci lucrarea Mea ar avea puțină însemnătate, iar voi nu v-ați îndeplini datoria. […] Ceea ce ați primit nu este doar adevărul Meu, calea Mea și viața Mea, ci o viziune și o revelație mai mari ca cele ale lui Ioan. Înțelegeți mult mai multe taine și ați văzut, de asemenea, adevărata Mea față; ați acceptat mai mult din judecata Mea și știți mai mult despre firea Mea dreaptă. Și astfel, chiar dacă v-ați născut în zilele de pe urmă, înțelegerea voastră este cea a celor dinainte și a trecutului și, de asemenea, ați experimentat lucrurile de astăzi, și totul a fost săvârșit personal de mâna Mea. Ceea ce vă cer nu este exagerat, căci v-am dat atât de mult, iar voi ați văzut mult în Mine. Așadar, vă cer să Îmi fiți martori pentru sfinții vremurilor trecute, și aceasta este singura dorință a inimii Mele” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce știi despre credință?”). După ce-am citit cuvântul lui Dumnezeu, am fost foarte entuziasmată, dar m-am simțit și vinovată. Eram entuziasmată că experimentam lucrarea Lui și mă bucuram de aprovizionarea cuvintelor Sale, dar mă simțeam vinovată, deoarece crezusem de mulți ani în Dumnezeu și mă bucurasem de harul Lui, dar nu aveam mărturie despre El. M-am gândit că, în zilele de pe urmă, Dumnezeu ne-a dat cu mărinimie multe adevăruri, dar cum noi nu căutăm adevărul, iar capacitatea noastră de înțelegere e slabă, El are părtășie amănunțită cu noi despre toate aspectele adevărului, ne dă exemple și analogii și ne explică temeinic ca să Se asigure că înțelegem. Dumnezeu vizează firile noastre corupte și exprimă cuvinte pentru a ne judeca și expune, pe lângă că ne amintește, sfătuiește, încurajează și mângâie. Dumnezeu a depus mult efort și a plătit un preț mare pentru noi și o face pentru că vrea să înțelegem adevărul și să-L cunoaștem pe El, să scăpăm de firea noastră coruptă, să ne căim și schimbăm cu adevărat. Aceasta e mărturia pe care o vrea Dumnezeu. Au trecut 30 de ani de când Și-a început lucrarea. A făcut atât de multă și a exprimat foarte mult adevăr și vrea să vadă mărturie în noi. Chiar dacă e puțină, El o acceptă dacă e reală. Dumnezeu speră să ne-mpărtășim experiența și cunoașterea despre lucrarea Lui și să scriem articole de mărturie, acestea fiind rodul lucrării Sale și întruchiparea efortului Său. El apreciază mai ales această mărturie. Este cea mai plăcută și cea mai mângâietoare pentru El. Apoi, m-am gândit la mine. Deși primisem mult de la Dumnezeu, n-am îndrăznit să mă gândesc ce aspecte ale adevărului am înțeles și în ce realitate a adevărului pătrunsesem, fiindcă am înțeles mult din cuvântul Lui doar în mod dogmatic, dar nu contemplasem serios la el, nici nu-l experimentasem. Așadar, când să-L mărturisesc pe Dumnezeu și să scriu articole de mărturie, m-am simțit intimidată și neîncrezătoare și am făcut foarte puțin efort în acest sens. Gândul că am crezut ani la rând, dar totuși nu puteam scrie despre experiența mea și nu aveam mărturie, m-a întristat foarte tare.

Odată, o soră m-a întrebat dacă nu voiam să scriu mărturii despre experiențe. Atunci, am fost de acord, dar n-am scris niciodată nimic. Uneori, scriam puțin și puneam deoparte ce-am scris, după care nu mai terminam articolul. De fapt, nu preluam niciodată multă lucrare, dar mereu simțeam că eram atât de ocupată, încât n-aveam timp să scriu. Și, astfel, zi de zi, amânam treaba cu scrisul articolelor. Ulterior, mi-am făcut un program de scris, dar când a venit momentul, tot am fost ocupată cu altceva și nu m-am putut liniști să scriu. Am găsit diverse motive și scuze. Uneori, spuneam că aveam puțină educație sau calibru slab, deci nu puteam scrie bine. Alteori, că eram ocupată și n-aveam timp, deci aveam s-o fac mai târziu. Uneori, simțeam că a scrie articole nu era ceva foarte important și că lucrarea mea zilnică era cea care conta cel mai mult, fiindcă, dacă o amânam, eram emondată și tratată sau demisă dacă era ceva grav. Nimeni nu mă lua la rost dacă nu scriam. Când am privit lucrurile așa, am luat scrierea articolelor și mai puțin în serios și n-am considerat scrierea mărturiilor o parte importantă a datoriei mele. Când să scriu mărturii, m-am împotmolit în această stare de îndărătnicie și răzvrătire.

