de Angel, Myanmar

Am cunoscut-o pe sora Tina pe Facebook, în august 2020. Ea mi-a spus că Domnul Isus Se întorsese, că El exprima multe adevăruri și făcea lucrarea de judecată din zilele de pe urmă. Mi-a spus și profețiile despre întoarcerea Lui ca să facă lucrarea de judecată: „Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu” (1 Petru 4:17). „Iar dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:47-48). „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul” (Ioan 16:12-13). Citind asta și ascultând părtășia Tinei, am înțeles că Domnul Isus a făcut doar lucrarea de răscumpărare. Deși păcatele credincioșilor au fost absolvite, natura noastră păcătoasă n-a fost înlăturată. Deși mergem la biserică, ne rugăm și mărturisim, tot mințim și păcătuim, neputând scăpa de robia păcatului. Avem nevoie ca Dumnezeu să facă lucrarea de judecată și curățire, ca să ne eliberăm din această robie, să fim vrednici să intrăm în Împărăția Lui. Părtășia Tinei a fost luminătoare, mi-a spus lucruri nemaiauzite în biserică. Am vrut să caut și să investighez.

Doi frați au venit în sat să răspândească Evanghelia, iar eu i-am găzduit. Odată, peste douăzeci de săteni i-au ascultat predicând la mine acasă. Cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic li s-a părut minunat, s-au hrănit cu el și au vrut să mai investigheze. A doua zi, pastorii și prezbiterii au auzit că frații predicau Evanghelia și au venit să mă oprească. Cum a intrat pe ușă, pastorul Taylor m-a întrebat: „Cine a venit să predice la tine acasă?” M-au cuprins emoțiile la vederea expresiilor lor severe. Mă temeam că, dacă pastorii aflau că frații veniseră să predice Evanghelia, aceștia puteau avea probleme. Așa că am spus: „Sunt prieteni cunoscuți pe internet.” Pastorul Colin a spus atunci: „Am auzit că au venit să-și răspândească Evanghelia. Să nu-i mai găzduiești niciodată! Dacă aflu că ai făcut-o, îi voi spune soțului tău că ai găzduit bărbați aici!” M-am înfuriat când a spus asta. Eu îi găzduisem doar cât le-au răspândit sătenilor Evanghelia. Nu făcusem nimic rușinos, dar pastorul era dispus să mintă și să mă amenințe. Pastorul Taylor a spus apoi: „Nu crede Evanghelia lor, Domnul Isus a spus clar: «Atunci, de vă va zice cineva: „Iată, aici e Hristos, sau acolo!”, să nu credeți. Că se vor scula hristoși mincinoși și proroci mincinoși și vor da semne mari și minuni ca să amăgească, de se va putea, și pe cei aleși» (Matei 24:23-24). În zilele de pe urmă, vor apărea mulți hristoși falși. Orice predică despre venirea Domnului este falsă. Nu te lăsa păcălită de ei! Spun asta ca să te protejez. Mă tem că vei fi înșelată.” Atunci, n-aveam discernământ asupra cuvintelor pastorilor, credeam că erau credincioși de mult și înțelegeau multe și că era conform Bibliei ce spuneau ei. Ce mă făceam dacă aveau dreptate și chiar eram indusă în eroare? Așa că i-am crezut. Membri ai Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic m-au chemat la adunări, dar am inventat scuze ca să refuz, mi-am schimbat contul de Facebook și am rupt complet legătura cu ei.

Două săptănâni n-am participat la întruniri. Mi-am pierdut timpul acasă, discutând cu prietenii online, vizionând videoclipuri. Eram foarte plictisită. Mă gândeam mereu la întrunirile cu credincioșii în Dumnezeu Atotputernic, când inima mi-era plină și fericită, dar acum eram tot mai neliniștită. Mi-am zis: „Dacă Dumnezeu Atotputernic chiar e Domnul Isus întors, oare voi pierde mântuirea Lui dacă nu-L accept? Pastorii au spus că, în zilele de pe urmă, vor apărea hristoși falși ca să-i înșele pe oameni și orice predică despre întoarcerea Domnului e falsă. Dacă sunt înșelată?” Eram confuză și tulburată, așa că m-am rugat Domnului, căutând: „Doamne Isuse, nu am discernământ și nu știu pe cine să ascult. Te rog să mă luminezi, ca să-Ți înțeleg voia și să nu pierd mântuirea Ta.” După ce m-am rugat, mi-am dat seama că nu puteam să fug, să nu caut, trebuia să îi găsesc pe cei din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, să clarific aceste chestiuni. Dar, surprinzător, pastorii au aflat după doar două adunări. În acea seară, au chemat câțiva dintre frați și surori, pentru o întâlnire acasă la pastorul Taylor. Eram cam agitată. N-aveam habar ce urmau să facă pastorii. În acea seară, am mers acasă la pastorul Taylor. Mai erau acolo și alți pastori și prezbiteri. Pastorul Taylor a zis: „Am auzit că de curând ați urmărit predici online. De ce ați urmărit predicile Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic și nu pe ale noastre? Cât timp veniți la biserică, ascultați predicile noastre, vă rugați și mărturisiți Domnului, când Domnul Se va întoarce, cu siguranță veți fi luați în Ceruri.” Mi-am zis: „Cei care cred în Dumnezeu ar trebui să-I asculte cuvintele. Pastorii și prezbiterii ne fac mereu să ascultăm cuvintele lor. Nu aduc ei oamenii înaintea lor și nu a lui Dumnezeu?” N-am fost de acord cu spusele pastorului, dar n-am îndrăznit să-l contrazic. Pastorul Taylor ne-a dat apoi un caiet și a strigat: „Veți mai crede în alți dumnezei? Alegeți acum! Numele voastre sunt aici, semnați repede! Dacă alegeți să nu mai credeți, puneți o bifă, altfel, puneți un X. Veți avea multe probleme dacă