de Li Zhi, China

Într-o seară de aprilie a anului 2021, un conducător mi-a spus, pe neașteptate, că un pastor în vârstă, care credea de mai mult de cincizeci de ani, voia să cerceteze lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu; acesta era pastorul Cao din satul Caojia. Mi s-a spus să merg la el și să îi împărtășesc Evanghelia. Conducătorul mi-a spus că pastorul Cao predicase în multe țări, că nu Îl trădase pe Domnul nici când a fost închis de PCC pentru credința lui și că el credea cu adevărat în Domnul. Când am auzit toate astea, mi-am amintit de mulți pastori și prezbiteri pe care-i întâlnisem când răspândeam Evanghelia. Majoritatea se agățau de cuvintele efective ale Bibliei și de noțiuni religioase. Nu puteau recunoaște glasul lui Dumnezeu și le era greu să accepte adevărul. Și își prețuiau statutul și venitul atât de mult încât, deși au auzit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și au recunoscut că erau adevărul, totuși nu L-au acceptat pe Dumnezeu Atotputernic. Oare acest pastor bătrân chiar va putea accepta adevărul? Sau se va agăța cu încăpățânare de noțiunile lui religioase, la fel ca și ceilalți? Eram și foarte agitată; timp de câțiva ani, făcusem altă datorie și nu mai răspândisem Evanghelia de ceva timp. Acum, dintr-o dată trebuia să înfrunt acest pastor bătrân, plin de cunoștințe biblice și de noțiuni religioase. Dacă nu aveam părtășie clară despre adevăr și nu-i puteam înlătura noțiunile religioase, oare însemna că eșuasem în datoria mea? Apoi m-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „Credința oamenilor e necesară atunci când ceva nu poate fi văzut cu ochiul liber, iar credința ta e necesară când nu poți renunța la propriile tale noțiuni. Când lucrarea lui Dumnezeu nu îți este clară, ceea ce ți se cere este să ai credință, să iei o poziție fermă și să te ții tare în mărturia ta” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”). „Duhul Sfânt lucrează după acest principiu: prin cooperarea oamenilor, prin faptul că se roagă, caută și se apropie de Dumnezeu în mod activ, se pot obține rezultate, iar ei pot fi luminați și iluminați de Duhul Sfânt. Duhul Sfânt nu lucrează unilateral, așa cum nici omul nu o face. Ambii sunt indispensabili și, cu cât oamenii cooperează mai mult, cu cât mai mult caută să atingă standardele cerințelor lui Dumnezeu, cu atât e mai mare lucrarea Duhului Sfânt” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum să cunoști realitatea”). E adevărat. Dumnezeu rânduise să mă întâlnesc cu acest potențial destinatar al Evangheliei. Era suveranitatea Lui. Deși înainte nu reușisem să le împărtășesc Evanghelia pastorilor și prezbiterilor, nu-i puteam eticheta pe toți drept incapabili să accepte lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu. Trebuia să am credință în Dumnezeu și să plătesc un preț cooperând. Oile lui Dumnezeu Îi aud glasul; atât timp cât tânjea după adevăr și era dispus să cerceteze adevărata cale, era datoria mea să-i mărturisesc lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu. Dacă exista măcar un licăr de speranță, nu puteam să renunț. Trebuia să-mi îndeplinesc datoria și responsabilitatea bazându-mă pe Dumnezeu și având părtășie cu iubire și cu răbdare; atunci n-aș fi avut datorii sau regrete. Aceste gânduri mi-au oferit, în sfârșit, credință.

După ce l-am întâlnit pe pastorul Cao, l-am întrebat ce crede despre întoarcerea Domnului. Mi-a spus solemn: „Cu peste douăzeci de ani în urmă, câțiva oameni mi-au predicat Evanghelia de mai multe ori. Au mărturisit că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors, Care exprimă adevărul și face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă. Au spus că Biblia a consemnat cuvintele și lucrarea anterioare ale lui Dumnezeu; acum Domnul Isus Se întorsese și exprimase cuvinte noi. Doar citind noile cuvinte ale lui Dumnezeu Atotputernic și acceptându-le cu adevărat, puteam să înțeleg adevărul și să fiu mântuit de Dumnezeu. Auzind acest lucru, nu l-am putut accepta; Pavel a spus foarte clar: «Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu» (2 Timotei 3:16). Asta însemna că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu, canonul creștin, lucru de netăgăduit. Cerul și pământul vor dispărea; cuvintele lui Dumnezeu vor dăinui. Așadar, credincioșii trebuie să citească tot timpul Biblia și să creadă în ea. Eram convins că greșeau și n-am vrut să le mai ascult părtășia.” I-am spus: „Pastore Cao, înțeleg de ce ai crezut asta. Cei mai mulți oameni din lumea religioasă au concluzionat că toate cuvintele din Biblie erau ale lui Dumnezeu, pe baza spuselor lui Pavel. Însă această afirmație chiar e conform faptelor?” Atunci pastorul Cao a răspuns: „Bineînțeles.” I-am zis: „La întrebarea dacă Biblia este sau nu în întregime cuvântul lui Dumnezeu, răspunsul precis a fost oferit demult de cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Am putea să citim cuvintele Lui.” Părea oarecum solemn și a ezitat înainte să aprobe din cap și să spună: „De vreme ce ești aici, o să ascult.” Așadar, i-am împărtășit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic.

