de Yang Qing

Derutată de citirea Bibliei

Când m-am trezit dimineață devreme, am spus o rugăciune, apoi am deschis Biblia la Matei 16:19, unde Domnul Isus îi spune lui Petru: „Îţi voi da cheile Împărăţiei Cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, iar orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.” Citind acest pasaj al Scripturii, am devenit confuză, gândindu-mă: „Petru nu a făcut nicio lucrare nemaipomenită, nici epistolele pe care le-a scris n-au fost foarte renumite. Pe deasupra, când Domnul Isus a fost arestat și judecat, Petru s-a lepădat de El de trei ori. De ce Domnul nu a dat cheile Împărăției cerurilor altor ucenici, ci numai lui Petru?” Am tot căutat prin scripturi, dar nimic nu mi-a rezolvat confuzia. Nu am avut de ales decât să plec la muncă.

Consultarea unui coleg și găsirea răspunsului

În timpul pauzei de prânz, încă mă gândeam mult la întrebarea mea din acea dimineață: „Dumnezeu este drept și cu siguranță nu ar face nimic din greșeală, dar de ce Domnul Isus i-a dat lui Petru cheile Împărăției cerurilor? Ce fel de taină este în acest lucru?” M-am consultat cu un coleg care a crezuse în Domnul timp de mulți ani, astfel încât m-am putut clarifica în acest sens.

Colegul meu a zâmbit și a spus: „Domnul i-a dat lui Petru cheile Împărăției cerurilor, pentru că Domnul l-a ales pe el. Deci, de ce a fost favorizat Petru de către Domnul?” Văzând privirea mea uluită, el a continuat să întrebe: „Îți amintești cum a răspuns Petru atunci când Domnul Isus i-a întrebat pe ucenici cine era El?”

Am spus: „Simon Petru a răspuns: Tu ești Fiul lui Dumnezeu cel viu, ești Hristos” (Matei 16:16).

Colegul meu a dat din cap și a continuat: „Așa este. Din cei doisprezece ucenici ai Domnului Isus, numai Petru a primit luminarea Duhului Sfânt și a recunoscut că Domnul Isus era Mesia care a fost profețit să vină, că El era Hristos. Când Domnul Isus a spus că El era pâinea vieții și că oamenii au nevoie doar să-I mănânce trupul și să-I bea sângele pentru a câștiga viață veșnică, destul de mulți oameni au dezvoltat noțiuni și au renunțat să-L urmeze pe Domnul. Doar Petru a spus: «Doamne, la cine să ne ducem?! Tu ai cuvintele vieţii veşnice, iar noi am ajuns să credem şi să ştim că Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu!» (Ioan 6:68-69). Din aceste două evenimente, putem vedea că Petru a avut o înțelegere adevărată a Domnului Isus din lucrarea și cuvintele Sale, că a fost în întregime sigur că Domnul Isus a fost Hristos și calea spre viața veșnică. Deci, indiferent de modul în care fariseii L-au judecat, L-au condamnat și L-au atacat pe Domnul Isus, Petru nu a devenit niciodată confuz și dacă alții L-au abandonat sau nu pe Domnul Isus, el nu a fost niciodată constrâns și a continuat să-și mențină devotamentul, urmându-L pe Domnul până la sfârșit. Și, după ce Domnul a fost înviat și S-a înălțat la cer, Petru a păstorit bisericile în conformitate cu porunca Domnului. El a răspândit Evanghelia Domnului și, în cele din urmă, a fost răstignit cu capul în jos de dragul Lui, purtând o mărturie răsunătoare și frumoasă. Putem vedea din toate acestea că Petru a avut o înțelegere adevărată a Domnului și că a posedat o inimă adevărată de dragoste pentru El. În caz contrar, nu ar fi fost capabil să-și dăruiască întreaga viața urmându-L pe Domnul și răspândind Evanghelia Lui și, mai ales, nu ar fi fost capabil să fie martor dragostei supreme pentru Dumnezeu și ascultării până la moarte.”

Am dat din cap și am spus: „Ai dreptate. Din cei doisprezece ucenici, numai Petru a recunoscut că Domnul Isus era Hristos și doar Petru a fost răstignit cu capul în jos pentru El. Pot vedea din aceste lucruri că Petru a avut aspecte care au meritat acceptarea și aprobarea Domnului.”

