de Du Juan, Japonia

Dumnezeu Atotputernic spune: „Când cineva privește în urmă la drumul pe care a umblat, când cineva își reamintește fiecare fază a călătoriei sale, acea persoană vede că la fiecare pas, indiferent dacă drumul său a fost anevoios sau lin, Dumnezeu i-a călăuzit calea, planificând-o. Ceea ce a condus, pe neștiute, acea persoană până astăzi au fost aranjamentele meticuloase ale lui Dumnezeu, planificarea Lui atentă. Să fii capabil să accepți suveranitatea Creatorului, să-I primești mântuirea – ce mare noroc este acesta! […] Când o persoană nu are Dumnezeu, când nu-L poate vedea, când nu poate recunoaște limpede suveranitatea lui Dumnezeu, fiecare zi este lipsită de sens, lipsită de valoare, nefericită. Oriunde ar fi, orice meserie ar avea, mijloacele de trai și urmărirea propriilor țeluri ale acelei persoane nu-i aduc decât durere nesfârșită și suferință imposibil de alinat, în așa fel încât nu poate suporta să privească înapoi. Numai când cineva acceptă suveranitatea Creatorului, se supune orchestrațiilor și aranjamentelor Lui și caută viața omenească adevărată, acea persoană se va elibera treptat de toată durerea și suferința, se va scutura de toată deșertăciunea vieții” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul (III)”). Aceste cuvinte ale lui Dumnezeu mă emoționează cu adevărat pentru că sunt o descriere exactă a vieții mele.

M-am născut într-o familie săracă de la țară, iar oamenii m-au privit cu dispreț toată viața. Familia mea era săracă, așa că uneori nu știam de unde o să facem rost de următoarea masă și eu purtam mereu hainele vechi ale surorii mele, care îmi erau largi. Toți colegii mei de clasă râdeau de mine și nu voiau să stea pe lângă mine. Am avut o copilărie cu adevărat grea. De atunci, m-am hotărât: când voi crește, cu siguranță voi câștiga mulți bani, voi duce o viață bună și nimeni nu mă va mai privi cu dispreț. Întrucât familia mea nu avea niciun ban, am fost nevoită să abandonez școala înainte să termin gimnaziul, ca să merg la lucru în fabrica de farmaceutice din județ. Lucram mult peste program, până la 10 seara, ca să pot câștiga un pic mai mult. Mai târziu, am auzit că sora mea mai mare putea să câștige în cinci zile salariul meu pe o lună, vânzând legume. Mi-am dat imediat demisia de la fabrica de farmaceutice ca să vând legume. După ce m-am căsătorit, am deschis un restaurant împreună cu soțul meu. Am crezut că voi câștiga mai mulți bani conducând un restaurant, că voi putea apoi să trăiesc o viață grandioasă și demnă, fiind invidiată și respectată de ceilalți. Însă competiția era feroce în acel domeniu, iar ca să economisim bani, am angajat doar un ospătar. Făceam de toate, alergând între bucătărie și sala de mese. Uneori, eram prea obosită ca să mă mai țin pe picioare. Unii oficiali de la guvern veneau, dar nu plăteau niciodată, și mai erau și tot felul de amenzi și taxe de plătit. Uneori, se foloseau de orice scuză ca să ne amendeze și să plece cu banii câștigați peste zi. Lucrul acesta mă înfuria foarte mult, dar, în China, nu ai ce să faci în privința asta. Pur și simplu trebuie să-ți ții capul plecat. Chiar dacă munceam din greu, nu câștigam mulți bani. La ceva vreme după ce am deschis restaurantul, am început să-mi fac griji, gândindu-mă: „Când voi duce o viață bună, cu mulți bani?”

