de Zhao Gang, China

Era un frig pătrunzător în noiembrie anul trecut în nord-estul Chinei, zăpada care cădea pe pământ nu se topea deloc și mulți dintre cei care ieșeau afară erau atât de înfrigurați încât își băgau mâinile la subraț și mergeau cu grijă, cu spatele aplecat. Cu o zi înainte, la primele ore ale dimineții, vântul bătea dinspre nord-vest când eu, cumnatul meu și soția lui, împreună cu vreo duzină de frați și surori, stăteam pe patul călduros din locuința mea. Toți aveau o copie din Biblie lângă ei și în mână fiecare ținea o copie a cărții conținând cuvintele lui Dumnezeu, Judecata începe cu Casa lui Dumnezeu. Două surori din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic aveau părtășie despre adevărul privind cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu. În timpul părtășiei, cele două surori desenau imagini ale celor trei etape ale lucrării: „Lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii poate fi împărțită în trei etape. Din Epoca Legii în Epoca Harului și apoi în Epoca Împărăției, fiecare etapă a lucrării este mai înaltă și mai profundă decât etapa anterioară. Lucrarea înfăptuită în zilele de pe urmă este etapa finală a lucrării, în care Dumnezeu exprimă cuvinte pentru a judeca și curăți omul…” Am încuviințat din cap în timp ce ascultam, iar inimile noastre s-au umplut de lumină: cine ar fi crezut că planul de gestionare al lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii ar putea avea atât de multe taine! În afară de Dumnezeu Însuși, cine altcineva ar putea vorbi atât de clar despre tainele acestor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu? Aceasta este cu adevărat lucrarea lui Dumnezeu! Am avut părtășie până în seara zilei următoare și întregul nostru grup și-a exprimat dorința de a căuta și a cerceta lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă.

După aceasta, cele două surori au avut părtășie despre adevărul privind semnificația întrupării lui Dumnezeu și noi ceilalți ascultam cu atenție când, dintr-odată, și-a făcut apariția conducătoarea bisericii noastre, Wang Ping. Imediat ce a intrat în casă, le-a arătat cu degetul pe cele două surori din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic și m-a întrebat: „Ce fac acestea două?” Am vorbit deschis: „Sunt sora Zhang și sora Mu…” Dar, înainte să termin de vorbit, a spus cu o voce exasperată: „Cine sunt sora Zhang și sora Mu? Văd că sunt predicatoare ale Fulgerului de la Răsărit, sunt hoațe de oi…” După ce Wang Ping a terminat de vorbit, am rămas cu toții uluiți. Mi-am zis în sinea mea: „Sora Wang Ping vorbește aproape mereu despre iubirea aproapelui așa cum ne iubim pe noi înșine și despre iubirea față de vrăjmașii noștri; de ce vine astăzi aici și spune astfel de lucruri nerezonabile? De ce le judecă și le condamnă pe aceste două surori?” Reflectam la acest lucru când am auzit-o pe sora Zhang spunându-i calm lui Wang Ping: „Soră, nu există intenții ascunse în venirea noastră aici în această zi. Domnul Isus S-a întors deja. Vrem doar să-ți propovăduim Evanghelia lui Dumnezeu din zilele de pe urmă…” Wang Ping a întrerupt-o pe sora Zhang țipând: „Domnul S-a întors? Nici măcar noi, cei care slujim drept conducători, nu știm nimic despre întoarcerea Domnului, deci cum ați putea voi să știți ceva despre asta? Nu este posibil! Domnul Isus a spus: «Toţi cei ce au venit înaintea Mea sunt hoţi şi tâlhari; dar oile nu i-au ascultat» (Ioan 10:8). Trebuie să plecați amândouă chiar acum și să nu vă mai întoarceți niciodată aici.” Când am auzit-o pe Wang Ping spunând asta, m-am simțit dezgustat în sinea mea: predicile ei sunt de obicei atât de raționale și de bine argumentate; cum este posibil să fie atât de lipsită de compasiune dintr-odată? Așa că am întrebat-o pe Wang Ping: „Soră Wang, este târziu. Unde vrei să meargă? Domnul ne învață că trebuie să ne iubim vrăjmașii, ca să nu mai vorbesc despre aceste două surori care cred în Dumnezeu. Dacă le tratăm în acest mod, nu am semăna nicidecum cu niște credincioși în Domnul…” Dar până să termin ce aveam de spus, Wang Ping a apucat-o cu nerăbdare pe soția cumnatului meu de mână și i-a spus ei și soțului ei: „Dacă Zhao Gang nu vrea ca aceste două femei să plece, atunci să plecăm. Nu le mai ascultați!” I-a înșfăcat apoi furioasă pe cei doi și a plecat.