Petru Îl iubește pe Domnul și Îi câștigă aprobarea

Colegul meu a continuat să spună: „Domnul Isus ne-a spus: «Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă» (Matei 22:37-38). «Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu; şi Tatăl Meu îl va iubi, iar Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el. Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele» (Ioan 14:23-24). «Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne, Doamne!’ va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri» (Matei 7:21). Din cuvintele Domnului, a fost clar că speranța Lui este ca noi toți să putem să-L iubim cu toată inima și mintea noastră, să practicăm potrivit cuvintelor Sale și să susținem calea Domnului. Acestea sunt cerințele Lui pentru noi și ele sunt standardul pentru a-I câștiga lauda și a intra în Împărăția cerurilor. Căutarea lui Petru era bazată pe aceste cuvinte de la Domnul; el a stabilit scopul de a-L iubi pe Dumnezeu și a căutat să devină o persoană care Îl iubește pe Dumnezeu. Când Domnul Isus a fost arestat în Grădina Ghetsimani, Petru s-a repezit să-L protejeze, tăind urechea slujitorului marelui preot. Deși a fost destul de nechibzuit ca Petru să facă acel lucru, ne arată că el a făcut un pas în față într-un moment periculos, arătând că, în inima lui, L-a iubit pe Domnul cu adevărat și a vrut într-adevăr să-L protejeze. Deși Petru s-a lepădat cândva de trei ori de Domnul, în afară de a se pocăi și a se detesta, el a folosit, de asemenea, acea ocazie pentru a reflecta asupra motivului eșecului său. El a văzut că, deși avea dorința de a-și da viața pentru Domnul, nu poseda realitatea iubirii autentice pentru El sau de a-și da viața pentru El. El era încă supus constrângerilor morții și nu îndrăznea să-și riște viața. Astfel, și-a stabilit scopul pentru căutarea viitoare, ca, pentru restul vieții sale, să caute doar să-L iubească și să-L mulțumească pe Domnul. Petru a rămas credincios pentru întreaga viață însărcinării Domnului - după ce Domnul Isus a fost înviat și S-a întors în ceruri, Petru a mers peste tot răspândind Evanghelia și păstorind turmele. El a fost martor cuvintelor Domnului și voii Lui și i-a învățat pe oameni cum să pună în practică spusele Domnului. În lucrarea sa, Petru i-a sprijinit pe frații și surorile lui cu adevărurile pe care le-a înțeles și înțelegerea lui adevărată despre Dumnezeu, înălțându-L și fiindu-I martor lui Dumnezeu peste tot și aducându-i pe frați și pe surori înaintea Domnului. Și, indiferent de modul în care a fost vânat de conducătorii religiei evreiești sau persecutat de guvernul roman, trecând prin toate suferințele și greutățile, Petru a fost credincios neclintit însărcinării lui Dumnezeu și nu a uitat niciodată porunca Lui. Când tiranul roman Nero voia să-i ucidă pe creștini, Petru a scăpat din orașul Roma cu ajutorul celorlalți. Domnul Isus i S-a arătat lui Petru și a spus că va fi răstignit din nou de dragul lui. Odată ce Petru a înțeles voia Domnului, nu a ezitat să se întoarcă, renunțând la viața sa ca să fie pironit pe cruce cu capul în jos, realizând mărturia ascultării până la moarte și dragostea supremă de Dumnezeu. Petru a fost un om care L-a iubit pe Domnul și a făcut voia Tatălui ceresc, iar căutarea lui a obținut aprobarea lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care Domnul Isus i-a dat lui Petru cheile Împărăției cerurilor. Dacă vrem să intrăm în Împărăția cerurilor, trebuie să învățăm din exemplul lui Petru și să fim oameni care Îl cunosc și Îl iubesc pe Domnul, care facem voia Tatălui ceresc. Aceasta este singura modalitate de a câștiga ceea ce a promis Domnul.”

După ce am auzit ceea ce a avut de spus colegul meu, am ajuns la o conștientizare bruscă: „Uau, deci Petru a fost cu adevărat cineva care L-a iubit și L-a ascultat de Domnul! Nu este de mirare că Domnul Isus i-a dat cheile Împărăției cerurilor. Comparându-mă cu experiențele lui Petru, în credința mea și în ceea ce am cheltuit pentru Domnul, m-am gândit doar la faptul cum pot intra în Împărăția cerurilor și să fiu răsplătită. Nu m-am gândit cum să pun în practică cuvintele Domnului sau să-i îndeplinesc cerințele. În lucrarea mea, nu m-am gândit cum să comunic voia Domnului cu frații și surorile, iar, în cursul predicării Evangheliei, atunci când întâmpin dificultăți și nu am putut să-mi sprijin frații și surorile, devin negativă și slabă, pierzând încrederea în Domnul. Doar acum, comparându-mă cu Petru, am văzut că nu sunt de fapt cineva care Îl iubește pe Domnul! Mărturia lui Petru este cu adevărat ceva ce ar trebui să imităm, deci cum a căutat, în general, Petru să-L cunoască și să-L iubească pe Domnul?”

