2. Calea spre purificare

de Allie, Statelor Unite

Am fost botezată în numele Domnului Isus în 1990 și în 1998 devenisem conlucrătoare în cadrul bisericii Mulțumită lucrării și îndrumării Sfântului Duh, aveam o energie inepuizabilă să lucrez pentru Domnul și izvorul meu pentru predici nu seca niciodată. Îi sprijineam adesea pe frații și surorile care se simțeau slabi sau pesimiști și rămâneam răbdătoare și tolerantă atunci când familiile lor necredincioase se purtau urât cu mine. Simțeam că mă schimbasem mult de când devenisem o creștină. Însă, începând cu 2010, n-am mai putut simți îndrumarea Domnului și nu am mai avut la fel de multă energie pentru lucrarea mea. Predicam aceleași lucruri vechi, fără nicio luminare nouă. Când soțul sau fiica mea făceau ceva ce nu îmi plăcea, nu mă puteam abține să nu-mi pierd cumpătul și să-i mustru. Știam că nu aceasta era voia Domnului și m-am rugat, am mărturisit și m-am căit, dar nu m-am putut abține să nu păcătuiesc din nou și să nu fiu nerăbdătoare și intolerantă. Asta m-a făcut nefericită. Am citit Biblia sârguincios, am postit și m-am rugat pentru a scăpa de acea viață plină doar de păcătuire și mărturisire. Am căutat pastori care să mă ajute să explorez asta, dar nu m-au putut ajuta deloc.

În 2017, încă mai lucram și predicam peste tot, dar aveam un sentiment de deșertăciune și neliniște, deoarece trăiam mereu în păcat, iar acea senzație devenea tot mai puternică. Într-o zi, soțul meu m-a întrebat: „Pari foarte demoralizată în ultima vreme. E ceva în neregulă?” Drept răspuns la întrebarea sa, i-am împărtășit îngrijorările mele, „M-am tot gândit. Sunt credincioasă de atâția ani și sunt predicator, deci de ce nu mă pot opri din a trăi în păcat? Nu pot simți prezența Domnului. Parcă m-a părăsit. Cred în Domnul de ani de zile, am citit mult Biblia și am ascultat mult de calea Domnului. Reușesc adesea să îmi port crucea și să-mi depășesc limitele, dar sunt mereu legată de păcat. Mint pentru propriul beneficiu și prestigiu și versetul «In their mouth was found no guilt» (Revelation 14:5) nu mi se aplică. Știu că Domnul permite toate dificultățile și rafinările pe care le înfrunt, dar nu mă pot abține să nu-L învinovățesc și să nu-L înțeleg greșit. Nu mă pot supune fericită. Mă tem că, dacă trăiesc în continuare în păcat în acest fel, nu voi intra în Împărăția Lui când Domnul are să vie!”

Drept răspuns, el a spus: „Cum poți gândi astfel? Ai încredere, ești predicator! Nu spui tu asta mereu? Deși trăim în păcat și nu am scăpat de el, totuși scrie în Biblie: «Dacă deci Îl mărturiseşti cu gura ta pe Isus ca Domn şi crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se primeşte dreptatea şi prin mărturisirea cu gura se primeşte mântuirea» (Romani 10:9-10), și «Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit» (Romani 10:13). Trăim în păcat și nu suntem liberi de el, dar păcatele ne sunt iertate. Suntem justificați și mântuiți prin credință. Atât timp cât participăm la slujbe, citim Biblia, ne purtăm crucea și Îl urmăm pe Domnul, vom intra în Împărăția cerurilor și vom fi binecuvântați.” I-am spus: „Obișnuiam să cred asta, dar am citit recent 1 Petru 1:16: «Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt sfânt!», și Evrei 12:14: «Sfinţirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul!» Am fost mântuiți, dar păcătuim și mărturisim mereu. Nu am obținut sfințenia. Sunt îngrijorată: putem intra în Împărăția cerurilor în starea în care ne aflăm?”