După plecarea lor, sora Mu s-a întors spre noi și a întrebat: „Frați și surori, ce părere aveți despre scena la care tocmai am asistat? Haideți să discutăm împreună despre asta.” Frații și surorile s-au întors cu toții spre mine, fără să spună vreun cuvânt. Am spus cu sinceritate: „Soră, după ce am citit cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic în ultimele două zile și după ce am ascultat părtășia ta, cred cu fermitate că aceste cuvinte ale lui Dumnezeu Atotputernic sunt adevărul și că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors. Totuși, lucrurile spuse de Wang Ping nu sunt lipsite de temei. La urma urmei, este conducătoarea noastră și crede de mult timp în Domnul. Cunoaște temeinic Biblia și a muncit și s-a sacrificat mereu pentru Domnul. Dacă Domnul S-a întors, ar trebui să fie prima care află.” Sora Zhang a răspuns cu blândețe: „Oamenii cred că întoarcerea lui Dumnezeu ar trebui să fie dezvăluită mai întâi conducătorilor, care le spun apoi credincioșilor despre ea, dar există oare vreo bază în cuvintele Domnului pentru acest tip de gândire? Este el conform cu adevărul și cu faptele lucrării lui Dumnezeu? Domnul Isus a spus: «Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează» (Ioan 10:27). «Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!» (Apocalipsa 2:7). Domnul Isus ne spune clar că, la venirea Sa, va rosti fără îndoială cuvinte și va exprima adevărul și toți cei care aud glasul lui Dumnezeu și apoi caută și îl acceptă vor întâmpina întoarcerea Domnului și vor fi ridicați înaintea lui Dumnezeu. A spus Domnul că îl va lumina pe vreun conducător cu aflarea venirii Sale atunci când Se va întoarce? Nu, nu a spus așa ceva. Prin urmare, această opinie a oamenilor pur și simplu îi induce în eroare și îi înșală și, dacă așteaptă ca Domnul să-i lumineze potrivit acestei afirmații, atunci ei doar așteaptă pasiv venirea sfârșitului. Să vedem ce se spune în cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic a spus: «Sunt alții, mai mulți, care cred că, indiferent de noua lucrare a lui Dumnezeu, ea trebuie să fie verificată prin profeții și că, în fiecare etapă a unei astfel de lucrări, toți cei care Îl urmează cu o inimă „sinceră” trebuie, de asemenea, să primească revelații; altfel, lucrarea nu I-ar putea aparține lui Dumnezeu. Nu este tocmai o sarcină ușoară pentru om să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeu. Aceasta, adăugată inimii absurde a omului și naturii sale rebele de importanță de sine și îngâmfare, face să fie cu atât mai dificil pentru om să accepte noua lucrare a lui Dumnezeu. Omul nici nu acordă o atenție deosebită noii lucrări a lui Dumnezeu, nici nu o acceptă cu smerenie; mai degrabă, el adoptă o atitudine de dispreț, așteptând revelațiile și îndrumarea lui Dumnezeu. Nu este acesta comportamentul unui om care se răzvrătește și se împotrivește lui Dumnezeu? Cum pot astfel de oameni să obțină aprobarea lui Dumnezeu?» (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum poate omul, care L-a delimitat pe Dumnezeu în noțiunile sale, să primească revelațiile lui Dumnezeu?”). Din cuvintele lui Dumnezeu ne dăm seama că, în privința venirii Domnului, dacă oamenii se agață orbește de propriile concepții și închipuiri și nu caută adevărul sau nu se concentrează pe ascultarea glasului lui Dumnezeu, ci așteaptă doar ca Dumnezeu să-i lumineze, atunci nu vor putea niciodată să întâmpine întoarcerea Domnului. Doar cei care au grijă să asculte glasul lui Dumnezeu sunt capabili să întâmpine apariția Domnului. De fapt, nici măcar unul dintre oamenii