Cum a căutat Petru să-L cunoască și să-L iubească pe Domnul

Auzindu-mă spunând acest lucru, colegul meu și-a scos încântat tableta și mi-a spus: „Am citit câteva pasaje pe un website evanghelic despre cum Petru a căutat să-L cunoască și să-L iubească pe Domnul. Este explicat destul de limpede. Haide să citim împreună: «Petru L-a urmat pe Isus câțiva ani și a văzut multe în El care nu erau în alți oameni. […] În viață, Petru s-a măsurat cu Isus în tot ceea ce făcea. Îndeosebi, mesajele pe care le propovăduia Isus se întipăreau în inima sa. El I-a fost pe deplin dedicat și loial lui Isus și niciodată nu a dat glas vreunei plângeri împotriva Lui. Drept urmare, a devenit tovarășul credincios al lui Isus oriunde Acesta mergea. Petru lua aminte la învățăturile lui Isus, la cuvintele Lui blânde, la ce Își lua de mâncare, la îmbrăcămintea și adăpostul Lui și la cum călătorea. Îl imita pe Isus în toate privințele. Nu a fost niciodată neprihănit de sine, ci s-a lepădat de tot ce era învechit, urmând exemplul lui Isus atât cu ​​vorba, cât și cu fapta. Acela a fost momentul în care Petru a simțit că cerul, pământul și toate lucrurile sunt în mâinile Celui Atotputernic și că, din acest motiv, era lipsit de alegere personală. De asemenea, Petru asimila tot ceea ce era Isus și se folosea de acest lucru drept exemplu» («Despre viața lui Petru»).

«După o perioadă de experiență, Petru a văzut în Isus multe dintre faptele lui Dumnezeu, a văzut frumusețea lui Dumnezeu și a văzut mult din ființa lui Dumnezeu în Isus. Așa a văzut el și că vorbele rostite de Isus nu puteau să fi fost rostite de om și că lucrarea pe care a făcut-o Isus nu putea să fi fost făcută de om. Mai mult, în cuvintele și acțiunile lui Isus, Petru a văzut mult din înțelepciunea lui Dumnezeu și multă lucrare de o natură divină. În timpul experiențelor sale, el nu numai că a ajuns să se cunoască pe sine, dar a și observat cu atenție toate acțiunile lui Isus, din care a descoperit multe lucruri noi; anume, că erau multe expresii ale lui Dumnezeu cel practic în lucrarea pe care Dumnezeu o făcea prin Isus, și că Isus Se deosebea de un om obișnuit prin cuvintele pe care le rostea, prin faptele pe care le făcea, precum și prin modul în care păstoreabisericile și prin lucrarea pe care o făcea El. Astfel, Petru a învățat de la Isus multe lecții pe care trebuia să le învețe și, până în momentul în care Isus a fost pe punctul de a fi răstignit pe cruce, el dobândise ceva cunoaștere despre Isus – o cunoaștere care a devenit baza loialității lui de-o viață față de Isus, precum și a răstignirii sale cu capul în jos pe care a suferit-o pentru Domnul»” („Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu pot să fie martori pentru El”).

Auzind aceasta, i-am spus colegului meu: „Ah, deci pe parcursul urmării Domnului Isus, Petru a continuat să observe faptele și comportamentul Domnului, iar din cuvintele și acțiunile Lui a ajuns să-L cunoască.”

Colegul meu a spus: „Așa este. Putem vedea din aceste două pasaje că Petru a tânjit să-L cunoască pe Domnul și, atunci când a interacționat cu Domnul Isus, a primit fiecare lucru mărunt pe care l-a spus și l-a făcut Isus. În El, Petru a văzut multă divinitate. De exemplu, cuvintele rostite de Domnul Isus au fost adevărul; erau pline de putere și autoritate și puteau oferi sprijin pentru nevoile spirituale ale oamenilor. Minunile și lucrurile extraordinare pe care le-a făcut Domnul Isus au dezvăluit autoritatea și atotputernicia lui Dumnezeu și au fost lucruri pe care nu le putea face niciun om. Domnul Isus i-a mântuit cu milă pe păcătoși, le-a iertat toate păcatele și a dăruit binecuvântări bogate asupra omenirii - El a fost plin de milă și dragoste pentru ființele umane. De asemenea, Petru a văzut din dojana și condamnarea fariseilor cu cele șapte nenorociri de la Domnul Isus faptul că El era sfânt și drept și nu va tolera ofensă din partea omului. În timp ce săvârșea lucrări, indiferent de cum a suferit trupul Lui sau cât de grea a fost lucrarea Lui, chiar dacă a însemnat să-Și sacrifice propria viață, Domnul Isus a fost hotărât să realizeze pe deplin însărcinarea lui Dumnezeu. Petru a văzut că esența lui Hristos era ascultarea față de voia lui Dumnezeu Tatăl. Petru a văzut multă divinitate în Isus și a câștigat o înțelegere autentică și concretă a lui Dumnezeu. În plus, Petru a păstrat cuvintele Domnului Isus în inima lui, gândindu-se în mod frecvent la ele și căutând să înțeleagă din ele voia Domnului, astfel încât să poată îndeplini cerințele lui Dumnezeu față de omenire. Cândva, Isus l-a întrebat de trei ori: «Simon, fiul lui Ioan, Mă iubeşti?» (Ioan 21:16). Petru a contemplat adesea acest lucru și, prin reflecțiile sale, a înțeles că ceea ce iubea era doar un Dumnezeu nedeslușit în cer, dar nu adevăratul Hristos. El și-a dat seama că nu-L iubea cu adevărat pe Dumnezeu și că, numai iubindu-L pe Hristos pe pământ, Îl iubea cu adevărat pe Dumnezeu. De atunci, el se ruga de multe ori și căuta modul în care să dobândească dragostea față de Domnul. În cele din urmă, el a obținut dragostea supremă a lui Dumnezeu și ascultarea până la moarte, devenind cineva care L-a iubit cu adevărat pe Dumnezeu. De asemenea, Petru a fost capabil să accepte și să dea ascultare criticii de la Domnul Isus și să caute adevărul din ea. Când a aflat că Isus avea să fie răstignit și a încercat să-L oprească, spunând că nu este posibil să fie astfel, Isus l-a dojenit cu asprime, spunând: «Înapoia Mea, Satan!» (Matei 16:23). Petru a înțeles din dojana puternică a lui Isus că Domnul detestă entuziasmul și bunătatea omului și că orice împiedică voia lui Dumnezeu este o faptă a Satanei și este condamnată de Dumnezeu. Din aceasta putem vedea că era important ca Petru să-L înțeleagă pe Domnul din lucrarea, acțiunile, predicile și dojenile Sale și, de aceea, a avut o adevărată înțelegere a Domnului și a avut o inimă de dragoste autentică pentru El.”

Am simțit cu adevărat un sentiment de claritate după ce am auzit părtășia colegului meu. Am simțit în inima mea că Dumnezeu examinează cu adevărat inimile și mințile oamenilor. Nu a fost fără motiv faptul că Domnul Isus l-a lăudat pe Petru și i-a dat cheile Împărăției cerurilor. Isus a avut o afinitate pentru umanitatea și calibrul lui Petru și pentru inima lui de dragoste de adevăr pentru Domnul. El a știut că Petru era cel mai demn de însărcinarea și de încrederea Lui, motiv pentru care El i-a încredințat marea responsabilitate de a-I păstori turma. În retrospectivă, nu am reușit să înțeleg aprobarea Domnului acordată lui Petru din cauza celor trei dăți în care Petru s-a lepădat de El, dar acum înțeleg că esența unei persoane este lucrul la care privește Domnul. Eu, pe de altă parte, mă uitasem doar la una dintre purtările lui Petru. În plus, la vremea aceea, Petru doar Îl urmase pe Domnul timp de trei ani, deci credința lui nu era încă atât de mare. Într-un moment critic între viață și moarte, este în întregime de așteptat slăbiciunea trupului. Cum aș putea să profit de micile greșeli ale altora? Dacă aș fi fost eu, mi-e teamă că aș fi fugit când a fost luat Isus, totuși l-am judecat și l-am delimitat pe Petru. Acesta a fost un lucru atât de arogant, prostesc și ignorant din partea mea! Prin părtășia colegului meu, am ajuns să înțeleg că Petru I-a adus bucurie lui Dumnezeu și că noi ar trebui să-i urmăm exemplul. Îmi doresc să pot îndeplini cuvintele Domnului în viața mea, să fiu dedicată în lucrarea și slujirea mea către Domnul și în toate lucrurile să caut să-L cunosc și să-L iubesc pe Domnul și să-I împlinesc voia. Numai în acest fel pot obține aprobarea lui Dumnezeu și pot avea șansa de a intra în Împărăția cerurilor.

După ce am înțeles toate acestea, i-am spus colegului meu: „Datorită călăuzirii Domnului și discuției noastre de astăzi, înțeleg acum de ce Domnul Isus i-a dat lui Petru cheile Împărăției cerurilor. Există cu adevărat o taină în acest lucru! Acum știu cum să caut. Aduc mulțumire călăuzirii de la Domnul. Amin!”

El a zâmbit și a spus: „Slavă Domnului! Amin.”