Într-o zi, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu și mi-am schimbat puțin părerea. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Acum știi cu adevărat care este motivul pentru care crezi în Mine? Cunoști cu adevărat scopul și însemnătatea lucrării Mele? Știi cu adevărat care îți este datoria? Cunoști cu adevărat mărturia Mea? Dacă doar crezi în Mine, însă în tine nu e niciun semn al slavei sau mărturiei Mele, atunci înseamnă că te-am eliminat de mult timp. Cât despre cei atotștiutori, ei sunt ghimpi și mai mari în coasta Mea, iar în casa Mea doar obstacole în drumul Meu, sunt neghină ce trebuie cernută din lucrarea Mea, căci nu au niciun folos, sunt lipsiți de valoare și îi detest de mult timp. Mânia Mea se abate adeseori asupra celor lipsiți de mărturie, iar toiagul Meu nu se îndepărtează niciodată de ei. I-am predat demult în mâinile celui rău; sunt lipsiți de binecuvântările Mele. Când va veni acea zi, mustrarea lor va fi chiar mai cumplită decât cea a femeilor nesăbuite. Acum Îmi fac doar datoria în lucrarea Mea. Voi strânge grâul în snopi, împreună cu neghina. Aceasta este lucrarea Mea astăzi. Acea neghină va fi cernută în timpul lucrării Mele de cernere, apoi boabele de grâu vor fi adunate într-un grânar, iar neghina care a fost cernută va fi aruncată în foc și va fi prefăcută în cenușă. Deocamdată, lucrarea Mea este de a-i aduna pe oameni în snopi; adică de a-i cuceri pe deplin. Apoi, voi începe cernerea pentru a dezvălui sfârșitul tuturor oamenilor. Și, așadar, se cuvine să știi cum ar trebui să Mă mulțumești acum și cum să umbli pe calea cea dreaptă în credința ta în Mine. Ceea ce Îmi doresc este loialitatea și ascultarea ta de acum, dragostea și mărturia ta de acum. Chiar dacă, în acest moment, nu știi ce este mărturia sau dragostea, ar trebui să Îmi aduci tot ce ai și să Îmi predai singurele comori pe care le ai: loialitatea și ascultarea ta. Ar trebui să știi că dovada biruinței Mele asupra Satanei stă în loialitatea și ascultarea omului, precum și dovada cuceririi Mele complete a omului. Datoria credinței tale în Mine este de a-Mi fi martor, de a-Mi fi loial Mie și nimănui altcuiva și de a fi ascultător până la sfârșit” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce știi despre credință?”). Pasajul afirma clar că aceia care cred în Dumnezeu ar trebui să-L mărturisească, aceasta fiind datoria unui om. Când credincioșii în Dumnezeu nu pot mărturisi, devin obiectul urii Sale. Mai ales acest aliniat din cuvântul Lui: „Dacă doar crezi în Mine, însă în tine nu e niciun semn al slavei sau mărturiei Mele, atunci înseamnă că te-am eliminat de mult timp.” „Cât despre cei atotștiutori, ei sunt ghimpi și mai mari în coasta Mea, iar în casa Mea doar obstacole în drumul Meu, sunt neghină ce trebuie cernută din lucrarea Mea.” „Mânia Mea se abate adeseori asupra celor lipsiți de mărturie, iar toiagul Meu nu se îndepărtează niciodată de ei. I-am predat demult în mâinile celui rău; sunt lipsiți de binecuvântările Mele. Când va veni acea zi, mustrarea lor va fi chiar mai cumplită decât cea a femeilor nesăbuite.” Cuvintele Lui m-au făcut să mă simt judecată și I-am simțit mânia. După ce am crezut în Dumnezeu mulți ani și L-am urmat până în prezent, după ce am citit mult din cuvântul Lui, auzind nenumărate predici și părtășii, experimentând emondarea, tratarea, obstacole și eșecuri și experimentând luminarea, îndrumarea și disciplina Duhului Sfânt, tot n-am putut să-L mărturisesc pe Dumnezeu. Aveam o oarecare experiență și cunoaștere, dar nu voiam să scriu. Îmi petreceam toată ziua ocupându-mă de lucruri externe, dar nu căutam adevărului pentru a-mi rezolva firile corupte și nu căutam să înaintez în adevăr. Din experiența mea obișnuită, obțineam puțină cunoaștere, dar deseori era disparată, nespecifică. Nu contemplam și nu obțineam claritate ca să pot obține înțelegere autentică și, cu timpul, am pierdut ce am dobândit, ceea ce a suprimat și luminarea Duhului Sfânt. Mi-am amintit cum înainte practicam udarea nou-veniților. N-aveam părtășie bună despre adevărul mărturisirii lucrării lui Dumnezeu. Lucrurile pe care le împărtășeam erau relativ superficiale și nu cuprindeam puncte-cheie. Nici ulterior, când am predicat Evanghelia, n-am putut cuprinde puncte-cheie pentru a analiza clar sau convingător noțiunile religioase sau aberațiile antihriștilor. Din toate aspectele adevărului, am înțeles doar jumătate și n-am putut avea părtășie clară. În timpul părtășiei despre problemele intrării în viață, deseori, îi convingeam pe oameni folosind doar clișee superficiale sau ofeream câteva teorii goale și înțelegeri superficiale. Nu puteam eradica probleme, iar mărturia mea despre Dumnezeu nu era eficientă. Înțelegerea oricărui aspect al adevărului îmi era lipsită de valoare. Părtășiile mele erau slove și doctrine, nu realitățile adevărului. Am văzut că aveam credință în Dumnezeu, dar nu-L puteam mărturisi. Doar am depus puțin efort și muncă, dar n-acceptasem, de fapt, judecata și mustrarea cuvintelor Lui, nici n-am avut mărturie despre înțelegerea adevărului și schimbarea