care L-au urmat pe Domnul Isus în Epoca Harului nu a fost luminat de Dumnezeu înainte de a-L urma pe Isus. Ei au auzit pe altcineva fiind martor pentru Domnul Isus sau L-au auzit pe Domnul vorbind sau predicând și L-au urmat doar după ce au recunoscut glasul Domnului. Deși Petru a dobândit luminarea lui Dumnezeu și L-a recunoscut pe Domnul Isus drept Hristos și Fiul Omului, aceasta s-a întâmplat doar după ce L-a urmat pe Domnul Isus ceva timp; doar după ce a ajuns să aibă ceva cunoaștere despre Domnul din cuvintele și lucrarea Sa a dobândit luminarea și iluminarea Duhului Sfânt – acesta este un fapt. Acum, în zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic întrupat exprimă adevărul și face lucrarea de judecată, purificare și mântuire a omenirii. Mulți oameni Îl acceptă și urmează pe Dumnezeu Atotputernic, dar nici măcar unul dintre ei nu a dobândit luminarea lui Dumnezeu înainte de a-L urma. Dumnezeu este drept și cu siguranță nu favorizează pe nimeni. Lui Dumnezeu Îi sunt pe plac oamenii cu inima bună, care sunt însetați să caute adevărul. Este întocmai așa cum a spus Domnul Isus: «Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după dreptate, căci ei vor fi săturaţi!» (Matei 5:6). «Ferice de cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu!» (Matei 5:8). De asemenea, Dumnezeu Atotputernic a zis: «Dumnezeu îi caută pe cei care tânjesc după arătarea Lui. El îi caută pe aceia care sunt capabili să audă cuvintele Lui, aceia care nu au uitat trimiterea Lui și care Îi oferă Lui inimile și trupurile lor. El îi caută pe aceia care sunt la fel de ascultători precum niște prunci în fața Lui și care nu I se împotrivesc» (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 2: Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri”). Aceasta ne arată că, atât timp cât omul iubește adevărul și este însetat după adevăr, indiferent dacă are sau nu vreun statut, indiferent cât de mult înțelege Biblia, Dumnezeu îl va lumina și îndruma și îi va îngădui omului să-I audă glasul și să fie martor al apariției Sale. Dacă cei care slujesc drept conducători gândesc că Dumnezeu trebuie să-i lumineze mai întâi pe ei atunci când Se întoarce, aceasta arată că nu înțeleg deloc lucrarea lui Dumnezeu și nu cunosc firea dreaptă a lui Dumnezeu. Aceasta mai arată și că sunt foarte aroganți. Se spune în cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic: «Și, astfel, celor care Îl „văd clar” pe Dumnezeu și lucrarea Lui, le spun că sunt ineficienți, că sunt toți aroganți și ignoranți. Omul nu ar trebui să definească lucrarea lui Dumnezeu; mai mult, omul nu poate să definească lucrarea lui Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu, omul este mai neînsemnat decât o furnică, deci cum poate omul să înțeleagă lucrarea lui Dumnezeu? Cei care spun tot timpul: „Dumnezeu nu lucrează în felul acesta sau în celălalt” sau „Dumnezeu este așa sau așa” – nu sunt toți aroganți?» (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”). Atotputernicia și înțelepciunea lui Dumnezeu sunt profunde și de nepătruns. Oamenii sunt doar niște mici creații. Mințile și gândurile noastre sunt limitate, deci cum am putea noi să pătrundem lucrarea Creatorului? Așadar, în timp ce așteptăm întoarcerea Domnului, ar trebui să-L cinstim pe Dumnezeu în inimile noastre, să căutăm și să investigăm cu atenție. N-ar trebui să ne folosim propriile concepții și închipuiri pentru a-L limita pe Dumnezeu și a-L judeca arbitrar, deoarece aceasta ar putea ofensa firea lui Dumnezeu și ne-ar putea distruge șansele de a dobândi adevărata mântuire.”