veți mai crede în alți dumnezei! Nu vă vom mai ajuta familiile la nunți, înmormântări, nașteri sau construirea caselor.” Unde locuiesc eu, prețuim mult aceste obiceiuri și, fără sprijinul pastorilor, nici sătenii nu ne-ar ajuta. Pe atunci, eram destul de slabă. Mi-am zis: „Familia mea vrea să construiască o casă. După tradițiile satului, pastorii și prezbiterii gestionează asta. Dacă nu-și asumă răspunderea, nimeni nu va veni să ajute. Dacă voi mai participa la întruniri online, va fi dificil când se va întâmpla ceva acasă. Dar am citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și par a fi glasul Domnului, Dumnezeu Atotputernic poate fi chiar Domnul Isus întors. Nu mă împotrivesc Domnului ascultând de pastori, lepădându-mă de Dumnezeu Atotputernic?” La acest gând, am lăsat un X în caiet. Ceilalți au pus pe rând X-uri. Doar o persoană a pus o bifă. Pastorul era furios și a spus: „Când veți avea probleme în viitor, sătenii nu vor veni să vă ajute. Nici nu ne vom ruga pentru voi. După asta am terminat definitiv!”

Eram furioasă, dar și confuză. Dar falșii hristoși despre care vorbeau pastorii? Am căutat la cele două surori cu care m-am întrunit. Una mi-a citit din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic: „Dumnezeu care S-a întrupat se numește Hristos, iar astfel Hristosul care le poate da oamenilor adevărul se numește Dumnezeu. Nu există nimic exagerat în această privință, deoarece El are esența lui Dumnezeu și are firea lui Dumnezeu, și înțelepciune în lucrarea Lui, care sunt nerealizabile de către om. Aceia care se numesc Hristoși pe ei înșiși și totuși nu pot săvârși lucrarea lui Dumnezeu, sunt escroci. Hristos nu este numai manifestarea lui Dumnezeu pe pământ, ci și trupul special asumat de Dumnezeu în timp ce Își săvârșește și completează lucrarea printre oameni. Acest trup nu poate fi înlocuit de orice om, ci este un trup care poate purta așa cum trebuie lucrarea lui Dumnezeu pe pământ și poate exprima firea lui Dumnezeu și Îl reprezintă bine pe Dumnezeu, furnizându-i omului viață. Mai devreme sau mai târziu, cei care se dau drept Hristos vor cădea cu toții, pentru că, deși susțin că sunt Hristos, ei nu dețin nimic din esența lui Hristos. Și astfel, spun că autenticitatea lui Hristos nu poate fi definită de om, ci este acceptată și decisă de Dumnezeu Însuși” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”). Apoi, ea a avut părtășie: „Cum Îl putem deosebi pe adevăratul Hristos de cei falși? Hristos e Duhul lui Dumnezeu făcut trup, venit pe pământ ca om. El e întruchiparea adevărului, sosirea Mântuitorului. Poate să exprime adevăruri, să dezvăluie taine, să curețe și să mântuiască omul, să facă lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Falșii hristoși sunt, în esență, demoni. Oricât ar pretinde că sunt Dumnezeu, nu pot exprima adevărul sau îndeplini lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu. Ei pot doar să predice cuvinte din Biblie sau să-L imite pe Dumnezeu, făcând câteva minuni ca să ademenească oameni.” Apoi, a făcut o analogie. Dacă sunt zece oameni în halate albe cu stetoscoape, toți pretinzând că sunt doctori, dar numai unul e doctor adevărat, cum îl putem deosebi pe cel adevărat de cei falși? Nu le putem analiza doar hainele sau purtarea, cheia e să vedem dacă pot trata boli. Dacă pot înseamnă că sunt medici. Nu putem analiza doar aparențele când Îl discernem pe Hristos. Trebuie să decidem pe baza lucrării Sale, a cuvintelor și a firii dezvăluite de El. Dacă poate exprima adevăruri și face lucrarea de mântuire a omenirii, El e Hristos. Citind cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic, putem vedea cum cuvintele Sale sunt adevărul, că au putere și autoritate. El dezvăluie tainele planului Său de gestionare pe șase mii de ani, cele trei etape ale lucrării Lui, întruparea Sa, numele Sale și povestea ascunsă a Bibliei. El dezvăluie și adevărul și esența coruperii omului de către Satana și sursa răzvrătirii și a împotrivirii omului față de Dumnezeu, asta ajutând oamenii să-și cunoască firile corupte. El ne spune care sunt oamenii de care îi place, pe care-i detestă, care pot intra în Împărăția lui Dumnezeu, care vor fi pedepsiți. El ne dezvăluie și firea Sa dreaptă și de neofensat. Dumnezeu Atotputernic a exprimat adevărurile necesare ca omenirea coruptă să fie mântuită și face lucrarea de judecată. Astfel, putem fi siguri că Dumnezeu Atotputernic e Dumnezeu întrupat și Hristos din zilele de pe urmă. Falșii hristoși nu pot exprima adevăruri sau face lucrarea Lui de mântuire, cu atât mai puțin pot îndrepta firea coruptă a omului. Oricât s-ar numi Dumnezeu, ei sunt falși, sunt spirite rele și vor cădea. Inima mi s-a luminat după părtășia surorii. Am înțeles că nu-L puteam discerne pe adevăratul Hristos după cuvintele pastorilor și prezbiterilor, că e esențial să văd dacă El poate exprima adevăruri și face lucrarea de mântuire a omenirii. Dumnezeu Atotputernic a exprimat atâtea adevăruri, a dezvăluit atâtea taine ale Bibliei și l-a judecat și curățit pe om. Niciun om n-ar fi putut face aceste lucruri. M-am convins că Dumnezeu Atotputernic e Domnul Isus întors. Ulterior, m-am întrunit adesea cu frații și surorile din satul meu.