După ce m-a ascultat, a fost de acord cu mine și a spus că biserica îl invitase pe pastorul Chen din Hong Kong și mi-a sugerat să îl întreb pe el despre asta. M-am gândit că trebuia să dobândesc claritate asupra acestui lucru, că nu puteam fi nepăsătoare în credința mea, în caz contrar, aveam să-mi fac rău atât mie, cât și fraților și surorilor mele. Mai târziu, l-am căutat pe pastorul Chen pe internet și pe pagina care s-a deschis, am văzut site-ul Evanghelia pogorârii Împărăției. Am intrat pe acel site și am văzut câteva cuvinte care m-au atras. „Omul a primit mult har, cum ar fi pacea și fericirea trupului, credința unui membru care aduce binecuvântare asupra unei întregi familii, vindecarea bolii și așa mai departe. Restul au fost faptele bune ale omului și arătarea lui evlavioasă; dacă omul ar putea trăi pe baza acestor lucruri, ar fi considerat un credincios acceptabil. Doar astfel de credincioși ar putea intra în Rai după moarte, ceea ce înseamnă că ei au fost mântuiți. Dar, în timpul vieții lor, acești oameni nu au înțeles deloc calea vieții. Tot ceea ce au făcut a fost să comită păcate și apoi să și le mărturisească, într-un ciclu constant, fără nicio cale de a-și schimba firea: astfel a fost natura omului în Epoca Harului. A primit omul mântuirea completă? Nu! Prin urmare, după terminarea acelei etape de lucru, a rămas încă lucrarea judecății și a mustrării. Această etapă este pentru a-l purifica pe om cu ajutorul cuvântului și, prin aceasta, de a-i da o cale de urmat. Această etapă nu ar fi rodnică sau semnificativă dacă ar continua cu alungarea demonilor, pentru că nu ar reuși să distrugă natura păcătoasă a omului, iar omul ar ajunge la o stagnare în iertarea păcatelor sale. Prin jertfa de păcat, omului i s-au iertat păcatele, căci lucrarea răstignirii a ajuns deja la sfârșit, iar Dumnezeu l-a biruit pe Satana. Dar, de vreme ce firea coruptă a omului încă rămâne în el, omul poate încă să păcătuiască și să se împotrivească lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu câștigă omenirea. De aceea, în această etapă a lucrării, Dumnezeu folosește cuvântul pentru a expune firea coruptă a omului, determinându-l să practice potrivit căii celei drepte. Această etapă este mai semnificativă decât cea anterioară, dar și mai rodnică, pentru că acum cuvântul este cel care furnizează, în mod direct, viață omului și permite ca firea omului să fie pe deplin reînnoită; este o etapă a lucrării mult mai profundă. Prin urmare, întruparea din zilele de pe urmă a completat semnificația întrupării lui Dumnezeu și a încheiat complet planul lui Dumnezeu de gestionare pentru mântuirea omului” („Cuvântul Se arată în trup”). Am fost atât de încântată să citesc asta. Acest lucru a descris perfect condiția noastră de credincioși și, deși nu l-am înțeles pe deplin, am văzut speranță în el. Am simțit că aici pot găsi calea spre a fi curățită și transformată. L-am slăvit din inimă pe Dumnezeu pentru că mi-a ascultat rugăciunile. Pe măsură ce continuam să citesc, simțeam că totul era atât de minunat scris și că sufletul meu însetat era udat și păstorit. M-am întrebat dacă acești oameni mi-ar putea rezolva confuzia. Scria pe site: „Dacă ai vreo întrebare, te rugăm să ne lași un mesaj aici”, așa că, fără nicio ezitare, le-am trimis un mesaj și le-am dat numărul și adresa mea de e-mail.

I-am spus asta soțului meu, iar el a zis că este, de asemenea, interesat de căutare. În următoarea zi, m-au contactat niște membri ai Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic. În acea după-amiază, am vorbit pe internet și am împărtășit ceea ce mă tulbura. „Mereu ne-am ghidat după acest verset din Romani care spune: «Dacă deci Îl mărturiseşti cu gura ta pe Isus ca Domn şi crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit» (Romani 10:9). Credem că păcatele ne sunt iertate de Domnul Isus, așa că am fost mântuiți și vom intra în Împărăția cerurilor când El Se va întoarce. Dar încă mai trăim în păcat, nu putem urma învățăturile Domnului sau scăpa de păcat. Scrie în Biblie că, fără sfințenie, nu-L putem vedea pe Domnul. Nu înțeleg: poate cineva ca mine, care păcătuiește constant, să intre în Împărăție? Pe pagina de internet a Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic scrie că Dumnezeu înfăptuiește lucrarea de judecată și mustrare în zilele de pe urmă. Are aceasta legătură cu eliberarea de o natură păcătoasă și intrarea în Împărăție?”