După ce am auzit cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles că suntem atât de neînsemnați în prezența lui Dumnezeu, mai neînsemnați chiar decât o furnică. Mai mult decât atât, am fost corupți de Satana până în punctul în care suntem plini de firea coruptă a aroganței și îngâmfării. Ne place să ne bazăm mereu pe închipuirile și concepțiile noastre ca să-L limităm pe Dumnezeu și, de fiecare dată când lucrarea Lui nu se conformează concepțiilor noastre, chiar Îl negăm, Îl condamnăm și ne împotrivim lui Dumnezeu. Din câte se pare, dacă omul nu înțelege adevărul și nu are nicio fărâmă de venerație față de Dumnezeu în inima sa, atunci va îndrăzni să facă orice dorește. Este atât de periculos! Aceasta m-a făcut să-mi amintesc ce a spus pe vremuri Domnul Isus: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit copilaşilor! Da, Tată, pentru că aşa Ţi-a plăcut Ţie” (Matei 11:25-26). Abia astăzi am văzut că lucrurile stau într-adevăr așa! Revelația cuvântului lui Dumnezeu și părtășia surorii Zhang mi-au îngăduit să-mi dau seama că această idee conform căreia „conducătorii ar trebui să fie primii luminați de aflarea venirii Domnului la întoarcerea Sa” este falsă și absurdă, pur și simplu nu se conformează adevărului și provine în întregime din concepțiile și închipuirile omului. În realitate, doar cei însetați după adevăr și care caută glasul lui Dumnezeu vor avea șansa să primească lucrarea și îndrumarea Lui și să fie aduși înaintea lui Dumnezeu. Aceasta mi-a permis o nouă înțelegere a nepărtinirii și dreptății lui Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu!

În a treia zi, dimineața devreme, după ce au plecat sora Zhang și sora Mu, fratele Guan, un coleg din rangurile superioare ale bisericii noastre, a venit la mine și m-a întrebat: „Frate Zhao, am auzit că amândoi credeți acum în Fulgerul de la Răsărit?” I-am spus deschis: „Da, am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă deoarece, prin cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, am ajuns să înțeleg multe adevăruri pe care nu le pătrundeam înainte, cum ar fi tainele celor trei etape ale lucrării Sale și semnificația întrupării lui Dumnezeu. Văd că aceste cuvinte ale lui Dumnezeu Atotputernic sunt «ce zice bisericilor Duhul», așa cum au fost profețite în Apocalipsa lui Ioan.” Fratele Guan mi-a aruncat o privire și a zis: „Frate Zhao, chiar ai de gând să urmezi credința acestor oameni? Știi ce fel de oameni sunt ei?” Am spus: „Văd că au cu toții o natură umană minunată și că au părtășie despre adevăr într-un mod foarte limpede. Tot ceea ce discută are legătură cu adevărurile lucrării lui Dumnezeu. Am câștigat cu adevărat multe lucruri în ultimele două zile.” Fratele Guan mi-a spus nervos: „Cum poți să fii atât de încăpățânat? În Evrei 6:6–8 ni se spune: «Şi care totuşi au căzut, să fie aduşi înapoi la pocăinţă, întrucât ei Îl răstignesc din nou pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de ocară. Când pământul absoarbe ploaia care, deseori, cade pe el şi dă plante care sunt folositoare celor pentru care este cultivat, el primeşte binecuvântarea de la Dumnezeu. Dacă însă dă spini şi mărăcini, atunci nu este de nici un folos şi urmează să fie blestemat; sfârşitul lui va fi în foc.» Ești predicator, te bucuri de atât de mult din harul Domnului, dar nu doar că nu-i conduci pe frați și surori să creadă în Domnul, ci îi conduci în schimb să plece din biserica noastră. Nu te temi că vei fi pedepsit? Dacă nu te întorci, vei pierde protecția Domnului și nu vei avea o viață fericită. Bolile tale dinainte se vor întoarce, iar cei doi copii ai tăi nu vor avea slujbe bune…”

După ce a plecat fratele Guan, m-am simțit puțin agitat și mi-am zis în sinea mea: lucrurile pe care le-a spus par să aibă ceva temei în ele, deci ce-ar trebui să fac în cazul în care credința mea în Dumnezeu Atotputernic mă face să pierd harul Domnului? Când m-am gândit la asta, mi-am simțit inima slăbită, așa că am îngenunchiat în grabă și m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule Atotputernic! Cuvintele fratelui Guan m-au făcut să mă simt puțin slab. Dumnezeule! Lucrurile pe care le-a spus sunt oare adevărate sau nu? Chiar nu știu ce să fac acum…” În timp ce mă rugam lui Dumnezeu, soția mea s-a întors și i-am povestit ce se întâmplase. După ce a ascultat aceste lucruri, a spus agitată: „Chiar asta a spus?” Am dat din cap, iar soția mea a zis îngrijorată: „Este un conducător de vază care crede de mulți ani în Domnul și cunoaște foarte bine Biblia. Nu cred că ne-ar spune minciuni. Dacă va fi într-adevăr așa cum spune, ce-ar trebui să facem atunci?” Chiar în acel moment, m-am gândit deodată la adevărul celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu despre care avuseseră părtășie sora Zhang și sora Mu: lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii este împărțită în trei etape, dar toate cele trei etape ale lucrării sunt săvârșite de Dumnezeu unic. Gândindu-mă la asta, mi-a devenit brusc limpede și i-am spus pe nerăsuflate soției mele: „Ce a spus fratele Guan nu pare corect. A zis că acceptând lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă părăsim calea Domnului și Îl trădăm pe Domnul Isus, dar cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic pe care le-am citit în ultimele două zile sunt cu adevărat glasul lui Dumnezeu și Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors. Urmându-L pe Dumnezeu Atotputernic, mergem de fapt pe urmele Mielului. Noi suntem fecioarele înțelepte. De ce ne-ar pedepsi Domnul?…” Eram în toiul părtășiei despre aceasta când au intrat sora Zhang și sora Mu…

Soția mea le-a povestit surorilor ce îmi spusese fratele Guan când a venit la noi acasă, iar sora Zhang m-a întrebat ce părere am despre întreaga situație. Prin urmare le-am spus surorilor despre slăbiciunea pe care o simțisem și despre înțelegerea la care tocmai ajunsesem. Sora Zhang a zâmbit, spunând: „Slavă lui Dumnezeu! Aceasta este o înțelegere atât de clară și este luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu!” Soția mea a întrebat nedumerită: „Ținând cont că nu ne-am abătut de la cale, de ce spune fratele Guan acele lucruri? Este un conducător de vază care crede în Domnul de mulți ani!” M-am uitat la soția mea și am spus: „Vrea doar să ne întoarcem la fosta noastră biserică!” Sora Zhang a zâmbit și a spus: „Acum tot ce puteam vedea este aspectul lor exterior, dar nu am cercetat substanța naturii lor! Domnul Isus a spus odată: «Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi închideţi Împărăţia Cerurilor în faţa oamenilor; nici voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre!» (Matei 23:13). «Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi vă asemănaţi cu mormintele văruite, care pe dinafară arată frumos, dar înăuntru sunt pline de oasele celor morţi şi de orice fel de necurăţie!» (Matei 23:27). Judecând după aspectul lor exterior, fariseii erau foarte fideli în slujba lor față de Dumnezeu. În mintea oamenilor, fariseii erau slujitori devotați ai lui Dumnezeu și cei mai demni de încredere dintre conducătorii religioși. Cu toate acestea, când Domnul Isus a venit să-Și săvârșească lucrarea, natura potrivnică față de Dumnezeu a fariseilor a ieșit la iveală. Acești farisei au fost cei care s-au împotrivit frenetic și au condamnat lucrarea Domnului Isus. Ei au scornit tot felul de zvonuri și au purtat mărturie falsă pentru a-i păcăli pe oamenii de rând. Au zis că Domnul Isus alungase demoni cu ajutorul lui Belzebut, prințul demonilor. Și, după ce Domnul Isus a înviat la trei zile după răstignirea pe cruce, ei au mituit soldații pentru a răspândi zvonuri, printre altele, despre faptul că trupul Domnului Isus fusese furat de discipolii Săi. Fariseii au inventat tot soiul de minciuni și au folosit toate șiretlicurile la îndemâna lor pentru a-i împiedica pe oameni să caute și să cerceteze adevărata cale. Scopul lor a fost să interzică lucrarea lui Dumnezeu pentru ca să-i stăpânească pentru totdeauna pe aleșii lui Dumnezeu. Deși păreau devotați pe dinafară, în esență erau antihriști care urau adevărul și care s-au opus ca niște dușmani ai lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus atunci când i-a expus și condamnat: «Şerpilor! Pui de vipere! Cum veţi scăpa de condamnarea la Gheenă?!» (Matei 23:33). Așadar să ne gândim acum: sunt acești conducători religioși din zilele noastre diferiți de farisei?” Surorile mi-au cerut apoi să citesc un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Cei care citesc Biblia în bisericile mari, recită Biblia în fiecare zi și, totuși, niciunul nu înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu. Niciunul nu este capabil să-L cunoască pe Dumnezeu; mai mult, niciunul nu este în concordanță cu inima lui Dumnezeu. Toți sunt oameni netrebnici, ticăloși, fiecare crezându-se la înălțime ca să-L învețe pe Dumnezeu. Deși ei flutură numele lui Dumnezeu, ei I se opun voit. Cu toate că ei se denumesc credincioși ai lui Dumnezeu, ei sunt cei care mănâncă trupul și beau sângele omului. Toți oamenii ca aceștia sunt diavoli care devorează sufletul omului, demoni șefi care intenționat stau în calea celor care încearcă să umble pe calea cea dreaptă, și obstacole ce îi împiedică pe cei care Îl caută pe Dumnezeu. Cu toate că ei au «un trup robust», cum vor ști adepții lor că ei sunt antihriști care îi conduc pe oameni contra lui Dumnezeu? Cum vor ști ei că aceștia sunt diavoli vii care caută, pentru un scop anume, suflete ca să le devoreze?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Toți oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu”). Surorile au avut o părtășie detaliată cu noi despre aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, analizând toate acțiunile conducătorilor religioși împreună cu substanța naturii lor, până când am ajuns în cele din urmă să realizez că aceștia ne tulbură și ne împiedică în permanență să credem în Dumnezeu Atotputernic și chiar ne amenință și ne intimidează, nu cu scopul de a ne proteja, ci astfel încât să-și păstreze stăpânirea asupra aleșilor lui Dumnezeu, pentru ca să-i venerăm și să-i sanctificăm de parcă ar fi Dumnezeu. Prin urmare, ei sunt de fapt întocmai asemenea fariseilor. Sunt cu toții antihriști care detestă adevărul și se împotrivesc lui Dumnezeu. Dumnezeu a venit să ne mântuiască, dar ei născocesc orice metodă posibilă ca să ne oprească să acceptăm lucrarea lui Dumnezeu și să citim cuvintele Lui. Nu ne trag ei oare în iad prin aceasta? Sunt cu adevărat atât de răuvoitori! Dacă nu ar fi cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic care dezvăluie substanța modului în care acești oameni se opun și luptă împotriva lui Dumnezeu pentru controlul asupra oamenilor, aproape aș fi dat crezare șiretlicurilor lor, distrugându-mi propria șansă de a dobândi adevărata mântuire. Chiar atunci, soția mea a spus uimită: „Se vede treaba că sunt aici ca să ne facă rău! Acești oameni chiar nu vor renunța până când nu ne trag în iad! Nu o să mai cred ce spun ei.”

Sora Mu ne-a citit apoi un alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „În fiecare stadiu al lucrării pe care Dumnezeu o face în interiorul oamenilor, la exterior pare că sunt interacțiuni între oameni, ca și cum s-ar fi născut din aranjamente sau intervenții umane. Dar, în spatele scenei, fiecare etapă a lucrării și tot ceea ce se întâmplă reprezintă un pariu făcut de Satana în fața lui Dumnezeu și cere oamenilor să rămână fermi în mărturia lor față de Dumnezeu. Luați ca exemplu pe Iov, când a fost judecat: în spatele scenei, Satana făcea un pariu cu Dumnezeu și ceea ce i s-a întâmplat lui Iov au fost faptele și intervenția oamenilor. În spatele fiecărui pas pe care Dumnezeu îl face în voi este pariul Satanei cu Dumnezeu – în spatele acestui tot este o luptă” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”). Sora Zhang și-a început apoi părtășia: „Prin cuvintele lui Dumnezeu putem vedea că, orice ni se întâmplă, deși din exterior poate părea că este făcut de om, în realitate este Satana care face un rămășag cu Dumnezeu în spatele cortinei. Este întocmai ca atunci când Iov a fost ispitit de Satana. Soția lui i-a cerut să-L abandoneze pe Iahve, dar Iov a putut să vadă dincolo de șiretlicul Satanei. El s-a bazat pe credința lui în Dumnezeu și a mărturisit ferm pentru Dumnezeu, mustrându-și soția deoarece fusese ignorantă și încăpățânată. Experiențele lui Iov ne arată că, pentru orice om pe care Dumnezeu vrea să-l mântuiască, Satana va încerca mereu cu disperare să-l ispitească și să-l tulbure și va recurge la toate șiretlicurile de care dispune ca să-l atace, astfel încât să se lepede de Dumnezeu și să-L trădeze, pierzându-și în cele din urmă șansa de a dobândi adevărata mântuire. Deoarece Satana vrea să-l controleze și să-l devoreze pentru totdeauna pe om, nu vrea câtuși de puțin ca omul să dobândească mântuirea lui Dumnezeu.” Sora Mu a avut și ea părtășie: „Este adevărat. De nenumărate ori, Satana se folosește de conducători ca să ne atace și să ne intimideze, cu scopul de a ne face să-L negăm și să-L trădăm pe Dumnezeu și să abandonăm adevărata cale. Acesta este vicleșugul Satanei. Trebuie să putem vedea limpede această luptă care se poartă în lumea spirituală.” După ce am ascultat părtășia acestor două surori, am cugetat ceva timp și apoi am spus: „Deci Satana face un rămășag cu Dumnezeu și, prin lucrurile pe care le spun conducătorii, Satana ne atacă atunci când suntem slabi și vrea să abandonăm adevărata cale și să-L părăsim pe Dumnezeu din cauza lașității noastre! Satana este cu adevărat perfid!” Apoi soția mea a spus și ea: „Satana este atât de dezgustător! Dacă n-am fi ascultat cuvintele lui Dumnezeu și părtășia voastră, cum am fi știut atunci că aceasta este una dintre uneltirile Satanei?” Am spus încântat: „Acum, că înțelegem aceste lucruri, trebuie să ne bazăm pe Dumnezeu ca să scăpăm din încercuirea strânsă a Satanei, să mărturisim ferm pentru Dumnezeu și să-l rușinăm pe Satana cu acțiunile noastre practice!” Sora Zhang a spus apoi cu voioșie: „Frate, soră, de acum înainte haideți să ne întrunim mai des ca să avem părtășie despre cuvântul lui Dumnezeu. Doar așa ne putem înarma cu mai mult din adevăr pentru ca să putem fi siguri în curând, într-o bună zi, de lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și să așezăm temelia adevăratei căi, iar apoi nu vom mai fi înșelați de tot soiul de zvonuri și de minciunile sfruntate ale Satanei.” Am spus: „Minunat! Ar fi minunat să puteți veni mai des să aveți părtășie cu noi.” Sora Mu a zâmbit și a spus: „Atunci așa vom face.”

Câteva zile mai târziu, dimineața devreme, am coborât din pat și am privit pe geam, am văzut că ninsese puternic și am început să-mi frec mâinile fără să-mi dau seama. Apoi mi-am pus o căciulă de lână și mănuși de bumbac și am ieșit în curte să curăț zăpada. Când am terminat, am intrat din nou în casă și am deschis gura sobei să întețesc focul, în timp ce soția mea deretica prin casă. În acel moment au sosit fratele mai mare al soției mele și soția lui și, imediat ce a intrat, cumnata mea a spus cu o voce agitată: „Conducătoarea Wang și colegul Guan au venit aici și au vorbit atât de mult cu voi. Cum ați putut să nu-i ascultați? Ne-au cerut în mod expres să venim aici astăzi și să încercăm din nou să vă convingem. Nu mai credeți în Fulgerul de la Răsărit. Conducătorii noștri sunt cei responsabili pentru viețile noastre!” După ce am auzit-o spunând asta, am zis cu fermitate: „Dacă sunt într-adevăr responsabili pentru viețile noastre, atunci ar trebui să ne îndrume să studiem lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă și să întâmpinăm întoarcerea Domnului!” Soția mea a spus apoi răspicat: „Ei nu fac asta de dragul nostru. Se tem că, dacă vom crede cu toții în Dumnezeu Atotputernic, nu va rămâne nimeni să-i mai asculte.” Cumnata mea a devenit ușor iritată auzind aceasta și a spus: „Cum puteți spune amândoi astfel de lucruri? Nu v-au cerut să faceți nimic altceva. Nu vor doar să vă întoarceți la biserică? Ascultați-mă. Credeți că v-aș vrea răul când familiile noastre sunt atât de apropiate?” Fratele soției mele a continuat: „Gândiți-vă cum v-am tratat de-a lungul anilor. Știți cât de multe am făcut pentru voi? Chiar aveți inima să vă separați de noi? Nu vă simțiți vinovați?” După ce i-am auzit spunând aceste lucruri, m-am simțit foarte supărat și m-am gândit: „Într-adevăr ne-au ajutat foarte mult și acum văd că insistăm să-L urmăm pe Dumnezeu Atotputernic. Cu siguranță se simt profund jigniți, dar ce se poate face? Pot să-mi ceară să abandonez adevărata cale și să-L trădez pe Dumnezeu, dar nu e cu putință să fac așa ceva pentru că știu că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors. Dar dacă insist să cred în Dumnezeu Atotputernic, ce părere vor avea despre mine? Vor spune că sunt nerecunoscător?” Mă simțeam supărat în acea clipă, ca și cum inima mi-ar fi trasă în două direcții diferite. M-am rugat lui Dumnezeu în tăcere, rugându-L să-mi ofere o cale de ieșire. Dintr-odată m-am gândit la aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Tot ceea ce se întâmplă oamenilor este atunci când Dumnezeu are nevoie ca ei să rămână fermi în mărturia lor față de El” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”). Atunci mi-am amintit de cuvintele din părtășia surorii Zhang și a surorii Mu cu câteva zile în urmă: tot ce ți se întâmplă are legătură cu lupta care se poartă în lumea spirituală și este Satana care face un rămășag cu Dumnezeu. Mă gândeam: „Astăzi fratele soției mele și cumnata mea au încercat să se folosească de legătura noastră de rudenie ca să ne îndemne să-L trădăm pe Dumnezeu și să ne întoarcem la religie, dar acesta este unul dintre vicleșugurile Satanei. Dacă L-aș trăda pe Dumnezeu ca să-mi protejez sentimentele personale, atunci acest lucru ar fi cu adevărat nerecunoscător și ar arăta că sunt lipsit de conștiință. Dacă nu vreau să-l abandonez pe cumnatul meu, ar trebui atunci să împărtășesc cu ei Evanghelia lui Dumnezeu din zilele de pe urmă ca să aibă și ei ocazia de a dobândi mântuirea lui Dumnezeu. Acesta este singurul mod de a le arăta compasiunea de care ar trebui să dau dovadă.” Gândindu-mă la asta, inima mi s-a umplut deodată de lumină și am zis: „Frate, cumnată, știu că ați fost buni cu mine și din acest motiv trebuie să vă spun că Dumnezeu Atotputernic este cu adevărat Domnul Isus întors. Doar urmând lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă vom putea să dobândim mântuirea lui Dumnezeu! Dacă nu, credința noastră în Domnul din toți acești ani va fi în zadar și nu vom câștiga nimic! Ascultați, lăsați-mă să vă citesc un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu și, după ce îl auziți, veți ști dacă aceste cuvinte sunt sau nu adevărul și dacă sunt sau nu cuvântările lui Dumnezeu.” Mi-am luat cartea cuvintelor lui Dumnezeu și eram pe punctul de a începe să citesc din ea, când cumnata mea s-a ridicat brusc și a spus abătută: „Am venit azi aici ca să încercăm să vă convingem, dar în loc să te răzgândești, chiar încerci să ne propovăduiești această Evanghelie, însă noi n-o să te ascultăm.” După ce a spus asta, și-a luat soțul și a ieșit val-vârtej.

I-am urmărit afară, în curte, până când am ajuns la poartă, dar am văzut că ajunseseră deja destul de departe. Simțindu-mă neajutorat, am rămas pe loc clătinând din cap. Am văzut atunci că vremea se înseninase și că o lumină caldă strălucea deasupra unui pin din afara curții. Zăpada care se adunase pe pin a început să se topească, de parcă tocmai în acel moment pinul ar fi fost botezat. Contrastând cu pământul acoperit de zăpadă, copacul drept și înalt părea deosebit de înverzit. M-am simțit foarte fericit, ca și cum, asemenea pinului, aș fi trecut și eu printr-un botez al vântului și al zăpezii și aș fi crescut din hrana dată de lumina soarelui. Știam că acele cuvinte ale lui Dumnezeu au fost cele care m-au determinat să mă eliberez din această încercuire strânsă și să mărturisesc ferm pentru El. Slavă lui Dumnezeu Atotputernic!