În aprilie 2021, boala soțului meu a revenit șiel a murit. Rudele au vrut ca pastorii să ajute la rugăciune și la funeralii, dar ei și prezbiterii m-au batjocorit profitând de ocazie ca să mă facă să renunț la credință. Conducătorul comunei i-a susținut, certându-mă că nu i-am ascultat și interzicându-le sătenilor să mă ajute. Apoi, a spus: „Dacă mărturisești tuturor și promiți că te lepezi de Dumnezeu Atotputernic și participi la adunările bisericii, te vom ajuta să-ți înmormântezi soțul.” Nu credeam că se vor folosi de înmormântare ca să mă facă să renunț la credință. A fost josnic și plin de ură. Nu aveam motive să mărturisesc. Plângeam, ținându-mi în brațe fiul de cinci luni. N-am răspuns și mi-au pus familia să mă amenințe, ca să recunosc că am greșit. Nu era nimeni acolo care să mă susțină. Tremurând, m-am simțit extrem de singură. Mi-am zis: „Dacă nu spun că am greșit, nu mă vor ajuta să-mi înmormântez soțul, dar dacă o fac, Îl neg și-L trădez pe Dumnezeu. Ce să fac?” Îndurerată, L-am strigat pe Dumnezeu: „Dumnezeule Atotputernic! Cred că Tu ești Dumnezeu Însuși, Creatorul unic al tuturor, că Tu ești Dumnezeul Atotputernic al oștirilor, că totul e în mâinile Tale. Sunt gata să mă supun rânduielilor Tale.” Apoi, mi-am amintit un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu: „În fiecare stadiu al lucrării pe care Dumnezeu o face în interiorul oamenilor, la exterior pare că sunt interacțiuni între oameni, ca și cum s-ar fi născut din aranjamente sau perturbări umane. Dar, în spatele scenei, fiecare etapă a lucrării și tot ceea ce se întâmplă reprezintă un pariu făcut de Satana în fața lui Dumnezeu și cere oamenilor să rămână fermi în mărturia lor față de Dumnezeu. Luați ca exemplu pe Iov, când a fost încercat: în spatele scenei, Satana făcea un pariu cu Dumnezeu și ceea ce i s-a întâmplat lui Iov au fost faptele și perturbarea oamenilor. În spatele fiecărui pas al lucrării pe care Dumnezeu o face în voi este pariul Satanei cu Dumnezeu – în spatele acestui tot este o luptă. […] Când Dumnezeu și Satana se luptă în tărâmul spiritual, cum ar trebui să-L mulțumești pe Dumnezeu și cum ar trebui să rămâi ferm în mărturia față de El? Ar trebui să știi că tot ceea ce ți se întâmplă este o mare încercare și timpul când Dumnezeu are nevoie de tine pentru a fi mărturie” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”). Am înțeles că, deși părea că pastorii și conducătorul comunei mă persecutau și mă împiedicau, de fapt, totul era o înșelăciune și o perturbare a Satanei. Deși spuneau că era spre binele meu, ei se foloseau, efectiv, de obiceiurile satului legate de înmormântări, nunți, nașteri și construirea caselor, ca sătenii să mă abandoneze, să mă facă să-L neg, să-L trădez pe Dumnezeu. Au vrut și să mă readucă la religia lor, ca să continui să-i urmez și să-i ascult. Dumnezeu a părăsit de mult bisericile din Epoca Harului, ca să facă lucrarea de judecată. Dacă ascultam de pastori și de conducătorul comunei și mă întorceam cu ei la biserică, pierdeam șansa de a fi mântuită de Dumnezeu, eram trimisă în iad și pedepsită împreună cu ei. Asta era intenția sinistră a Satanei. Oricât mi-ar fi stat în cale, nu puteam să-i ascult. Trebuia să mă rog, să mă bazez pe Dumnezeu, să mărturisesc ferm, să-l rușinez pe Satana. Dar tot aveam nevoie de ajutor la funeraliile soțului, asta fiind o problemă practică. Sătenii, rudele și prietenii ascultau de conducătorul comunei și de pastori și nu voiau să mă ajute, așadar, ce puteam face? L-am strigat iar pe Dumnezeu: „Dumnezeule Atotputernic, dacă mă ajută cineva să-mi înmormântez soțul stă doar în mâinile Tale. Îți încredințez aceste probleme. Indiferent de situație, mă voi supune Ție și nu Te voi trăda.” Am fost mai calmă și mai puțin îndurerată după rugăciune. Chiar atunci, l-am auzit pe unchiul meu spunând: „Te implor, te rog să ajuți, îți cer scuze în numele ei.” Conducătorul comunei a spus: „Ea e cea care trebuie să-și ceară scuze.” Mi-am zis: „Acești pastori și prezbiteri sunt atât de inumani! Sunt chiar mai răi decât un necredincios bun! Ar face orice să mă determine să-L trădez pe Dumnezeu, dar oricât ar încerca, trebuie să rămân fermă în mărturia mea, să-l umilesc pe Satana.” Cam după zece minute, am primit un telefon neașteptat de la mama mea. Mi-a spus: „Nu dispera, niște prieteni din armată ai soțului tău te vor ajuta să-l înmormântezi, sunt deja pe drum.” Am fost foarte emoționată. Dumnezeu trimisese oameni să mă ajute în acea criză, când eram mai neajutorată. Mi-am amintit cuvintele lui Dumnezeu: „Știi că toate lucrurile din mediul ce te înconjoară sunt acolo cu permisiunea Mea, toate plănuite de Mine. Vezi cu claritate și mulțumește-Mi inima în mediul pe care ți l-am dat. Nu te teme, Dumnezeul Atotputernic al oștirilor va fi cu siguranță lângă tine; El stă în spatele vostru și vă este scut” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 26). Am văzut că totul e în mâinile lui Dumnezeu. Dacă ne bazăm cu adevărat pe El, ne va deschide o cale. Deși eram încă persecutată, I-am văzut călăuzirea, inima mi-a devenit neclintită și n-am mai fost negativă sau slabă.