firii vieții mele. M-am gândit cum Dumnezeu a spus că astfel de oameni sunt ghimpi în ochii lui, pietre de poticnire și neghine pe care le va cerne. Mânia Lui față de acești oameni nu va păli niciodată. Aceste gânduri m-au făcut să mă simt nefericită. Crezusem în Dumnezeu mulți ani și nu învățasem nimic. Am simțit că eram inutilă, o rușine cumplită și că nu eram vrednică să stau în fața Lui. Dumnezeu urăște mai ales astfel de oameni, nu îi rabdă și Se înfurie pe ei. Deși astfel de oameni își fac îndatoririle, din cauză că nu caută adevărul și nu-L pot mărturisi pe Dumnezeu, ei nu pot primi lucrarea Duhului Sfânt și, în final, nu pot fi mântuiți de Dumnezeu. Văzând atitudinea lui Dumnezeu față de ei, noțiunile mele au fost pe deplin dezmințite. Credeam că dacă făceam lucrarea încredințată mie, dacă nu făceam rău și greșeli mari în datoria mea, dacă nu comiteam fărădelegi grave și dacă nu eram demisă, eram, în principiu, mântuită și aveam speranțe la mântuire. Acum am văzut că acest lucru era incompatibil cu cerințele lui Dumnezeu. Erau doar noțiunile mele și dorințe deșarte. Să crezi în Dumnezeu nu înseamnă doar să muncești din greu în datoria ta, să respecți câteva reguli și să nu faci niciun rău vădit. Dacă ai credință în Dumnezeu de mulți ani și tot n-ai mărturie, în cele din urmă, vei fi eliminat. M-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă va veni o zi în care nu vei putea depune mărturie pentru tot ce ai văzut astăzi, atunci îți vei fi pierdut funcția de ființă creată și existența ta nu va mai avea niciun sens. Nu vei mai fi demn să te numești om. S-ar putea chiar spune că nu vei mai fi om! Am făcut o nemăsurată lucrare asupra ta, dar, pentru că în prezent tu nu înveți nimic, nu ești conștient de nimic și ineficient în munca ta, când va fi vremea să Îmi extind lucrarea, pur și simplu vei privi în gol, cu limba legată și cu totul inutilă. Oare asta nu va face din tine un păcătos pentru vecie? Când va veni acel timp, nu vei regreta amarnic?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce înțelegi despre Dumnezeu?”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au rușinat și neliniștit în același timp. Am simțit că nu mai puteam continua așa. Ulterior, am început să mă concentrez la scrierea articolelor de mărturie.

Când m-am apucat efectiv de scris, încă aveam un blocaj al minții. La început, n-am putut să-mi formulez experiența și n-am știut de unde să încep, în plus, aveam și altă lucrare care era mai urgentă, așa că am lucrat la altceva. După aceea, am folosit calibrul slab drept scuză. M-am gândit că alții pot scrie un întreg articol de mărturie într-o jumătate de zi, dar eu nu pot dacă nu am un mediu liniștit și suficient timp, așa că iar m-am oprit din scris. După aceea, am început să mă gândesc la asta. De ce eram atât de pasivă în legătură cu scrierea mărturiilor? Am fost de acord să scriu, dar nu am făcut nimic. Într-o zi, am văzut un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu și m-am înțeles puțin. Dumnezeu spune: „Cum poți recunoaște și discerne o fire satanică? Trebuie să judeci după lucrurile pe care îi place Satanei să le facă, cât și după metodele și șiretlicurile prin care face lucrurile. Nu îi plac niciodată lucrurile pozitive, îi place răul și se crede tot timpul competent și capabil să controleze totul. Aceasta este natura arogantă a Satanei. De aceea Satana Îl neagă orbește pe Dumnezeu, I se împotrivește și I se opune. Este reprezentantul și sursa tuturor lucrurilor negative și rele. Ca să poți vedea clar această problemă, trebuie să ai discernământ asupra firilor satanice. Nu e o chestiune simplă pentru oameni să accepte adevărul și să-l practice, pentru că toți au firi satanice și toți îndură constrângerea și robia firilor lor satanice. De exemplu, unii oameni recunosc că este bine să fii o persoană onestă și devin invidioși când îi văd pe alții capabili să fie onești, să spună adevărul și să vorbească cu o inimă deschisă, dar totuși, dacă le ceri să fie ei înșiși onești, li se pare greu. Nu este aceasta o fire satanică? Spun lucruri care sună frumos, dar nu practică. Asta se numește a-i fi lehamite de adevăr. Celor care le este lehamite de adevăr le este greu să accepte adevărul și nu au nicio cale de intrare în realitățile adevărului. Cea mai evidentă stare a oamenilor cărora le este lehamite de adevăr este că nu sunt interesați de lucruri pozitive și mai ales le place să urmeze tendințe lumești. Inimile lor nu acceptă lucrurile pe care Dumnezeu le iubește și ceea ce Dumnezeu le cere oamenilor să facă. În schimb, sunt nepăsători și indiferenți, iar unii oameni chiar disprețuiesc deseori standardele și principiile pe care Dumnezeu le pretinde oamenilor. Ei sunt scârbiți de lucrurile pozitive și au mereu un sentiment de împotrivire, confruntare și dispreț față de ele. Aceasta este manifestarea fundamentală atunci când le e lehamite de adevăr. În viața bisericească, a citi cuvântul lui Dumnezeu, a se ruga, a avea părtășie despre adevăr, a îndeplini îndatoriri și a rezolva probleme cu adevărul sunt toate lucruri pozitive. Este un lucru evident, dar unii oamenii sunt dezgustați de aceste lucruri pozitive; lor nu le pasă de ele și sunt indiferenți față de ele. Cel mai detestabil este că au o atitudine disprețuitoare față de oamenii pozitivi, precum cei onești, cei care caută adevărul, cei care își îndeplinesc îndatoririle cu credință și cei care protejează lucrarea casei lui Dumnezeu. Încearcă mereu să-i atace și să-i excludă pe acești oameni. Dacă descoperă că au neajunsuri sau expun corupție, nu fac decât să exagereze și să desconsidere. Ce fel de dispoziție este aceasta? De ce urăsc atât de mult oamenii pozitivi? De ce le plac atât de mult oamenii răi, necredincioșii și antihriștii și de ce complotează adesea cu astfel de oameni? Unde este vorba despre lucruri negative și rele, ei simt entuziasm și exaltare, dar când este vorba de lucruri pozitive, când aud părtășie despre adevăr sau văd că adevărul este folosit pentru a rezolva probleme, se împotrivesc, devin nemulțumiți și își exprimă supărările. Nu este aceasta firea prin care le e lehamite de adevăr? Nu dezvăluie asta o fire coruptă? Există mulți oameni care cred în Dumnezeu și cărora le place să facă lucrare pentru El și să alerge de colo-colo cu mult zel; au o energie nesfârșită pentru discursuri și fapte nepăsătoare și pentru a se da în spectacol. Totuși, când li se cere să acționeze conform principiilor adevărului, nu au energie deloc. Dacă li se cere să nu se dea în spectacol, simt că nu au statut, iar energia lor frenetică nu e nicăieri de găsit. Toți oamenii își urmează interesele. Când cred în Dumnezeu pentru prima dată, toți vor coroane și recompense și toți sunt dispuși să îndure orice. De ce fac asta? Totul este de dragul binecuvântărilor și, mai pe șleau, este de dragul intrării în Împărăția cerurilor. Fără un beneficiu de câștigat, oamenii își pierd motivația, devin deprimați și nu au niciun entuziasm. Toate aceste lucruri sunt cauzate de o fire coruptă care e este lehamitea de adevăr. Când sunt controlați de această fire, adesea, oamenii nu au o direcție și nu știu ce cale să aleagă. Deseori se rătăcesc și întotdeauna o iau pe calea greșită. Când oamenii nu își recunosc firea prin care le este lehamite de adevăr, nu pot să accepte adevărul, cu atât mai puțin să obțină o schimbare. Încă își urmează trupul și firea coruptă satanică. Asta implică faptul că încă îl urmează pe Satana, că tot ceea ce fac este în serviciul Satanei și că sunt slujitori ai Satanei” („Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă”). Înainte, nu munceam din greu să scriu articole și simțeam doar o vagă vină trecătoare. Nu credeam că era o problemă mare. Doar prin revelația cuvântului lui Dumnezeu, am văzut că asta însemna detestarea adevărului, un fel de fire satanică. A scrie articole necesită experiență și cunoaștere și ia timp de gândire. Trebuie să contemplăm cuvântul lui Dumnezeu, să căutăm adevărul și să reflectăm asupra noastră. Însă e simplu să ne ocupăm de probleme externe, de lucruri la care ne pricepem. De aceea, când mi s-a cerut să caut adevărul, să contemplu cuvântul lui Dumnezeu și să scriu articole, am refuzat și m-am împotrivit în inima mea. Am știut că Dumnezeu avusese multă părtășie despre cum să-L mărturisim și că toți frații și surorile practică scrierea mărturiilor despre experiențe, dar eu am fost indiferentă, ba chiar am găsit scuze ca să mă eschivez. Am văzut că eram mai ales îndărătnică. M-am împotrivit lucrurilor care implică adevărul și n-am vrut să muncesc din greu. Când era vorba de lucruri exterioare, de lucrare care nu implica esența adevărului, eram entuziasmată și dornică. Aceasta chiar era firea satanică a silei față de adevăr. De fapt, procesul de scriere a unui articol este un proces de căutare a adevărului. Căutarea lui pentru rezolvarea problemelor poate să dezvăluie cel mai bine atitudinea oamenilor față de el. Deși crezusem în Dumnezeu de mulți ani, puteam să mă lepăd și să mă sacrific pentru a-mi face datoria și puteam să vorbesc din multe epistole și doctrine, nu eram interesată de adevăr și nu tânjeam după el sau nu-l prețuiam, nici n-aveam ascultare sinceră față de Dumnezeu. Încă trăiam după firea mea satanică și eram ostilă față de Dumnezeu. Odată ce-am reflectat la asta, mi-am dat seama că problema mea era gravă. După ani de credință în Dumnezeu, firea vieții mele nu se schimbase deloc. Nu exista nicio schimbare reală în atitudinea mea față de Dumnezeu și adevăr. Încă aparțineam Satanei, uram adevărul și mă împotriveam lui Dumnezeu. Dacă aș continua așa, oricât de mult aș crede sau oricât efort aș depune, n-aș înțelege niciodată adevărul, nici nu mi-aș înlătura firile corupte. Chiar dacă aș crede până la sfârșit, n-aș fi niciodată mântuită pe deplin. În acel moment, mi-a fost puțin frică, așa că m-am rugat lui Dumnezeu ca să mă căiesc. „Dumnezeule, nu iubesc adevărul, mi-e silă de el. Mi-a plăcut doar să depun efort și muncă în datoria mea. Acum văd cât de jalnică sunt în credința mea. Nu vreau să continui în acest mod. Vreau să mă întorc spre Tine și să muncesc din greu ca să caut adevărul.”