În 2008, o prietenă mi-a spus că, într-o zi de muncă în Japonia, ai putea să câștigi cât ai primi pentru zece zile de muncă în China. M-am bucurat foarte mult să aud asta. M-am gândit că, în sfârșit, găsisem o ocazie bună să câștig niște bani. Onorariul intermediarului ca să plecăm în Japonia era mare, dar mi-am zis: „Fără muncă nu-i răsplată. Câtă vreme ne găsim de lucru în Japonia, ne vom recupera banii foarte repede.” Împreună cu soțul meu, am hotărât să plecăm de îndată în Japonia, ca să ne urmăm visul. Odată ajunși acolo, am fost nevoiți să lucrăm 13-14 ore în fiecare zi. Eram morți de obosiți. După serviciu, nu voiam decât să ne întindem și să ne odihnim. Nu voiam să mâncăm. Partea de jos a spatelui mă durea tot timpul, iar eu nu-mi permiteam să mă duc la doctor, așa că pur și simplu am luat calmante ca să mă ajute să rezist. Nu numai că aveam dureri, dar șeful meu mă certa, iar colegii mei mă intimidau. O dată, când abia mă angajasem, am făcut o mică greșeală. Șeful meu chiar m-a făcut cu ou și cu oțet, iar eu m-am supărat și am plâns. Dar ce altceva puteam să fac? Trebuia pur și simplu să-mi înăbuș sentimentele, ca să pot să câștig bani în continuare. Mi-am spus de nenumărate ori: „Acum este greu, dar, după ce voi câștiga niște bani, voi putea să stau cu spatele drept și să privesc oamenii în ochi. Trebuie să rezist.” Și, așa, m-am îndemnat să rezist în fiecare zi, muncind ca o mașină de făcut bani. Pe neașteptate, în 2015, m-am îmbolnăvit de epuizare din cauza muncii grele. M-am dus la spital pentru un control, iar doctorul mi-a spus că am un disc lombar deplasat care apăsa pe un nerv și că, dacă mai muncesc, voi fi imobilizată la pat și nu voi mai putea să am grijă de mine. Vestea aceasta m-a lovit ca un fulger din senin și m-am simțit imediat slăbită cu totul. Lucrurile abia se așezau în viața mea, iar visul meu era mai aproape de realitate. Dar, în schimb, am ajuns să mă rănesc. Nu am putut să accept situația și m-am gândit: „Sunt încă tânără. Dacă strâng din dinți, voi putea să trec peste asta. Dacă nu câștig niște bani acum și mă întorc în China cu mâinile goale, nu va fi umilitor?” Așadar, am strâns din dinți și mi-am târâit în continuare la muncă trupul rănit. Când durerea s-a agravat, mi-am lipit pur și simplu un plasture cu medicamente și m-am străduit să rezist. Lucram zile întregi și apoi, noaptea, durerea era atât de intensă încât abia puteam să mă întorc pe-o parte. După doar câteva zile, m-am simțit atât de rău că nici măcar nu m-am putut da jos din pat.

Zăcând acolo, m-am simțit atât de neajutorată și de singură și m-am întrebat: „Cum de-am putut să ajung așa, la o vârstă atât de fragedă? Chiar voi ajunge țintuită la pat?” Am simțit un soi de mâhnire pe care nu puteam s-o descriu și, pur și simplu, a trebuit să mă-ntreb: „La urma urmei, pentru ce trăiește omul? Oare doar ca să câștige bani și să se remarce? Oare banii chiar înseamnă fericire? Chiar merită să-ți sapi singur groapa pentru bani?” În cei peste treizeci de ani în care m-am spetit, lucrasem la fabrică, vândusem legume, condusesem un restaurant și venisem la muncă în Japonia. Câștigasem niște bani în tot acest timp, dar îndurasem atât de multe suferințe. La început, am crezut că-mi voi îndeplini visul venind în Japonia, că voi fi bogată peste noapte și voi trăi o viață de invidiat. Dar, în schimb, zăceam în pat și era posibil să-mi petrec restul vieții într-un scaun cu rotile. La gândul acela, am regretat mai ales că mă sleisem de puteri ca să câștig niște bani și să fiu deasupra celorlalți. M-am simțit îndurerată, deprimată și tristă. Nu m-am putut abține să nu plâng. Am strigat în inima mea: „Cerurilor, salvați-mă! De ce este viața mea atât de epuizantă și grea?”