După organizarea înmormântării soțului meu, mama lui mă certa des, spunând că sătenii ne evitau pentru că Îl trădasem pe Domnul Isus și credeam în Dumnezeul greșit. Rudele mele m-au atacat și ele din acest motiv. Nici familia mamei n-a îndrăznit să-mi fie aproape. Doar mama venea să mă vadă, deși mă tot îndemna: „De ce nu-i asculți pe pastori, pe conducătorul comunei sau pe al satului? Uită-te la tine, nu mai ai soț, dacă nu te bazezi pe acești oameni sau pe socrii tăi, la cine poți apela? Copilul tău e încă foarte mic. Ar trebui să mărturisești, să nu mai crezi în Dumnezeu Atotputernic!” Oriunde mă duceam, sătenii mă vorbeau pe la spate, iar treburile mele erau subiect de bârfă. Înainte, mă înțelesesem bine cu ceilalți săteni și cu vecinii mei, dar acum mă persecutau și mă ostracizau doar din cauza credinței mele. Mă durea foarte tare și mă deprima. Pe atunci, internetul era deconectat în Myanmar. Nu puteam să mă întrunesc sau să ascult predici online, iar ceilalți membri nu îndrăzneau să vină s-aibă părtășie despre cuvântul lui Dumnezeu și să mă ajute. Mă simțeam de parcă aș fi căzut în întuneric și nu vedeam lumina. Doar mă rugam zilnic lui Dumnezeu, să mă îndrume să scap de acele zile întunecate. Într-o zi, am primit cuvântul lui Dumnezeu: „Nu fi descurajat, nu fi slab, iar Eu îți voi lămuri lucrurile. Drumul spre Împărăție nu este atât de neted; nimic nu e atât de simplu! Vrei ca binecuvântările să vină ușor, nu-i așa? Astăzi, toți vor avea încercări amare de înfruntat. Fără astfel de încercări, inima iubitoare pe care o aveți pentru Mine nu se va întări și nu veți avea iubire adevărată față de Mine. Chiar dacă aceste încercări constau numai în circumstanțe minore, fiecare trebuie să treacă prin ele; doar că dificultatea încercărilor va fi diferită de la persoană la persoană. Încercările sunt o binecuvântare de la Mine, și cât de mulți dintre voi vin adesea înaintea Mea, implorându-Mi în genunchi binecuvântările? Copii prostuți! Credeți mereu că ceva cuvinte prielnice pot fi considerate binecuvântarea Mea, totuși nu recunoașteți că amărăciunea este una dintre binecuvântările Mele” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 41). Citind asta, m-am emoționat. A fost de parcă aș fi luat brusc un medicament puternic în plină boală și am fost cuprinsă de credință și putere. Meditând la cuvântul Lui, am înțeles că nu-i ușor să-L urmezi pe Dumnezeu, trebuie să treci prin durere și necazuri. Deși trupul meu suferea, asta mă îndemna să mă rog și să mă bazez pe Dumnezeu. Cu cât sufeream mai mult, cu atât mai motivată eram să caut adevărul. Fără să realizez, dobândisem o cunoaștere a suveranității lui Dumnezeu, relația mea cu El devenise mai strânsă și eram mai hotărâtă să-L urmez. Crezusem în Domnul de mică, dar doar m-am bucurat de harul, binecuvântările, pacea și fericirea date de El. Nu mai trecusem prin durere sau încercări. Nu știam nimic despre Domnul, mai ales despre discernerea oamenilor. Dar, crezând în Dumnezeu Atotputernic, prin aceste persecuții și greutăți, suferisem puțin, dar învățasem să discern oamenii. Am văzut clar fețele urâte, înșelătoare ale pastorilor și prezbiterilor potrivnici lui Dumnezeu. Înainte, văzând că pastorii puteau să ne explice Biblia și să se roage pentru noi, am crezut că le păsa de noi, înțelegeau Biblia și-L cunoșteau pe Dumnezeu. Dar când au auzit că Domnul Isus S-a întors, n-au vrut să caute sau să investigheze. De asemenea, i-au împiedicat pe credincioși să investigheze lucrarea lui Dumnezeu, folosindu-se de obiceiurile satului ca să mă amenințe și incitându-i pe săteni să mă atace și să mă facă să mă lepăd de Dumnezeu Atotputernic. Am văzut că erau farisei ipocriți și i-am respins complet. Dacă mă gândesc la acele zile de durere și depresie, fără îndrumarea cuvântului lui Dumnezeu, poate că acei demoni m-ar fi înnebunit. Cu ajutorul cuvântului Său, am depășit dificultățile. Îi mulțumesc lui Dumnezeu Atotputernic! După un timp, internetul a funcționat iar în Myanmar. Am contactat alți membri și ne-am întrunit. Dar persecuția pastorilor și a conducătorului comunei s-a intensificat.