Ulterior, ca răspuns la plângerile mele că am puțină educație și calibru slab, o soră mi-a trimis un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu care mi s-a părut foarte util. Dumnezeu spune: „Experimentarea judecății și mustrării lui Dumnezeu aduce câștiguri noi și experiențe reale – așadar, ar trebui să fiți mărturie pentru Dumnezeu. Când aduceți mărturie pentru Dumnezeu, ar trebui în special să vorbiți mai mult despre modul în care Dumnezeu judecă și mustră oamenii, ce încercări folosește El pentru a rafina oamenii și a le schimba firea. Ar trebui să vorbiți și despre cât de multă corupție a fost dezvăluită în experiența voastră, cât de mult ați îndurat și cum ați fost cuceriți în cele din urmă de Dumnezeu; să vorbiți despre cât de multă cunoaștere adevărată aveți cu privire la lucrarea lui Dumnezeu și cum ar trebui să aduceți mărturie pentru Dumnezeu și să Îi răsplătiți dragostea. Ar trebui să dați substanță unui astfel de limbaj și, în același timp, să spuneți lucrurile în manieră simplă. Nu discutați despre teorii goale. Vorbiți mai pragmatic; vorbiți din inimă. Așa ar trebui să experimentați. Nu vă echipați cu teorii aparent profunde, dar goale, în efortul de a ieși în evidență; făcând astfel, ajungeți să păreți aroganți și lipsiți de rațiune. Ar trebui să vorbiți mai mult despre lucruri reale din experiența voastră concretă, care să fie sincere și din inimă; asta este cel mai benefic pentru ceilalți și lucrul pe care se cuvine cel mai mult să-l vadă. Voi erați oameni care se împotriveau cel mai mult lui Dumnezeu și erați cel mai puțin înclinați să vă supuneți Lui, dar acum ați fost cuceriți – nu uitați niciodată acest lucru. Ar trebui să meditați și să chibzuiți mai mult asupra acestor chestiuni. Odată ce oamenii le-au înțeles clar, vor ști cum să aducă mărturie; altfel, vor fi predispuși să săvârșească fapte rușinoase și nesăbuite, ceea ce nu înseamnă că sunt mărturie pentru Dumnezeu, ci Îl fac de rușine. Fără experiențe autentice și înțelegerea adevărului nu este posibil să fiți mărturie pentru Dumnezeu; oamenii a căror credință în Dumnezeu este ambiguă și confuză nu vor fi niciodată în stare să fie mărturie pentru Dumnezeu” („Doar prin urmărirea adevărului poți obține schimbări în firea ta” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). După ce am citit cuvintele Lui, am înțeles. Mărturia adevărată pentru Dumnezeu e să mărturisești cuvintele și lucrarea Lui, s-ai părtășie despre experiența ta legată de judecata, mustrarea, încercările și rafinarea cuvântului Său, despre corupția pe care o arăți și să-mpărtășești cunoașterea despre tine obținută din ceea ce dezvăluie cuvântul Său și cum ai găsit intrare, astfel încât ceilalți să poată vedea firea Lui dreaptă și să cunoască lucrarea și iubirea Lui. Pentru a-L mărturisi pe Dumnezeu, nu contează cât de capabil ești să vorbești despre teorii avansate. Tot ce contează este să vorbești cu sinceritate. Odată ce-am realizat asta, inima mi s-a înseninat puțin. Același lucru e valabil și pentru scrierea articolelor. Nu contează nivelul tău de educație sau stilul de scris. Cheia este dacă poți să depui efortul de a căuta adevărul, dacă îl cauți pentru a-ți înlătura corupția și problemele, dacă experimentezi judecata lui Dumnezeu, te analizezi și te cunoști pe baza cuvântului Său, dacă vezi clar esența problemelor și te căiești și schimbi cu adevărat. Când ești înzestrat cu aceste lucruri, articolele pe care le scrii vor fi bune. Nu are nicio legătură cu nivelul tău de educație. Tot ce trebuie să faci e să scrii aceste lucruri practice într-un limbaj uzual. Pur și simplu, trebuie să scrii ceea ce crezi și înțelegi. Dacă scrii despre înțelegerea și sentimentele tale sincere, despre orice poate fi benefic altora, atunci ai o mărturie. În trecut, am crezut mereu că aveam puțină educație și calibru slab și am folosit asta drept scuză să nu scriu articole de mărturie, de parcă scrierea lor ar necesita un nivel ridicat de cunoaștere, dar acum văd că această părere era greșită. N-ar fi trebuit să trăiesc în această stare. Ar trebui să caut adevărul, să practic și să experimentez cuvintele lui Dumnezeu și să scriu articolele despre ce-am experimentat și obținut spre a-L mărturisi. Aceasta era datoria mea.