Și tocmai când eram neajutorată și suferindă, mântuirea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă a venit asupra mea. Din întâmplare, am cunoscut două surori care credeau în Dumnezeu. Citind cuvintele lui Dumnezeu cu ele și ascultându-le părtășia despre adevăr, am înțeles că toate lucrurile au fost create de Dumnezeu, că El conduce întregul univers, că destinul tuturor este în mâinile Lui, că Dumnezeu a îndrumat și sprijinit omenirea tot timpul și El are mereu grijă de oameni și-i protejează. Însă un lucru îmi era încă neclar. Destinul nostru este controlat de Dumnezeu, iar El ne-a condus și ne-a protejat tot timpul, așa că ar trebui să fim fericiți. Atunci, de ce mai suferim de boli și durere? De ce e viața atât de grea? De unde vine cu adevărat această durere? Le-am întrebat pe surori despre asta.

Sora Qin mi-a citit câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Care este sursa suferinței de-o viață datorată nașterii, morții, bolii și bătrâneții pe care o îndură oamenii? Ce a determinat ca oamenii să aibă aceste lucruri? Oamenii nu le-au avut când au fost creați pentru prima dată, nu-i așa? Atunci de unde au provenit aceste lucruri? Au luat ființă după ce oamenii au fost ispitiți de Satana, iar trupul lor a devenit depravat. Suferința trupului uman, chinurile și deșertăciunea acestuia, precum și chestiunile extrem de mizerabile ale lumii umane au venit doar după ce Satana a corupt omenirea. După ce oamenii au fost corupți de Satana, acesta a început să-i chinuiască. Drept urmare, ei au devenit din ce în ce mai depravați. Bolile omenirii au devenit din ce în ce mai acute, iar suferința ei a devenit din ce în ce mai gravă. Tot mai mult, oamenii au simțit deșertăciunea și tragedia lumii omenești, precum și neputința de a continua să trăiască acolo și au simțit tot mai puțină speranță pentru lume. Astfel, această suferință a fost adusă asupra oamenilor de Satana” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Însemnătatea cunoașterii suferinței lumești de către Dumnezeu”). Apoi a avut această părtășie cu mine: „Când Dumnezeu a creat omul, Dumnezeu l-a însoțit, a avut grijă de el și l-a protejat. Nașterea, îmbătrânirea, boala sau moartea nu existau, și nici grijile sau supărările. Omul trăia lipsit de griji în Grădina Edenului, bucurându-se de toate lucrurile de care se putea bucura, oferite de Dumnezeu. El trăia bucuros și vesel sub îndrumarea lui Dumnezeu. Dar, apoi, omul a fost înșelat și corupt de Satana. I-a crezut minciunile, a păcătuit și L-a trădat pe Dumnezeu și, așa, a pierdut grija și protecția lui Dumnezeu. De atunci, am trăit sub domeniul Satanei și am căzut în întuneric. Ducem vieți de trudă, griji, durere și supărare. Vreme de mii de ani, Satana a folosit în mod sistematic erezii și sofisme ca materialismul, ateismul și evoluționismul și maxime răspândite de personaje celebre și importante ca să-i inducă pe oameni în eroare și să-i rănească, precum «Nu există niciun Dumnezeu», «Destinul unui om se află în mâna lui», «Fiecare om pentru el însuşi şi diavolul îl ia pe cel mai din spate», »Să te distingi și să aduci onoare străbunilor tăi» și «Omul va face orice pentru a deveni bogat», «Banii fac lumea să se învârtă» și așa mai departe. După ce au acceptat aceste sofisme satanice, oamenii au negat existența și stăpânirea lui Dumnezeu, distanțându-se de El și trădându-L. El a devenit mai arogant și mai vanitos, mai egoistă, șireată și pizmașă. Oamenii se implică în intrigi, lupte și omoruri de dragul faimei, statutului și bogăției. Soții, soțiile și prietenii se înșală și se trădează unii pe alții, și chiar tații și fiii se întorc unii împotriva altora, iar frații se atacă reciproc. Ne-am pierdut întru totul umanitatea normală și trăim mai mult ca fiarele, nu ca oamenii. ” „Sofismele Satanei au rănit foarte mulți oameni. Ei se luptă cu propria soartă, crezând că pot s-o controleze sau s-o schimbe. Se luptă toată viața lor și nu numai că nu reușesc să-și schimbe soarta, ci se distrug încercând să facă asta. ” „Omenirea a fost indusă în eroare și coruptă de Satana. Trudim toată ziua, cu trupul și mintea chinuite. Sporesc tot felul de boli și suferințe. Aceste suferințe și neliniști ne fac să simțim că viața omului în această lume este prea grea și obositoare. Toate acestea s-au întâmplat după ce Satana l-a corupt pe om și Satana este cel care ne rănește, iar acesta e rodul amar al omenirii care L-a tăgăduit și trădat pe Dumnezeu.”