Fratele Chen a avut această părtășie cu noi: „Pentru a înțelege aceasta, mai întâi trebuie să știm ce înseamnă «a fi mântuit». Târziu în Epoca Legii, oamenii s-au îndepărtat de Dumnezeu și nu au mai avut frică de El. Din moment ce nimeni nu respecta legea și ei păcătuiau tot mai mult, erau cu toții în pericol de a fi condamnați și omorâți. Însuși Dumnezeu S-a întrupat și a fost răstignit ca jertfă de păcat pentru omenire ca să mântuiască oamenii de moarte în baza legii. El a răscumpărat întreaga omenire de păcat, deci tot ceea ce avem de făcut este să ne rugăm în numele Domnului Isus, să mărturisim și să ne căim în fața Lui, iar păcatele ne sunt iertate. Atunci ne putem bucura de harul și binecuvântările lui Dumnezeu fără a fi condamnați de lege. Acesta este adevăratul înțeles al expresiei «a fi mântuit» în Epoca Harului.” „Adică înseamnă doar că păcatele ne sunt iertate, pentru ca noi să nu fim condamnați și omorâți pe baza legii și că Dumnezeu nu mai vede acele păcate. Dar nu înseamnă că nu suntem păcătoși, că nu mai păcătuim și nu ne mai împotrivim lui Dumnezeu. A fi mântuiți nu înseamnă că nu suntem corupți sau că suntem curățiți și, mai ales, nu înseamnă că suntem vrednici să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu. Pentru a fi curățiți, trebuie să acceptăm lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă.”

Din părtășia fratelui Chen am înțeles că, în Romani, a fi „mântuit” înseamnă a accepta mântuirea Domnului Isus și a nu mai fi condamnat sau omorât în baza legii, dar nu înseamnă a fi purificat. Am simțit că exista adevăr de căutat în acestea.

În continuare, fratele Chen ne-a citit mai multe pasaje din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. „La acea vreme, lucrarea lui Isus era răscumpărarea întregii omeniri. Păcatele tuturor care credeau în El erau iertate; dacă credeai în El, El te răscumpăra; dacă credeai în El, nu mai erai un păcătos, erai iertat de păcatele tale. Aceasta este ceea ce însemna să fii mântuit și să fii îndreptat prin credință. Totuși, în cei ce credeau, rămânea acel ceva care era răzvrătit și se opunea lui Dumnezeu și acela încă trebuia să fie îndepărtat încet. Mântuirea nu însemna că omul fusese complet câștigat de Isus, ci că omul nu mai era al păcatului, că i se iertaseră păcatele: de credeai, nu aveai să mai aparții vreodată păcatului.” „Omului i-au fost iertate păcatele, dar, în ceea ce privește modul în care omul urma să fie curățat de firea coruptă satanică din interiorul lui, această lucrare trebuia încă să fie făcută. Omul a fost doar mântuit și i-au fost iertate păcatele pentru credința sa, dar natura păcătoasă a omului nu a fost distrusă și încă a rămas în el. Păcatele omului au fost iertate prin intermediul Dumnezeului întrupat, dar acest lucru nu înseamnă că omul nu mai are păcat în el. Păcatele omului ar putea fi iertate prin jertfa de păcat, dar, doar în ceea ce privește modul în care omul poate fi făcut să nu mai păcătuiască și modul în care natura sa păcătoasă poate fi distrusă complet și transformată, el nu are nicio cale de a rezolva această problemă. Păcatele omului au fost iertate și acest lucru se datorează lucrării răstignirii lui Dumnezeu, dar omul a continuat să trăiască în interiorul firii satanice corupte a trecutului. Acestea fiind spuse, omul trebuie să fie complet mântuit de corupta sa fire satanică, astfel încât natura lui păcătoasă să poată fi complet distrusă, să nu se mai dezvolte niciodată, permițând astfel ca firea omului să fie transformată. Acest lucru ar cere omului să înțeleagă drumul creșterii în viață, să înțeleagă calea vieții și modul de a-și schimba firea. În plus, ar cere omului să acționeze potrivit cu această cale, astfel încât firea lui să poată fi schimbată treptat, iar el să poată trăi sub strălucirea luminii, ca tot ceea ce face el să poată fi în acord cu voia lui Dumnezeu, ca el să-și poată arunca firea coruptă satanică și astfel încât să se poată elibera de influența întunericului Satanei, prin aceasta ieșind pe deplin din păcat. Doar atunci va primi omul mântuirea completă.” „Deși Isus a lucrat mult printre oameni, El a completat doar răscumpărarea întregii omeniri și a devenit jertfa pentru păcat a oamenilor și nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influența Satanei nu a necesitat doar ca Isus să preia păcatele omului ca jertfă pentru păcat, ci și ca Dumnezeu să facă o lucrare mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui, care a fost stricată de Satana. Și astfel, după ce omului i-au fost iertate păcatele, Dumnezeu S-a întrupat pentru a-l conduce pe om în noua epocă și a început lucrarea de mustrare și judecată, și lucrarea aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toți cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare și vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină și vor dobândi adevărul, calea și viața” („Cuvântul Se arată în trup”).