Dumnezeu Atotputernic spune: „Astăzi, oamenii cred că Biblia este Dumnezeu și că Dumnezeu este Biblia. Și mai cred că toate cuvintele din Biblie au fost singurele cuvinte rostite de Dumnezeu, că toate acestea au fost spuse de Dumnezeu. Cei care cred în Dumnezeu chiar susțin că, deși toate cele șaizeci și șase de cărți ale Vechiului și Noului Testament au fost scrise de oameni, totuși, toate au fost dăruite prin inspirația lui Dumnezeu și sunt o consemnare a cuvântărilor Duhului Sfânt. Aceasta este înțelegerea denaturată a oamenilor, care nu este în totalitate conformă cu faptele. În realitate, în afară de cărțile profetice, cea mai mare parte a Vechiului Testament este o consemnare istorică. Unele dintre epistolele Noului Testament provin din experiențele oamenilor, iar altele provin din iluminarea Duhului Sfânt; epistolele lui Pavel, de pildă, s-au născut din lucrarea unui om, toate au fost rezultatul iluminării Duhului Sfânt, au fost scrise pentru biserici și au fost cuvinte de îndemn și încurajare pentru frații și surorile din biserici. Nu au fost cuvinte rostite de Duhul Sfânt – Pavel nu a putut vorbi în numele Duhului Sfânt, nu a fost profet și cu atât mai puțin nu a avut viziunile pe care le-a avut Ioan. Epistolele lui au fost scrise pentru bisericile din Efes, Corint, Galatia și biserici ale acelei vremi. Și astfel, epistolele pauline din Noul Testament sunt epistole pe care Pavel le-a scris pentru biserici, nu inspirații de la Duhul Sfânt, nici vorbiri directe ale Duhului Sfânt. Ele sunt doar cuvinte de îndemn, mângâiere și încurajare, pe care le-a scris pentru biserici în cursul lucrării sale. De asemenea, sunt o consemnare a multor lucrări pe care Pavel le-a făcut în acele vremuri. Acestea au fost scrise pentru toți cei care sunt frați și surori întru Domnul, astfel încât frații și surorile din bisericile de la acea vreme să îi asculte sfatul și să urmeze calea pocăinței a Domnului Isus” [Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre Biblie (3)”]. „Nu tot ce conține Biblia reprezintă o consemnare a cuvintelor rostite personal de către Dumnezeu. Biblia documentează pur și simplu cele două etape anterioare ale lucrării lui Dumnezeu, dintre care o parte este o consemnare a prevestirii profeților, iar cealaltă cuprinde experiențele și cunoștințele notate de către oamenii folosiți de Dumnezeu de-a lungul veacurilor. Experiențele umane sunt întinate de opiniile și cunoștințele oamenilor, și acest lucru este ceva inevitabil. În multe dintre cărțile Bibliei există noțiuni omenești, prejudecăți omenești și înțelegeri denaturate ale oamenilor. Desigur, majoritatea cuvintelor sunt rezultatul luminării și iluminării Duhului Sfânt și sunt înțelegeri corecte – dar, totuși, nu se poate spune că ele exprimă adevărul cu acuratețe deplină. Opiniile lor asupra anumitor lucruri nu sunt decât cunoaștere derivată din experiența personală sau iluminare de la Duhul Sfânt. Prevestirea profeților a fost poruncită de Dumnezeu Însuși: profețiile celor ca Isaia, Daniel, Ezra, Ieremia și Ezechiel au fost poruncite direct de Duhul Sfânt; acești oameni au fost proroci, ei primiseră Duhul profeției și toți au fost profeți ai Vechiului Testament. În timpul Epocii Legii, acești oameni, care au primit inspirația lui Iahve, au rostit multe profeții, furnizate direct de Iahve” [Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre Biblie (3)”].

În timp ce citeam cuvintele lui Dumnezeu, pastorul Cao asculta atent, dând din cap din când în când. După aceea, am avut părtășie: „Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt foarte clare; Biblia doar consemnează cele două etape anterioare ale lucrării lui Dumnezeu. În afară de cuvintele lui Iahve Dumnezeu, de ale Domnului Isus și de prorocirile profeților, restul e consemnare istorică și experiență umană. Biblia nu conține doar cuvintele lui Dumnezeu, ci și pe cele ale oamenilor și pe ale Satanei. Trebuie să facem diferența între ele și să nu le amestecăm. Așa cum Vechiul Testament consemnează prorocirile profeților precum Isaia, Ilie sau Ezechiel. Înainte de cuvintele lor, mereu se spune ceva precum: «Așa vorbește Iahve» sau «Iahve i-a zis», demonstrând că ei transmiteau direct cuvintele lui Dumnezeu. Însă epistolele sunt experiență umană, o consemnare umană. Scrisorile către biserici, precum cea a lui Pavel, sunt propria lui înțelegere bazată pe experiență. Când frații și surorile de atunci au primit scrisorile lui Pavel, au spus «A venit o scrisoare de la Pavel». N-ar fi spus niciodată «Au venit cuvintele lui Dumnezeu», nu-i așa? Așa că despre epistole nu se poate spune că sunt cuvintele lui Dumnezeu. Dacă pretindem că, în Biblie, cuvintele oamenilor și ale Satanei sunt ale lui Dumnezeu, nu-i asta o blasfemie? Adică, această convingere că «Biblia este în întregime inspirată de Dumnezeu și conține doar cuvintele Lui» este fundamental greșită.”

Când am terminat, era uluit. Mi-a spus, entuziasmat: „Îmi amintesc că profesorul meu de teologie mi-a spus că tot ce e în Biblie e în întregime inspirat de Dumnezeu și e cuvântul Său. Asta am spus noi în toți acești ani. Oare Pavel s-a înșelat în privința asta?” Am fost foarte surprinsă să-l aud întrebând asta. Îl văzusem dând din cap pe parcurs și crezusem că a înțeles, dar nu înțelesese deloc. Oare era exact la fel ca alți lideri religioși, incapabil să înțeleagă cuvintele lui Dumnezeu? Dar apoi m-am gândit: „Acest pastor bătrân s-a agățat de noțiuni religioase timp de decenii; oare le poate lăsa deoparte atât de ușor? Trebuie să am părtășie cu el, cu răbdare.” Pe urmă, am spus: „Deocamdată să nu ne gândim dacă Pavel a avut sau nu dreptate. Să ne uităm la fapte. Pastore Cao, probabil că știi cum a fost alcătuită Biblia. La câți ani după Domnul a scris Pavel 2 Timotei?” Fără să ezite, a spus că după mai bine de șaizeci de ani. „Și la câți ani după Domnul a fost alcătuit Noul Testament?” A spus că după mai bine de trei sute de ani. Așa că am spus: „Acum să ne gândim: când Pavel a scris 2 Timotei, exista Noul Testament?” Înfiorat, a spus: „Nu.” Am continuat: „Dacă nu, atunci cuvintele lui Pavel, «Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu», includ Noul Testament?” Făcând ochii mari, a spus: „Înțeleg. Cuvintele lui Pavel nu aveau cum să includă Noul Testament. Slavă Domnului! Cum de nu m-am gândit la asta până acum? În toți acești ani de credință, am crezut mereu că «Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu și sunt cuvintele Sale» și am predicat peste tot despre asta. N-am pus niciodată la îndoială adevărul acestei afirmații. Prin această părtășie, înțeleg acum; Biblia nu conține doar cuvintele lui Dumnezeu, iar noțiunea mea, veche de decenii, trebuie corectată. Slavă lui Dumnezeu!” Văzând că noțiunea pastorului Cao a fost înlăturată, am avut mai multă încredere să-i predic Evanghelia.

Așa că am continuat să am părtășie cu el: „Dumnezeu S-a întrupat ca să-Și facă lucrarea de judecată în zilele de pe urmă, exprimând milioane de cuvinte de adevăr; dezvăluind nu doar tainele Bibliei, ci și toate tainele planului Său de gestionare de 6000 de ani, precum tainele celor trei etape ale lucrării Sale, tainele numelor Lui și ale întrupării Lui. Dumnezeu Atotputernic a dezvăluit și adevărul corupției omului de către Satana, natura satanică a omului, de a se împotrivi lui Dumnezeu, și diverse firi satanice și ne-a arătat calea de a ne lepăda de păcat și de a fi mântuiți de El. Aceste adevăruri exprimate de Dumnezeu Atotputernic au fost cuvintele Duhului Sfânt către biserici, calea vieții veșnice dată de Dumnezeu omenirii în zilele de pe urmă și singura cale de a fi mântuiți și de a intra în Împărăția lui Dumnezeu.” A acceptat toate aceste lucruri, dar tot avea noțiuni despre întruparea lui Dumnezeu în femeie în zilele de pe urmă. Mi-a spus: „Acum pot să accept lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic de judecată și de curățire, dar cum poți mărturisi că Domnul Isus S-a întrupat în femeie? Ultima dată când a venit, era bărbat; iar Biblia vorbește adesea despre El drept «Fiul»; deci, când Se întoarce, trebuie să fie bărbat. Cum poate fi femeie? E de neconceput pentru mine. Poți avea părtășie cu mine despre asta?” Am spus: „Timp de mii de ani, toți credincioșii au crezut că, de vreme ce Domnul Isus a venit întrupat într-un bărbat, cu siguranță avea să se întoarcă tot bărbat, sigur nu femeie. Totuși, Dumnezeu Atotputernic S-a întrupat în femeie în zilele de pe urmă; mulți se chinuie să accepte asta. Dar trebuie să înțelegem: cu cât oamenii au mai multe noțiuni despre un lucru, cu atât mai mult adevăr există de descoperit. În Biblie, când este profețită întoarcerea Domnului Isus, se menționează mereu «Fiul Omului», «se va arăta Fiul Omului», «venirea Fiului Omului», «Fiul Omului a venit» și «Fiul Omului în ziua Sa». Ce înseamnă acest «Fiul Omului»? Când e menționat, se referă la o persoană născută dintr-un om și care are umanitate normală, indiferent dacă e bărbat sau femeie. Deci de ce Domnul Isus a subliniat mereu această expresie, «Fiul Omului»? El ne spunea că, în zilele de pe urmă, Dumnezeu avea să Se întrupeze drept Fiul Omului, ca să Se arate și să lucreze. Dar Domnul nu a spus niciodată dacă Fiul Omului în zilele de pe urmă va fi bărbat sau femeie. Deci cum pot oamenii să Îl limiteze în mod arbitrar? Toți cunoaștem Geneza, capitolul 1, versetul 27: «Astfel, Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său, după chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat şi femeie i-a creat.» Aici putem vedea că, la început, Dumnezeu a creat bărbatul și femeia, după chipul Său. Dacă stabilim că Dumnezeu e bărbat, atunci cum putem explica faptul că Dumnezeu a creat și femeia după chipul Lui? Așa că nu-L putem limita pe Dumnezeu pe baza noțiunilor și închipuirilor noastre.” Apoi, i-am citit pastorului Cao niște pasaje din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic.

Dumnezeu Atotputernic spune: „Fiecare etapă a lucrării realizate de Dumnezeu își are propria sa semnificație practică. În acele vremuri, când a venit Isus, El a venit în trup de bărbat, dar când Dumnezeu vine de data aceasta, trupul Său este de femeie. De aici, poți vedea cum crearea bărbaților, cât și a femeilor, de către Dumnezeu poate fi de folos lucrării Sale, iar El nu face deosebire între genuri. Când Duhul Său vine, El poate lua orice trup dorește, iar acel trup Îl poate reprezenta; indiferent dacă este bărbat sau femeie, trupul Îl poate reprezenta pe Dumnezeu atâta vreme cât este trupul Său întrupat. Dacă Isus S-ar fi arătat ca femeie când a venit, cu alte cuvinte, dacă o fetiță și nu un băiat ar fi fost concepută de către Duhul Sfânt, acea etapă a lucrării ar fi fost realizată oricum. Dacă așa ar fi stat lucrurile, atunci etapa actuală a lucrării ar fi trebuit să fie realizată de un bărbat, dar lucrarea ar fi fost realizată oricum. Lucrarea realizată în fiecare etapă are propria însemnătate; nicio etapă a lucrării nu este repetată și nici nu intră în conflict cu cealaltă” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cele două întrupări încheie semnificația întrupării”). „După gen, unul este de gen masculin și celălalt de gen feminin, întregind astfel semnificația întrupării lui Dumnezeu și risipind noțiunile omului despre Dumnezeu: Dumnezeu poate deveni atât de sex masculin cât și feminin, și, în esență, Dumnezeul întrupat este fără gen. El a făcut atât bărbatul cât și femeia, iar pentru El nu există divizare de gen” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Esența trupului locuit de Dumnezeu”). „Dacă Dumnezeu ar veni în trup doar ca bărbat, oamenii L-ar defini ca bărbat, ca Dumnezeul bărbaților, și nu L-ar considera niciodată drept Dumnezeul femeilor. Oamenii ar considera atunci că Dumnezeu are același gen ca bărbații, că Dumnezeu este conducătorul bărbaților – dar ce s-ar întâmpla atunci cu femeile? Aceasta este o nedreptate; nu este tratament preferențial? Dacă lucrurile ar sta așa, atunci toți aceia pe care Dumnezeu i-a mântuit ar fi bărbați ca El, și nu ar fi mântuită nicio femeie. Când Dumnezeu a creat omenirea, El l-a creat pe Adam și a creat-o pe Eva. El nu l-a creat doar pe Adam, ci a făcut atât pe bărbat, cât și pe femeie după asemănarea Sa. Dumnezeu nu este doar Dumnezeul bărbaților – El este și Dumnezeul femeilor” [Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)”].

Am continuat părtășia: „Toți știm că, la început, Dumnezeu a creat bărbatul și femeia după chipul Lui. Deci, în mod firesc, Dumnezeu Se poate întrupa ca bărbat, dar și ca femeie. Dacă Dumnezeu Se întrupa de două ori ca bărbat, oamenii ar putea să-L limiteze și să creadă că nu se poate întrupa decât ca bărbat, nu și ca femeie, că este doar Dumnezeul bărbaților, nu și Cel al femeilor. Oare asta nu e o mare neînțelegere despre El? Asta ar însemna o discriminare eternă împotriva femeilor. Ar fi cu adevărat nedrept față de ele. Întâi, Dumnezeu S-a întrupat în bărbat și, în zilele de pe urmă, în femeie. E un lucru foarte însemnat! Arată perfect firea dreaptă a lui Dumnezeu și faptul că tratează la fel bărbații și femeile. Asta a desăvârșit sensul faptului că a creat bărbatul și femeia. De fapt, nu contează dacă Dumnezeu Se întrupează în bărbat sau femeie. Atât timp cât această persoană poate exprima adevărul și face lucrarea de mântuire a omenirii, Îl poate reprezenta pe Dumnezeu și este Însuși Dumnezeu întrupat. În zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic a venit. El exprimă toate adevărurile care purifică și mântuiesc omul, făcându-Și lucrarea de judecată în zilele de pe urmă, aducând Epoca Împărăției și încheind Epoca Harului. Asta dovedește în mod concludent că Dumnezeu Atotputernic este Dumnezeu întrupat și Domnul Isus întors.”

În acel moment, pastorul Cao mi-a spus foarte serios: „Soră, tot ce ai spus e rezonabil și nu te pot contrazice. Dar tot e ceva ce nu pot înțelege. În Geneza 3:16, Dumnezeu spune: «Dorința ta va fi pentru soțul tău, iar el va stăpâni peste tine.» Iar în Corintieni 11:3 se spune: «Bărbatul este capul femeii.» Din aceste texte, putem vedea că femeia este sursa corupției și că e sub stăpânirea bărbatului. Deci cum S-ar putea întoarce Domnul ca femeie?” Auzind cuvintele pastorului Cao, m-am gândit: „Ți-am citit atât de multe cuvinte ale lui Dumnezeu și am avut atât de multă părtășie cu tine, totuși, tot Îl limitezi pe Dumnezeu ca bărbat și nu poți accepta întruparea Lui ca femeie. Se pare că nu-ți poți lăsa deoparte noțiunile atât de ușor.” Dar apoi m-am gândit: „Noțiunile lui se datorează abaterilor din felul în care înțelege Scriptura. Dacă înțelege adevărul, aceste noțiuni vor fi eliminate.” I-am spus: „Pastore Cao, Dumnezeu Atotputernic a vorbit foarte clar despre chestiunea aceasta. Să vedem ce spune El.”

Dumnezeu Atotputernic spune: „În vremuri trecute, când se spunea că bărbatul este capul femeii, acest lucru se referea la Adam și Eva, care fusese ademenită de șarpe – nu la bărbatul și femeia așa cum fuseseră creați de Iahve la început. Bineînțeles, femeia trebuie să se supună și să-și iubească soțul, iar un soț trebuie să învețe să hrănească și să-și susțină familia. Acestea sunt legile și decretele expuse de Iahve, pe care omenirea trebuie să le respecte în viața de pe pământ. Iahve i-a spus femeii: «Dorința ta va fi pentru soțul tău, iar el va stăpâni peste tine.» A vorbit astfel doar pentru ca omenirea (adică, atât bărbatul, cât și femeia) să poată duce vieți normale sub stăpânirea lui Iahve și pentru ca viețile oamenilor să aibă o structură și să nu iasă din ordinea corectă. Așadar, Iahve a creat reguli adecvate pentru modul în care ar trebui să acționeze bărbatul și femeia, deși doar cu privire la toate ființele care trăiesc pe pământ, și nu aveau nicio legătură cu trupul întrupat al lui Dumnezeu. Cum ar putea Dumnezeu să fie la fel ca făpturile create de El? Cuvintele Sale au fost direcționate doar către omenirea creației Sale; El a stabilit reguli pentru bărbat și femeie pentru ca omenirea să ducă vieți normale. La început, când Iahve a creat omenirea, El a făcut două tipuri de ființe umane, atât bărbați, cât și femei; astfel, întruparea Sa a fost, de asemenea, diferențiată, fie în bărbat, fie în femeie. El nu a decis privitor la lucrarea Sa în funcție de cuvintele pe care le-a spus lui Adam și Evei. Cele două dăți în care S-a întrupat au fost stabilite în întregime potrivit gândirii Sale din vremea când a creat omenirea pentru prima oară; adică, El a realizat lucrarea celor două întrupări ale Sale în funcție de bărbatul și femeia de dinainte de a fi corupți. […] Când Iahve S-a întrupat de două ori, genul trupului Său avea legătură cu bărbatul și femeia care nu au fost ademeniți de șarpe; în conformitate cu bărbatul și femeia care nu fuseseră ademeniți de șarpe, S-a întrupat El de două ori. Să nu crezi că bărbăția lui Isus a fost la fel ca cea a lui Adam care a fost ademenit de șarpe. Cei doi nu au nicio legătură, iar cei doi sunt bărbați de naturi diferite. Cu siguranță nu este posibil ca bărbăția lui Isus să dovedească că El este capul tuturor femeilor, și nu și al tuturor bărbaților? Nu este El regele tuturor iudeilor (atât bărbați, cât și femei)? El este Dumnezeu Însuși, nu doar capul femeii, ci și capul bărbatului. El este Domnul tuturor ființelor create și capul tuturor ființelor create. Cum ai putea stabili că bărbăția lui Isus este simbolul capului femeii? Nu ar fi asta o hulire? Isus este un bărbat care nu a fost corupt. El este Dumnezeu; El este Hristos; El este Domnul. Cum ar putea El să fie un bărbat precum Adam care a fost corupt? Isus este trupul purtat de cel mai sfânt Duh al lui Dumnezeu. Cum ai putea spune că El este un Dumnezeu care posedă bărbăția lui Adam? În acel caz, nu ar fi fost toată lucrarea lui Dumnezeu greșită? Ar fi încorporat Iahve în Isus bărbăția lui Adam care a fost ademenit de către șarpe? Întruparea din acest moment nu este o altă instanță a lucrării lui Dumnezeu întrupat care este diferit în gen de Isus, dar care este ca El în natură? Încă mai îndrăznești să spui că Dumnezeu întrupat n-ar putea fi femeie deoarece femeia a fost prima care a fost ademenită de către șarpe? Încă îndrăznești să spui că, deoarece femeia este cea mai necurată și sursa coruperii omenirii, Dumnezeu nu S-ar putea întrupa ca femeie? Îndrăznești să continui să spui că «femeia se va supune întotdeauna bărbatului și nu poate niciodată să-L manifeste sau să-L reprezinte direct pe Dumnezeu»?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cele două întrupări încheie semnificația întrupării”).

După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am continuat: „Din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, putem vedea că, atunci când Dumnezeu i-a spus femeii: «Dorința ta va fi pentru soțul tău, iar el va stăpâni peste tine», acestea erau cerința și interdicția Lui pentru omenirea coruptă, astfel încât omenirea coruptă să poată trăi, într-o manieră ordonată, sub stăpânirea lui Iahve Dumnezeu. Această cerință nu are nimic de-a face cu Dumnezeu întrupat. Ca în Vechiul Testament, când Iahve Dumnezeu i-a poruncit omului să țină Sabatul. Asta a cerut Dumnezeu de la om. Omul nu putea cere asta de la Domnul Isus. Întocmai precum a spus Domnul Isus: «Sabatul a fost făcut pentru om, nu omul pentru Sabat! Aşa că Fiul Omului este Domn chiar şi al Sabatului» (Marcu 2:27-28). Deci, deși Biblia spune: «Dorința ta va fi pentru soțul tău, iar el va stăpâni peste tine» (Geneza 3:16), «Bărbatul este capul femeii» (1 Corintieni 11:3), aceste lucruri nu au nimic de-a face cu Dumnezeu întrupat. Indiferent că Dumnezeu Se întrupează ca bărbat sau ca femeie, e mereu trupul purtat de Duhul Lui și mereu e Însuși Dumnezeu. Dacă omul folosește aceste cuvinte ca să-L limiteze pe Dumnezeu ca bărbat, incapabil să devină femeie, și-L neagă pe Dumnezeu întrupat în zilele de pe urmă, oare asta nu înseamnă că Îl pune pe Dumnezeu întrupat în aceeași categorie cu omul corupt? Nu e o blasfemie împotriva lui Dumnezeu?” Ascultându-mă, pastorul a fost uluit. A spus cu seriozitate: „Soră, de vreme ce Domnul S-a întrupat, ar trebui să se nască din oameni și să aibă un gen. Dar eu nu pot accepta imediat că S-a întrupat ca femeie de data asta. Trebuie să mă rog și să-I cer Domnului să mă lumineze.”

Când a spus asta, am fost puțin neliniștită și derutată. Îi oferisem atât de multă părtășie, cum de încă nu-și putea lăsa la o parte noțiunile? Ce se întâmpla oare? Oare nu putea înțelege cuvântul lui Dumnezeu? Nu era una dintre oile lui Dumnezeu? Oare să continui să discut cu el? Ce lecție ar trebui să învăț din asta? În sufletul meu, m-am rugat lui Dumnezeu. După aceea, mi-am amintit cuvintele lui Dumnezeu: „Când răspândesc Evanghelia, oamenii trebuie să-și îndeplinească responsabilitatea și să-i trateze cu seriozitate pe toți potențialii destinatari ai Evangheliei. Dumnezeu mântuiește omul în cea mai mare măsură posibilă, iar oamenii trebuie să fie atenți la intențiile Sale, nu trebuie să rateze cu nepăsare pe nimeni care caută și investighează adevărata cale. […] Unii oameni care investighează adevărata cale au capacitate de înțelegere și sunt de un calibru foarte bun, dar sunt aroganți și neprihăniți de sine. Respectă cu strictețe noțiunile religioase, așa că ar trebui să ai părtășie cu ei despre adevăr cu dragoste și răbdare pentru a-i ajuta la rezolvarea acestui lucru. Ar trebui să renunți doar dacă ei nu acceptă adevărul, indiferent de felul în care ai părtășie cu ei – atunci, tu vei fi făcut tot ce poți” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Răspândirea Evangheliei este datoria morală a tuturor credincioșilor”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au liniștit inima neliniștită. Dumnezeu ne cere să fim iubitori și răbdători cu potențialii destinatari ai Evangheliei. Indiferent dacă, în final, acceptă sau nu Evanghelia, noi trebuie să facem tot posibilul. Mi-am dat seama că încă nu făcusem tot ce ar fi trebuit când i-am împărtășit Evanghelia pastorului Cao. Nu îndeplinisem cerințele lui Dumnezeu. Văzând că se agăța de Biblie, incapabil să se răzgândească, am crezut că nu avea să priceapă niciodată adevărul. Avusese noțiuni despre întruparea în femeie a lui Dumnezeu și nu înțelesese imediat părtășia mea, așa că-mi pierdusem din nou răbdarea. Aveam prejudecăți față de pastorul Cao, crezând că pastorii nu puteau recunoaște cu ușurință glasul lui Dumnezeu. Odată ce avusese o noțiune care nu putea fi depășită, exprimasem un verdict la adresa lui, voind chiar să renunț la el. M-am gândit cum Dumnezeu a făcut eforturi enorme ca să mântuiască omenirea coruptă și cum a exprimat atât de multe cuvinte ca să ne aprovizioneze și ne hrănească. Ca să ne ajute să înțelegem adevărul, a avut părtășie cu noi, explicând pe îndelete fiecare adevăr. El vorbește în parabole și în metafore și din toate perspectivele, ca să ne ofere suficiente detalii și claritate. Am văzut că iubirea și prețul plătit de Dumnezeu pentru omenire sunt atât de mari, că nu pot fi exprimate în cuvinte. Dar, în datoria mea de răspândire a Evangheliei, mă ferisem de greu și voisem să renunț la pastorul Cao. Unde-mi era inima iubitoare? Cum îmi puteam îndeplini astfel datoria? Deși pastorul Cao nu se dăduse pe brazdă imediat, nu puteam fi nerăbdătoare. Trebuia să-l tratez cu iubire și, dacă nu înțelegea, trebuia să am mai multă părtășie, să mă rog lui Dumnezeu, să mă bazez pe El și să-I cer să-l lumineze și să-l conducă pe pastor. Gândindu-mă la asta, am continuat să am părtășie cu pastorul Cao. „Când credem în Dumnezeu Atotputernic, credem în adevărul pe care l-a exprimat. Indiferent dacă întruparea lui Dumnezeu e bărbat sau femeie, atât timp cât exprimă adevărul și poate purifica și mântui omenirea, El e Însuși Dumnezeu, așa că trebuie să credem în El și să-L acceptăm. Dumnezeu Atotputernic lucrează de mai bine de treizeci de ani, exprimând milioane de cuvinte. A exprimat toate adevărurile care vor scăpa omenirea de păcat și ne vor aduce mântuirea lui Dumnezeu. Mulți care au tânjit după apariția lui Dumnezeu, din toate confesiunile, au recunoscut glasul lui Dumnezeu în cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și s-au întors către El. Toți acești oameni sunt fecioarele înțelepte. Ei au experimentat judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, și-au văzut adevărul corupției, au regretat și s-au urât. Dându-și seama că firea dreaptă a lui Dumnezeu nu tolerează ofensă, au ajuns să aibă o inimă cu frică de Dumnezeu, să se pocăiască realmente, iar firile lor corupte s-au schimbat treptat. Dumnezeu Atotputernic a făcut un grup de biruitori înaintea dezastrelor; ei sunt primele roade profețite în Apocalipsa. Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și mărturiile bazate pe experiențe ale aleșilor lui Dumnezeu, biruindu-l pe Satana, au fost publicate pe internet demult, mărturisind întregii omeniri că Mântuitorul S-a întors. Din ce în ce mai mulți oameni, din toate națiunile, cercetează acum adevărata cale. Lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic încheie planul de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii, mântuindu-ne complet de sub puterea Satanei. Tot ce a realizat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic dovedește fără tăgadă că Dumnezeu Atotputernic este Dumnezeu întrupat, adică Domnul Isus întors. Asta înseamnă că nu se poate stabili pe baza genului dacă Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors. Cheia este să vedem dacă El poate exprima adevărul și face lucrarea de mântuire a omenirii.” Atunci pastorul Cao a spus solemn: „Soră, îți înțeleg părtășia. Dacă cineva poate exprima adevărul și face lucrarea de mântuire, atunci, indiferent dacă este bărbat sau femeie, el e Dumnezeu întrupat. Acum, inima mi s-a luminat!”

Ulterior, pastorul Cao a citit mult mai multe din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, noțiunile lui au fost înlăturate, iar el a acceptat lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă.

Prin această experiență de împărtășire a Evangheliei, am văzut că toată lucrarea lui Dumnezeu e făcută de El Însuși. Fie că e un pastor sau un prezbiter, orice cunoștințe biblice ar avea, orice învățături teologice sau noțiuni religioase, toți sunt neputincioși în fața adevărului. Atât timp cât pot înțelege cuvintele lui Dumnezeu, au capacitatea de a pricepe și sunt dispuși să caute adevărul, toți pot găsi răspunsurile în cuvintele lui Dumnezeu și, în cele din urmă, vor fi cuceriți de ele. Când i-am împărtășit Evanghelia pastorului Cao, m-am gândit că pastorilor și prezbiterilor le va fi greu să accepte adevărul, așa că am avut prejudecăți față de pastorul Cao. În timp ce-i împărtășeam Evanghelia, văzând că se agăța de noțiuni, am concluzionat că nu putea înțelege glasul lui Dumnezeu și aproape am renunțat la el. Din fericire, cuvintele lui Dumnezeu m-au luminat și m-au îndrumat, așa că am putut să mă înțeleg și să-mi îndeplinesc datoria.

Ulterior, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu, care a clarificat cum să tratăm potențialii destinatari ai Evangheliei, care au noțiuni religioase puternice. Dumnezeu Atotputernic spune: „Dacă o persoană care investighează adevărata cale pune în mod repetat aceeași întrebare, cum ar trebui să răspunzi? Nu ar trebui să te deranjeze să-ți faci timp și să te deranjezi răspunzându-i și ar trebui să găsești un mod de avea părtășie clară despre întrebare până când înțelege și nu mai pune acea întrebare. Atunci îți vei fi îndeplinit responsabilitatea, iar inima ta va fi nevinovată. Mai important, vei fi fără vină față de Dumnezeu în această chestiune, fiindcă această datorie, această responsabilitate ți-a fost încredințată de Dumnezeu. Când tot ceea ce faci este făcut înaintea lui Dumnezeu, în fața lui Dumnezeu, când totul este susținut de cuvântul lui Dumnezeu și făcut conform adevărurilor-principii, atunci felul în care practici va fi în complet acord cu adevărul și cu cerințele lui Dumnezeu. În acest fel, tot ceea ce faci și spui va fi benefic oamenilor, iar ei le vor aproba și le vor accepta cu ușurință” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Răspândirea Evangheliei este datoria morală a tuturor credincioșilor”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că, indiferent câte întrebări au sau cât de puternice sunt noțiunile lor religioase, dacă cei care cercetează adevărata cale au o umanitate bună, tânjesc după adevăr și pot înțelege cuvintele lui Dumnezeu, atunci nu ar trebui să avem prejudecăți față de ei sau să-i limităm arbitrar, darămite să renunțăm la ei. În schimb, ar trebui să practicăm cuvintele lui Dumnezeu, „Nu ar trebui să te deranjeze să-ți faci timp și să te deranjezi răspunzându-i și ar trebui să găsești un mod de avea părtășie clară despre întrebare până când înțelege și nu mai pune acea întrebare”, și să avem părtășie cu ei, cât de bine putem, despre adevărul pe care îl înțelegem, până avem conștiința împăcată. Aceasta este și responsabilitatea noastră de ființă creată. Pe viitor, orice fel de potențiali destinatari ai Evangheliei voi întâlni, dacă au o umanitate bună și înțeleg cuvintele lui Dumnezeu, sunt dispusă să fac tot ce pot ca să am părtășie despre adevăr și să-I aduc mărturie lui Dumnezeu, astfel încât cei care tânjesc sincer după apariția lui Dumnezeu să se poată întoarce la El cât de curând și să întâmpine întoarcerea Domnului. Slavă lui Dumnezeu!