Părtășia surorii Qin mi-a arătat că bolile omului au provenit, inițial, de la Satana. După ce Satana l-a corupt pe om, noi am pierdut grija și protecția lui Dumnezeu, alegându-ne cu tot felul de boli și dureri? Apoi, sora mi-a zis următoarele: „Dumnezeu nu suportă să vadă cum Satana se joacă cu omenirea și o năpăstuiește. El S-a întrupat de două ori ca să răscumpere și să mântuiască omenirea. Prima dată, S-a întrupat ca Domnul Isus, răstignit ca jertfă de păcat pentru omenire, ca să ne răscumpere din păcat. Crezând în Domnul Isus, păcatele ne sunt iertate, dar natura noastră păcătoasă rămâne și noi tot nu suntem pe deplin fără păcat. ” „În zilele de pe urmă, Dumnezeu S-a întrupat din nou printre oameni ca să exprime adevărul și să facă lucrarea de judecată și curățire, ca noi să putem fi pe deplin salvați de Satana, să ne lepădăm de păcat și să fim curățiți, până când, în cele din urmă, vom fi conduși în Împărăția lui Dumnezeu. Citind mai mult din cuvintele lui Dumnezeu, putem să înțelegem adevărul și să avem discernământ. Vom înțelege exact cum îl corupe Satana pe om și îi vom vedea esența malefică. Apoi, vom putea să-l respingem pe Satana și să scăpăm de influența lui, iar acesta nu va mai putea să se joace cu noi sau să ne rănească.” Am fost încântată să aud că Dumnezeu venise personal ca să ne mântuiască. Chiar nu-mi doream ca Satana să mă mai rănească așa, dar nu prea înțelegeam cum anume mă rănea, așa că le-am întrebat pe surori: „Am muncit atât de mult ca să fiu deasupra celorlalți și să ies în evidență, dar asta mi-a provocat o durere de nesuportat. Satana e cel care mi-a făcut asta?”

Sora Zhang a citit apoi câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, legate de întrebarea mea: „Satana folosește o metodă foarte subtilă, o metodă foarte mult în acord cu noțiunile oamenilor, care nu este deloc radicală, prin care îi face pe oameni să accepte pe neștiute modul lui de viață, regulile lui de trai, și să-și stabilească obiectivele și direcția în viață și, făcând astfel, ei ajung, fără să-și dea seama, și să aibă ambiții de viață. Indiferent cât de grandioase ar putea să pară aceste ambiții de viață, ele sunt legate inextricabil de «faimă» și de «câștig». Tot ceea ce persoanele importante sau faimoase – de fapt toți oamenii – urmează în viață are legătură doar cu aceste două cuvinte: «faimă» și «câștig». Oamenii cred că, odată ce au faimă și câștig, ei pot apoi să le valorifice ca să se bucure de statut înalt, de bogăție mare și să se bucure de viață. Ei cred că faima și câștigul sunt un gen de capital pe care îl pot folosi ca să obțină o viață de căutare a plăcerii și de desfătare nesăbuită a trupului. De dragul acestei faime și al acestui câștig la care râvnesc atât, oamenii, de bună voie, totuși fără să știe, îi predau Satanei trupurile și mințile lor, tot ceea ce au, viitorul și destinele lor. Ei fac astfel fără niciun moment de ezitare, ignorând întotdeauna nevoia de a recupera tot ceea ce au predat. Oare pot oamenii să mai păstreze vreun control asupra lor înșiși odată ce s-au refugiat astfel în Satana și i-au devenit loiali? Cu siguranță, nu. Ei sunt controlați complet și total de Satana. S-au scufundat complet și total într-o mlaștină și nu se pot elibera. Odată ce o persoană se împotmolește în faimă și câștig, nu mai caută ceea ce este strălucitor, ceea ce este drept sau acele lucruri care sunt frumoase și bune. Asta deoarece puterea seducătoare pe care o au asupra oamenilor faima și câștigul este prea mare; ele devin lucruri pe care oamenii le urmăresc fără încetare pe tot parcursul vieții și chiar pentru întreaga veșnicie. Nu este acest lucru adevărat?” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul (VI)”). „Satana folosește faima și câștigul pentru a controla gândurile omului, până când oamenii nu se pot gândi decât la faimă și câștig. Ei se luptă pentru faimă și câștig, suferă greutăți, îndură umilirea pentru faimă și câștig și sacrifică tot ceea ce au pentru faimă și câștig și vor judeca și hotărî orice de dragul faimei și al câștigului. În acest fel, Satana îi leagă pe oameni cu lanțuri invizibile, iar ei nu au nici puterea și nici curajul de a se debarasa de ele. Fără să știe, ei poartă aceste lanțuri și se târăsc mereu înainte, cu mare dificultate” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul (VI)”).

După ce a citit cuvintele lui Dumnezeu, a avut părtășie despre adevăratul mod în care Satana folosește faima și câștigul pentru a corupe omul. Numai atunci mi-am dat seama cât de plin de ură este Satana! Satana folosește educația formală și influențele sociale ca să ne îndoctrineze cu regulile sale de viață, precum „Fără muncă nu-i răsplată”, „Dacă vrei să fii respectabil când te privește lumea, trebuie să suferi când nu se uită” și „Banii fac lumea să se învârtă”. Amăgiți de aceste reguli de viață, oamenii simt că nu pot trăi fără bani, că, odată ce devin bogați, ceilalți îi vor admira și ei vor avea demnitate și că a fi sărac înseamnă să valorezi mai puțin. De aceea oamenii se luptă toată viața lor pentru bani, faimă și câștig, ba chiar recurg la orice pentru a le dobândi, indiferent de consecințe. Oamenii devin mai corupți, iar viața lor devine mai plină de durere. Acesta e jugul Satanei asupra noastră și, de asemenea, trucul său pentru a ne corupe. Străduindu-mă să fiu deasupra celorlalți, să câștig mai mulți bani pentru ca alții să aibă o părere bună despre mine, mă transformasem într-o mașină de făcut bani. Dorințele mele creșteau, nu eram niciodată mulțumită și am fost nevoită să mă opresc numai după ce mi-am distrus sănătatea. Devenisem sclava banilor, faimei și câștigului. Căutarea faimei și câștigului chiar îmi făcuse viața foarte grea și istovitoare! Căutându-le în toți acei ani, fusesem copleșită de durere și ajunsesem să mă rănesc. Toată acea suferință a venit din faptul că am fost rănită și coruptă de Satana! Fără revelațiile din cuvintele lui Dumnezeu, nu aș fi aflat niciodată că Satana folosește banii, faima și câștigul pentru a corupe oamenii și, cu atât mai puțin, că faima și câștigul sunt jugul pe care-l pune Satana omului.

După aceea, sora Qin a venit de multe ori să aibă părtășie cu mine. În timp, am început să văd tacticile pe care le folosește Satana ca să corupă omul. În plus, am ajuns să înțeleg ce era mai important: să citesc cuvintele lui Dumnezeu, să caut adevărul și să mă supun stăpânirii și rânduirilor lui Dumnezeu. Acesta este cel mai semnificativ și fericit mod de a trăi și singurul mod pe care îl laudă Dumnezeu!