Apoi fratele Chen a avut următoarea părtășie cu noi: „Cuvintele lui Dumnezeu sunt clare în privința rațiunii lucrării Sale de judecată în zilele de pe urmă. Domnul Isus a înfăptuit doar lucrarea de răscumpărare în Epoca Harului și, cu toate că ne-a iertat păcatele, natura noastră păcătoasă este realmente adânc înrădăcinată și tot avem o fire satanică. Mințim și înșelăm pentru beneficiul propriu, suntem invidioși și plini de ură, urmăm tendințe lumești, suntem lacomi și ne încântă nedreptatea. Dacă natura noastră satanică nu este rezolvată, putem oricând să păcătuim și să ne împotrivim lui Dumnezeu. Isus le-a răspuns: « Adevărat, adevărat vă spun că oricine săvârşeşte păcatul este sclav al păcatului. Şi sclavul nu rămâne veşnic în casă, însă fiul rămâne veşnic» (Ioan 8:34-35). Dumnezeu este sfânt și firea Lui dreaptă nu va admite nicio ofensă. Cum ar putea primi în Împărăția Lui oameni care păcătuiesc constant și I se împotrivesc? Așadar, Dumnezeu S-a întrupat din nou în zilele de pe urmă pentru a mântui pe deplin omenirea. El exprimă adevăruri pentru a judeca și purifica omul pe baza lucrării de răscumpărare pentru ca noi, oamenii, să putem fi pe deplin eliberați de păcat, să fim curățiți și să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu. Asta îndeplinește profețiile Domnului Isus: «Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul» (Ioan 16:12-13). «Pe cel ce Mă respinge şi nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă» (Ioan 12:48). Și în Petru 1, scrie: «Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu» (1 Petru 4:17).” „Dacă doar ne agățăm de lucrarea de răscumpărare din Epoca Harului fără să acceptăm judecata lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, originea naturii noastre păcătoase nu poate fi nicicând rezolvată. Acceptarea lucrării de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă este singurul mod în care putem fi curățiți de corupție și intra în Împărăția lui Dumnezeu.”

Auzind părtășia fratelui Chen, mi s-a luminat inima. Nu-i de mirare că nu mă puteam abține să nu păcătuiesc indiferent cât de mult mă rugam, citeam Biblia sau încercam să mă controlez. Era pentru că păcătoșenia mea nu fusese smulsă din rădăcini. Nu experimentasem lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă! În ce fel sunt purificați, transformați și mântuiți pe deplin oamenii de lucrarea de judecată a lui Dumnezeu? L-am întrebat foarte nerăbdătoare acest lucru.