În ianuarie 2022, au convocat o întrunire în sat. Au participat cam trei sute de oameni. Paisprezece credincioși am fost puși să stăm ghemuiți, în soare. Conducătorul comunei a spus: „Nu pot exista două credințe în acest sat. Am convocat această adunare ca voi, adepții lui Dumnezeu Atotputernic, să alegeți. În numele întregului sat, vă întreb: «Continuați să credeți în Dumnezeu Atotputernic, sau vă întoarceți la biserică?»” Le-au chemat pe rudele noastre, ca să ne convingă pe rând. Tatăl fratelui Robert era conducător de sat și l-a forțat să îngenuncheze și să mărturisească. Robert a spus că nu e greșit să crezi în Dumnezeu Atotputernic, refuzând să îngenuncheze. Tatăl său a zis supărat: „Ar trebui să crezi orice cred părinții tăi. Nu cumva ne abandonezi dacă nu ne asculți și crezi în Dumnezeu Atotputernic?” Robert a răspuns: „Cred în Dumnezeu, când am spus eu că vă abandonez? Îmi iubesc părinții, dar Îl iubesc mai mult pe Dumnezeu, Creatorul nostru.” Și mai furios decât înainte, tatăl său a răcnit: „Ești fiul meu! Tot ceea ce ești e în mâinile mele! Nu-ți permit să-mi vorbești așa!” Văzând asta, aroganța acestor oameni mi-a fost și mai clară. Deși credeau în Domnul, nu aveau o inimă cu frică de Dumnezeu și nici nu-L preamăreau. Un funcționar guvernamental a spus: „China nu le permite oamenilor să creadă în Dumnezeu Atotputernic și îi arestează. Intenționăm să facem propriile investigații aici. Cine v-a îndreptat spre credința asta? Cine vă conduce?” Toți am spus că n-avem conducător. Un alt funcționar ne-a forțat să răspundem, dar noi i-am spus tot asta. Un funcționar guvernamental din district ne-a întrebat: „Ce înseamnă «Dumnezeu Atotputernic»?” I-am răspuns: „Nu știți? Dumnezeu Atotputernic e Domnul creației, Domnul care v-a creat.” Auzind asta, s-a înfuriat și ne-a zis să facem alegerea finală. Cine alegea să creadă în Dumnezeu Atotputernic trebuia să spună „continui”, cine voia să renunțe trebuia să spună „plec”. Dacă alegeam „continui”, eram raportați și dați pe mâna superiorilor. Conducătorul comunei a spus și că trebuie să plece din sat cine alege „continui”, dar cine alege „plec” poate să rămână și să se întoarcă la biserică. Apoi, ne-au pus să ne spunem deciziile pe rând. Trei surori care stăteau în fața mea au ales „plec”, de teama persecuției. Când mi-a venit rândul, mama, cu copilul meu în spate, mi-a strigat să „plec” și să nu mai cred. A fost dureros să mă uit atunci la mama și la copil. Dacă eram arestată, cu ei cum rămânea? Mamei i-ar fi fost foarte greu să aibă grijă de copilul meu. M-am rugat lui Dumnezeu să-mi dea credință. Mi-am amintit cuvintele Domnului Isus: „Cel ce iubește pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine, și cel ce iubește pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Oricine nu-și ia crucea și nu Mă urmează, nu este vrednic de Mine” (Matei 10:37-38). „Ferice de cei persecutați din pricina dreptății, căci a lor este Împărăția Cerurilor!” (Matei 5:10). Și Dumnezeu Atotputernic spune: „Ce vrea Dumnezeu să spună atunci când zice că «Dumnezeu este sursa vieții omului»? Spune asta ca să-i facă pe toți să realizeze următorul lucru: viețile și sufletele noastre provin de la Dumnezeu și au fost create de El – nu provin de la părinții noștri și, cu siguranță, nu de la natură, ci ne-au fost date de Dumnezeu. Numai trupul nostru s-a născut din părinții noștri, la fel cum copiii noștri se nasc din noi, dar soarta lor este în întregime în mâinile Lui. Faptul că putem crede în Dumnezeu este o oportunitate pe care El ne-a dat-o; este poruncită de El și de harul Lui. Prin urmare, nu este nevoie să-ți îndeplinești obligația sau responsabilitatea față de altcineva; ar trebui doar să-ți îndeplinești datoria față de Dumnezeu, ca o ființă creată. Asta trebuie să facă oamenii, mai presus de orice, lucrul principal care ar trebui să fie înfăptuit ca preocupare de bază în viața unui om” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin recunoașterea propriilor păreri nechibzuite se poate obține cu adevărat o transformare”). Am înțeles că soarta noastră e în mâinile Lui. Unde ne naștem, cine ne sunt părinții, ce dificultăți întâmpinăm, sunt lucruri stabilite de mult de Dumnezeu. Deși eu i-am dat naștere copilului, tot ce pot face pentru el e datoria mea de mamă, adică să am grijă de el. Dar nu pot să îi schimb soarta sau ce i se întâmplă. Unii copii rămân orfani de mici și, totuși, ajung adulți. La fel cum părinții mei au divorțat când eram mică, n-am avut un tată care să aibă grijă de mine, ca alți copii, dar tot am devenit un adult sănătos. Viitorul copilului meu e determinat de Dumnezeu. Mama era încă tânără. Chiar dacă nu-i eram alături, putea avea grijă de copil. Trebuia să-i încredințez lui Dumnezeu, să mă supun rânduielilor Lui. Simțeam tot mai mult că trebuie să aleg să cred în El și să-L urmez, să mărturisesc ferm pentru Dumnezeu, să-l rușinez pe Satana. Așa că m-am ridicat și-am spus: „Voi continua!” Conducătorul comunei a spus: „Cine alege să continue greșește.” Am răspuns: „Eu cred în Dumnezeu și-L urmez. Ascult doar cuvântul Lui. Nu-i o greșeală!” Funcționarul m-a certat cu furie, numindu-mă rebelă și trădătoare față de Domnul. Dar, în inima mea, știam că Dumnezeu Atotputernic a exprimat multe adevăruri și a făcut noua lucrare de judecată. El este Domnul Isus întors. Am auzit glasul lui Dumnezeu și am acceptat mântuirea Domnului. Mergeam pe urmele Mielului, cum adică Îl trădam pe Domnul? Tare am vrut să-i contrazic, dar, cu toată zarva lor, nu am avut ocazia. Prezbiterul Lester m-a făcut ticăloasă nerecunoscătoare și a luat o scândură ca să mă bată. Eram foarte speriată și m-am rugat lui Dumnezeu. Surprinzător, soacra mea a intervenit brusc pentru a-l opri. I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru protecția Sa. Alți cinci membri au ales apoi să „continue”. Văzând că nu renunțam, ne-au tot întrebat cine era conducătorul nostru. Nimeni n-a răspuns. Stătuserăm ghemuiți de la nouă și jumătate dimineața până la cinci după-amiaza, peste șapte ore. Întrucât trecuse foarte mult timp și noi nu aveam nici mâncare și nici apă, un frate slăbit, cu hipotensiune, a leșinat. Familia a vrut să-l ajute, dar conducătorul comunei nu i-a lăsat. El a spus: „De ce a leșinat, dacă Dumnezeul vostru e Dumnezeul adevărat?” După aceea, văzând că tot nu cedam, ne-a spus să ne luăm familia, animalele și toate bunurile și că trebuia să plecăm din sat în aceeași seară. A spus și că ne vor arde casele după ce vom pleca. Funcționarul guvernamental din district a zis: „Nu vă pierdeți timpul, ar prefera să moară decât să spună cine-i conduce. Trimiteți-i acasă mai întâi. Mâine voi trimite rapoartele lor la guvern, ca superiorii să decidă. Asta îi va speria.” Dar eu nu eram prea speriată. Știam că totul era în mâinile lui Dumnezeu și că, dacă veneau funcționarii superiori sau ne arestau, totul era în mâinile Lui și rânduit de El.

A treia zi de dimineață, guvernul a convocat o întrunire a comunei. Erau mai mult de 400 de oameni acolo. M-am temut că ne vor forța să-L hulim pe Dumnezeu și să semnăm că-L renegăm. M-am rugat lui Dumnezeu să ne protejeze, ca să putem mărturisi ferm. La întrunire, funcționarul guvernamental din district ne-a spus: „Sunteți tineri și nu înțelegeți nimic. Nu mă aflu aici să vă cer socoteală, dar de acum, trebuie să ascultați de părinți, să munciți din greu, să nu mai ascultați cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, să nu-I mai răspândiți Evanghelia, altfel, conducătorul comunei vă va aresta și vă va preda guvernului.” Un funcționar al consiliului de administrație le-a spus tuturor: „Îi vom trata pe adepții lui Dumnezeu Atotputernic la fel ca PCC. PCC îi vânează și îi arestează pe acești credincioși și îi poate omorî în bătaie, fără urmări. La fel vom face și aici, în statul Wa. Toți acești credincioși vor fi arestați, indiferent dacă au făcut ceva greșit sau nu, și apoi vor fi omorâți în bătaie, fără urmări. Nimeni nu poate spune: «Acei credincioși n-au făcut nimic rău.» Acestea sunt ordinele guvernului. Nu vă împotriviți, iar dacă vedeți credincioși în Dumnezeu Atotputernic, denunțați-i!” Apoi, a arătat spre noi, credincioșii, și le-a spus tuturor: „Uitați-vă bine la fețele lor, va trebui să-i recunoașteți. Acești oameni cred în Dumnezeu Atotputernic. Dacă-i vedeți adunându-se sau propovăduind, denunțați-i!” Apoi, un funcționar a citit materiale care-L huleau pe Dumnezeu. Oamenii au fost înșelați de cuvintele guvernului, iar unii ne priveau cu dispreț. M-a enervat foarte tare ce au spus. Știam că guvernul ne persecută pe noi, credincioșii, ca să renunțăm credință, să-i facă pe oameni să șovăie, să se teamă să cerceteze lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic, pierzându-I mântuirea. I-am urât și mai mult pe acei demoni. Apoi, guvernul ne-a lăsat să plecăm acasă.

Când am ajuns acasă, am citit din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic: „Indiferent de cât de «puternic» este Satana, indiferent de cât de insolent și ambițios este, indiferent de cât de mare îi este abilitatea de a provoca pagube, indiferent de cât de cuprinzătoare sunt tehnicile cu care strică și ademenește omul, indiferent de cât de istețe sunt păcălelile și uneltirile cu care îl sperie pe om, indiferent de cât de schimbătoare este forma în care există, nu a fost niciodată capabil să creeze o singură ființă vie, nu a fost niciodată capabil să stabilească legi sau reguli pentru existența tuturor lucrurilor și nu a fost niciodată capabil să conducă sau să controleze vreun obiect, fie el însuflețit sau neînsuflețit. În cosmos și pe bolta cerească, nu există o singură persoană sau obiect care să fie născut din el sau să existe datorită lui; nu există o singură persoană sau obiect condus de el ori controlat de el. Dimpotrivă, nu doar că trebuie să trăiască sub stăpânirea lui Dumnezeu dar, mai mult decât atât, trebuie să se supună tuturor ordinelor și poruncilor lui Dumnezeu. Fără permisiunea lui Dumnezeu, este dificil pentru Satana să atingă fie și un strop de apă sau un grăunte de nisip de pe pământ; fără permisiunea lui Dumnezeu, Satana nu este liber să miște furnicile de pe pământ, ca să nu mai vorbim de omenire, care a fost creată de Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu, Satana este inferior crinilor de pe munte, păsărilor ce zboară în aer, peștilor din mare și viermilor de pe pământ. Rolul acestuia între toate lucrurile este să servească toate lucrurile, să lucreze pentru omenire și să slujească lucrării lui Dumnezeu și planului Său de gestionare. Indiferent de cât de răuvoitoare îi este natura sau cât de rea îi este esența, singurul lucru pe care îl poate face este să își respecte ascultător funcția: să Îi slujească lui Dumnezeu și să asigure un contrapunct lui Dumnezeu. Astfel este esența și poziția Satanei. Esența sa este deconectată de la viață, deconectată de la putere, deconectată de la autoritate; este doar o jucărie în mâinile lui Dumnezeu, doar o mașinărie în slujba lui Dumnezeu!” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul I”). Să citesc cuvântului lui Dumnezeu mi-a dat credință. Pastorii și prezbiterii ne puteau forța, guvernul ne putea aresta și persecuta, se puteau folosi de familiile noastre ca să-L abandonăm pe Dumnezeu Atotputernic, dar orice ar fi spus sau ar fi făcut, nu ne puteau face nimic fără permisiunea lui Dumnezeu. Ca atunci când prezbiterul Lester a încercat să mă bată cu o scândură. Soacra mea, care mă ura, mi-a luat brusc apărarea și l-a oprit. Totul era în mâinile lui Dumnezeu. Am simțit puterea și suveranitatea Lui în toate și am simțit că El veghează asupra mea. Știam că Dumnezeu rânduia situațiile după statura mea și că nu-mi dădea o povară prea grea. Prin aceste experiențe, credința mea în El a crescut și am simțit că tot ce face El e bun. Îi sunt foarte recunoscătoare! Această experiență mi-a permis să văd natura pastorilor și a prezbiterilor plini de ură și împotrivire față de El. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Există cei care citesc Biblia în bisericile mari și o recită cât e ziua de lungă și, totuși, niciunul dintre ei nu înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu. Niciunul dintre ei nu e capabil să-L cunoască pe Dumnezeu; cu atât mai puțin poate vreunul dintre ei să fie în concordanță cu voia lui Dumnezeu. Sunt cu toții oameni fără valoare, ticăloși, fiecare crezându-se la înălțime ca să-I dea lecții lui Dumnezeu. Ei I se împotrivesc voit lui Dumnezeu chiar și în timp ce Îi poartă stindardul. Pretinzând credința în Dumnezeu, ei tot mănâncă trupul și beau sângele omului. Toți oamenii ca aceștia sunt diavoli care devorează sufletul omului, demoni șefi care intenționat îi perturbă pe cei care încearcă să umble pe calea cea dreaptă și obstacole care îi împiedică pe cei ce Îl caută pe Dumnezeu. Pot părea să aibă «o constituție zdravănă», dar cum să știe adepții lor că ei nu sunt alții decât antihriști care îi conduc pe oameni să se împotrivească lui Dumnezeu? Cum să știe adepții lor că aceștia sunt diavoli vii dedicați devorării sufletelor umane?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Toți oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu”). Pastorii și prezbiterii nu înțelegeau deloc Biblia. Ei propovăduiau doar cuvintele și doctrinele din Biblie și nu Îl întâmpinau deloc pe Domnul și cu atât mai puțin căutau adevărul. Confruntați cu noua lucrare a lui Dumnezeu, n-au căutat, n-au investigat, au interpretat greșit cuvântul Domnului, răspândind noțiuni ca să înșele credincioșii. Spunând că orice predică despre întoarcerea Domnului este falsă, i-au împiedicat pe credincioși să audă glasul lui Dumnezeu și să-L întâmpine pe Domnul. Chiar au spus că așa îi protejează pe credincioși. De fapt, se temeau că nimeni nu-i va asculta dacă toți Îl vor urma pe Dumnezeu Atotputernic și că statutul și mijloacele lor de trai vor fi amenințate. De aceea au încercat să ne forțeze să-L abandonăm. Chiar s-au folosit de obiceiurile de înmormântare, nuntă, naștere și construire de case ca să mă amenințe și să mă constrângă să semnez renegarea. S-au folosit de înmormântarea soțului, ca să renunț la Dumnezeu Atotputernic. Când nu i-am ascultat, s-au unit cu guvernul și au ținut o întrunire în sat, ca să mă persecute, folosindu-mi familia ca să mă ispitească să-L trădez pe Dumnezeu. Au vrut chiar să ne alunge din sat, să ne dea foc la case și să ne predea funcționarilor superiori. Nu au ezitat deloc să ne persecute ca să-L trădăm pe Dumnezeu Atotputernic, pierzând șansa de a fi mântuiți și de a intra în Împărăția lui Dumnezeu. Acei pastori chiar erau siniștri și răi! Mi-am amintit cum i-a condamnat Domnul Isus pe farisei. Domnul Isus a spus: „Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi închideți Împărăția Cerurilor în fața oamenilor; nici voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre! […] Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi înconjurați marea și uscatul pentru a face un prozelit, dar când devine astfel, faceți din el de două ori mai mult un fiu al Gheenei decât sunteți voi!” (Matei 23:13, 15). Sub pretextul protejării turmei, pastorii și prezbiterii au împiedicat oamenii să accepte noua lucrare a lui Dumnezeu. I-au înșelat să se împotrivească lui Dumnezeu ca ei și îi vor conduce în cele din urmă în iad. Ei sunt diavoli vii care împiedică oamenii să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Sunt demoni și antihriști potrivnici lui Dumnezeu, care fac rău oamenilor. Am văzut clar esența lor care ura adevărul și pe Dumnezeu, devenind mai fermă în credința mea de a-L urma pe Dumnezeu. Oricât ar fi încercat să mă înșele, să mă împiedice, nu m-aș fi lepădat de Dumnezeu Atotputernic. M-am rugat lui Dumnezeu să-mi fac bine datoria și să-I aduc înainte mai mulți oameni care tânjesc după apariția Lui, ca să-I accepte mântuirea.

Odată cu trecerea timpului, adunările și lucrarea noastră de evanghelizare au continuat să fie restricționate. Ca să nu mai credem în Dumnezeu Atotputernic și să nu ne întrunim online, conducătorul comunei a cerut funcționarilor să ne verifice telefoanele la trei zile și să ne șteargă Facebookul de pe telefoane. Ca să nu fim supravegheați de ei și de guvern, ne luam uneltele agricole în munți și ne prefăceam că lucrăm, ca să ne putem întruni în secret. În sat, nu prea am îndrăznit să vorbim liber despre credința noastră. Dar, oricât ne-au persecutat, tot ne-am bazat pe Dumnezeu și-am continuat să răspândim Evanghelia. În timp, tot mai mulți au acceptat-o. Dar conducătorul comunei a aflat că răspândesc Evanghelia și m-a forțat să-i trădez pe ceilalți, mărturisind cui i-am predicat. Cum nu am spus nimic, m-a amenințat, încercând să mă facă să renunț la credință și să mă întorc în congregație, altfel, va cere să fiu arestată. Ca să pot să mă întrunesc și să predic Evanghelia normal și să scap de persecuție și arestare, am plecat în altă țară, fugind din Myanmar. Acum, locuiesc cu alți frați și surori. Avem părtășie, răspândim Evanghelia și mărturisim lucrarea lui Dumnezeu. Mă simt atât de bine. Prin toate astea, am îndurat suferință și persecuție, dar am căpătat discernământ asupra pastorilor și prezbiterilor și pot vedea mai clar răul guvernului și nu mai sunt constrânsă de el. Am dobândit și o cunoaștere a suveranității lui Dumnezeu, iar credința mea în El a crescut. Lucrurile astea nu le-aș fi putut dobândi într-un mediu confortabil.