Într-o zi, am aflat că aveam o colegă care venise în Japonia cu soțul ei, hotărâți să câștige bani. Deși câștigaseră ceva bani, mai târziu, sănătatea soțului ei a avut de suferit, iar el a fost nevoit să se întoarcă în China pentru tratament. A fost diagnosticat cu cancer în fază terminală. Familia lor a trăit în teroare și amărăciune. Prin nefericirea ei, am simțit profund fragilitatea noastră și cât de prețioasă este viața. Fără viață, la ce-ți folosește să ai mai mulți bani? Pot banii să cumpere viața? După aceea, am citit următoarele în cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Oamenii își petrec viețile alergând după bani și faimă; se agață de aceste paie, gândindu-se că sunt singurele lor mijloace de sprijin, ca și cum dacă le au ar putea continua să trăiască, s-ar putea scuti de moarte. Dar numai atunci când se apropie de moarte își dau seama cât de îndepărtate sunt lucrurile acestea de ei, cât de slabi sunt în fața morții, cât de ușor se fărâmă, cât de singuri și de neajutorați sunt, neavând unde să se întoarcă. Își dau seama că viața nu poate fi cumpărată cu bani sau cu faimă, că indiferent cât de bogată este o persoană, indiferent cât de înaltă este poziția sa, toți oamenii sunt la fel de săraci și de nesemnificativi în fața morții. Își dau seama că banii nu pot cumpăra viața, că faima nu poate șterge moartea, că nici banii nici faima nu pot prelungi viața cuiva nici măcar cu un singur minut, cu o singură secundă” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul (III)”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au permis să văd mai bine că, dacă nu credem în Dumnezeu sau nu înțelegem adevărul, nu putem să vedem uneltirile Satanei și faptul că Satana se folosește de bani și faimă ca să corupă oamenii. Suntem atrași în acest vârtej din care nu putem ieși. Suntem păcăliți și răniți de Satana în ciuda noastră și chiar ne distrugem viețile. Este foarte tragic. Mulțumită credinței mele și a faptului că am citit atât de multe dintre cuvintele lui Dumnezeu, am ajuns în sfârșit să înțeleg aceste lucruri. Dacă nu aș fi avut credință sau nu aș fi citit cuvintele lui Dumnezeu, n-aș fi putut niciodată să mă lepăd de corupția Satanei. Pur și simplu m-aș fi luptat în întuneric și durere, fără o cale de scăpare.

Cât am fost bolnavă, surorile de la biserică au venit să mă vadă de multe ori și m-au ajutat să-mi alin durerea. În plus, s-au ocupat de treburile casnice și au avut grijă de mine de parcă aș fi făcut parte din familia lor. Plecată într-o țară străină, am fost atât de profund emoționată de atenția cu care m-au îngrijit surorile. M-am simțit și mai recunoscătoare lui Dumnezeu Atotputernic. Cu grija și protecția lui Dumnezeu, m-am simțit mai bine înainte să-mi dau seama.

Mai târziu, am citit asta în cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic: „Când cineva privește în urmă la drumul pe care a umblat, când cineva își reamintește fiecare fază a călătoriei sale, acea persoană vede că la fiecare pas, indiferent dacă drumul său a fost anevoios sau lin, Dumnezeu i-a călăuzit calea, planificând-o. Ceea ce a condus, pe neștiute, acea persoană până astăzi au fost aranjamentele meticuloase ale lui Dumnezeu, planificarea Lui atentă. Să fii capabil să accepți suveranitatea Creatorului, să-I primești mântuirea – ce mare noroc este acesta! Dacă atitudinea unei persoane față de soartă este pasivă, aceasta dovedește că această persoană opune rezistență la tot ceea ce a aranjat Dumnezeu pentru ea, faptul că nu are o atitudine supusă. Dacă atitudinea unei persoane față de suveranitatea lui Dumnezeu asupra destinului omenesc este activă, atunci când acea persoană privește înapoi la călătoria sa, când ajunge cu adevărat să dea piept cu suveranitatea lui Dumnezeu, acea persoană va dori cu mai multă sinceritate să se supună tuturor lucrurilor pe care le-a aranjat Dumnezeu, va avea mai multă hotărâre și încredere să-L lase pe Dumnezeu să-i orchestreze soarta, să înceteze să se mai răzvrătească împotriva lui Dumnezeu. Pentru că cineva vede că atunci când nu înțelege soarta, când nu înțelege suveranitatea lui Dumnezeu, când merge de bunăvoie bâjbâind înainte, șovăind și clătinându-se prin ceață, călătoria este prea dificilă, prea sfâșietoare. Deci, când oamenii recunosc suveranitatea lui Dumnezeu asupra destinului omenesc, cei deștepți aleg să îl cunoască și să îl accepte, să spună adio zilelor dureroase când încercau să-și construiască o viață bună cu propriile lor mâini, în loc să continue să se lupte împotriva sorții și să-și urmărească așa-zisele lor scopuri în viață în felul lor. Când o persoană nu are Dumnezeu, când nu-L poate vedea, când nu poate recunoaște limpede suveranitatea lui Dumnezeu, fiecare zi este lipsită de sens, lipsită de valoare, nefericită. Oriunde ar fi, orice meserie ar avea, mijloacele de trai și urmărirea propriilor țeluri ale acelei persoane nu-i aduc decât durere nesfârșită și suferință imposibil de alinat, în așa fel încât nu poate suporta să privească înapoi. Numai când cineva acceptă suveranitatea Creatorului, se supune orchestrațiilor și aranjamentelor Lui și caută viața omenească adevărată, acea persoană se va elibera treptat de toată durerea și suferința, se va scutura de toată deșertăciunea vieții” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul (III)”). Cuvântul lui Dumnezeu este atât de practic și fiecare frază se adresează adâncului inimii mele. Din cuvântul lui Dumnezeu, înțeleg că El este Creatorul, iar noi suntem ființele Lui create. Viața fiecărei persoane se află în mâinile lui Dumnezeu și sub controlul și rânduirea Sa. Tot ce primim în viață e sub controlul lui Dumnezeu și prestabilit de El. Cu siguranță faptul că ne agităm încolo și încoace nu este un factor decisiv. Primim cât de mult ne oferă Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu ne oferă ceva, indiferent cât de mult lucrăm, va fi în zadar. Este exact ca în zicalele „Omul plantează sămânța, dar Cerul decide recolta” și „Omul propune, dar Dumnezeu dispune”. În viața noastră, ar trebui să ne supunem regulilor și rânduielilor Creatorului. Acesta este secretul fericirii în viață! De asemenea, mi-am dat seama că banii și poziția sunt bunuri lumești. Dedicându-te căutării faimei și câștigului, până la urmă nu obții decât deșertăciune și durere. În cele din urmă, ești devorat de Satana. M-am gândit la cum trăisem după filosofii satanice precum „Fără muncă nu-i răsplată” și căutasem banii și faima. Am crezut că aș putea să am o viață fericită și să fiu respectată și invidiată de ceilalți, dar nu m-am așteptat ca, în schimb, să obțin durere și amărăciune, să nu am pace sau fericire. Acum că am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles voia Lui. Nu mai vreau să mă împotrivesc destinului meu și chiar nu-mi doresc să caut faima și câștigul. Aceasta nu mai este viața pe care mi-o doresc. Am hotărât să accept un alt mod de viață și tot ce mi-am dorit a fost să-mi pun restul vieții în mâinile lui Dumnezeu ca El s-o rânduiască, să mă străduiesc să-L ascult pe Dumnezeu și să-mi îndeplinesc datoria.

Ca să-mi fac mai mult timp pentru credința mea și să particip la adunări, am renunțat la vechea mea slujbă și mi-am luat una nouă, mai ușoară. Când nu sunt la serviciu, citesc adeseori cuvântul lui Dumnezeu și, cu cât citesc mai mult, cu atât mai senină este inima mea. În plus, am aflat rădăcina păcătuirii omului, înțeleg cum Dumnezeu mântuiește omenirea pas cu pas, pentru ce ar trebui să trăiască omul și cum ar trebui să ducă o viață plină de înțeles. Mă întâlnesc des cu frații și surorile ca să ne împărtășim experiențele și să învățăm să cântăm imnurile cuvintelor lui Dumnezeu. Viața mea este foarte fericită acum. Nu câștig la fel de mult ca înainte, dar simt o pace și o stabilitate pe care nu le-am mai avut niciodată. Gândindu-mă acum la asta, îmi dau seama că am dobândit binecuvântarea prin nenorocire! Slavă Ție, Dumnezeule! Aceasta este cu adevărat mântuirea Lui pentru mine.