Ulterior, la o adunare, am văzut un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu, care m-a ajutat să duc o povară în căutarea adevărului și scrierea articolelor. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Care este cauza apariției categoriei de oameni care sunt conducători și lucrători și cum au apărut ei? Pe scară largă, sunt necesari lucrării lui Dumnezeu; pe scară mai restrânsă, ei sunt solicitați pentru lucrarea bisericii, sunt ceruți de aleșii lui Dumnezeu. […] Diferența dintre lideri și lucrători și restul aleșilor lui Dumnezeu este doar o caracteristică specială a îndatoririlor pe care ei le îndeplinesc. Această caracteristică specială se vede, în principal, în rolurile lor de conducere. De exemplu, indiferent câți oameni are o biserică, șeful este conducătorul. Așadar, ce rol joacă acest lider în rândul membrilor? (El preia conducerea.) Conduce pe toți aleșii din biserică. Deci, ce efect are în întreaga biserică? Dacă acest conducător o apucă pe calea greșită, aleșii lui Dumnezeu din biserică îl vor urma pe conducător pe calea greșită, ceea ce va avea un impact uriaș asupra tuturor. Luați-l drept exemplu pe Pavel. El a condus multe dintre bisericile pe care le-a întemeiat și pe aleșii lui Dumnezeu. Când Pavel a apucat-o pe căi greșite, bisericile și aleșii lui Dumnezeu pe care îi conducea au făcut la fel. Așadar, când conducătorii o apucă pe căi greșite, nu sunt singurii afectați; și bisericile și aleșii lui Dumnezeu pe care îi conduc sunt afectați. În cazul în care conducătorul este o persoană corectă, una care merge pe calea cea dreaptă, urmărește și practică adevărul, atunci oamenii pe care îi conduce vor mânca, vor bea cuvintele lui Dumnezeu și vor căuta adevărul cum se cuvine și, în același timp, experiența de viață și progresul conducătorului vor fi mereu vizibile pentru ceilalți și îi va influența. Așadar, care este calea corectă pe care ar trebui să meargă un conducător? Este aceea de a fi capabil să-i conducă pe alții spre o înțelegere a adevărului și o pătrundere în adevăr și să-i conducă pe ceilalți înaintea lui Dumnezeu. Care este calea greșită? Este să se ridice pe sine frecvent și să fie martor pentru sine, urmărind statutul, faima și profitul, fără a fi niciodată martor pentru Dumnezeu. Ce efect are acest lucru asupra subalternilor săi? (Îi aduce pe acei oameni înaintea sa.) Oamenii vor rătăci departe de Dumnezeu și vor intra sub controlul acestui conducător. Dacă-i conduci pe oameni să vină înaintea ta, atunci îi conduci în fața omenirii corupte și îi conduci să vină înaintea Satanei, nu a lui Dumnezeu. Doar a-i îndruma pe oameni să vină înaintea adevărului înseamnă a-i conduce să vină înaintea lui Dumnezeu. Liderii și lucrătorii, indiferent dacă merg pe calea cea dreaptă sau pe cea greșită, au o influență directă asupra aleșilor lui Dumnezeu” („Ei încearcă să tragă oamenii de partea lor” în Demascarea antihriștilor). După ce am citit cuvintele Lui, mi-au fost mai clare responsabilitățile și îndatoririle. În același timp, am simțit o mare responsabilitate pe umerii mei. Dumnezeu ne spune că drumul urmat de lideri și lucrători și ceea ce caută ei nu îi afectează doar pe ei, ci și pe frații și surorile pe care îi conduc. Când liderii și lucrătorii caută adevărul și sunt potriviți, atunci vor înainta încontinuu în adevăr, în viața de zi cu zi, vor reflecta asupra părerilor lor greșite sau a firilor corupte după care trăiesc, vor înțelege esența problemelor pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și apoi vor afla în care principii să intre. Când o iau pe calea cea dreaptă, vor duce o povară pentru intrarea celorlalți în viață și vor căuta adevărul pentru a rezolva probleme, așa că oamenii pe care îi conduc vor pătrunde și ei în această direcție. Dacă liderii și lucrătorii sunt neglijenți, nu caută adevărul, își pierd tot timpul lucrând pentru a obține faimă și statut, nu sunt interesați de căutarea adevărului și n-au părtășie despre el pentru a rezolva probleme, atunci, datoria lor e doar o problemă externă sau să rostească doctrine pentru a se preamări și remarca, ceea ce nu poate duce la mărturisirea lui Dumnezeu. Atunci, ei merg pe calea de împotrivire față de El și îi conduc și pe oameni în direcția greșită. Astfel de oameni merg inconștient pe drumul lor și îi conduc pe alții pe calea facerii unui serviciu, care e calea lui Pavel, potrivnică lui Dumnezeu. Acest lucru contravine intenției lui Dumnezeu de a lucra și a-i mântui pe oameni. Când am înțeles asta, am simțit că Dumnezeu mi-a dat ocazia să fiu lideră nu ca să pot face lucrare externă, sau un serviciu, sau să muncesc și nici ca să pot urmări reputația și statutul. Intenția lui Dumnezeu a fost ca eu să joc rolul de lideră, să-i conduc pe ceilalți să mănânce și să bea cuvintele Lui, să caut adevărul pentru a-mi înlătura problemele din datorie, să-l înțeleg treptat și să pătrund realitățile cuvântului lui Dumnezeu. Asta era însărcinarea dată de Dumnezeu, cât și datoria mea. Așadar, am simțit că era crucial să caut adevărul și să mă axez pe înlăturarea firilor mele corupte. În acel moment, aveam o înțelegere foarte superficială a adevărului și nu dețineam realitățile lui, deci nu puteam învăța decât din experiență. Cât timp inima și calea ta sunt potrivite, vei primi îndrumarea și binecuvântările lui Dumnezeu.

În perioada următoare, am început să reflectez asupra stării mele, a problemelor pe care le-am rezolvat căutând sincer adevărul de-al lungul anilor de credință și a firilor corupte pe care le-am înlăturat. Când am început să reflectez la asta și să contemplu, am văzut că eram confuză și înțelegeam doar pe jumătate multe întrebări. N-am înțeles adevărul în mod autentic și n-am văzut esența problemelor, n-am găsit principiile practicării, nici n-am rezolvat niciodată probleme cu eficiență. După aceea, am încercat să scriu despre experiențele asupra cărora aveam o înțelegere relativ bună și, în timp ce scriam, contemplam. Contemplam oricând aveam timp. Când am terminat, în sfârșit, de scris articolul, m-am simțit foarte împlinită, în siguranță și liniștită, deoarece în procesul scrierii, căutând adevărul, am început în mod firesc să-mi văd mai clar starea și esența problemelor, cunoașterea adevărului mi-a devenit mai practică și mai concretă, iar calea de practicare, mai limpede. Mi-am dat seama că a scrie articole de mărturie e foarte important pentru a-mi înțelege starea și a căuta adevărul pentru a rezolva probleme. Era o cale pentru intrarea în viață, precum și cel mai bun mod de a căuta și înțelege adevărul.

Ulterior, am auzit că mulți, inclusiv lideri și lucrători, nu s-au axat pe scrierea articolelor, nici n-au depus niciun efort în acest sens. Unii spuneau mereu că erau ocupați și n-aveau timp. M-am gândit: „N-a fost exact asta și starea mea?” Și eu am avut acest punct de vedere greșit și am găsit scuze să nu scriu. M-am gândit: „Dacă iau procesul prin care am învățat despre mine și mi-am schimbat punctul de vedere și scriu un articol despre el, oare nu va rezolva asta o parte din problemele fraților și surorilor?” Realizând asta, am simțit că acumaveam o povară de purtat și am început să mă pregătesc de scris. Deși înțelegerea mea era superficială și fragmentară, știam că era datoria mea să scriu acest articol, așa că trebuia să scriu despre cât de mult înțelegeam. Cu acest scop în minte, când mă întâlneam sau aveam părtășie cu frații și surorile mele, discutam despre acest subiect și mă gândeam la el când aveam timp liber. În timpul devoționalelor, uneorimâncam și beam cuvântul lui Dumnezeu despre asta. După o vreme, am putut să văd problema puțin mai clar și, când am început să scriu, a fost mult mai ușor. După ce am făcut rezumatul, am exprimat fiecare fărâmă de sens conform înțelegerii mele și mi-am așternut gândurile și experiențele cu propriile cuvinte. N-am mai simțit toată acea greutate și, contemplând lucruri în timp ce scriam, am simțit că puteam să văd mai clar problema, cât și aspecte ale adevărului implicat. Am simțit cu adevărat că pe măsură ce căutăm adevărul și scriem articole pentru a rezolva probleme, primim tot mai multă luminare, îndrumare și binecuvântare de la Dumnezeu. M-am gândit la un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Cu cât ești mai atent la voia lui Dumnezeu, cu atât povara ta este mai mare; cu cât povara ta este mai mare, cu atât mai bogată îți va fi experiența. Atunci când ești atent la voia lui Dumnezeu, Dumnezeu îți va da o povară și apoi te va lumina asupra sarcinilor pe care El ți le-a încredințat. După ce Dumnezeu ți-a dat această povară, vei fi atent la toate adevărurile aferente acestui aspect atunci când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu. Dacă povara ta are legătură cu starea vieții fraților și surorilor tale, înseamnă că această povară ți-a fost încredințată de Dumnezeu și o vei purta întotdeauna în rugăciunile tale zilnice. Ceea ce face Dumnezeu ți-a fost încredințat ție și îți dorești să împlinești ceea ce vrea Dumnezeu să facă; asta înseamnă să îți asumi povara lui Dumnezeu ca și cum ar fi a ta. În acest moment, a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu va însemna pentru tine să îți îndrepți atenția asupra problemelor de tipul acesta și te vei întreba: «Cum o să rezolv aceste probleme? Cum să fac astfel încât frații și surorile mele să dobândească eliberarea și să găsească bucuria spirituală?» De asemenea, te vei concentra asupra acestor probleme când ai părtășie, iar când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, te vei concentra pe a mânca și a bea cuvintele referitoare la aceste aspecte. De asemenea, în timp ce vei mânca și vei bea cuvintele lui Dumnezeu, vei purta o povară. Odată ce ai înțeles cerințele lui Dumnezeu, calea pe care să apuci îți va fi mai limpede. Aceasta este luminarea și iluminarea Duhului Sfânt adusă de povara ta și este și îndrumarea pe care Dumnezeu ți-o oferă. De ce spun asta? Dacă nu ai o povară, atunci nu vei fi atent când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu; când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu în timp ce porți o povară, poți înțelege esența lor, îți poți găsi calea și ești atent la voia lui Dumnezeu. De aceea, în rugăciunile tale, ar trebui să îți dorești ca Dumnezeu să te împovăreze mai mult și să îți încredințeze sarcini și mai mărețe, astfel încât să găsești înaintea ta o cale mai bună de practicare; astfel încât mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu să devină mai eficiente, să poți ajunge să înțelegi esența cuvintelor Lui și să devii mai capabil de a fi mișcat de Duhul Sfânt” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Să luăm seama la voia lui Dumnezeu pentru a atinge desăvârșirea”). După ce am citit cuvântul Lui, mi-am dat seama că atunci când ducem poverile intrării noastre în viață și ale problemelor din biserică, putem depune mult efort în căutarea adevărului pentru a rezolva probleme, mâncăm, bem și practicăm conștient cuvântul lui Dumnezeu și-apoi avem părtășie și scriem despre cât înțelegem din cuvântul lui. Doar atunci putem intra treptat în realitatea adevărului. În timpul acestui proces, ducând poveri, tânjind și căutând, putem să obținem luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu, să ne aprofundăm treptat înțelegerea adevărului, să vedem o anumită problemă clar și în amănunt și să dobândim o înțelegere mai concretă și mai practică a adevărului. Dacă nu muncim din greu să căutăm adevărul sau nu practicăm scrierea articolelor, chiar dacă obținem puțină lumină despre cuvântul lui Dumnezeu, e doar o înțelegere superficială, perceptuală, pe care o vom resimți mereu ca fiind vagă, ca niște contururi în ceață, și arată că n-avem deloc o înțelegere reală. Doar scriind despre cunoașterea și experiența noastră reală, contemplând temeinic și înțelegând probleme pe baza cuvântului lui Dumnezeu și, în final, trecând de la cunoașterea perceptuală la una explicită, rațională, înțelegerea noastră înflorește și rodește, în cele din urmă. E recolta noastră, cristalizarea gândului nostru. În această perioadă, am experimentat, de asemenea, cum scrierea articolelor e un proces de dobândire a clarității în probleme, de înțelegere a adevărului și rezolvare a problemelor. Cu cât scriem mai mult, cu atât mai mult dobândim.

Acum, nu mă împotrivesc să scriu articole. E ceva ce îmi place, deoarece în procesul de scriere îmi văd mai clar firile corupte, iar părerile și ideologia mea se schimbă și ele pe măsură ce înțeleg cuvântul lui Dumnezeu. Este un beneficiu real și ceva de preț și însemnat. Înainte, credeam mereu că scrierea articolelor era laborioasă și, mai ales, dificilă și preferam să fac lucrare externă, decât să încerc să scriu. Eram foarte răzvrătită. Ba chiar am simțit că scrierea articolelor mi-ar întârzia lucrarea, însă această părere era, de fapt, destul de greșită și de absurdă. Scrierea de articole nu întârzie deloc lucrarea. În schimb, te stimulează să cauți adevărul pentru a rezolva probleme și te face mai eficient în datoria ta. Acum, oricând am timp, încerc să mă liniștesc și să mă gândesc la starea mea. Simt nevoia să contemplu problemele pe care nu pot să le văd clar sau să le rezolv. Treptat, am început să duc o povară pentru căutarea adevărului. Simt și că am multe stări care trebuie înlăturate conform cuvântului lui Dumnezeu și, încet, am început să tânjesc după cuvântul Lui. Toate acestea se datorează harului și binecuvântărilor Sale și Îi mulțumesc.