El ne-a citit un alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se supună lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu” („Cuvântul Se arată în trup”). Fratele Chen și-a continuat apoi părtășia cu noi. „În zilele de pe urmă, Dumnezeu exprimă adevăruri în special pentru a judeca și curăți oamenii. Dumnezeu Atotputernic a exprimat toate adevărurile pentru a purifica și mântui pe deplin omenirea, dezvăluind tainele planului Său pentru a mântui oamenii, revelând originea răului și întunericului din lume, felul în care Satana corupe omul și cum Dumnezeu îl mântuiește, adevărul despre coruperea omului de către Satana, natura satanică a oamenilor de a păcătui și de a se împotrivi lui Dumnezeu și diferitele lor firi satanice, modul în care aceștia sunt curățiți prin judecata, mustrarea, încercările și rafinarea cuvintelor lui Dumnezeu și multe altele. După ce cunoaștem judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu timp de câțiva ani, simțim că vorbele lui Dumnezeu care judecă și expun omenirea sunt asemeni unui cuțit foarte ascuțit, care ne relevă răzvrătirea, corupția și rațiunile greșite și ne arată în ce fel am fost atât de profund corupți de Satana. Suntem plini de firi satanice precum aroganța, înșelăciunea, egoismul și ticăloșia, fără pic de asemănare umană. Chiar dacă facem sacrificii în credința noastră, o facem doar pentru a fi binecuvântați și pentru a intra în Împărăția cerurilor. O facem pentru a ne târgui cu Dumnezeu ca să-I primim harul și binecuvântările. Nu o facem ca să-L ascultăm și să-L mulțumim. Când un dezastru se abate asupra noastră sau întâmpinăm alt soi de dificultate, Îl învinuim pe Dumnezeu și nu ne supunem cu adevărat Lui. Dacă avem ceva calibru, înzestrări sau realizări în datoria noastră, ne semețim pentru ca alții să ne aprecieze și chiar mustrăm oamenii cu aroganță. Când lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu nu se potrivesc cu noțiunile noastre, Îl judecăm pe Dumnezeu și ne împotrivim Lui. Nu avem frică de El. Când suntem expuși de cuvintele lui Dumnezeu și de fapte, ne simțim rușinați, de parcă nu avem unde să ne ascundem. Ne căim cu adevărat, ne urâm și nu mai vrem să trăim pe baza firilor noastre corupte, satanice. De asemenea, dobândim înțelegerea firii drepte a lui Dumnezeu, iar venerația noastră pentru El sporește. Suntem dispuși să acceptăm și să ne supunem judecății și mustrării lui Dumnezeu și să practicăm adevărul pentru a ne lepăda de corupție. Firile vieții noastre încep să se schimbe treptat. Toate acestea sunt dobândite experimentând judecata lui Dumnezeu în zilele de pe urmă.”

A fost emoționant pentru mine să aud această părtășie. Am văzut cât de plină de înțeles este lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, cum exprimă El adevăruri pentru a judeca și expune omul în moduri foarte practice. Totul este pentru a ne curăți și a ne mântui pe deplin. Firile noastre corupte nu vor fi nicicând curățite fără experimentarea lucrării de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă și vom fi complet nedemni de Împărăția lui Dumnezeu. După câteva zile de părtășie, m-am convins că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors și cuvintele Lui sunt ceea ce le spune Duhul Sfânt bisericilor. Am acceptat fără ezitare lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. În toți acei ani în care am fost credincioasă, am fost blocată trăind în păcat, dar acum am găsit, în sfârșit, calea spre purificare și mântuire deplină. Slavă lui Dumnezeu Atotputernic!

Anterior: 1. Judecata este cheia Împărăției cerurilor

Înainte: 3. Dezvăluirea misterului „judecății”

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

32. Un progres

de Fangfang, ChinaToți cei din familia mea credem în Domnul Isus și, cu toate că în biserica noastră eram doar o credincioasă de rând,...

11. M-am reunit cu Domnul

de Lilan, Coreea de SudDumnezeu Atotputernic spune: „Hristos din zilele de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a...

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte